despre revelatiile Catalinei Rivas mai puteti citi in postarea: http://dinimaginatie.blogspot.ro/2012/08/marea-cruciada-iubirii.html
Despre Marea Cruciada a Iubirii si Milostivirii, despre mesajele date de Isus stigmatizatei Catalina(Katya) Rivas din Cochabamba, Bolivia, s-a realizat o emisiune de doua ore pe canalul FOX TV Network Broadcast, intitulata “Semnele lui Dumnezeu - Stiinta pune credinta la incercare”.
Marturia Catalinei Rivas
Intr-o minunata cateheza, Domnul si Fecioara Maria mi-au dat, in aceste pagini, invatatura “despre ce se intampla in timpul Sfintei Liturghii si cum sa o traim cu inima”. Trebuie si vreau sa dau aceasta marturie lumii intregi, inainte de toate, pentru cea mai mare Glorie a Lui Dumnezeu si pentru mantuirea tuturor celor care vor sa-si deschida inima lui Dumnezeu.
Apoi, dau aceasta marturie pentru ca numeroase suflete consacrate lui Dumnezeu sa poata reaprinde focul iubirii lor pentru Cristos. Unele dintre aceste suflete sunt proprietarele mainilor care au puterea de a-L aduce pe Cristos in lumea noastra, permitandu-I sa devina hrana noastra.
Aceste pagini au scopul de a permite altor suflete sa “rupa” rutina modului in care Il primesc pe Cristos si sa poata retrai uimirea intalnirii de fiecare zi cu Iubirea. Si, in sfarsit, dau marturia mea pentru ca surorile si fratii mei laici din lumea intreaga sa poata trai, cu inima, cel mai mare dintre Miracole: celebrarea Euharistiei.
Eram la Vigilia Buneivestiri, si noi cativa membrii ai grupului nostru de rugaciune ne-am dus la Sacramentul Reconcilierii. Cateva doamne din grupul nostru n-au putut sa ni se alature, si atunci si-au amanat spovada pentru a doua zi, inainte de liturghie. In ziua urmatoare, cand am ajuns la Biserica cu putina intarziere, Arhiepiscopul si preotii incepusera deja sa iasa din sacristie. Fecioara Maria a spus, cu glasul ei dulce si feminin, care mangaie sufletul :
“Astazi va fi pentru tine o zi in care vei primi invatatura si vreau sa fii foarte atenta la ce vei asista, pentru ca va trebui sa impartasesti intregii omeniri aceasta experienta pe care o vei trai astazi”.
Eram profund emotionata, fara sa inteleg de ce, dar am incercat sa fiu foarte atenta.
Ritualul penitential
Primul lucru pe care l-am remarcat, a fost o corala minunata care se auzea cantand ca din departare. Timp de cateva clipe, muzica s-a apropiat, apoi s-a indepartat, precum o suflare de vant.
Arhiepiscopul a inceput celebrarea Liturghiei si, cand a ajuns la Actul penitential, Sfanta Fecioara mi-a spus: “Cere, din adancul inimii tale, Domnului, sa-ti ierte greselile care L-au ofensat. In felul acesta, vei fi in masura sa participi cu demnitate la privilegiul de a asista la Sfanta Liturghie”.
Intr-o fractiune de secunda, m-am gandit: “Bineinteles ca sunt in stare de har cu Dumnezeu, caci m-am spovedit ieri seara”. Ea a raspuns: ”Te gandesti ca de ieri seara nu L-ai mai ofensat pe Domnul ? Lasa-Ma sa-ti amintesc anumite lucruri. Cand ai plecat de acasa incoace, fata care te ajuta s-a apropiat de tine ca sa te intrebe ceva si, fiindca erai in intarziere si grabita, n-ai fost prea delicata in modul de a-i raspunde. A fost o lipsa de caritate din partea ta, si spui ca nu L-ai ofensat pe Dumnezeu?..."
" Cand erai pe drum, un autobuz a manevrat gresit si era gata sa te loveasca. Te-ai exprimat intr-un mod putin recomandabil contra sarmanului om, in loc sa-ti spui rugaciunile si sa te pregatesti pentru liturghie. Ai fost lipsita de caritate si ti-ai pierdut rabdarea si pacea. Si spui ca nu L-ai ofensat pe Domnul? Sosesti in ultima clipa, cand procesiunea celebrantului era deja in drum spre altar, pentru a celebra liturghia ...si vei participa la ea fara sa fi pregatita...”. Am raspuns: “Prea-bine, Mama, nu mai spune nimic. Nu trebuie sa-mi mai amintesti altceva, caci as muri de amaraciune si de rusine”. Sfanta Fecioara a continuat : “De ce trebuie sa veniti in ultima clipa? Ar fi trebuit sa vii mai devreme, ca sa fii in stare sa te rogi si sa-I ceri Domnului sa-L trimita pe Sfantul Sau Duh, ca El sa-ti acorde un duh de pace si sa te purifice de duhul lumii, de preocuparile, problemele si neatentia ta, pentru a-ti permite sa traiesti acest moment atat de sfant. In loc de asta, tu ajungi in momentul in care celebrarea este pe punctul de a incepe si participi ca si cum ar fi vorba de un eveniment obisnuit, fara nici o pregatire spirituala. De ce ? Aici este cel mai mare dintre Miracole. Vei trai momentul in care Dumnezeu Cel Preainalt da cel mai mare dar al Sau si nu stii cum sa-l apreciezi”.
Era de ajuns. Ma simteam atat de tulburata si stiam destule pentru a-I cere iertare lui Dumnezeu. Nu numai pentru ofensele din ziua aceea, ci pentru toate momentele cand, la fel ca atatea alte persoane, asteptam ca preotul sa-si incheie omilia inainte sa intru in biserica. De asemenea, pentru momentele in care nu stiam sau refuzam sa inteleg ce inseamna sa fii acolo si pentru momentele in care, poate sufletul meu era plin de greseli mai mari si in care am indraznit sa particip la Sfanta Liturghie.
Marire in Cer Lui Dumnezeu
Era zi de sarbatoare si se recita Marire ... Sfanta Fecioara a spus: “Preamareste si binecuvanteaza cu toata iubirea Preasfanta Treime, recunoscand ca tu esti una dintre creaturile Sale”. Cat de diferit a fost acest Marire in Cer lui Dumnezeu!
Brusc, m-am vazut intr-un loc indepartat, plin de lumina, in fata maiestuoasei Prezente a Tronului lui Dumnezeu. Ii multumeam cu mare iubire, in timp ce repetam: “Te laudam, Te binecuvantam, Te adoram, Te preamarim, Iti multumim Tie pentru Slava Ta cea mare, Doamne, Dumnezeule, Imparate Ceresc, Dumnezeule, Parinte Atotputernic”. Si mi-am amintit de chipul parintesc si tandru al Tatalui: “Doamne, Fiule-Unule-Nascut, Isuse Cristoase, Doamne Dumnezeule, Mielul Lui Dumnezeu, Fiul Tatalui, care iei asupra Ta pacatele lumii ...” Iar Isus era in fata mea, cu chip plin de tandrete si de milostivire... “caci Tu singur esti Sfant, Tu singur Domn, Tu singur Preainalt, Isuse Cristoase, impreuna cu Duhul Sfant...”
Dumnezeul iubirii vesnice. El, care in acel moment ma facea sa tremur din toata fiinta ... si am cerut: “Doamne, elibereaza-ma de toate duhurile rele. Inima mea iti apartine. Doamne, trimite-mi pacea Ta ca sa pot obtine cele mai bune haruri din Euharistie, pentru ca viata mea sa poata produce cele mai bune roade. Duhule Sfant a Lui Dumnezeu, transforma-ma, actioneaza in mine si calauzeste-ma. O, Dumnezeule, da-mi harurile de care am nevoie pentru a Te sluji mai bine!”
Sosise momentul Liturgiei Cuvantului, iar Fecioara Maria m-a facut sa repet: “Doamne, astazi vreau sa ascult Cuvantul Tau si sa aduc roade imbelsugate. Fie ca Duhul Tau Sfant sa curete interiorul inimii mele pentru ca, Cuvantul Tau sa poata sa creasca si sa se dezvolte in ea, purificand inima mea, pentru cu ea sa fie mai bine pregatita”. Sfanta Fecioara a spus: “Vreau sa dai atentie Lecturilor si intregii omilii a preotului. Adu-ti aminte ca Biblia spune: Cuvantul lui Dumnezeu nu vine fara sa aduca roade. Daca esti atenta, ceva din cele auzite va ramane in tine. Apoi, de-a lungul intregii zile, va trebui sa incerci sa-ti amintesti acele cuvinte care te-au impresionat in mod special. Uneori, acestea pot fi doua versete. Alteori, lectura intregii Evanghelii sau, poate, doar un singur cuvant. Savureaza-le de-a lungul intregii zile si astfel, ele vor face parte din tine, caci asa reusesti sa-ti schimbi viata, permitand Cuvantului Lui Dumnezeu sa te transforme. Acum, spune-I Domnului ca esti aici ca sa asculti, ca vrei ca El sa vorbeasca, astazi, inimii tale”.
I-am multumit inca odata Lui Dumnezeu ca mi-a dat ocazia sa aud Cuvantul Sau. Si I-am cerut iertare ca am avut o inima atat de impietrita timp de atatia ani si ca i-am invatat pe copiii mei ca trebuie sa mearga la biserica din porunca Bisericii si nu din iubire si din nevoia de a fi plini de Dumnezeu. Asistasem la atatea celebrari euharistice mai ales din obligatie si, in plus, din acest motiv, ma simteam mantuita. Dar nu le traiam si, mai rau, nu dadeam atentie Lecturilor si omiliei (predica) preotului!
