OSTIREA CERURILOR SE INCHINA INAINTEA TA, DOAMNE (Ne 9, 6)

de Jacques Magnan

Jacques Magnan

    Jacques Magnan s-a născut în 1958. Este  căsătorit și tată a patru copii. Absolvent al Academiei de Studii Biblice, el a scris din 1993 articole lunare pentru Jurnalul  Stella Maris. El este, de asemenea, autorul a trei cărți publicate de Editions du Parvis: "Apocalipsa - timpul de gardă", "Scara de har", și un studiu aprofundat pe cele două Epistole catre Tesaloniceni, "Fiii luminii."
   Articolele lui Jacques Magnan, menite sa consolideze credința creștinilor în adevar, ne dau lumini prețioase pentru a discerne semnele timpurilor, semnele Lui Dumnezeu, în acest moment al istoriei.
   Articole sale ajuta la aprofundarea credinței Bisericii care este înrădăcinată în Cuvântul lui Dumnezeu. Ele sunt o hrana adevarata spirituala si  ne încurajeaza sa-L urmam cu încredere  pe Domnul nostru Isus, spre  unirea cu Dumnezeu în iubire, rugăciune și bucurie a Raiului.

   "Credinta in Dumnezeu este infinit mai mare decat poate cuprinde spiritul omului sau decat poate sonda acesta prin inteligenta sa. Exista universul in care suntem, pe care, in parte, il observam, si exista universul invizibil, in afara oricarei prospectiuni umane, in care sunt toate creaturile ceresti."

   FAPTURILE CERESTI IN BIBLIE

   Oricare ar fi ele, fapturile ceresti sunt toate creaturi ale Lui Dumnezeu creatorul, Atotputernicul.
Yahweh Sabaot - acest nume inseamna, in sens larg,  Dumnezeul puterilor ceresti, Dumnezeul Vesnic al ostirilor, Suveranul multimilor (cf. 1R 1,20; 17,45; Is 1,9; So 2,10; Rm 9,25; Iacov 5,4 etc).
   Numai Lui Dumnezeu i se cuvine adorare, atat din partea oamenilor cat si din cea a curtii ceresti care il contempla in glorie. Este ceea ce ne invata Scriptura care ne dezvaluie adesea aceasta realitate: Ne 9,6: "Ostirea cerurilor se inchina inaintea Ta." Dar cine este aceasta ostire a cerurilor?

