Simbolurile Spiritului Sfant

de Odile Haumonte

   "Lumina sufletelor noastre", "Iubire, foc si viu izvor", "Alinare"...  termenii utilizati pentru a ne ruga Spiritului Sfant par, pe cat de numerosi, pe atat de contradictorii! Dar toate aceste forme pe care le ia pentru a actiona in lume si in vietile noastre, se contopesc in una si aceeasi realitate: Iubirea Inimii Dumnezeului nostru.

 NORUL
   

In Vechiul Testament, norul, fie intunecat, fie luminos, reveleaza prezenta Lui Dumnezeu, voaland in acelasi timp transcendenta gloriei Sale: "Si n-a lipsit stalpul de nor ziua, nici stalpul de foc noaptea, dinaintea poporului." (Exod 13, 22)

   Norul este format in acelasi timp din apa si din foc. La Schimbarea la Fata, "s-a facut un nor si i-a umbrit. " (Lc 9, 34)
   La Inaltare, Isus "pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a luat din fata ochilor lor." (Fapte 1, 9)
   In fine, Isus ne promite ca va reveni la fel cum a plecat: "Si atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere si cu slava multa." (Lc 21, 27)

   

  APA

 

 Stanca lovita de Moise in desert Il prefigureaza pe Cristos care Isi raspandeste spiritul in lume: "Tu vei lovi in stanca si va curge din ea apa si va bea poporul." (Exod 17, 6)
   Templul lui Ezechiel anunta, de asemenea,  Spiritul care tasneste ca apa vie din coasta Lui Cristos: "Si iata apa curge pe partea dreapta." (Ezec.47, 2), coasta strapunsa pe cruce de  lancea soldatului: "Unul dintre soldati a impuns coasta Lui si indata a iesit sange si apa." (Ioan 19, 34).
   Din toate timpurile, omenirea "ca un pamant uscat, arid si fara apa" (Ps 62, 2) isi striga dorinta de Dumnezeu. Isus promite venirea Spiritului Sfant pentru a potoli aceasta sete, mai intai samaritencei: "Dar cel care va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai inseta in veac" (Ioan 4, 14), apoi poporului adunat in Templu pentru Sarbatoarea Corturilor: "Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea, cel ce crede in Mine"; Sfantul Ioan precizeaza: "Iar aceasta a zis-o despre Spiritul pe care aveau sa-L primeasca cei ce cred in El; Caci inca nu aveau Spiritul pentru ca Isus inca nu fusese preaslavit."  (Ioan 7, 37-39). Acest Spirit care le va fi dat apostolilor la Ierusalim, se va raspandi pana la marginile pamantului: "Iar in ziua aceea vor izvora din Ierusalim, ape vii: jumatate se vor indrepta catre marea cea de la  rasarit, iar cealalta jumatate catre marea cea de la apus." (Za 14, 8). Si fiecare dintre noi poate de acum sa bea de la acest izvor limpede: "Toti la un Spirit ne-am adapat." (1 Co 12, 13).
   Apa este, de asemenea, semnul botezului, care ne cufunda in moartea Lui Cristos si in Invierea Sa: "Eu, spunea Ioan Botezatorul, va botez cu apa, dar vine Cel ce este mai tare decat mine..., El va va boteza cu Spirit Sfant si cu foc." (Lc 3, 16).
   Liturghia ne aminteste, cu ocazia veghii pascale: "Spiritul Sfant sa dea prin aceasta apa  harul Lui Cristos, pentru ca omul creat dupa asemanarea Sa, sa fie spalat in ea." (Binecuvantarea apei baptismale).