Ce mare durere am simtit pentru atatia ani irositi inutil, din cauza ignorantei mele! Cat de superficiala este participarea noastra la Liturghie, la care mergem numai cand cineva se casatoreste, sau pentru funeralii, sau pentru a fi vazuti de ceilalti! Cata ignoranta in privinta Bisericii noastre si a sacramentelor sale! Ce pierdere, cautand sa ne informam despre lucrurile lumesti, care pot disparea intr-o singura clipa, fara sa ne lase nimic si care, la sfarsitul vietii noastre, nu vor servi deloc la prelungirea existentei noastre. Dinpotriva, nu stim nimic din ceea ce ar putea sa ne dea un pic de Cer deja aici pe pamant, si dupa aceea, viata vesnica. Si ne mai numim femei si barbati cultivati!
Ofertoriul
Un moment mai tarziu a inceput Ofertoriul, iar Sfanta Fecioara mi-a spus: “Roaga-te asa:(si eu am repetat dupa Ea) Doamne, Iti ofer tot ceea ce sunt, toate ce am si tot ce pot. Pun totul in mainile Tale. Tu stii, Doamne, ca eu sunt un nimic. Prin meritele Fiului Tau, transforma-ma, Dumnezeule Atotputernic. Eu mijlocesc pe langa Tine pentru familia mea, pentru binefacatorii mei, pentru fiecare membru al Apostolatului Tau, pentru toti cei care se lupta impotriva noastra, pentru toti cei care imi cer sa ma rog pentru ei. Invata-ma sa am o inima primitoare fata de ei, pentru ca mersul lor inainte sa fie mai putin dificil. Asa se rugau sfintii si asa as vrea s-o faceti fiecare dintre voi”.
Asadar, in felul acesta ne cere Isus sa ne rugam pentru ei, ca si cum am prezenta, ca sa spun asa, inima noastra deschisa in fata lor, ca ei sa nu simta severitate, si sa alinam, astfel, suferinta pasilor lor.
Multi ani mai tarziu, am citit o carte de rugaciuni compuse de un sfant pe care il iubesc mult, Jose Maria Escriva de Balaguer si, in aceasta carte am gasit rugaciunea asemanatoare celei pe care am invatat-o de la Sfanta Fecioara. Poate ca acest sfant, sub protectia caruia ma pun, i-a fost placut Fecioarei Maria, cu rugaciunile lui.
Brusc, cateva personaje pe care nu le vazusem, au inceput sa se ridice. Era ca si cum, alaturi de fiecare persoana care era prezenta in Catedrala, se ivea o alta persoana si, in curand, Catedrala s-a umplut de persoane foarte frumoase si tinere. Erau imbracate in vesminte albe si au inceput sa se indrepte spre culoarul central, apoi spre altar. Mama noastra a spus : “Priveste. Acestia sunt Ingerii pazitori ai fiecarei persoane prezente aici. Este momentul in care Ingerii vostri pazitori duc ofrandele si implorarile voastre in fata Altarului Domnului”.
In momentul acela eram total uluita, caci fiintele ceresti aveau un chip atat de radios si de o asemenea frumusete incat ii este cu neputinta cuiva sa si-o imagineze. Aveau o infatisare foarte frumoasa, cu un chip aproape feminin. Totusi, trupurile, mainile si marimea lor erau masculine. Picioarele lor goale nu atingeau podeaua, ci se deplasau ca si cum ar fi lunecat. Aceasta procesiune a fost foarte frumoasa. Unii duceau un fel de bol aurit cu ceva care stralucea foarte puternic, cu o lumina alba-aurie. Fecioara Maria a spus: “Sunt Ingerii pazitori ai persoanelor care ofera aceasta liturghie pentru mai multe intentii, cei care sunt constienti de semnificatia acestei celebrari. Ei au ceva de oferit Domnului."
"Oferiti-va pe voi insiva in acest moment ... oferiti suferintele voastre, durerile voastre, sperantele, tristetile, bucuriile, implorarile voastre. Aduceti-va aminte ca Liturghia are o valoare infinita. Si atunci, fiti generosi in ofrande si in cereri”.
In spatele primilor Ingeri, veneau altii care nu aveau nimic in mainile lor, inaintau cu mainile goale. Fecioara Maria a spus: “Acestia sunt sunt Ingerii persoanelor care sunt aici, dar nu ofera niciodata nimic. Ei nu simt nici un interes pentru a trai fiecare etapa liturgica a Liturghiei si nu au de adus nici un dar in fata Altarului Domnului”.
La sfarsitul procesiunii alti Ingeri, care pareau tristi si tineau mainile impreunate in rugaciune, dar aveau ochii plecati. “Acestia sunt Ingerii pazitori ai persoanelor care sunt aici, dar nu doresc sa fie aici, adica persoane care au fost fortate sa vina aici, care au venit din obligatie, fara nici o dorinta de a participa la Sfanta Liturghie. Ingerii inainteaza cu tristete, pentru ca nu au nimic de adus la altar, cu exceptia propriilor lor rugaciuni”.
"Nu-l amarati pe Ingerul vostru pazitor. Cereti mult! Rugati-va pentru convertirea pacatosilor, pentru pace in lume, pentru familiile voastre, pentru vecinii vostri, pentru cei care se recomanda rugaciunilor voastre. Rugati-va, cereti in rugaciune multe lucruri, dar nu numai pentru voi insiva, ci si pentru toti ceilalti. Aduceti-va aminte ca ofranda care ii este cea mai placuta Domnului este aceea in care va oferiti ca jertfa, pentru ca Isus sa poata, la coborarea Lui, sa va transforme prin propriile Sale merite. Ce aveti voi de oferit Tatalui prin voi insiva ? Nimicnicie si pacat. Dar ofranda de sine, unita cu meritele lui Isus, este ofranda placuta Tatalui”.
Viziunea acestei procesiuni era de o asemenea frumusete, incat mi-ar fi greu s-o compar cu orice altceva. Toate aceste creaturi ceresti se inclinau in fata altarului, unele isi depuneau ofrandele pe podea, altele se prosternau, in genunchi, pe podea, aproape atingand podeaua cu fruntea. Si, deindata ce ajungeau la Altar, dispareau din fata ochilor mei.
La Consacrare, a venit momentul celui mai minunat dintre miracole. In partea dreapta, in spatele Arhiepiscopului, a aparut o multime de persoane insiruite pe diagonala. Erau imbracate in aceleasi vesminte, dar de culori pastel: roz, verde, albastru deschis, lila, galben, pe scurt, culori diferite si foarte dulci. Si chipurile lor erau stralucitoare si pline de bucurie. Pareau sa aiba toate aceeasi varsta. Ati putea remarca (nu pot spune de ce) ca erau persoane de varste diferite, dar chipurile lor erau toate asemanatoare, fara riduri si fericite. Au ingenunchiat si ele, toate la cantecul: “Sfant! Sfant! Sfant! Domnul ...” Sfanta Fecioara a spus: “Sunt toti Sfintii si Fericitii din Cer, iar printre ei se afla sufletele parintilor tai, care se bucura deja de Prezenta lui Dumnezeu”.
Apoi, am vazut-o pe Sfanta Fecioara, exact la dreapta Arhiepiscopului, cu un pas inpoia celebrantului. Ea era ca suspendata putin deasupra podelei, ingenunchiata pe ceva ce parea o tesatura foarte fina, dar, in acelasi timp, transparenta, care semana cu o apa cristalina.
Sfanta Fecioara, cu mainile impreunate, il privea pe celebrant cu mare respect si atentie. Ea mi-a vorbit din acel loc, dar in tacere, direct din inima sa, fara a ma privi : “Te surprinde, nu-i asa, sa Ma vezi ca stau putin in spatele Monseniorului (Arhiepiscopul). Dar asa trebuie sa fie ... Cu toata iubirea pe care Mi-o da Fiul Meu, El nu Mi-a conferit demnitatea pe care o da preotilor, de a fi capabila sa operez in fiecare zi cu mainile Mele Miracolul, asa cum fac preotii. Din acest motiv, Eu simt un profund respect pentru preoti si pentru miracolul pe care Il face Dumnezeu prin intermediul lor, ceea ce Ma face sa ingenunchiez in spatele lor”.
Dumnezeule, ce demnitate si ce har acorda Dumnezeu sufletelor preotilor, si nici noi, nici chiar multi dintre ei nu sunt constienti de asta.
In fata altarului au aparut ca niste umbre de persoane in gri, cu mainile ridicate. Sfanta Fecioara a spus: “Acestea sunt sufletele binecuvantate din Purgatoriu, care asteapta rugaciunile voastre pentru a-i racori. Nu incetati sa va rugati pentru ele. Ele se roaga pentru voi, dar nu se pot ruga pentru ele insele. Voi aveti misiunea de a va ruga pentru ele pentru a le ajuta sa iasa si sa se uneasca cu Dumnezeu in fericirea vesnica”.
”Acum, vezi ca Eu sunt mereu aici. Oamenii merg in pelerinaj, cautand locuri in care am aparut. Este un lucru bun, datorita tuturor harurilor pe care le primesc acolo. Dar in nici o aparitie, in nici un alt loc nu sunt atat de prezenta ca in timpul Sfintei Liturghii. Ma veti gasi mereu la picioarele Altarului la care se celebreaza Euharistia. La fel si la picioarele Tabernacolului, unde raman cu ingerii, caci sunt intotdeauna langa El”.