 Expresia "ostirea cerurilor" sau "ostirea cerului" are doua mari semnificatii in Biblie. Ea desemneaza sau astrii si stelele (cf Dt 4,19; 17,3; 2R 23,5 etc) sau ingerii, fapturile ceresti, locuitorii cerului (cf. 1R 22,19; Is 24,21; Ps 148,2 etc). Pe noi ne intereseaza in principal aceasta a doua semnificatie, caci ea este aproape intotdeauna subdiacenta primei. Aceasta expresie o intalnim prima data inca in Cartea Genezei, atunci cand Dumnezeu isi incheie grandioasa opera: Gn 2,1: "Asa s-au facut cerul si pamantul si toata ostirea lor." Acest pasaj este foarte important, pentru ca in lumina care devine tot mai mare pe masura ce inaintam in Sfintele Scripturi, el ne permite sa afirmam ca ingerii si alte fapturi ceresti au fost create in insasi miscarea universului pe care noi il observam. (Textele Magisteriului Bisericii Catolice afirma acest adevar: "... Dumnezeu, prin atotputernicia Sa, inca de la inceputul timpului, a creat din nimic, si fiinta spirituala si pe cea trupeasca, adica pe ingeri si lumea pamanteasca; apoi creatura umana, care tine de amandoua, compusa cum este din spirit si trup...") . Toate aceste fapturi nu preceda creatia, si totusi ele preceda crearea omului si chiar pe cea a pamantului, caci Dumnezeu ii spune lui Iov (Iv 38, 6-7): "In ce au fost intarite temeliile lui (pamantului) sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului, atunci cand stelele diminetii cantau laolalta si toti ingerii Lui Dumnezeu Ma sarbatoreau?". Asadar ingerii s-au bucurat cand a fost creat pamantul. Existenta lor este, deci, mai veche decat a noastra, cu peste cinci miliarde de ani, caci aceasta este vechimea aproximativa a pamantului. De aceea Insusi Domnul indeamna sa fie onorati ingerii buni ai Lui Dumnezeu, care sunt prietenii, insotitorii, calauzitorii nostri. Adresandu-Se lui Moise in timpul Exodului, Domnul ii spune: 
   Ex 23,20-21: "Iata, Eu trimit inaintea ta pe ingerul Meu, ca sa te pazeasca in cale si sa te duca la pamantul acela pe care l-am pregatit pentru tine. Ia aminte la tine insuti: sa-l asculti si sa nu-i fi necredincios, ca nu te va ierta, pentru ca numele Meu este in el." Poate ca este vorba aici de Ingerul Domnului al carui nume este minunant (Cf. Judecatori 13,18). Oricum ar fi, este important sa-i iubim pe ingeri, care mijlocesc pentru noi (cf. Tb 12,12) dar, atentie! Ingerii nu se adora, nici chiar cei mai gloriosi, cum este cel pe care il trimite Domnul Isus la Sfantul Ioan ca sa-i faca Revelatia: Ap 22, 8-9):
   "...am cazut sa ma inchin inaintea picioarelor ingerului care mi-a aratat aceasta. Dar el mi-a zis: Vezi sa nu faci asta! Caci sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, proorocii, si cu cei ce pastreaza cuvintele cartii acesteia. Lui Dumnezeu inchina-te!" (cf. Ap 19,10; Col 2,18).
   Dumnezeu este Tatal, Fiul si Spiritul Sfant, adorat de Biserica si de curtea cereasca (cf. Ap 5,13-14) din care face parte o magnifica diversitate de creaturi inteligente, glorioase si sfinte. Sunt Serafimii (inflacarati) cei cu sase aripi, care-L lauda pe Dumnezeu Cel de trei ori sfant: Is 6,13: "Sfant, Sfant, Sfant e Domnul Sabaot (Domnul Vesnic al ostirilor), plin este cerul si pamantul de marirea Lui."
   Sunt Heruvimii, care pazesc drumul spre pomul vietii, cu sabii de foc (cf. Gn 3,24) si cei de la Chivot (cf. Ex 25, 18-22), care acopera cu aripile lor capacul acestuia.
   Apoi cei din viziunea profetului Iezechiel (cf.Iz 1; 10; 11) a caror descriere este extraordinara. Aceste fapturi scanteietoare au patru aripi si o multime de ochi. La fel ca cele "patru fiinte avand fiecare cate sase aripi  si fiind pline de ochi, de jur imprejur si pe dinauntru" din Cartea Apocalipsei (cf. Ap 4,6 - 11) care "odihna nu au ziua si noaptea zicand: Sfant, Sfant, Sfant e Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, Cel ce era, Cel ce este si Cel ce vine."
   Sunt, deasemenea, ingerii, sfintii care coboara din cer (cf. Dan 4,10.14.20). Se pare ca acestia sunt ingeri mesageri, cei fara de numar,  despre care se vorbeste cel mai mult in scriptura. Ei nu sunt niciodata descrisi cu aripi si nu sunt limitati de spatiul si de materia acestei lumi. Sunt foarte frumosi si au aspect omenesc. Ei pot aparea gloriosi sau cu o infatisare identica cu cea a unui tovaras de drum, de exemplu. Astfel a fost Tobit insotit de ingerul Rafael (cf. Tb 5-12), unul dintre cei sapte Arhangheli. Exista, deci, in cer o ierarhie care, totusi,  nu seamana cu cea a oamenilor.  In cer, nici o fiinta nu-si face simtita puterea asupra alteia. Toate traiesc intr-o minunata armonie. Fiecare are rolul sau, functia sa speciala, care-i place cel mai mult si pe care Dumnezeu a stabilit-o potrivit deciziilor Sale infailibile, care-i coplesesc dincolo de orice asteptare pe cei care beneficiaza de ele. Adica pe toti cei care sunt in cer. Anumite fiinte sunt mai glorioase decat altele, mai luminoase, sau avand culori speciale. Fiecare se bucura de gloria celorlalte si le admira in frumusetea lor perfecta. Creaturile ceresti compun o simfonie de Glorii. Sa nu uitam ca, printre aceste fiinte, sunt si sfintii, alesii care sunt asemanatori ingerilor, deci gloriosi si nemuritori (cf. Mt 22,30; Lc 20,36). Cea mai mare Glorie a creaturilor Lui Dumnezeu este aceea a Sfintei Fecioare Maria, Regina ingerilor, a Carei splendoare este incomparabila printre aceste fiinte. Regina Cerului este bijuteria stralucitoare cea mai minunata a intregii creatii, caci Ea L-a purtat, ca sa intrupeze, pe Cuvantul Creator. Ori, acest lucru nu l-a facut nici un inger. De aceea, toti se inclina in fata Mamei Lui Dumnezeu pentru a o venera cu bucurie. Sa ne amintim, totusi, ca Gloria Lui Dumnezeu o depaseste infinit pe cea a creaturilor Sale.

