Simbolurile Spiritului Sfant

de Odile Haumonte

   "Lumina sufletelor noastre", "Iubire, foc si viu izvor", "Alinare"...  termenii utilizati pentru a ne ruga Spiritului Sfant par, pe cat de numerosi, pe atat de contradictorii! Dar toate aceste forme pe care le ia pentru a actiona in lume si in vietile noastre, se contopesc in una si aceeasi realitate: Iubirea Inimii Dumnezeului nostru.

 NORUL
   

In Vechiul Testament, norul, fie intunecat, fie luminos, reveleaza prezenta Lui Dumnezeu, voaland in acelasi timp transcendenta gloriei Sale: "Si n-a lipsit stalpul de nor ziua, nici stalpul de foc noaptea, dinaintea poporului." (Exod 13, 22)

   Norul este format in acelasi timp din apa si din foc. La Schimbarea la Fata, "s-a facut un nor si i-a umbrit. " (Lc 9, 34)
   La Inaltare, Isus "pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a luat din fata ochilor lor." (Fapte 1, 9)
   In fine, Isus ne promite ca va reveni la fel cum a plecat: "Si atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere si cu slava multa." (Lc 21, 27)

   

  APA

 

 Stanca lovita de Moise in desert Il prefigureaza pe Cristos care Isi raspandeste spiritul in lume: "Tu vei lovi in stanca si va curge din ea apa si va bea poporul." (Exod 17, 6)
   Templul lui Ezechiel anunta, de asemenea,  Spiritul care tasneste ca apa vie din coasta Lui Cristos: "Si iata apa curge pe partea dreapta." (Ezec.47, 2), coasta strapunsa pe cruce de  lancea soldatului: "Unul dintre soldati a impuns coasta Lui si indata a iesit sange si apa." (Ioan 19, 34).
   Din toate timpurile, omenirea "ca un pamant uscat, arid si fara apa" (Ps 62, 2) isi striga dorinta de Dumnezeu. Isus promite venirea Spiritului Sfant pentru a potoli aceasta sete, mai intai samaritencei: "Dar cel care va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai inseta in veac" (Ioan 4, 14), apoi poporului adunat in Templu pentru Sarbatoarea Corturilor: "Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea, cel ce crede in Mine"; Sfantul Ioan precizeaza: "Iar aceasta a zis-o despre Spiritul pe care aveau sa-L primeasca cei ce cred in El; Caci inca nu aveau Spiritul pentru ca Isus inca nu fusese preaslavit."  (Ioan 7, 37-39). Acest Spirit care le va fi dat apostolilor la Ierusalim, se va raspandi pana la marginile pamantului: "Iar in ziua aceea vor izvora din Ierusalim, ape vii: jumatate se vor indrepta catre marea cea de la  rasarit, iar cealalta jumatate catre marea cea de la apus." (Za 14, 8). Si fiecare dintre noi poate de acum sa bea de la acest izvor limpede: "Toti la un Spirit ne-am adapat." (1 Co 12, 13).
   Apa este, de asemenea, semnul botezului, care ne cufunda in moartea Lui Cristos si in Invierea Sa: "Eu, spunea Ioan Botezatorul, va botez cu apa, dar vine Cel ce este mai tare decat mine..., El va va boteza cu Spirit Sfant si cu foc." (Lc 3, 16).
   Liturghia ne aminteste, cu ocazia veghii pascale: "Spiritul Sfant sa dea prin aceasta apa  harul Lui Cristos, pentru ca omul creat dupa asemanarea Sa, sa fie spalat in ea." (Binecuvantarea apei baptismale).

   PORUMBELUL
   

"Iar botezandu-Se Isus, cand iesea din apa,  indata cerurile s-au deschis si Spiritul Lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-Se ca un porumbel si venind peste El." (Mt 3, 16).
   In Biblie, porumbelul este imaginea iubirii, asa ca si Spiritul care este acest miraculos schimb de iubire intre Tatal si Fiul si, efectiv, la iesirea Lui Isus din Iordan, Spiritul coboara ca un porumbel, chipul Lui Cristos este revelat lumii si se face auzita vocea Tatalui.
   Porumbelul reprezinta si lacrimile, caci umple campia cu tanguirile sale; tot astfel si Spiritul Sfant, prin darul lacrimilor, ne conduce la cainta si ne invata sa ne rugam: "Noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, ci Insusi Spiritul se roaga pentru noi, cu suspine negraite." (Rm 8, 26).
   Porumbelul este, de asemenea,  simbolul puritatii si al nevinovatiei, cum spune profetul Habacuc: "Ochii tai sunt prea curati ca sa vada raul" (Ha 1, 13), de aceea gasim in Spiritul Sfant un aparator.
   In sfarsit, ca si dupa potop,  porumbelul este simbolul pacii, rod al Spiritului Sfant,  si al impacarii cu Dumnezeu.