Infatisarea atat de frumoasa a Mamei in momentul in care s-au rostit cuvintele : “Sfant! Sfant! Sfant!”, precum si a tuturor celorlalti, cu chipurile lor radioase, cu mainile impreunate, asteptand miracolul care se repeta incontinuu, ma facea sa ma simt ca si cum m-as fi aflat chiar in Cer. Si cand te gandesti ca sunt persoane neatente din cauza ca vorbesc intre ele in acel moment ! Imi pare rau ca trebuie sa va spun ca multi barbati si femei stau in picioare, cu bratele incrucisate, ca si cum i-ar aduce cinstire Domnului ca de la egal la egal. Fecioara Maria mi-a spus : “Spune lumii ca un om niciodata nu este mai om ca atunci cand ingenuncheaza in fata lui Dumnezeu”.
Celebrantul a rostit cuvintele Consacarii. Era o persoana de statura normala, dar, brusc, a inceput sa creasca, sa se umple de lumina, o lumina supranaturala intre alb si auriu, care l-a invaluit si a devenit foarte densa in jurul chipului sau. Din aceasta cauza, nu-i mai puteam vedea trasaturile. Cand a ridicat in sus Ostia, i-am vazut mainile si dosul palmelor. Avea niste semne din care emana o lumina intensa. Era Isus! Era El, care il invaluia pe celebrant cu Trupul Sau, care invaluia iubitor mainile Arhiepiscopului. In acel moment, Ostia a inceput sa se mareasca si a devenit enorma, iar in ea a aparut chipul minunat a Lui Isus, care se uita la poporul Sau. Din instinct, am vrut sa plec capul, dar Sfanta Fecioara mi-a spus : “Nu-ti pleca ochii. Priveste, pentru a-L vedea si a-L contempla. Schimba o privire cu El si repeta rugaciunea de la Fatima: Dumnezeul meu, cred in Tine, Te ador, nadajduiesc si Te iubesc. Iti cer iertare pentru cei care nu cred in Tine, nu Te adora, nu nadajduiesc si nu Te iubesc. Iertare si milostivire ... Acum, spune-I cat de mult Il iubesti si adu cinstire Regelui regilor”.
I-am spus-o, si parea ca eu eram singura pe care El o privea din aceasta enorma Ostie. Dar am aflat ca asa se uita El la fiecare persoana, cu deplina iubire. Pot oare sa plec capul pana cand voi atinge pamantul cu fruntea, asa cum facusera toti ingerii si fericitii Cerului? Probabil ca, pentru o fractiune de secunda, m-am intrebat cum putea Isus sa ia trupul celebrantului si sa fie, in acelasi timp, in interiorul Ostiei; si in timp ce el cobora Ostia, aceasta si-a reluat marimea normala. Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji; nu eram in stare sa-mi revin din uluire. Imediat, Arhiepiscopul a rostit cuvintele Consacrarii vinului si, in timp ce el pronunta cuvintele, pe cer si in fundal au aparut fulgere. Peretii si tavanul bisericii disparusera. Totul era intunecat, cu exceptia unei lumini stralucitoare care venea din Altar. Brusc, L-am vazut pe Isus rastignit, suspendat in aer. I-am vazut capul si bustul. Bratele orizontale ale crucii erau sustinute de niste maini lungi si puternice. Din interiorul acestei lumini stralucitoare, o luminita, ca o sclipitoare si micuta porumbita, a tasnit si a survolat rapid intreaga biserica. Apoi a venit si s-a asezat pe umarul stang al Arhiepiscopului, care continua sa apara ca Isus, caci nu-i puteam distinge decat parul lung, ranile Sale luminoase si trupul zvelt, dar nu-I puteam vedea Chipul.
Deasupra se afla Isus rastignit, cu capul cazut pe umarul drept. Ii puteam contempla chipul, bratele ranite si carnea sfasiata. In partea dreapta a toracelui, avea o rana din care curgea sange spre partea stanga si ca o apa foarte stralucitoare, spre partea dreapta. Pareau mai mult niste jeturi de lumina care se indreptau spre credinciosi, deplasandu-se de la dreapta la stanga. Eram stupefiata vazand cantitatea de sange care curgea in potir. Credeam ca acesta va da pe dinafara si va pata Altarul, dar nici o picatura nu s-a varsat. In clipa aceea, Fecioara Maria mi-a spus: “Acesta este Miracolul miracolelor. Iti spuneam mai inainte ca Domnul nu este constrans de timp si de spatiu. In momentul Consacrarii, intreaga adunare este transportata la poalele Calvarului, in clipa rastignirii lui Isus”.
Poate cineva sa-si imagineze asta? Ochii nostri nu pot vedea, dar noi suntem cu totii acolo in chiar momentul cand Isus era rastignit. Iar El Ii cere iertare Tatalui Sau nu numai pentru cei care L-au ucis, ci si pentru fiecare dintre pacatele noastre: “Tata, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac”.
Din ziua aceea, nu-mi pasa daca lumea poate sa ma creada nebuna, dar le cer tuturor sa ingenuncheze si sa incerce sa traiasca, cu inima si cu toata sensibilitatea de care sunt capabili, sa constientizeze acest privilegiu pe care ni-l acorda Isus.
Tatal Nostru
In momentul in care ne pregateam sa spunem Tatal Nostru, Domnul a vorbit pentru prima data de la inceputul celebrarii. El a spus: “Asteapta! Vreau sa te rogi cu cea mai mare ardoare pe care o poti simti. In acest moment, adu-ti aminte de persoana sau de persoanele care ti-au facut cel mai mare rau in viata ta, ca sa le poti imbratisa, strangandu-le la piept, si sa le spui din adancul inimii: In numele lui Isus te (va) iert si iti (va) doresc pacea. In numele lui Isus iti (va) cer iertare si imi doresc pacea. Daca persoana este demna de aceasta pace, atunci o va primi si se va simti mai bine. Daca persoana nu este in stare sa se deschida la aceasta pace, atunci pacea se va intoarce in inima ta. Dar nu vreau nici sa primesti, nici sa oferi pacea, daca nu esti in stare sa ierti si sa simti aceasta pace in primul rand in inima ta. Fiti atenti la ceea ce faceti, a continuat Domnul, caci repetati in Tatal Nostru: iarta-ne, asa cum si noi iertam gresitilor nostri. Daca sunteti in stare sa iertati, dar nu sa si uitati, cum spun unele persoane, puneti conditii iertarii Lui Dumnezeu. Caci spuneti: Iarta-ma numai in masura in care sunt eu in stare sa iert, nu mai mult”.
Impartasania
A venit timpul Impartasaniei celebrantilor. Am remarcat inca o data prezenta tuturor preotilor langa Arhiepiscop. Cand acesta s-a impartasit, Fecioara Maria mi-a spus: “Iata momentul in care trebuie sa ne rugam pentru celebrant si pentru preotii care il insotesc. Repeta dupa mine: Doamne, binecuvanteaza-i, sfinteste-i, ajuta-i, purifica-i, iubeste-i, ai grija de ei si sprijina-i cu iubirea Ta. Adu-ti aminte de toti preotii din lume, roaga-te pentru sufletele consacrate”.
Dragi frati si surori, in acest moment noi trebuie sa ne rugam pentru ei, caci ei sunt Biserica, la fel cum suntem si noi, laicii. De cate ori nu cerem noi, laicii, atat de mult de la preoti, si nu suntem in stare ca macar sa ne rugam pentru ei, sa intelegem ca si ei sunt oameni si sa putem aprecia singuratatea care, de multe ori, ii inconjoara. Ar trebui sa intelegem ca preotii sunt, cu totii, persoane ca si noi, ca au nevoie sa fie intelesi si sustinuti de noi. Ei au nevoie de afectiune si de atentie din partea noastra, caci isi consacra viata pentru fiecare dintre noi, la fel ca Isus, fiindu-I consacrati Lui.
Domnul vrea ca oamenii din turma pe care I-a incredintat-o Dumnezeu, sa se roage pentru sfintenia pastorului lor si sa-i fie de ajutor. Caci, intr-o zi, cand vom fi de partea cealalta, vom intelege minunile pe care le-a facut Domnul, dandu-ne preoti care sa ne ajute sa ne mantuim sufletul.
Oamenii au inceput sa iasa din banci pentru a se indrepta spre locul Impartasaniei. Venise marele moment al intalnirii. Domnul mi-a spus: “Asteapta o clipa ! Vreau sa te fac sa observi ceva ...” Un indemn launtric m-a facut sa-mi indrept privirea spre persoana care urma sa primeasca Impartasania din mana preotului. Trebuie sa precizez ca aceasta persoana era una dintre doamnele din grupul nostru, care nu se putuse spovedi in seara precedenta, dar a putut s-o faca in dimineata aceea, inainte de Sfanta Liturghie. Cand preotul a asezat Ostia Sfanta pe limba ei, un flash de lumina alba-aurie a trecut prin aceasta persoana, mai intai prin spatele ei, apoi invaluind-o, din spate, in jurul umerilor si apoi a capului. Domnul a spus: “Asa Ma bucur Eu sa imbratisez o persoana care Ma primeste cu sufletul curat”.
Tonul vocii lui Isus era cel al unei persoane fericite. Eram uimita s-o vad pe prietena mea intorcandu-se in banca inconjurata de lumina, imbratisata de Domnul. Ma gandeam la minunea de care ne lipsim de atatea ori cand mergem sa-L primim pe Isus cu ofensele noastre, mici sau mari, in timp ce aceasta ar trebui sa fie o sarbatoare. De multe ori ne spunem ca nu avem preot la care sa putem merge sa ne spovedim in orice moment. Dar problema nu consta in a merge sa ne spovedim in orice clipa, ci usurinta cu care recadem in pacat. Dimpotriva, asa cum ne straduim sa gasim un salon de infrumusetare, sau, in cazul barbatilor, un frizer cand avem o sarbatorire, tot astfel trebuie sa ne straduim sa gasim un preot pentru a ne spala de tot ceea ce ne murdareste sufletul. Nu trebuie sa indraznim niciodata sa-L primim pe Isus cu inimile pline de lucruri urate.