   INGERII CAZUTI

 Ingerii cazuti si-au pierdut sfintenia, gloria. Ei insisi s-au facut rai. Caci tot ceea ce a creat Dumnezeu a fost la origine bun si foarte bun (cf. Gn 1,31). A fost un timp in care insusi Satana era bun, model de perfectiune, plin de intelepciune, cununa frumusetii (cf. Iez 28,12). El a fost, fara indoiala,  unul dintre ingerii ((sau Heruvimii, Iez.28,14) cei mai gloriosi ai cerului. Dar, de-a lungul timpului,  a dat dovada de infatuare orgolioasa, tinzand la un rang pe care nu-l putea avea. Si anume, de a-L egala pe Cel Preainalt (cf. Is 14,14). Tata al minciunii (cf. Ioan 8,44), el pacatuieste de la inceput (cf. 1 Ioan 3,8), adica de la originea omenirii. Este instigatorul caderii (cf. Gn 3,1-7). "Iar prin pizma diavolului, moartea a intrat in lume" (Intel. lui David 2,24). Satana a devenit razvratitul, impreuna cu alti ingeri care l-au urmat. Ei s-au intors de la Dumnezeu, de la vointa Sa binevoitoare, pentru a face numai dupa dorintele lor vinovate, tot mai nelegiuite. Diavolul s-a trezit, deci, in fruntea unei legiuni de mai multe miliarde de ingeri rai, deveniti demoni. Un sfert din ingeri (= stele) a cazut (cf.8,12; 12,4 etc). Paralelismele biblice stele=ingeri sunt semnificative in privinta numarului si a proportiilor gigantice ale caderii. Astfel au fost ei alungati din cer (cf. Is.14,15) de puternica ostire a cerului condusa de Arhanghelul Mihail (cf. Ap 12,7).

   OSTIREA CEREASCA

   Lupta intre aceste puteri ceresti (si, de asemenea, pamantesti) a fost si este inca titanica. Batalia dintre acesti ingeri nu este o problema de arme ci de conceptii umane, de putere, de glorie, de inteligenta, de intelepciune. Ostirea cerurilor serveste, deci, pentru a interzice accesul in cer al legiunilor demonice, al caror salas definitiv este iadul (cf. Mt 25,41). De remarcat ca Dumnezeu ar fi putut, printr-un singur cuvant, sa-i azvarle pe ingerii rai in infern sau in abis (cf. Mt 8,29; Lc 8,31). Anumiti diavoli au o libertate relativa pentru a-i ispiti pe oameni pana la judecata de apoi, precedata de o perioada simbolica de o mie de ani, cand Satana va fi inlantuit si va fi o adevarata domnie a Lui Cristos si a Bisericii (cf. Evrei  9,27; Ap 20,4.5.6.11-15 etc), apoi va mai urma inca o perioada nedefinita, in timpul careia natiunile vor fi din nou inselate inainte de judecata generala...

 Ostirea cerurilor are o misiune de aparare, desigur,  dar in primul rand o are pe aceea de a-L lauda pe Dumnezeu: "Aleluia! Laudati pe Domnul din ceruri, laudati-L pe El intru cele de sus, laudati-L pe El toti ingerii Lui, laudati-L pe El toate ostirile Lui." (Ps 148, 1.2). In Evanghelie gasim, de asemenea,  interesantul pasaj al vestirii pastorilor: Lc 2,13: "Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul,  multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu..." Astfel ingerii " din ostirea cereasca ce sta langa tronul Lui Dumnezeu" (cf.3R 22,19) vin sa ne viziteze. Caci acesta este si rolul mesagerilor Lui Dumnezeu care vestesc,  reveleaza, calauzesc pe oameni. Ei urca si coboara in spatiul misterios care ne leaga de cer (cf. Gn 27,12).
   Pentru a incheia acest subiect, asteptand rabdatori in credinta, speranta si caritate, venirea glorioasa a Domnului urmat de ostirile cerului (cf. Ap 19,14), sa nu-i uitam pe ingerii nostri pazitori, a caror sarbatoare a fost fixata de Biserica la 2 octombrie. Ei sunt, in mod incontestabil, intotdeauna langa noi (cf. Mt 18,11; Evrei 1,4; Fapte 12,15). Ingerii mijlocesc pentru noi si se roaga pentru noi. Impreuna cu ei sa-L adoram pe Domnul!
   Ps 138,1.2a: "Lauda-Te-voi, Doamne, cu toata inima mea, ca ai auzit cuvintele gurii mele.  Inaintea ingerilor iti voi canta, inchina-ma-voi in locasul Tau cel sfant..."