   PORUMBELUL
   

"Iar botezandu-Se Isus, cand iesea din apa,  indata cerurile s-au deschis si Spiritul Lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-Se ca un porumbel si venind peste El." (Mt 3, 16).
   In Biblie, porumbelul este imaginea iubirii, asa ca si Spiritul care este acest miraculos schimb de iubire intre Tatal si Fiul si, efectiv, la iesirea Lui Isus din Iordan, Spiritul coboara ca un porumbel, chipul Lui Cristos este revelat lumii si se face auzita vocea Tatalui.
   Porumbelul reprezinta si lacrimile, caci umple campia cu tanguirile sale; tot astfel si Spiritul Sfant, prin darul lacrimilor, ne conduce la cainta si ne invata sa ne rugam: "Noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, ci Insusi Spiritul se roaga pentru noi, cu suspine negraite." (Rm 8, 26).
   Porumbelul este, de asemenea,  simbolul puritatii si al nevinovatiei, cum spune profetul Habacuc: "Ochii tai sunt prea curati ca sa vada raul" (Ha 1, 13), de aceea gasim in Spiritul Sfant un aparator.
   In sfarsit, ca si dupa potop,  porumbelul este simbolul pacii, rod al Spiritului Sfant,  si al impacarii cu Dumnezeu.

   VANTUL, SUFLUL
 

 Inca inaintea crearii lumii "Spiritul Lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor" (Gn 1, 2) anuntand Spiritul Sfant care fecundeaza apele Botezului si le sfinteste. Spiritul Sfant este Creator: "Cu cuvantul Domnului cerurile s-au intarit si cu duhul gurii Lui toata puterea lor." (Ps 33, 6); El este cel care da viata: "A suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie" (Gn 2, 7) si care reda viata celui mort, ca in profetia lui Ezechiel: "Spune spiritului: Spirite, vino din cele patru vanturi si sufla peste mortii acestia si vor invia. (Ezec 37, 9).
   Spiritul este prezenta Lui Dumnezeu plina de blandete si de discretie, care ne lasa liberi sa-i deschidem inimile noastre: " dupa foc va fi  adiere de vant lin si acolo va fi Domnul; auzind aceasta, Ilie si-a acoperit fata" (3 Regi 19, 13).
   La Rusalii, vantul anunta efuziunea Spiritului Sfant: "Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei." (Fapte 2, 1).
   Spiritul Sfant se revarsa asupra tuturor celor care-L primesc: "Vantul sufla unde voieste si tu auzi glasul lui, dar nu sti de unde vine si incotro se duce" (Ioan 3, 8), si ne este dat de suflarea Lui Isus Inviat: "Isus a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Spirit Sfant." (Ioan 20, 22).

   UNGEREA CU ULEI
 

 "Domnul Isus Cristos sa va intareasca, ca sa sfintiti poporul crestin si sa oferiti Lui Dumnezeu jertfa euharistica" Ungerea cu Sfanta Crisma (ritualul ordonarii).
   Cuvantul Mesia, in greceste Cristos, inseamna unsul, cel care este pus deoparte, ales de Dumnezeu, insemnat prin ungerea cu ulei, ca Saul,  primul rege al lui Israel: Samuel a luat vasul cu ulei si l-a turnat pe capul lui Saul: "Iata care-ti va fi semnul ca Domnul te-a uns rege peste mostenirea Sa." (1R 10, 1).  Aceasta ungere este legata de venirea Spiritului de intelepciune si de intelegere: "Atunci va veni peste tine Spiritul Domnului si te va face alt om" (1R 10, 6). David va fi si el, la randul lui, uns de profet:"Si a luat Samuel cornul cu ulei si l-a uns in mijlocul fratilor lui, si a odihnit Spiritul Domnului asupra lui David din ziua aceea si dupa ziua aceea." (1R 16, 13).
   Mai exista, pe langa ungerea regala, ungerea sacerdotala prescrisa de Dumnezeu lui Moise: "Sa faci din acestea un ulei pentru ungerea sfanta, ulei alcatuit dupa mestesugul facatorilor de aromate. Sa ungi cu el cortul adunarii si toate lucrurile din el, sa le sfintesti pe acestea si va fi sfintenie mare: tot ce se va atinge de ele va fi sfintit. Sa ungi, de asemenea, pe Aaron si pe fiii lui si sa-i sfintesti, ca sa-Mi fie preoti." (Ex 30, 22-33).
   Isus, la Nazaret si-a insusit cuvintele lui Isaia, privitoare la Mesia: "Si deschizand El cartea,  a gasit locul unde era scris: Spiritul Domnului este peste Mine, pentru care m-a uns sa binevestesc saracilor."(Lc 4, 17).
   La fel si noi, prin Botezul nostru, am devenit in Spiritul Sfant preoti, profeti si regi: "Iar voi ungere aveti de la Cel Sfant si stiti toate." (1 Ioan 2, 20).
   Uleiul este, de asemenea, simbolul bucuriei: "untdelemn de bucurie, in loc de vesminte de doliu" (Is 61, 3), simbolul iubirii: "Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea, in schimb, cu mir Mi-a uns picioarele" (Lc 7, 46), simbolul vindecarii: " Si apropiindu-se, i-a legat ranile,  turnand pe ele untdelemn si vin." (Lc 10, 34).
   In traditia Bisericii, uleiul parfumat sau Sfanta Crisma este un semn sacramental al darului Spiritului Sfant, facut crestinului: uleiul catecumenilor inseamna purificare si intarire; ungerea bolnavilor se face spre vindecare si reconfortare ( Sfantul Maslu); ungerea cu Sfanta Crisma dupa Botez, in Confirmare si in Ordonare, este semnul unei consacrari. Cei care sunt unsi, participa mai intens la misiunea Lui Cristos si la plinatatea Spiritului Sfant, pentru ca intreaga lor viata sa degaje: "buna mireasma a Lui Cristos". (2Co 2, 15).