Cand m-am dus sa primesc Impartasania, Isus mi-a spus : “Cina cea de Taina a fost momentul de cea mai mare intimitate cu ai Mei. In timpul acelei ore de Iubire, am infaptuit ceea ce ar putea fi considerat, in ochii oamenilor, ca cel mai mare act de nebunie, acela de a Ma face de buna-voie prizonier al Iubirii. Am instituit Euharistia. Voiam sa raman cu voi pana la sfarsitul veacurilor, caci iubirea Mea nu putea suporta sa va las orfani, pe voi, pe care va iubeam mai mult decat propria-Mi Viata”.
Am primit acea Ostie care avea o savoare deosebita: un amestec de sange si tamaie, care ma inunda in intregime. Simteam atata iubire incat imi siroiau lacrimi pe obraz fara sa le pot retine. Cand m-am intors la locul meu, pe cand ingenunchiam, Domnul mi-a spus: “Asculta ...”. Peste o clipa, am inceput sa aud rugaciunile doamnei care era asezata in fata mea si care tocmai primise Impartasania. Ceea ce a spus, fara sa deschida gura, suna cam asa: “Doamne, adu-ti aminte ca e sfarsit de luna si n-am bani sa platesc chiria, facturile pentru masina si scoala copiilor. Trebuie sa faci ceva ca sa ma ajuti ... Te rog, fa ca sotul meu sa inceteze cu bautura. Nu mai pot suporta betiile lui atat de dese, iar baiatul cel mic va repeta iar anul, daca nu vii in ajutorul lui. Are examene saptamana asta ... Si nu uita de vecinul nostru, care trebuie sa se mute. Fa-l sa plece imediat, ca nu-l mai pot suporta ...”
Apoi, Arhiepiscopul a spus : “Sa ne rugam”. Evident, toata comunitatea s-a ridicat pentru rugaciunea finala. Isus mi-a spus pe un ton trist : “Ai remarcat rugaciunea ei? Nu Mi-a multumit nici macar odata. Nu Mi-a spus nici macar odata ca Ma iubeste, pentru darul pe care tocmai i-l facusem coborand dumnezeirea Mea pana la sarmana ei umanitate, ca sa o pot inalta pana la Mine. N-a spus nici macar odata: Multumesc Doamne. Era o litanie de cereri ... si asa fac aproape toti dupa ce Ma primesc. Eu am murit din iubire si am inviat, din iubire. Il astept pe fiecare dintre voi si, din iubire, raman cu voi ... Dar voi nu realizati ca am nevoie de iubirea voastra. Aduceti-va aminte ca Eu sunt Cersetor de Iubire in acest ceas sublim pentru suflet”.
Realizati, oare, ca El, Iubirea, cerseste iubirea noastra, si noi nu I-o dam; si, pe deasupra, mai si evitam sa mergem la aceasta intalnire cu Iubirea iubirilor, cu singura Iubire care se daruieste intr-o jertfire permanenta?
Ritualul incheierii
Cand celebrantul urma sa dea binecuvantarea, Sfanta Fecioara a spus: “Asculta-Ma cu foarte mare atentie! Voi faceti indiferent ce semn mai degraba decat semnul Crucii. Aduceti-va aminte ca aceasta binecuvantare ar putea fi ultima pe care o primiti din mainile unui preot. Nu stiti daca veti mai avea vreodata ocazia sa primiti o binecuvantare de la un alt preot. Aceste maini consacrate va dau o binecuvantare in Numele Sfintei Treimi. Asadar, faceti-va Semnul Crucii cu respect, ca si cum ar fi ultimul pe care l-ati face pentru tot restul vietii voastre”.
Cat de mult pierdem neparticipand in fiecare zi la Sfanta Liturghie si neintelegand-o ! De ce sa nu facem efortul de a ne incepe ziua cu o jumatate de ora mai devreme si sa alergam la Sfanta Liturghie ca sa primim toate binecuvantarile pe care Domnul vrea sa le reverse asupra noastra?
Sunt constienta ca, din cauza obligatiilor, nu toata lumea poate sa mearga la Liturghie in fiecare zi, dar poate s-o faca macar de doua sau trei ori pe saptamana. Si sunt atatea persoane care lipsesc de la Liturghia de duminica sub cele mai mici pretexte: ca au un copil, sau doi, sau zece si, deci, nu pot asista la Liturghie. In schimb, persoanele care vor cu adevarat sa asiste la Liturghie stiu sa se organizeze in cazul in care au si alte angajamente importante; isi iau cu ele toti copiii, sau se duc pe rand, sotul la o ora si sotia la alta. Astfel isi indeplinesc datoria fata de Dumnezeu. Ne gasim timp sa studiem, sa lucram, sa primim musafiri, sa ne odihnim, dar nu avem timp ca, cel putin duminica, sa participam la Sfanta Liturghie. Isus mi-a cerut sa mai raman cu El cateva minute dupa Liturghie. Mi-a spus: “Nu va grabiti sa plecati imediat ce Liturghia a luat sfarsit. Mai ramaneti cateva clipe in compania Mea si lasati-Ma sa Ma bucur si Eu de a voastra”.
Cand eram mica, cineva mi-a spus ca Domnul ramane cu noi cinci sau zece minute dupa Impartasanie. Si, amintindu-mi de asta, am profitat de acel moment ca sa-L intreb: “Doamne, spune-mi, cat timp ramai, intr-adevar, cu noi dupa Impartasanie?"
Presupun ca Domnul trebuie sa fi ras de zapaceala mea, caci mi-a raspuns: “Cat timp vrei sa stai tu cu Mine. Daca Imi vorbesti de-a lungul intregii zile, adresandu-Mi cateva cuvinte in timp ce te ocupi de treburile tale, Eu te voi asculta, caci sunt intotdeauna cu tine. Tu esti cea care ma parasesti. Voi plecati de la Liturghie si gata, v-ati incheiat obligatia. Ati incheiat Ziua Domnului si, cu asta s-a terminat. Nu va ganditi ca Mi-ar place sa impartasesc cu voi viata voastra de familie, macar in acea zi.
In locuintele voastre, aveti cate un loc pentru fiecare lucru, o camera pentru fiecare activitate: o camera unde dormiti, alta in care gatiti, o alta in care mancati, etc. Dar pentru Mine, ce loc ati pregatit? Aceasta n-ar trebui sa fie un loc in care va marginiti sa asezati o imagine pe care se aduna intotdeauna praful, ci un loc unde, macar cinci minute pe zi, se aduna familia ca sa multumeasca pentru ziua respectiva si pentru darul vietii, sa faca cereri pentru nevoile zilnice, sa ceara binecuvantari, ocrotire, sanatate. Toate isi au loc in casele voastre, in afara de Mine. Oamenii isi planifica ziua, saptamana, semestrul, vacantele, etc. Stiu si in ce zi se vor odihni, in ce zi vor merge la film sau la o serata, ori in vizita la bunici sau la nepoti, la copii sau la prietenii lor si la distractii. Dar cate familii spun, macar o data pe luna: Astazi este ziua in care vom merge sa-L vizitam pe Isus in Tabernacol, si toata familia sa-Mi vorbeasca? Cati vin sa se aseze in fata Mea si sa stea de vorba cu Mine, spunandu-Mi ce s-a mai intamplat de la ultima lor vizita, ce probleme si greutati au, cerandu-Mi ceea ce au nevoie ... facandu-Ma partas la toate aceste lucruri? De cate ori ? Eu stiu totul. Citesc cele mai ascunse secrete din inimile si gandurile voastre. Si totusi, Imi face mare placere sa va ascult povestindu-Mi viata voastra, lasandu-Ma sa particip la ea ca un membru al familiei, ca prietenul vostru cel mai intim. Oh, cate haruri pierde omul care nu-Mi da un loc in viata sa”.
Cand am ramas cu El in ziua aceea si in multe alte zile, Domnul a continuat sa ne dea invataturi. Astazi vreau sa impartasesc cu voi aceasta misiune pe care El mi-a incredintat-o. Isus spune: “Voiam sa salvez creatura Mea, caci in momentul in care trebuia sa se deschida poarta Cerurilor, Creatura Mea era prea impregnata de suferinta ... Aduceti-va aminte ca nu exista nici o mama care sa-si fi hranit copilul cu propria ei carne. Eu am mers pana la acest punct extrem al Iubirii pentru a transmite meritele Mele fiecaruia dintre voi.
Sfanta Liturghie este prelungirea Vietii Mele si a Jertfei Mele pe Cruce pentru voi. Fara meritele Vietii Mele si ale Sangelui Meu, ce aveti voi pentru a va prezenta in fata Tatalui Meu? Nimic, in afara de mizerie si de pacat ...Ar trebui sa-i intreceti in virtuti pe ingeri si pe arhangheli, caci ei nu au bucuria de a Ma primi ca hrana, cum este cazul pentru voi. Ei beau o picatura din izvor, dar voi, care aveti harul de a Ma primi, aveti intregul ocean ca sa-l beti”.