                                                                               "Regina Pacis" nr.17

SFINTII INGERI

   Marita Regina a Cerului si Craiasa peste ingeri, Tu, care ai primit de la Dumnezeu puterea si misiunea de a zdrobi capul Satanei, Te rugam cu umilinta sa trimiti legiunile ceresti pentru ca la porunca Ta, sa-i nimiceasca pretutindeni, sa le tina in frau indrazneala si sa-i arunce in abis.
   O, Maica a Lui Dumnezeu, buna si duioasa, fii pururi iubirea si speranta noastra!
   Trimite-i pe sfintii ingeri pentru ca sa ne ocroteasca si sa-l tina departe de noi pe dusmanul infernal. Amin!

   Numele ingerilor (evr. mal ak, gr. angelos) nu este un nume care sa arate natura, ci functia. Acest nume inseamna "mesager". Ingerii sunt "toti spirite slujitoare, trimise ca sa slujeasca pentru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii" (Evr 1, 14). Scapand perceperii si puterii noastre de intelegere obisnuita, ei constituie o lume misterioasa. Existenta lor nu constituie niciodata o problema in Biblie.
   Ingerii sunt spirite pure, adica fiinte inzestrate cu inteligenta si vointa, dar nu au corp material si pot oricand sa apara in mod vizibil. Sunt deosebit de frumosi. Intrec in desavrsire toate fapturile vazute. Sfantul evanghelist Ioan, cazut in extaz, dupa cum descrie el insusi in cartea Apocalipsei, a vazut in fata sa un inger plin de maiestate si frumusete pe care l-a creat Dumnezeu, si a fost gata sa-l adore. Insa ingerul i-a spus: "Vezi sa nu faci aceasta! Sunt impreuna slujitor cu tine si cu fratii tai care au marturia Lui Isus. Lui Dumnezeu 
inchina-te, caci marturia Lui Isus este duhul proorociei." (Ap. 19, 10).
   Asadar, daca astfel este frumusetea unui singur inger, cine poate sa exprime frumusetea miliardelor de fapturi nobile care umplu universul?
   Dumnezeu, printr-un singur act de vointa, a creat,  mai inainte de a crea pe oameni, o imensa varietate de ingeri, de aceeasi natura spirituala, dar care difera prin inteligenta, frumusete si putere.
   Ei sunt impartiti in noua coruri si isi au numele dupa misiunea pe care o indeplinesc in fata Lui Dumnezeu.
   Din Revelatia divina cunoastem si care sunt numele celor noua coruri:

  
 1.  Serafimii (cei incandescenti - Is 6, 2: "Serafimii stateau inaintea Lui, fiecare avand cate sase aripi: cu doua isi acopereau fetele, cu doua picioarele, iar cu doua zburau.")

  
 2.  Heruvimii (intelepciune imbelsugata, revarsata - Ez 10, 1: "Privind eu atunci, am vazut pe bolta, care era deasupra capetelor heruvimilor, ceva asemanator la infatisare cu un tron de rege, ca piatra de safir.")

   3.  Tronurile (care poarta pe aripile lor, tronul de marire al Celui Preainalt - Col 1, 16: "Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din Ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie Tronuri, fie Domnii, fie Principate, fie Puteri. Toate s-au facut prin El si pentru El".)

 

 (Urmatoarele trei coruri au in grija spatiul cosmic, stelele, planetele, galaxiile)

   

4. Domniile (Col 1, 16 )

   5. Virtutile (Stapanirile) (1 Pt 3, 22: "Care, dupa ce S-a suit la Cer, este de-a dreapta Lui Dumnezeu si se supun Lui, ingerii si stapaniile si puterile.")

   6.  Puterile (Col 1, 16 si Ef 3, 10: - "Pentru ca  intelepciunea Lui Dumnezeu cea de multe feluri ca sa se faca cunoscuta acum, prin Biserica, Principatelor si Puterilor, in Ceruri.")

 


(Urmatoarele trei coruri se ingrijesc de planeta noastra si de locuitorii ei)

   

7. Principatele (Col 1, 16 si Ef 3, 10)

  

 8. Arhanghelii (1 Tes 4, 16: "Pentru ca Insusi Domnul, intru porunca,  la glasul arhanghelului si intru trambita Lui Dumnezeu, Se va pogora din Cer, si cei morti intru Hristos vor invia intai".)