   DEGETUL
 

 Infruntarea dintre Moise si vrajitorii lui  Faraon reveleaza, prin cele zece plagi ale Egiptului, puterea Lui Dumnezeu: Si au zis magii catre Faraon: acesta e degetul Lui Dumnezeu!" (Ex 8, 19).
   Pe Muntele Sinai, Moise primeste cele zece porunci pe cele doua table ale legii, "scrise cu degetul Lui Dumnezeu." (31, 18), adica atat de inspirate, incat vor fi regula de baza a intregii vieti sociale. Legea noua in Isus este scrisa "cu Spiritul Dumnezeului Celui Viu, nu pe table de piatra, ci pe tablele de carne ale inimii." (2 Co 3, 3).
   Isus alunga duhurile rele, prin puterea Spiritului Sfant: "Iar daca Eu cu Spiritul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata a ajuns la voi imparatia Lui Dumnezeu" (Mt 12, 28); acest cuvant trebuie pus in paralel cu aceeasi scena de la Luca: "Iar daca Eu cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata ca a ajuns la voi imparatia lui Dumnezeu." (Lc 11, 20).
    Biserica il invoca sub aceasta denumire in foarte frumoasa rugaciune Veni Creator Spiritus: "Tu esti Spiritul cel cu sapte daruri, degetul mainii Tatalui."

   MAINILE

Isus vindeca bolnavii si binecuvanteaza copiii, punand mainile asupra lor. El le-a dat putere apostolilor sa faca la fel: "peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi" (Mc 16, 18).
   Acelasi lucru era valabil pentru dobandirea Spiritului Sfant: "Spiritul Sfant nu se pogorase inca peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati in Numele Domnului Isus. Atunci (Petru si Ioan) isi puneau mainile peste ei si ei luat Spirit Sfant." (Fapte 8, 18). In traditia Bisericii, cele doua maini ale Tatalui sunt Fiul si Spiritul Sfant: "Iar pe om, cu propriile Sale maini, Fiul si Spiritul Sfant, l-a modelat Dumnezeu." (Sfantul Irineu).
   In sacramentul Confirmarii in ritul roman, episcopul intinde mainile asupra celor care primesc confirmarea si invoca efuziunea Spiritului Sfant: "Dumnezeule preabun, priveste la acesti botezati asupra carora ne impunem mainile: revarsa acum peste ei Spiritul Tau Sfant, da-le lor plinatatea Spiritului care se odihnea peste Fiul Tau Isus." (extras)
   "Mana Ta ma conduce, Tu ti-ai pus mana Ta peste mine" (Ps. 13, 10).