Celalalt subiect abordat cu mare durere de Domnul, se refera la persoanele care vin sa-L intalneasca din obisnuinta, cele care nu mai sunt uimite la fiecare intalnire cu El. Aceasta rutina le face atat de reci pe aceste persoane, incat nu mai au nimic nou sa-i spuna lui Isus atunci cand Il primesc. El a spus ca sunt si foarte multe suflete consacrate care isi pierd entuziasmul in a-si manifesta iubirea fata de Domnul, care isi fac o ocupatie din vocatia lor, o profesie careia nu-i aduc nimic nou in afara de ceea ce le este cerut, dar si aceasta fara interes. Apoi, Domnul mi-a vorbit de roadele care vin din fiecare impartasanie pe care o facem. Se intampla, adesea, ca unele persoane sa-L primeasca pe Domnul in fiecare zi, dar viata lor sa nu se schimbe. Petrec ore intregi in rugaciune si fac multe lucrari, etc., dar viata lor nu merge spre schimbare, iar o viata care nu se transforma nu poate aduce adevarate roade venind de la Domnul. Meritele pe care le primim in Euharistie ar trebui sa aduca roade de convertire in noi si roade de caritate fata de fratii nostri si de surorile noastre.
Noi, laicii, avem de jucat un rol foarte important in Biserica noastra. Nu avem dreptul sa ramanem tacuti, caci Domnul ne-a trimis, la fel ca pe toti cei botezati, sa mergem si sa ducem Vestea Buna. Noi trebuie sa fim o prelungire a mainilor preotilor nostri si sa mergem acolo unde ei nu pot patrunde. Dar pentru a face aceasta, ne trebuie curaj. Trebuie sa-L primim pe Isus, sa traim cu Isus, sa ne hranim cu Isus. Ne este teama sa ne angajam putin mai mult, dar cand Domnul spune: “Cautati mai intai Imparatia Cerurilor si restul vi se va da pe deasupra”, El spune totul.
Din aceasta Viziune se desprinde o rugăciune frumoasă pentru preoţi.
Doamne, Îţi mulţumim pentru Sfântul Părinte Papa Francisc şi pentru toţi păstorii noştri. Binecuvantează-i, sfinţeşte-i, ajută-i, purifică-i, iubeşte-i, ai grijă de ei, sprijină-i cu iubirea Ta şi dă-le biruinţă.
Preasfântă şi Neprihănită Fecioară Marie, Mama dulce şi blândă a preoţilor, ia-i pe toţi sub ocrotirea şi paza ta deosebită. Amin.
1 Tatăl nostru ...,1 Bucura-te Marie / Născătoare de Dumnezeu…, 1 Slavă/ Mărire Tatălui...
 |
| Catalina Rivas |
Arhiepiscopul de Cochabamba a dat Imprimatur (formula prin care cenzura bisericii catolice aproba tiparirea unei carti).
Catalina Rivas traieste cu sotul sau la Cochabamba, in Bolivia. Ea s-a convertit la 47 ani, in octombrie 1993. Dupa aceea a inceput sa primeasca mesaje de iubire si de milostivire de la Domnul Nostru Isus Cristos, sub forma de locutiuni interioare. In octombrie 1994, Catalina a vazut brusc, o lumina puternica in jurul Crucifixului si a simtit nevoia sa-si ofere viata Domnului. A vazut fascicole de lumina iesind din mainile, din picioarele si din coasta lui Isus rastignit, care au patruns ca fulgerul in mainile, picioarele si inima ei. Durerea a fost intensa. Dupa doua zile, Isus i-a spus ca stigmatele sunt un dar care ii permite sa impartaseasca cu El durerea Crucii Sale, si ca ele erau daruite numai acelora care sunt in stare sa-L iubeasca asa cum doreste El sa fie iubit.
De atunci, Catalina poarta stigmatele Domnului, care apar joia seara, se manifesta vinerea cu dureri mari, si dispar sambata. Autoritatiile Bisericii le-au constat. Toate mesajele dictate de Isus, Catalinei, au fost stranse in opt carti, care au primit, la 2 aprilie 1998, imprimatur de la arhiepiscopul de Cochabamba, Mons. Rene Fernandez Apaza. In acest document, arhiepiscopul afirma:
"Am citit cartile Catalinei si suntem siguri ca singurul lor scop este de a conduce pe calea unei spiritualitati autentice, a carei sursa este Evanghelia lui Cristos [...]. De aceea, autorizez editarea si difuzarea lor, recomandandu-le ca suporturi de meditatie si de directie spirituala, in scopul de a se obtine multe roade pentru Domnul, care ne cheama sa salvam sufletele, aratandu-le ca este un Dumnezeu Viu, plin de iubire si milostivire".
Marturia Catalinei Rivas
Intr-o minunata cateheza, Domnul si Fecioara Maria mi-au dat, in aceste pagini, invatatura “despre ce se intampla in timpul Sfintei Liturghii si cum sa o traim cu inima”. Trebuie si vreau sa dau aceasta marturie lumii intregi, inainte de toate, pentru cea mai mare Glorie a Lui Dumnezeu si pentru mantuirea tuturor celor care vor sa-si deschida inima lui Dumnezeu.
Apoi, dau aceasta marturie pentru ca numeroase suflete consacrate lui Dumnezeu sa poata reaprinde focul iubirii lor pentru Cristos. Unele dintre aceste suflete sunt proprietarele mainilor care au puterea de a-L aduce pe Cristos in lumea noastra, permitandu-I sa devina hrana noastra.
Aceste pagini au scopul de a permite altor suflete sa “rupa” rutina modului in care Il primesc pe Cristos si sa poata retrai uimirea intalnirii de fiecare zi cu Iubirea. Si, in sfarsit, dau marturia mea pentru ca surorile si fratii mei laici din lumea intreaga sa poata trai, cu inima, cel mai mare dintre Miracole: celebrarea Euharistiei.
Eram la Vigilia Buneivestiri, si noi cativa membrii ai grupului nostru de rugaciune ne-am dus la Sacramentul Reconcilierii. Cateva doamne din grupul nostru n-au putut sa ni se alature, si atunci si-au amanat spovada pentru a doua zi, inainte de liturghie. In ziua urmatoare, cand am ajuns la Biserica cu putina intarziere, Arhiepiscopul si preotii incepusera deja sa iasa din sacristie. Fecioara Maria a spus, cu glasul ei dulce si feminin, care mangaie sufletul :
“Astazi va fi pentru tine o zi in care vei primi invatatura si vreau sa fii foarte atenta la ce vei asista, pentru ca va trebui sa impartasesti intregii omeniri aceasta experienta pe care o vei trai astazi”.
Eram profund emotionata, fara sa inteleg de ce, dar am incercat sa fiu foarte atenta.
Ritualul penitential
Primul lucru pe care l-am remarcat, a fost o corala minunata care se auzea cantand ca din departare. Timp de cateva clipe, muzica s-a apropiat, apoi s-a indepartat, precum o suflare de vant.
Intr-o fractiune de secunda, m-am gandit: “Bineinteles ca sunt in stare de har cu Dumnezeu, caci m-am spovedit ieri seara”. Ea a raspuns: ”Te gandesti ca de ieri seara nu L-ai mai ofensat pe Domnul ? Lasa-Ma sa-ti amintesc anumite lucruri. Cand ai plecat de acasa incoace, fata care te ajuta s-a apropiat de tine ca sa te intrebe ceva si, fiindca erai in intarziere si grabita, n-ai fost prea delicata in modul de a-i raspunde. A fost o lipsa de caritate din partea ta, si spui ca nu L-ai ofensat pe Dumnezeu?..."
" Cand erai pe drum, un autobuz a manevrat gresit si era gata sa te loveasca. Te-ai exprimat intr-un mod putin recomandabil contra sarmanului om, in loc sa-ti spui rugaciunile si sa te pregatesti pentru liturghie. Ai fost lipsita de caritate si ti-ai pierdut rabdarea si pacea. Si spui ca nu L-ai ofensat pe Domnul? Sosesti in ultima clipa, cand procesiunea celebrantului era deja in drum spre altar, pentru a celebra liturghia ...si vei participa la ea fara sa fi pregatita...”. Am raspuns: “Prea-bine, Mama, nu mai spune nimic. Nu trebuie sa-mi mai amintesti altceva, caci as muri de amaraciune si de rusine”. Sfanta Fecioara a continuat : “De ce trebuie sa veniti in ultima clipa? Ar fi trebuit sa vii mai devreme, ca sa fii in stare sa te rogi si sa-I ceri Domnului sa-L trimita pe Sfantul Sau Duh, ca El sa-ti acorde un duh de pace si sa te purifice de duhul lumii, de preocuparile, problemele si neatentia ta, pentru a-ti permite sa traiesti acest moment atat de sfant. In loc de asta, tu ajungi in momentul in care celebrarea este pe punctul de a incepe si participi ca si cum ar fi vorba de un eveniment obisnuit, fara nici o pregatire spirituala. De ce ? Aici este cel mai mare dintre Miracole. Vei trai momentul in care Dumnezeu Cel Preainalt da cel mai mare dar al Sau si nu stii cum sa-l apreciezi”.
Era de ajuns. Ma simteam atat de tulburata si stiam destule pentru a-I cere iertare lui Dumnezeu. Nu numai pentru ofensele din ziua aceea, ci pentru toate momentele cand, la fel ca atatea alte persoane, asteptam ca preotul sa-si incheie omilia inainte sa intru in biserica. De asemenea, pentru momentele in care nu stiam sau refuzam sa inteleg ce inseamna sa fii acolo si pentru momentele in care, poate sufletul meu era plin de greseli mai mari si in care am indraznit sa particip la Sfanta Liturghie.
Marire in Cer Lui Dumnezeu
Era zi de sarbatoare si se recita Marire ... Sfanta Fecioara a spus: “Preamareste si binecuvanteaza cu toata iubirea Preasfanta Treime, recunoscand ca tu esti una dintre creaturile Sale”. Cat de diferit a fost acest Marire in Cer lui Dumnezeu!