   9.  Ingerii 
        Toti acestia au fost creati pentru a indeplini cu fidelitate ordinele Lui Dumnezeu.
         Atunci cand au fost creati, ingerii nu au inteles Misterul Intruparii Fiului Lui Dumnezeu, al Patimirii si al Mortii Sale pentru mantuirea oamenilor. Au fost pusi sa decida, printr-un act liber al vointei lor, daca sa accepte sau nu, Misterul. O parte dintre ei, in frunte cu Lucifer, cel mai frumos dintre ingeri, in orgoliul lor, au refuzat, voind sa fie ca Dumnezeu, adica atotstiutori, calitate pe care numai Cel Preainalt o are si s-au schimbat in diavoli. Cealalta parte, cea a ingerilor ramasi fideli Lui Dumnezeu, sunt condusi de Voievodul lor, Arhanghelul Mihail - nume care inseamna "Cine este ca Dumnezeu?".
   Acelasi lucru s-a intamplat si cu primii oameni, care au fost ispititi de acelasi Lucifer. Si ei voiau sa fie ca Dumnezeu, iar aceasta greseala a lor va marca omenirea, pana la sfarsitul lumii, insa nu in  mod definitiv.
   Dumnezeu a incredintat ingerilor buni, ocrotirea Bisericii, a popoarelor, oraselor si a fiecarui suflet. De aceea omenirea trebuie sa cinsteasca pe ingeri ca pe fratii lor mai mari si insotitorii lor in Cer, sa le imite ascultarea, curatia si iubirea de Dumnezeu, dar mai ales trebuie sa respecte prezenta lor.

     INVOCATII LA CELE NOUA CORURI DE INGERI:
  Sfintilor Ingeri, vegheati asupra noastra, intotdeauna si in tot locul.
   
   Sfintilor Arhangheli, oferiti Lui Dumnezeu rugaciunile si jertfele noastre.

   Virtuti ceresti, dobanditi-ne taria si curajul in incercarile vietii.

   Puteri ceresti, aparati-ne impotriva dusmanilor vazuti si nevazuti.

   Principate suverane, calauziti sufletele si trupurile noastre.

   Sublime Domnii, domniti pe deplin asupra umanitatii noastre.

   Tronuri supreme, dobanditi-ne pacea.

   Heruvimi plini de fervoare, imprastiati intunecimile noastre.

   Serafimi plini de iubire, aprindeti-ne de iubire pentru Domnul.
  
                                                                       din "Cartea de rugaciuni" Ed. Serafica

     INGERUL VOSTRU PAZITOR ESTE BUSOLA LUI DUMNEZEU

ISUS catre J.N.S.R.: "Eu va intind mana Mea care sa va atraga in afara tunelului sumbru, ca sa va dau Viata Mea, Ziua Mea; Zi binecuvantata de Dumnezeu, care vine pentru a va invata sa renasteti din Viata Sa. Eu vin ca sa ve deschid drumul ca sa iesiti din acest sumbru tunel. Vin sa va atrag si sa va ajut sa respingeti intunericul lumii. Eu vin ca sa va strig Bucuria Mea: Copiii Mei vor vedea Noua Zi.
   Eu vin, de asemenea, sa va strig Bucuria Mea, Eu vreau sa strig impreuna cu voi. Fiti Bucurie!
   Fiica Mea, iti vorbesc despre ore ca sa te fac sa intelegi mai bine ca aproape ati ajuns. Parcursul Luptatorului trebuie facut fara greseala. Sa nu va impiedicati, in ultima clipa,  de ceva neasteptat. Fiti prudenti si fermi in credinta voastra. In fiecare clipa binecuvantati-l pe Ingerul vostru Pazitor care este, in acest Timp din Urma, mai vigilent ca niciodata: vorbiti-i,  cereti-i ajutorul, sprijinul; nu-l deceptionati.
   Orice vapor are o busola pentru a regasi fara incetare drumul bun. Ingerul vostru Pazitor devine Calauza voastra si impreuna cu el nu veti rataci drumul. Atat ziua, cat si noaptea, sunteti pe vapor, iar Ingerul vostru pazitor este busola Lui Dumnezeu." (25.12.1999)

                                                                                      "Regina Pacis" nr.16

PADRE PIO SI INGERII

   Pentru cea mai mare parte dintre noi, Ingerul Pazitor nu este decat un ilustru necunoscut. Pentru Padre Pio, dimpotriva,  era o fiinta familiara, care colabora la sfintenia sa si la ministerul sau sacerdotal. Exista intre ei un fel de fuziune spirituala care le conferea un fel de viata comuna. Cu siguranta ca viata spirituala a lui Padre Pio, atat de extraordinara, necesita o atentie exceptionala din partea ingerului sau pazitor. De asemenea, ministerul sau sacerdotal, plin de atat de multe carisme, cerea si el o mare varietate de servicii, cum ar fi: mesager pe langa persoanele aflate in contact cu padre Pio, interpret de limbi straine, etc.