   VANTUL, SUFLUL
 

 Inca inaintea crearii lumii "Spiritul Lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor" (Gn 1, 2) anuntand Spiritul Sfant care fecundeaza apele Botezului si le sfinteste. Spiritul Sfant este Creator: "Cu cuvantul Domnului cerurile s-au intarit si cu duhul gurii Lui toata puterea lor." (Ps 33, 6); El este cel care da viata: "A suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie" (Gn 2, 7) si care reda viata celui mort, ca in profetia lui Ezechiel: "Spune spiritului: Spirite, vino din cele patru vanturi si sufla peste mortii acestia si vor invia. (Ezec 37, 9).
   Spiritul este prezenta Lui Dumnezeu plina de blandete si de discretie, care ne lasa liberi sa-i deschidem inimile noastre: " dupa foc va fi  adiere de vant lin si acolo va fi Domnul; auzind aceasta, Ilie si-a acoperit fata" (3 Regi 19, 13).
   La Rusalii, vantul anunta efuziunea Spiritului Sfant: "Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei." (Fapte 2, 1).
   Spiritul Sfant se revarsa asupra tuturor celor care-L primesc: "Vantul sufla unde voieste si tu auzi glasul lui, dar nu sti de unde vine si incotro se duce" (Ioan 3, 8), si ne este dat de suflarea Lui Isus Inviat: "Isus a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Spirit Sfant." (Ioan 20, 22).

   UNGEREA CU ULEI
 

 "Domnul Isus Cristos sa va intareasca, ca sa sfintiti poporul crestin si sa oferiti Lui Dumnezeu jertfa euharistica" Ungerea cu Sfanta Crisma (ritualul ordonarii).
   Cuvantul Mesia, in greceste Cristos, inseamna unsul, cel care este pus deoparte, ales de Dumnezeu, insemnat prin ungerea cu ulei, ca Saul,  primul rege al lui Israel: Samuel a luat vasul cu ulei si l-a turnat pe capul lui Saul: "Iata care-ti va fi semnul ca Domnul te-a uns rege peste mostenirea Sa." (1R 10, 1).  Aceasta ungere este legata de venirea Spiritului de intelepciune si de intelegere: "Atunci va veni peste tine Spiritul Domnului si te va face alt om" (1R 10, 6). David va fi si el, la randul lui, uns de profet:"Si a luat Samuel cornul cu ulei si l-a uns in mijlocul fratilor lui, si a odihnit Spiritul Domnului asupra lui David din ziua aceea si dupa ziua aceea." (1R 16, 13).
   Mai exista, pe langa ungerea regala, ungerea sacerdotala prescrisa de Dumnezeu lui Moise: "Sa faci din acestea un ulei pentru ungerea sfanta, ulei alcatuit dupa mestesugul facatorilor de aromate. Sa ungi cu el cortul adunarii si toate lucrurile din el, sa le sfintesti pe acestea si va fi sfintenie mare: tot ce se va atinge de ele va fi sfintit. Sa ungi, de asemenea, pe Aaron si pe fiii lui si sa-i sfintesti, ca sa-Mi fie preoti." (Ex 30, 22-33).
   Isus, la Nazaret si-a insusit cuvintele lui Isaia, privitoare la Mesia: "Si deschizand El cartea,  a gasit locul unde era scris: Spiritul Domnului este peste Mine, pentru care m-a uns sa binevestesc saracilor."(Lc 4, 17).
   La fel si noi, prin Botezul nostru, am devenit in Spiritul Sfant preoti, profeti si regi: "Iar voi ungere aveti de la Cel Sfant si stiti toate." (1 Ioan 2, 20).
   Uleiul este, de asemenea, simbolul bucuriei: "untdelemn de bucurie, in loc de vesminte de doliu" (Is 61, 3), simbolul iubirii: "Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea, in schimb, cu mir Mi-a uns picioarele" (Lc 7, 46), simbolul vindecarii: " Si apropiindu-se, i-a legat ranile,  turnand pe ele untdelemn si vin." (Lc 10, 34).
   In traditia Bisericii, uleiul parfumat sau Sfanta Crisma este un semn sacramental al darului Spiritului Sfant, facut crestinului: uleiul catecumenilor inseamna purificare si intarire; ungerea bolnavilor se face spre vindecare si reconfortare ( Sfantul Maslu); ungerea cu Sfanta Crisma dupa Botez, in Confirmare si in Ordonare, este semnul unei consacrari. Cei care sunt unsi, participa mai intens la misiunea Lui Cristos si la plinatatea Spiritului Sfant, pentru ca intreaga lor viata sa degaje: "buna mireasma a Lui Cristos". (2Co 2, 15).