   FOCUL

 Proorocul Ilie, care "s-a sculat ca focul iar cuvantul lui ardea ca faclia"  (Si 48, 1) atrage, prin rugaciunea sa, puterea Domnului pe muntele Carmel, pentru a-i demasca pe falsii profeti: "Si s-a pogorat foc de la Domnul si a mistuit arderea de tot..." (3R 18, 38).
   Ioan Botezatorul, care este noul Ilie, Il anunta pe Cristos ca pe "Cel ce va va boteza cu Spirit Sfant si cu Foc" (Ic 3, 16), acest Spirit despre care Isus va zice: "Foc am venit sa arunc pe pamant si cat as vrea sa fie acum aprins!" (Lc 12, 49). Aceeasi putere a Spiritului Sfant ar dori apostolii s-o foloseasca impotriva celor care nu L-au primit pe Isus: "Doamne, vrei sa zicem sa se coboare foc din cer si sa-i mistuie...?" (Lc 9, 54).
   La Rusalii, apostolilor "li s-au aratat impartite  limbi de foc si s-au asezat peste fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Spirit Sfant..." (Fapte 2, 3-4).
   Spiritul Sfant este acest foc ce aprinde inimile noastre de iubirea Lui Cristos. "Spiritul sa nu-L stingeti" (1Ts 5, 19).
                                                                   "Regina Pacis" nr.9

VINO, DUHULE SFANT !

 de Philippe Madre

   Dupa cuvantul Sfantului Serafim de Sarov, scopul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant.
   Suntem intru totul de acord, in principiu, dar cine este acest Duh Sfant, ignorat si insesizabil? El este bland si discret, ca o briza de vara, dar cand isi desfasoara puterea, El are forta unui torent si violenta unui uragan.

   CINE ESTI TU, DUHULE SFANT?
   Cautand sa descoperim Duhul Sfant, intram in misterul Sfintei Treimi, in aceasta misterioasa circulatie a iubirii, din care ne tragem puterea de a iubi: "O, Iubire, Duhule Sfinte, in Preasfanta Treime Tu esti acel sarut inefabil care constituie legatura puternica a Tatalui si a Fiului."
          (Sfanta Gertruda)
   Totul rezida, de fapt, intr-un nume, si nu un  nume oarecare: Duhul Sfant.

   VIATA IN DUHUL
   Atunci cand privirea se opreste asupra unei suferinte si o "cunoaste din interior",  acest lucru nu este posibil decat prin Duhul Sfant. Cand inima este miscata de milostivire, este prin intelepciunea Duhului Sfant. Iar cand aceasta atitudine de compasiune se deschide in actiune, in marturie a iubirii Lui Cristos pentru cei mai slabi, aceasta este prin puterea Duhului Sfant. Cand, in fine, Domnul binevoieste sa dea un semn al prezentei Sale care actioneaza si prin mainile slujitorilor Sai, este tot prin puterea Duhului Sfant.

   DUHUL SFANT, A TREIA PERSOANA A TREIMII !
   Celalalt Mangaietor (Primul Mangaietor fiind Isus Insusi: 1 Ioan 2, 1), cum il numea Sfantul Ioan, Cel care ne este trimis pentru a ne apara si a ne instrui. "Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua, ca sa fie cu voi in veac. Duhul Adevarului, pe care lumea nu poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste." (Ioan 14, 16-17). Iubirea insasi a Tatalui si a Fiului devine "educatorul nostru" si ghidul nostru, Cel care ne inspira, adica Cel care ne deschide intelegerii adevarului si Cel care ne face puternici in insasi slabiciunea noastra, cu acea putere misterioasa care ne face capabili de lucrarile Lui Dumnezeu!
   Duhul Sfant: acest "divin ignorat", cum, pe buna dreptate, a putut fi numit, atat de bland si de discret. De ce sa-L ignoram si sa ne lipsim astfel, in mod involuntar, de o parte a dimensiunii harului? Avem o nevoie vitala de aceasta viata in Duhul Sfant, la care orice crestin este efectiv chemat, si totusi o neglijam prea adesea.
   "Daca nu mai avem siguranta ca suntem in Duhul Sfant, trebuie sa descoperim din ce cauza ne-a parasit si sa-L cautam fara incetare, pana ce Il vom gasi iarasi."
                                                         (Sfantul Serafim de Sarov, 1759-1833)