   DESPRE INGERUL PAZITOR, INTR-O SCRISOARE A LUI PADRE PIO CATRE UNA DIN FIICELE SALE SPIRITUALE
________________________________________________________________________
"Bunul tau inger pazitor sa vegheze intotdeauna asupra ta, sa fie calauza ta care sa te conduca pe aspra carare a vietii; sa te pazeasca mereu in harul Lui Isus, sa te tina pe bratele sale, sa te ocroteasca cu aripile sale, de toate capcanele lumii, ale diavolului si ale trupului.
   Sa ai o mare devotiune fata de acest benefic inger. Cat de mangaietor este gandul ca alaturi de noi avem un spirit care, din leagan pana in mormant,  nu ne paraseste nici o clipa, nici macar atunci cand indraznim sa pacatuim!  Acest spirit ceresc ne calauzeste,  ne ocroteste ca un prieten, ca un frate.
   Este peste masura de linistitor sa stim ca acest inger se roaga neincetat pentru noi, ofera Lui Dumnezeu toate actiunile si faptele bune pe care le facem, gandurile noastre, dorintele noastre, daca sunt curate.
   Sa nu-l uitam pe acest tovaras nevazut, mereu prezent, gata intotdeauna sa ne asculte si cat se poate de prompt in a ne mangaia. O, delicoasa intimitate, o, fericita companie, daca am sti s-o intelegem! Sa-l ai mereu in fata ochilor mintii, sa-ti amintesti deseori de prezenta acestui inger, sa-i multumesti, sa i te rogi, sa-i fi intotdeauna o buna companie.
   Deschide-te si marturiseste-i lui durerile tale; sa-ti fie incontinuu teama sa ofensezi puritatea privirii sale. Sa stii asta si sa ti-o intiparesti bine in minte. El este atat de delicat, atat de sensibil. Lui sa i te adresezi in ceasurile de mare neliniste si vei simti efectele sale benefice.
   Sa nu spui niciodata ca esti singura in lupta cu dusmanii nostri; sa nu spui niciodata ca nu ai un suflet caruia sa i te poti marturisi cu sinceritate. Ar fi o mare nedreptate care i s-ar face acestui mesager ceresc."
                                      Padre Pio Pietrelcina, 15 iulie 1915
______________________
   "Aminteste-ti ca Dumnezeu este in noi cand suntem in harul Sau, si in afara noastra cand suntem in pacat: dar ingerul Sau nu ne paraseste niciodata. El este cel mai sincer si cel mai de incredere prieten, chiar si atunci cand facem greseala sa-l intristam prin reaua noastra comportare."
                       Padre Pio
   ________________________
   FIORETTI CU PADRE PIO
   ________________________    de Pr. Pascal Cataneo

   Ingerul pazitor ii servea de interpret lui Padre Pio
   Ingerul pazitor ii deslusea franceza lui Padre Pio care nu o studiase (cf. Epist.I, 257, 259, 275),  ii traducea din greaca, pe care el n-o cunostea (cf. Epist.I, 277, 302) si era profesorul sau de limbi straine.
   "Cerestile personaje nu inceteaza sa ma viziteze si sa ma faca sa gust mai dinainte incantarea fericitilor. Si daca misiunea ingerului nostru pazitor e grea, cea a ingerului meu este cu siguranta si mai grea, trebuind sa faca si pe interpretul in trei limbi. (Epist.I, 304)

   Padre Pio vorbea engleza fara s-o fi invatat vreodata
   Angelina Sorritelli, fiica unui italian emigrat in Statele Unite, era nascuta in America si nu vorbea decat engleza. Tatal sau, Tommaso, a dus-o la San Giovanni Rotondo pentru ca voia ca ea sa se spovedeasca la Padre Pio si sa primeasca prima impartasanie din mainile acestuia. Pe vremea aceea, Maria Pyle, o americanca convertita, traia deja la San Giovanni Rotondo. Se instalase intr-o casa din apropierea manastirii si colabora la activitatile lui Padre Pio.
   Indata ce a aflat vestea, Miss Pyle s-a pus la dispozitia Angelinei pentru a-i servi de interpret. S-a dus chiar la Padre Pio pentru a-i explica situatia si a-i propune serviciile sale. Dar Padre Pio i-a multumit, spunandu-i ca se va ocupa el in mod direct de aceste detalii impreuna cu Angelina. Mirata, Miss Pyle s-a retras, iar parintele a spovedit-o pe fetita.
   Dupa spovada, Miss Pyle a intrebat-o pe aceasta:
   - Dar Padre Pio te-a inteles?
   - Da.
   - Si tu l-ai inteles?
   - Da.
   - Si in ce limba vorbea?... in engleza?
   - Da, in engleza!"