   DEGETUL
 

 Infruntarea dintre Moise si vrajitorii lui  Faraon reveleaza, prin cele zece plagi ale Egiptului, puterea Lui Dumnezeu: Si au zis magii catre Faraon: acesta e degetul Lui Dumnezeu!" (Ex 8, 19).
   Pe Muntele Sinai, Moise primeste cele zece porunci pe cele doua table ale legii, "scrise cu degetul Lui Dumnezeu." (31, 18), adica atat de inspirate, incat vor fi regula de baza a intregii vieti sociale. Legea noua in Isus este scrisa "cu Spiritul Dumnezeului Celui Viu, nu pe table de piatra, ci pe tablele de carne ale inimii." (2 Co 3, 3).
   Isus alunga duhurile rele, prin puterea Spiritului Sfant: "Iar daca Eu cu Spiritul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata a ajuns la voi imparatia Lui Dumnezeu" (Mt 12, 28); acest cuvant trebuie pus in paralel cu aceeasi scena de la Luca: "Iar daca Eu cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata ca a ajuns la voi imparatia lui Dumnezeu." (Lc 11, 20).
    Biserica il invoca sub aceasta denumire in foarte frumoasa rugaciune Veni Creator Spiritus: "Tu esti Spiritul cel cu sapte daruri, degetul mainii Tatalui."

   MAINILE

Isus vindeca bolnavii si binecuvanteaza copiii, punand mainile asupra lor. El le-a dat putere apostolilor sa faca la fel: "peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi" (Mc 16, 18).
   Acelasi lucru era valabil pentru dobandirea Spiritului Sfant: "Spiritul Sfant nu se pogorase inca peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati in Numele Domnului Isus. Atunci (Petru si Ioan) isi puneau mainile peste ei si ei luat Spirit Sfant." (Fapte 8, 18). In traditia Bisericii, cele doua maini ale Tatalui sunt Fiul si Spiritul Sfant: "Iar pe om, cu propriile Sale maini, Fiul si Spiritul Sfant, l-a modelat Dumnezeu." (Sfantul Irineu).
   In sacramentul Confirmarii in ritul roman, episcopul intinde mainile asupra celor care primesc confirmarea si invoca efuziunea Spiritului Sfant: "Dumnezeule preabun, priveste la acesti botezati asupra carora ne impunem mainile: revarsa acum peste ei Spiritul Tau Sfant, da-le lor plinatatea Spiritului care se odihnea peste Fiul Tau Isus." (extras)
   "Mana Ta ma conduce, Tu ti-ai pus mana Ta peste mine" (Ps. 13, 10).

   FOCUL

 Proorocul Ilie, care "s-a sculat ca focul iar cuvantul lui ardea ca faclia"  (Si 48, 1) atrage, prin rugaciunea sa, puterea Domnului pe muntele Carmel, pentru a-i demasca pe falsii profeti: "Si s-a pogorat foc de la Domnul si a mistuit arderea de tot..." (3R 18, 38).
   Ioan Botezatorul, care este noul Ilie, Il anunta pe Cristos ca pe "Cel ce va va boteza cu Spirit Sfant si cu Foc" (Ic 3, 16), acest Spirit despre care Isus va zice: "Foc am venit sa arunc pe pamant si cat as vrea sa fie acum aprins!" (Lc 12, 49). Aceeasi putere a Spiritului Sfant ar dori apostolii s-o foloseasca impotriva celor care nu L-au primit pe Isus: "Doamne, vrei sa zicem sa se coboare foc din cer si sa-i mistuie...?" (Lc 9, 54).
   La Rusalii, apostolilor "li s-au aratat impartite  limbi de foc si s-au asezat peste fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Spirit Sfant..." (Fapte 2, 3-4).
   Spiritul Sfant este acest foc ce aprinde inimile noastre de iubirea Lui Cristos. "Spiritul sa nu-L stingeti" (1Ts 5, 19).
                                                                   "Regina Pacis" nr.9