    Isus insusi "a avut nevoie" de Duhul Sfant si n-a vrut niciodata si nici n-a putut face ceva fara El, in indeplinirea vointei Tatalui. Acest adevar este atat de puternic incat mai multi Parinti ai Bisericii n-au ezitat sa desemneze Duhul Sfant ca "Parintele spiritual al Lui Isus". Expresia curajoasa are de ce sa ne faca sa reflectam asupra intrebarii: "La urma urmelor,  cine conduce existenta noastra de zi cu zi?
   Duhul, (rua'h in -  ebraica biblica), se traduce prin suflu, ceea ce implica ideea unui dinamism, a unei miscari care transporta mai departe, a unei forte de viata care pune stapanire (sau ar vrea sa puna stapanire) si-l ia cu ea pe cel pe care are in vedere sa-l ia. Si, in fond, tocmai asa se comporta Duhul Sfant fata de noi. Dar, cu siguranta ca noi nu-i lasam destul spatiu de libertate in viata noastra pentru ca El sa-si poata desfasura actiunea.

   "Efuziunea Duhului Sfant ne permite sa experimentam iubirea Lui Dumnezeu, sa iubim pe Dumnezeu si pe fratii nostri. Dumnezeu ne da un duh de lauda si de rugaciune.
   Noi suntem in zilele anuntate de profeti, in care Dumnezeu revarsa Duhul Sau Sfant asupra fiecaruia. Traim un timp privilegiat al Duhului. Vedem, ca niciodata inainte,  semnele prezentei Sale in mijlocul nostru.
   Astazi, omul este atat de singur, in pofida mijloacelor de comunicare, incat Dumnezeu ii ofera darul limbilor pentru a intra intr-o comuniune mai profunda cu El."
                                                          (Parintele Emiliano Tardif)

   CARISMELE
   Carismele (harurile) acordate de Duhul Sfant sunt extrem de numeroase si de variate. Lista pe care ne-o furnizeaza Sfantul Paul, in cap.12 al primei epistole catre Corinteni, este departe de a fi exhaustiva, intr-atat de mult inspiratiile Duhului Sfant in viata crestina vin in ajutorul nevoilor multiple si variate ale Bisericii.
   De ce o asemenea strategie a harului?... Raspunsul poate fi gasit in buna placere a Lui Dumnezeu. "Si toate acestea le lucreaza unul si acelasi Duh, impartind fiecaruia harurile (carismele) in mod deosebit, dupa cum voieste." (1 Co 12, 11)
   Sfantul Toma d'Aquino ne vorbeste de trei mari categorii de carisme, corespunzand la trei moduri umane de a marturisi iubirea Lui Cristos:

   -  carismele legate de cunoastere, prin  care se intra, prin modul de inspiratie, intr-o mai buna intelegere a ceea ce este Dumnezeu, a ceea ce face El, a ceea ce asteapta El de la noi si de la Biserica. 
   Printre acestea se numara: profetia, discernamantul, limbile inspirate si traducerea lor;

   -  carismele legate de discurs, de cuvant, care ii instruieste pe credinciosi in progresul lor spiritual si ecleziastic. Sfantul Paul vorbeste mai ales de cuvantul de intelepciune si de cuvantul de stiinta, unde gasim capacitatea inspirata de predicare, de invatare sau de sfat spiritual; 


   -  carismele legate de actiune, care ajuta la promovarea, intarirea sau redresarea oricarui mod de a actiona pentru binele celorlalti. Gasim aici in special servirea, indiferent in ce domeniu, inclusiv guvernarea, credinta (aici nu ca virtute teologica), vindecarea si miracolul.   
   