   O conversatie in germana
   Profesorul Bruno Rabajotti povesteste ca,  intr-o zi, era in chilia lui Padre Pio si se ruga Rozariul impreuna cu el. La sfarsitul rugaciunii, a fost introdus un vizitator german, inalt si slab, cu parul alb  tuns scurt. Acest domn a inceput sa-i multumeasca lui Padre Pio in germana.
   Conversatia a continuat un moment, cu intrebari si raspunsuri intre cei doi interlocutori. Rabajotti nu-si credea  urechilor. Padre Pio vorbea germana si-l privea, din cand in cand, cu un suras malitios. La sfarsit, Padre Pio i-a spus: 
   - Esti surprins ca ma auzi vorbind si intelegand o limba pe care nu o cunosc? Nu sunt singurul care poate face asta. De ce nu incerci si tu?
   - Dar eu nu cunosc germana, Parinte.
   - Nici eu... Incearca, este usor. Ajunge doar sa incepi sa vorbesti. Acest domn care a fost aici acum un an, iti va spune povestea lui. Diferenta dintre limbi, barierele intre suflete, se prabusesc atunci cand sti sa vorbesti singura si adevarata limba, aceea a spiritului!
   Profesorul Rabajotti l-a ascultat pe Padre Pio si, spre imensa lui stupefactie, a reusit sa sustina o conversatie in germana cu vizitatorul necunoscut. In acest timp, Padre Pio, cu bratele incrucisate la piept, ii contempla incantat. Apoi, profesorul a adaugat: "Am vorbit in germana, si totusi eu aveam impresia ca vorbeam in italiana. Totul a fost usor si foarte frumos. Inainte de a ne desparti, ne-am imbratisat."

   FAMILIARITATE CU INGERUL PAZITOR
   ____________________________________
   Iata cateva episoade care dovedesc aceasta familiaritate existenta intre Padre Pio si ingerul sau pazitor:

   Padre Pio se suparase pe ingerul sau pazitor
   Padre Pio a fost odata violent atacat de Satana si de acolitii sai "cazacii" sai, cum le spunea el. Lupta a fost atat de crancena incat, la un moment dat, Padre Pio s-a crezut pierdut si a cerut ajutorul ingerului sau pazitor. Dar ingerul nu s-a manifestat, iar Parintele a trebuit sa lupte singur. In fine, ca de obicei, Padre Pio, angajandu-se cu toata fiinta si rugandu-se intens, a iesit invingator din aceasta batalie , dar si epuizat.
   Atunci a aparut ingerul pazitor. Padre Pio, suparat cu adevarat, i-a reprosat absenta in momentul in care-i era atat de necesar si il cchemase cu asa mare insistenta. Apoi, ca si cum ar fi vrut sa-l "pedepseasca", l-a parasit fara sa-l priveasca. Ingerul l-a urmat, foarte rusinat si aproape plangand!
   In final s-au impacat iar ingerul s-a putut explica astfel: nu din neglijenta n-a intervenit, ci pentru ca Dumnezeu voia ca, de acea data, Padre Pio sa se descurce singur, fara ajutor.

   Un factor postal neobisnuit
   O doamna din  San Giovanni Rotondo, Cleonice Morcaldi, ne-a povestit o intamplare ciudata: in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, unul dintre nepotii sai a cazut prizonier. Timp de peste un an n-a primit nici o veste de la el. Familia lui se astepta la ceea ce e mai rau. Intr-o zi, Cleonice s-a dus la Padre Pio, s-a aruncat la picioarele lui si l-a implorat sa-i spuna macar daca nepotul ei era viu sau mort.
   Parintele a calmat-o spunandu-i: "Ridica-te si du-te linistita." Desi aceste cuvinte i-au redat speranta, era totusi cuprinsa de indoiala.  Zilele treceau, dar nici o veste. In final, a incercat o experienta putin nebuneasca, dar sustinuta de o mare credinta.
   S-a intors la Padre Pio si i-a spus: "Parinte, sa incercam asta: voi scrie o scrisoare nepotului meu Giovannino, indicand doar numele lui, pentru ca nu stiu unde s-o adresez. Ramane ca dumneavoastra si ingerul dumneavoastra pazitor sa i-o duceti!"
   Padre Pio n-a raspuns nimic, dar Cleonice s-a gandit: "Cine nu spune nimic, consimte!", si i-a revenit speranta.
   Chiar in seara aceea ea a scris scrisoarea inainte de a se culca si a asezat-o, la vedere, pe noptiera. A doua zi dimineata, cu o uimire amestecata cu teama, si-a dat seama ca scrisoarea disparuse. A alergat la Padre Pio, care i-a spus: "Multumeste-i Sfintei Fecioare!"
   Cincisprezece zile mai tarziu, ea primea raspuns la scrisoare, cu vestea buna: Giovannino era in viata, ii dadea adresa lui si-i spunea ca se vor revedea curand.