Brusc, m-am vazut intr-un loc indepartat, plin de lumina, in fata maiestuoasei Prezente a Tronului lui Dumnezeu. Ii multumeam cu mare iubire, in timp ce repetam: “Te laudam, Te binecuvantam, Te adoram, Te preamarim, Iti multumim Tie pentru Slava Ta cea mare, Doamne, Dumnezeule, Imparate Ceresc, Dumnezeule, Parinte Atotputernic”. Si mi-am amintit de chipul parintesc si tandru al Tatalui: “Doamne, Fiule-Unule-Nascut, Isuse Cristoase, Doamne Dumnezeule, Mielul Lui Dumnezeu, Fiul Tatalui, care iei asupra Ta pacatele lumii ...” Iar Isus era in fata mea, cu chip plin de tandrete si de milostivire... “caci Tu singur esti Sfant, Tu singur Domn, Tu singur Preainalt, Isuse Cristoase, impreuna cu Duhul Sfant...”
Dumnezeul iubirii vesnice. El, care in acel moment ma facea sa tremur din toata fiinta ... si am cerut: “Doamne, elibereaza-ma de toate duhurile rele. Inima mea iti apartine. Doamne, trimite-mi pacea Ta ca sa pot obtine cele mai bune haruri din Euharistie, pentru ca viata mea sa poata produce cele mai bune roade. Duhule Sfant a Lui Dumnezeu, transforma-ma, actioneaza in mine si calauzeste-ma. O, Dumnezeule, da-mi harurile de care am nevoie pentru a Te sluji mai bine!”
Liturgia Cuvantului
I-am multumit inca odata Lui Dumnezeu ca mi-a dat ocazia sa aud Cuvantul Sau. Si I-am cerut iertare ca am avut o inima atat de impietrita timp de atatia ani si ca i-am invatat pe copiii mei ca trebuie sa mearga la biserica din porunca Bisericii si nu din iubire si din nevoia de a fi plini de Dumnezeu. Asistasem la atatea celebrari euharistice mai ales din obligatie si, in plus, din acest motiv, ma simteam mantuita. Dar nu le traiam si, mai rau, nu dadeam atentie Lecturilor si omiliei (predica) preotului!
Ce mare durere am simtit pentru atatia ani irositi inutil, din cauza ignorantei mele! Cat de superficiala este participarea noastra la Liturghie, la care mergem numai cand cineva se casatoreste, sau pentru funeralii, sau pentru a fi vazuti de ceilalti! Cata ignoranta in privinta Bisericii noastre si a sacramentelor sale! Ce pierdere, cautand sa ne informam despre lucrurile lumesti, care pot disparea intr-o singura clipa, fara sa ne lase nimic si care, la sfarsitul vietii noastre, nu vor servi deloc la prelungirea existentei noastre. Dinpotriva, nu stim nimic din ceea ce ar putea sa ne dea un pic de Cer deja aici pe pamant, si dupa aceea, viata vesnica. Si ne mai numim femei si barbati cultivati!
Ofertoriul
Asadar, in felul acesta ne cere Isus sa ne rugam pentru ei, ca si cum am prezenta, ca sa spun asa, inima noastra deschisa in fata lor, ca ei sa nu simta severitate, si sa alinam, astfel, suferinta pasilor lor.
Multi ani mai tarziu, am citit o carte de rugaciuni compuse de un sfant pe care il iubesc mult, Jose Maria Escriva de Balaguer si, in aceasta carte am gasit rugaciunea asemanatoare celei pe care am invatat-o de la Sfanta Fecioara. Poate ca acest sfant, sub protectia caruia ma pun, i-a fost placut Fecioarei Maria, cu rugaciunile lui.
Brusc, cateva personaje pe care nu le vazusem, au inceput sa se ridice. Era ca si cum, alaturi de fiecare persoana care era prezenta in Catedrala, se ivea o alta persoana si, in curand, Catedrala s-a umplut de persoane foarte frumoase si tinere. Erau imbracate in vesminte albe si au inceput sa se indrepte spre culoarul central, apoi spre altar. Mama noastra a spus : “Priveste. Acestia sunt Ingerii pazitori ai fiecarei persoane prezente aici. Este momentul in care Ingerii vostri pazitori duc ofrandele si implorarile voastre in fata Altarului Domnului”.
In momentul acela eram total uluita, caci fiintele ceresti aveau un chip atat de radios si de o asemenea frumusete incat ii este cu neputinta cuiva sa si-o imagineze. Aveau o infatisare foarte frumoasa, cu un chip aproape feminin. Totusi, trupurile, mainile si marimea lor erau masculine. Picioarele lor goale nu atingeau podeaua, ci se deplasau ca si cum ar fi lunecat. Aceasta procesiune a fost foarte frumoasa. Unii duceau un fel de bol aurit cu ceva care stralucea foarte puternic, cu o lumina alba-aurie. Fecioara Maria a spus: “Sunt Ingerii pazitori ai persoanelor care ofera aceasta liturghie pentru mai multe intentii, cei care sunt constienti de semnificatia acestei celebrari. Ei au ceva de oferit Domnului."
In spatele primilor Ingeri, veneau altii care nu aveau nimic in mainile lor, inaintau cu mainile goale. Fecioara Maria a spus: “Acestia sunt sunt Ingerii persoanelor care sunt aici, dar nu ofera niciodata nimic. Ei nu simt nici un interes pentru a trai fiecare etapa liturgica a Liturghiei si nu au de adus nici un dar in fata Altarului Domnului”.
"Nu-l amarati pe Ingerul vostru pazitor. Cereti mult! Rugati-va pentru convertirea pacatosilor, pentru pace in lume, pentru familiile voastre, pentru vecinii vostri, pentru cei care se recomanda rugaciunilor voastre. Rugati-va, cereti in rugaciune multe lucruri, dar nu numai pentru voi insiva, ci si pentru toti ceilalti. Aduceti-va aminte ca ofranda care ii este cea mai placuta Domnului este aceea in care va oferiti ca jertfa, pentru ca Isus sa poata, la coborarea Lui, sa va transforme prin propriile Sale merite. Ce aveti voi de oferit Tatalui prin voi insiva ? Nimicnicie si pacat. Dar ofranda de sine, unita cu meritele lui Isus, este ofranda placuta Tatalui”.
Viziunea acestei procesiuni era de o asemenea frumusete, incat mi-ar fi greu s-o compar cu orice altceva. Toate aceste creaturi ceresti se inclinau in fata altarului, unele isi depuneau ofrandele pe podea, altele se prosternau, in genunchi, pe podea, aproape atingand podeaua cu fruntea. Si, deindata ce ajungeau la Altar, dispareau din fata ochilor mei.
Sanctus
A venit sfarsitul Prefetei si, adunarea a raspuns: “Sfant! Sfant! Sfant!”, tot ce se afla in spatele celebrantului a disparut brusc.
In partea stanga, in spatele celebrantului, au aparut, intr-un sir pe diagonala, mii de ingeri, mai mici, mai mari, cu aripi imense sau micute si ingeri fara aripi. La fel ca cei dinainte, erau imbracati toti in vesminte care semanau cu alba preotilor sau a ministrantilor.
Au ingenunchiat cu totii, cu mainile impreunate pentru rugaciune si capul plecat in semn de respect. Se auzea o muzica minunata, ca si cum mai multe coruri de voci mixte cantau, la unison cu adunarea: Sfant! Sfant! Sfant!
Consacrarea
In partea stanga, in spatele celebrantului, au aparut, intr-un sir pe diagonala, mii de ingeri, mai mici, mai mari, cu aripi imense sau micute si ingeri fara aripi. La fel ca cei dinainte, erau imbracati toti in vesminte care semanau cu alba preotilor sau a ministrantilor.
Au ingenunchiat cu totii, cu mainile impreunate pentru rugaciune si capul plecat in semn de respect. Se auzea o muzica minunata, ca si cum mai multe coruri de voci mixte cantau, la unison cu adunarea: Sfant! Sfant! Sfant!
Consacrarea
Apoi, am vazut-o pe Sfanta Fecioara, exact la dreapta Arhiepiscopului, cu un pas inpoia celebrantului. Ea era ca suspendata putin deasupra podelei, ingenunchiata pe ceva ce parea o tesatura foarte fina, dar, in acelasi timp, transparenta, care semana cu o apa cristalina.
Sfanta Fecioara, cu mainile impreunate, il privea pe celebrant cu mare respect si atentie. Ea mi-a vorbit din acel loc, dar in tacere, direct din inima sa, fara a ma privi : “Te surprinde, nu-i asa, sa Ma vezi ca stau putin in spatele Monseniorului (Arhiepiscopul). Dar asa trebuie sa fie ... Cu toata iubirea pe care Mi-o da Fiul Meu, El nu Mi-a conferit demnitatea pe care o da preotilor, de a fi capabila sa operez in fiecare zi cu mainile Mele Miracolul, asa cum fac preotii. Din acest motiv, Eu simt un profund respect pentru preoti si pentru miracolul pe care Il face Dumnezeu prin intermediul lor, ceea ce Ma face sa ingenunchiez in spatele lor”.
Dumnezeule, ce demnitate si ce har acorda Dumnezeu sufletelor preotilor, si nici noi, nici chiar multi dintre ei nu sunt constienti de asta.
In fata altarului au aparut ca niste umbre de persoane in gri, cu mainile ridicate. Sfanta Fecioara a spus: “Acestea sunt sufletele binecuvantate din Purgatoriu, care asteapta rugaciunile voastre pentru a-i racori. Nu incetati sa va rugati pentru ele. Ele se roaga pentru voi, dar nu se pot ruga pentru ele insele. Voi aveti misiunea de a va ruga pentru ele pentru a le ajuta sa iasa si sa se uneasca cu Dumnezeu in fericirea vesnica”.