   Carismele sunt haruri de inspiratie, gratuite, nemeritate, sensibile si tranzitorii. Totusi, numai acceptand sa le primim si sa le punem in practica vor putea, cu adevarat, sa aduca roade care sa dainuiasca.

   CARISMELE sunt "haruri speciale care ne fac apti de a ne asuma activitati si servicii utile reinnoirii si cresterii Bisericii" (Lumea Gentium). Doua liste nelimitative sunt date in Romani 12 si in Corinteni 12. Se pot releva principalele carisme:

   * cuvantul intelepciunii
   * cuvantul cunostintei
   * credinta: profetie, invatare si cunoastere imediata
   * deosebirea (discernerea) spiritelor
   * glosolalia (darul limbilor)
   * talmacirea limbilor (traducerea)
   * slujirea
   * impartirea cu generozitate
   * conducerea cu tragere de inima
   * miluirea cu voie buna

    "Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul Cel de la Dumnezeu, ca sa cunoastem cele daruite noua de Dumnezeu." (1 Co 2, 12)

   DARURILE
   Nu exista compasiune adevarata fara darurile Duhului Sfant, si in special cel al tariei. Daca credem in Cristos, vom putea face si noi lucrarile pe care le-a facut El, ba inca si mai mari (Ioan 14, 12), dar acest lucru n-ar fi posibil fara ajutorul acestor daruri. Daca darurile Duhului Sfant nu ne vin in ajutor, insasi inclinatia spre milostivire risca sa oboseasca sau sa se disipeze, cu timpul, in inimile noastre.
   Darurile sunt in noi o lucrare de har, o lucrare pur divina, unde rolul nostru  se reduce, in final, la o pasivitate de primire, numita si docilitate in Duhul Sfant, dar o pasivitate care ne deschide imediat actiunii. Darurile nu sunt o capacitate personala de a actiona, ci suscita in noi acea capacitate care este cea a iubirii. Sunt ca niste predispozitii inscrise in noi de har, predispozitii de a primi interventiile speciale ale Duhului Sfant in persoana. Acesta, si nu vointa noastra, poate "trezi" darurile pe care El le-a depus in noi.
   Fara a privilegia unul sau altul dintre aceste daruri, exista, totusi,  o ordine intre ele,  care corespunde modului in care Duhul Sfant vrea sa ne conduca. Trebuie remarcata in primul rand taria, care ne permite sa ne urmam calea pana la capat, apoi darul temerii de Dumnezeu (adoratia) si de incredere filiala, darurile stiintei si ale sfatului, apoi intelegerea (simtul credintei) si intelepciunea (contemplatia simpla).
   Toate aceste daruri sunt legate unul de celalalt iar progresul unuia, prin faptul ca-l primim si-l exercitam,  atrage progresul celorlalte.                                      


                  DARURILE                                                        ROADELE
              DUHULUI SFANT                                            DUHULUI SFANT
   
Ele sunt denumite in Isaia 11, 2 si                    Sfantul Paul vorbeste despre ele in
il conduc pe crestin sa exercite                        Galateni 5, 22. Ele corespund infloririi
virtutile credintei, sperantei si                            harului divin in comportamentul uman,
iubirii, pentru a intra in viata de                         plenitudinii caritatii in omul spiritual:
unire cu Dumnezeu:                                                 
                                                                                        *  iubirea
    *  darul temerii filiale                                                *  bucuria
    *  darul pietatii                                                           *  pacea
    *  darul stiintei                                                           *  rabdarea
    *  darul tariei                                                              *  bunatatea
    *  darul sfatului                                                         *  bunavointa
    *  darul intelegerii                                                     *  fidelitatea
    *  darul intelepciunii                                                 *  blandetea
                                                                                        *  stapanirea de sine       

                                    ("Feu et Lumiere" nr.195 - "Regina Pacis" nr.9)