”Acum, vezi ca Eu sunt mereu aici. Oamenii merg in pelerinaj, cautand locuri in care am aparut. Este un lucru bun, datorita tuturor harurilor pe care le primesc acolo. Dar in nici o aparitie, in nici un alt loc nu sunt atat de prezenta ca in timpul Sfintei Liturghii. Ma veti gasi mereu la picioarele Altarului la care se celebreaza Euharistia. La fel si la picioarele Tabernacolului, unde raman cu ingerii, caci sunt intotdeauna langa El”.
Infatisarea atat de frumoasa a Mamei in momentul in care s-au rostit cuvintele : “Sfant! Sfant! Sfant!”, precum si a tuturor celorlalti, cu chipurile lor radioase, cu mainile impreunate, asteptand miracolul care se repeta incontinuu, ma facea sa ma simt ca si cum m-as fi aflat chiar in Cer. Si cand te gandesti ca sunt persoane neatente din cauza ca vorbesc intre ele in acel moment ! Imi pare rau ca trebuie sa va spun ca multi barbati si femei stau in picioare, cu bratele incrucisate, ca si cum i-ar aduce cinstire Domnului ca de la egal la egal. Fecioara Maria mi-a spus : “Spune lumii ca un om niciodata nu este mai om ca atunci cand ingenuncheaza in fata lui Dumnezeu”.
Celebrantul a rostit cuvintele Consacarii. Era o persoana de statura normala, dar, brusc, a inceput sa creasca, sa se umple de lumina, o lumina supranaturala intre alb si auriu, care l-a invaluit si a devenit foarte densa in jurul chipului sau. Din aceasta cauza, nu-i mai puteam vedea trasaturile. Cand a ridicat in sus Ostia, i-am vazut mainile si dosul palmelor. Avea niste semne din care emana o lumina intensa. Era Isus! Era El, care il invaluia pe celebrant cu Trupul Sau, care invaluia iubitor mainile Arhiepiscopului. In acel moment, Ostia a inceput sa se mareasca si a devenit enorma, iar in ea a aparut chipul minunat a Lui Isus, care se uita la poporul Sau. Din instinct, am vrut sa plec capul, dar Sfanta Fecioara mi-a spus : “Nu-ti pleca ochii. Priveste, pentru a-L vedea si a-L contempla. Schimba o privire cu El si repeta rugaciunea de la Fatima: Dumnezeul meu, cred in Tine, Te ador, nadajduiesc si Te iubesc. Iti cer iertare pentru cei care nu cred in Tine, nu Te adora, nu nadajduiesc si nu Te iubesc. Iertare si milostivire ... Acum, spune-I cat de mult Il iubesti si adu cinstire Regelui regilor”.
I-am spus-o, si parea ca eu eram singura pe care El o privea din aceasta enorma Ostie. Dar am aflat ca asa se uita El la fiecare persoana, cu deplina iubire. Pot oare sa plec capul pana cand voi atinge pamantul cu fruntea, asa cum facusera toti ingerii si fericitii Cerului? Probabil ca, pentru o fractiune de secunda, m-am intrebat cum putea Isus sa ia trupul celebrantului si sa fie, in acelasi timp, in interiorul Ostiei; si in timp ce el cobora Ostia, aceasta si-a reluat marimea normala. Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji; nu eram in stare sa-mi revin din uluire. Imediat, Arhiepiscopul a rostit cuvintele Consacrarii vinului si, in timp ce el pronunta cuvintele, pe cer si in fundal au aparut fulgere. Peretii si tavanul bisericii disparusera. Totul era intunecat, cu exceptia unei lumini stralucitoare care venea din Altar. Brusc, L-am vazut pe Isus rastignit, suspendat in aer. I-am vazut capul si bustul. Bratele orizontale ale crucii erau sustinute de niste maini lungi si puternice. Din interiorul acestei lumini stralucitoare, o luminita, ca o sclipitoare si micuta porumbita, a tasnit si a survolat rapid intreaga biserica. Apoi a venit si s-a asezat pe umarul stang al Arhiepiscopului, care continua sa apara ca Isus, caci nu-i puteam distinge decat parul lung, ranile Sale luminoase si trupul zvelt, dar nu-I puteam vedea Chipul.
Poate cineva sa-si imagineze asta? Ochii nostri nu pot vedea, dar noi suntem cu totii acolo in chiar momentul cand Isus era rastignit. Iar El Ii cere iertare Tatalui Sau nu numai pentru cei care L-au ucis, ci si pentru fiecare dintre pacatele noastre: “Tata, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac”.
Din ziua aceea, nu-mi pasa daca lumea poate sa ma creada nebuna, dar le cer tuturor sa ingenuncheze si sa incerce sa traiasca, cu inima si cu toata sensibilitatea de care sunt capabili, sa constientizeze acest privilegiu pe care ni-l acorda Isus.
Tatal Nostru
Impartasania
Dragi frati si surori, in acest moment noi trebuie sa ne rugam pentru ei, caci ei sunt Biserica, la fel cum suntem si noi, laicii. De cate ori nu cerem noi, laicii, atat de mult de la preoti, si nu suntem in stare ca macar sa ne rugam pentru ei, sa intelegem ca si ei sunt oameni si sa putem aprecia singuratatea care, de multe ori, ii inconjoara. Ar trebui sa intelegem ca preotii sunt, cu totii, persoane ca si noi, ca au nevoie sa fie intelesi si sustinuti de noi. Ei au nevoie de afectiune si de atentie din partea noastra, caci isi consacra viata pentru fiecare dintre noi, la fel ca Isus, fiindu-I consacrati Lui.
Domnul vrea ca oamenii din turma pe care I-a incredintat-o Dumnezeu, sa se roage pentru sfintenia pastorului lor si sa-i fie de ajutor. Caci, intr-o zi, cand vom fi de partea cealalta, vom intelege minunile pe care le-a facut Domnul, dandu-ne preoti care sa ne ajute sa ne mantuim sufletul.
Oamenii au inceput sa iasa din banci pentru a se indrepta spre locul Impartasaniei. Venise marele moment al intalnirii. Domnul mi-a spus: “Asteapta o clipa ! Vreau sa te fac sa observi ceva ...” Un indemn launtric m-a facut sa-mi indrept privirea spre persoana care urma sa primeasca Impartasania din mana preotului. Trebuie sa precizez ca aceasta persoana era una dintre doamnele din grupul nostru, care nu se putuse spovedi in seara precedenta, dar a putut s-o faca in dimineata aceea, inainte de Sfanta Liturghie. Cand preotul a asezat Ostia Sfanta pe limba ei, un flash de lumina alba-aurie a trecut prin aceasta persoana, mai intai prin spatele ei, apoi invaluind-o, din spate, in jurul umerilor si apoi a capului. Domnul a spus: “Asa Ma bucur Eu sa imbratisez o persoana care Ma primeste cu sufletul curat”.
Tonul vocii lui Isus era cel al unei persoane fericite. Eram uimita s-o vad pe prietena mea intorcandu-se in banca inconjurata de lumina, imbratisata de Domnul. Ma gandeam la minunea de care ne lipsim de atatea ori cand mergem sa-L primim pe Isus cu ofensele noastre, mici sau mari, in timp ce aceasta ar trebui sa fie o sarbatoare. De multe ori ne spunem ca nu avem preot la care sa putem merge sa ne spovedim in orice moment. Dar problema nu consta in a merge sa ne spovedim in orice clipa, ci usurinta cu care recadem in pacat. Dimpotriva, asa cum ne straduim sa gasim un salon de infrumusetare, sau, in cazul barbatilor, un frizer cand avem o sarbatorire, tot astfel trebuie sa ne straduim sa gasim un preot pentru a ne spala de tot ceea ce ne murdareste sufletul. Nu trebuie sa indraznim niciodata sa-L primim pe Isus cu inimile pline de lucruri urate.
Cand m-am dus sa primesc Impartasania, Isus mi-a spus : “Cina cea de Taina a fost momentul de cea mai mare intimitate cu ai Mei. In timpul acelei ore de Iubire, am infaptuit ceea ce ar putea fi considerat, in ochii oamenilor, ca cel mai mare act de nebunie, acela de a Ma face de buna-voie prizonier al Iubirii. Am instituit Euharistia. Voiam sa raman cu voi pana la sfarsitul veacurilor, caci iubirea Mea nu putea suporta sa va las orfani, pe voi, pe care va iubeam mai mult decat propria-Mi Viata”.
Apoi, Arhiepiscopul a spus : “Sa ne rugam”. Evident, toata comunitatea s-a ridicat pentru rugaciunea finala. Isus mi-a spus pe un ton trist : “Ai remarcat rugaciunea ei? Nu Mi-a multumit nici macar odata. Nu Mi-a spus nici macar odata ca Ma iubeste, pentru darul pe care tocmai i-l facusem coborand dumnezeirea Mea pana la sarmana ei umanitate, ca sa o pot inalta pana la Mine. N-a spus nici macar odata: Multumesc Doamne. Era o litanie de cereri ... si asa fac aproape toti dupa ce Ma primesc. Eu am murit din iubire si am inviat, din iubire. Il astept pe fiecare dintre voi si, din iubire, raman cu voi ... Dar voi nu realizati ca am nevoie de iubirea voastra. Aduceti-va aminte ca Eu sunt Cersetor de Iubire in acest ceas sublim pentru suflet”.
Realizati, oare, ca El, Iubirea, cerseste iubirea noastra, si noi nu I-o dam; si, pe deasupra, mai si evitam sa mergem la aceasta intalnire cu Iubirea iubirilor, cu singura Iubire care se daruieste intr-o jertfire permanenta?
Ritualul incheierii
Cand celebrantul urma sa dea binecuvantarea, Sfanta Fecioara a spus: “Asculta-Ma cu foarte mare atentie! Voi faceti indiferent ce semn mai degraba decat semnul Crucii. Aduceti-va aminte ca aceasta binecuvantare ar putea fi ultima pe care o primiti din mainile unui preot. Nu stiti daca veti mai avea vreodata ocazia sa primiti o binecuvantare de la un alt preot. Aceste maini consacrate va dau o binecuvantare in Numele Sfintei Treimi. Asadar, faceti-va Semnul Crucii cu respect, ca si cum ar fi ultimul pe care l-ati face pentru tot restul vietii voastre”.
Cat de mult pierdem neparticipand in fiecare zi la Sfanta Liturghie si neintelegand-o ! De ce sa nu facem efortul de a ne incepe ziua cu o jumatate de ora mai devreme si sa alergam la Sfanta Liturghie ca sa primim toate binecuvantarile pe care Domnul vrea sa le reverse asupra noastra?
Sunt constienta ca, din cauza obligatiilor, nu toata lumea poate sa mearga la Liturghie in fiecare zi, dar poate s-o faca macar de doua sau trei ori pe saptamana. Si sunt atatea persoane care lipsesc de la Liturghia de duminica sub cele mai mici pretexte: ca au un copil, sau doi, sau zece si, deci, nu pot asista la Liturghie. In schimb, persoanele care vor cu adevarat sa asiste la Liturghie stiu sa se organizeze in cazul in care au si alte angajamente importante; isi iau cu ele toti copiii, sau se duc pe rand, sotul la o ora si sotia la alta. Astfel isi indeplinesc datoria fata de Dumnezeu. Ne gasim timp sa studiem, sa lucram, sa primim musafiri, sa ne odihnim, dar nu avem timp ca, cel putin duminica, sa participam la Sfanta Liturghie. Isus mi-a cerut sa mai raman cu El cateva minute dupa Liturghie. Mi-a spus: “Nu va grabiti sa plecati imediat ce Liturghia a luat sfarsit. Mai ramaneti cateva clipe in compania Mea si lasati-Ma sa Ma bucur si Eu de a voastra”.
Cand eram mica, cineva mi-a spus ca Domnul ramane cu noi cinci sau zece minute dupa Impartasanie. Si, amintindu-mi de asta, am profitat de acel moment ca sa-L intreb: “Doamne, spune-mi, cat timp ramai, intr-adevar, cu noi dupa Impartasanie?"
In locuintele voastre, aveti cate un loc pentru fiecare lucru, o camera pentru fiecare activitate: o camera unde dormiti, alta in care gatiti, o alta in care mancati, etc. Dar pentru Mine, ce loc ati pregatit? Aceasta n-ar trebui sa fie un loc in care va marginiti sa asezati o imagine pe care se aduna intotdeauna praful, ci un loc unde, macar cinci minute pe zi, se aduna familia ca sa multumeasca pentru ziua respectiva si pentru darul vietii, sa faca cereri pentru nevoile zilnice, sa ceara binecuvantari, ocrotire, sanatate. Toate isi au loc in casele voastre, in afara de Mine. Oamenii isi planifica ziua, saptamana, semestrul, vacantele, etc. Stiu si in ce zi se vor odihni, in ce zi vor merge la film sau la o serata, ori in vizita la bunici sau la nepoti, la copii sau la prietenii lor si la distractii. Dar cate familii spun, macar o data pe luna: Astazi este ziua in care vom merge sa-L vizitam pe Isus in Tabernacol, si toata familia sa-Mi vorbeasca? Cati vin sa se aseze in fata Mea si sa stea de vorba cu Mine, spunandu-Mi ce s-a mai intamplat de la ultima lor vizita, ce probleme si greutati au, cerandu-Mi ceea ce au nevoie ... facandu-Ma partas la toate aceste lucruri? De cate ori ? Eu stiu totul. Citesc cele mai ascunse secrete din inimile si gandurile voastre. Si totusi, Imi face mare placere sa va ascult povestindu-Mi viata voastra, lasandu-Ma sa particip la ea ca un membru al familiei, ca prietenul vostru cel mai intim. Oh, cate haruri pierde omul care nu-Mi da un loc in viata sa”.
Cand am ramas cu El in ziua aceea si in multe alte zile, Domnul a continuat sa ne dea invataturi. Astazi vreau sa impartasesc cu voi aceasta misiune pe care El mi-a incredintat-o. Isus spune: “Voiam sa salvez creatura Mea, caci in momentul in care trebuia sa se deschida poarta Cerurilor, Creatura Mea era prea impregnata de suferinta ... Aduceti-va aminte ca nu exista nici o mama care sa-si fi hranit copilul cu propria ei carne. Eu am mers pana la acest punct extrem al Iubirii pentru a transmite meritele Mele fiecaruia dintre voi.
Sfanta Liturghie este prelungirea Vietii Mele si a Jertfei Mele pe Cruce pentru voi. Fara meritele Vietii Mele si ale Sangelui Meu, ce aveti voi pentru a va prezenta in fata Tatalui Meu? Nimic, in afara de mizerie si de pacat ...Ar trebui sa-i intreceti in virtuti pe ingeri si pe arhangheli, caci ei nu au bucuria de a Ma primi ca hrana, cum este cazul pentru voi. Ei beau o picatura din izvor, dar voi, care aveti harul de a Ma primi, aveti intregul ocean ca sa-l beti”.
Celalalt subiect abordat cu mare durere de Domnul, se refera la persoanele care vin sa-L intalneasca din obisnuinta, cele care nu mai sunt uimite la fiecare intalnire cu El. Aceasta rutina le face atat de reci pe aceste persoane, incat nu mai au nimic nou sa-i spuna lui Isus atunci cand Il primesc. El a spus ca sunt si foarte multe suflete consacrate care isi pierd entuziasmul in a-si manifesta iubirea fata de Domnul, care isi fac o ocupatie din vocatia lor, o profesie careia nu-i aduc nimic nou in afara de ceea ce le este cerut, dar si aceasta fara interes. Apoi, Domnul mi-a vorbit de roadele care vin din fiecare impartasanie pe care o facem. Se intampla, adesea, ca unele persoane sa-L primeasca pe Domnul in fiecare zi, dar viata lor sa nu se schimbe. Petrec ore intregi in rugaciune si fac multe lucrari, etc., dar viata lor nu merge spre schimbare, iar o viata care nu se transforma nu poate aduce adevarate roade venind de la Domnul. Meritele pe care le primim in Euharistie ar trebui sa aduca roade de convertire in noi si roade de caritate fata de fratii nostri si de surorile noastre.
Noi, laicii, avem de jucat un rol foarte important in Biserica noastra. Nu avem dreptul sa ramanem tacuti, caci Domnul ne-a trimis, la fel ca pe toti cei botezati, sa mergem si sa ducem Vestea Buna. Noi trebuie sa fim o prelungire a mainilor preotilor nostri si sa mergem acolo unde ei nu pot patrunde. Dar pentru a face aceasta, ne trebuie curaj. Trebuie sa-L primim pe Isus, sa traim cu Isus, sa ne hranim cu Isus. Ne este teama sa ne angajam putin mai mult, dar cand Domnul spune: “Cautati mai intai Imparatia Cerurilor si restul vi se va da pe deasupra”, El spune totul.
Data viitoare, cand veti asista la Liturghie, traiti-o. Eu stiu ca Domnul Isi va tine promisiunea, si anume ca “Liturghia voastra nu va fi niciodata aceeasi”. Iar atunci cand Il primiti, iubiti-L!
Incercati sa vedeti cata desfatare este sa te odihnesti in coasta Sa strapunsa pentru noi pentru a ne lasa Biserica Sa si pe Mama Sa si pentru a ne deschide portile Casei Tatalui Sau. Faceti aceasta experienta, ca sa puteti simti voi insiva Iubirea Sa milostiva prin intermediul acestei marturii, si incercati sa-I fiti recunoscatori prin iubirea voastra de fii.
Fie ca Domnul sa va binecuvanteze.
Sora voastra intru Isus Cel Viu, Catalina, Misionara laica a Inimii euharistice a lui Isus.
Incercati sa vedeti cata desfatare este sa te odihnesti in coasta Sa strapunsa pentru noi pentru a ne lasa Biserica Sa si pe Mama Sa si pentru a ne deschide portile Casei Tatalui Sau. Faceti aceasta experienta, ca sa puteti simti voi insiva Iubirea Sa milostiva prin intermediul acestei marturii, si incercati sa-I fiti recunoscatori prin iubirea voastra de fii.
Fie ca Domnul sa va binecuvanteze.
Sora voastra intru Isus Cel Viu, Catalina, Misionara laica a Inimii euharistice a lui Isus.
din "Regina Pacis" nr. 227
Din aceasta Viziune se desprinde o rugăciune frumoasă pentru preoţi.
Doamne, Îţi mulţumim pentru Sfântul Părinte Papa Francisc şi pentru toţi păstorii noştri. Binecuvantează-i, sfinţeşte-i, ajută-i, purifică-i, iubeşte-i, ai grijă de ei, sprijină-i cu iubirea Ta şi dă-le biruinţă.
Preasfântă şi Neprihănită Fecioară Marie, Mama dulce şi blândă a preoţilor, ia-i pe toţi sub ocrotirea şi paza ta deosebită. Amin.
1 Tatăl nostru ...,1 Bucura-te Marie / Născătoare de Dumnezeu…, 1 Slavă/ Mărire Tatălui...