   O fiica spirituala vrea sa forteze poarta
   Cand i-a fost interzis lui Padre Pio sa corespondeze cu fiii si fiicele sale spirituale, unii dintre ei l-au intrebat:
    - Parinte, cum vom face acum, cand dumneavoastra nu ne mai puteti scrie? El a raspuns:
    - Trimiteti-mi ingerul vostru pazitor!
   Una dintre fiicele sale spirituale, colaboratoare activa a manastirii si a operelor lui Padre Pio, stia perfect ca si lui Padre Pio ii era interzis sa intretina relatii cu lumea exterioara. In pofida acestui fapt, ea a insistat sa fie primita de Padre Pio, pentru ca avea nevoie sa-i vorbeasca de urgenta despre binele sufletului ei. Dar Parintele i-a transmis ca, din ascultare fata de ordinele primite, el nu putea si nici nu voia sa coboare in vorbitor.
   Vexata, aceasta femeie, preocupata mai mult de nevoile sale personale decat de situatia lui Padre Pio, s-a plans ca este tratata in acest fel, dupa tot ce facea pentru manastire si pentru Parinte. Intoarsa acasa, ea i-a poruncit ingerului sau pazitor sa mearga si sa-i spuna lui Padre Pio ca a doua zi dimineata nu se va duce nici la Liturghie si nici nu se va impartasi.
   A doua zi, Rachelina s-a dus totusi la manastire pentru a da ajutorul obisnuit, in compania Luciettei Fiorentino. Dar pe cand lucra, Padre Pio i-a aparut si i-a spus: "Bravo!... Ingerul pazitor este comisionarul tau. Mi l-ai trimis comandandu-i imperios sa verse asupra mea furia ta!" Apoi, adresandu-se Luciettei Fiorentino, a adaugat: "Stii tu, Lucietta, ce a facut aceasta domnisoara? S-a suparat, a hotarat sa nu mearga la Liturghie, sa nu se impartaseasca; apoi i-a poruncit cu trufie, ingerului sau pazitor sa vina si sa-mi spuna!"
   Atunci Rachelina, rusinata, a intrebat:
   - Parinte, el a venit, deci, si v-a spus totul?... 
   - Bineinteles c-a venit sa-mi spuna! Caci el nu este neascultator!"

   Un inger pazitor prea discret
   Intr-o vreme, Padre Pio a fost bolnav si obligat sa stea la pat. Superiorul sau, Parintele Paolino de Casacalenda, venea des sa-l vada si, intr-o seara i-a spus: "Daca ai nevoie de mine in timpul noptii, trimite-mi pe ingerul tau pazitor." Padre Pio a raspuns ca asa va face. Padre Paolino s-a retras si s-a dus la culcare. Catre miezul noptii, patul sau a fost scuturat violent. S-a trezit pe jumatate si a inteles ca venise ingerul pazitor al lui Padre Pio ca sa-i spuna sa mearga la acesta. Dar, doborat de oboseala, a adormit la loc.
   A doua zi dimineata, i-a marturisit lui Padre Pio ce s-a intamplat si l-a asigurat ca este suparat pe sine insusi pentru ca nu venise. Ingerul pazitor trebuie, asadar, sa-l scuture mai puternic alta data! In a doua noapte, ingerul pazitor a revenit si a zgaltait foarte tare patul lui Padre Paolino; dar acesta nici de asta data n-a putut sa se trezeasca complet si a adormit la loc. Din ce in ce mai umilit, el a revenit la Padre Pio spunandu-i ca ingerul sau pazitor nu trebuie sa-l mai trateze cu atata delicatete, altfel, este inutil sa mai vina. Trebuie sa-l scuture atat de tare, incat sa-l oblige sa se scoale si sa alerge la Padre Pio.
   A sosit a treia noapte, iar ingerul pazitor a venit din nou sa-l trezeasca pe Padre Paolino. A fost de data asta atat de violent, incat acesta a sarit din  pat si a alergat la Padre Pio pentru a-l intreba: "Ai nevoie de ceva?" Padre Pio i-a raspuns: "Sunt lac de apa. Ajuta-ma te rog, sa ma schimb, caci nu pot singur."

   O VIZIUNE SEMNIFICATIVA
   __________________________
   Pentru a intelege mai bine demersul fundamental care a motivat comportamentul lui Padre Pio de-a lungul intregii sale vieti, trebuie sa avem mereu prezenta in minte viziunea mai mult decat semnificativa, pe care el a avut-o spre sfarsitul anului 1902 si pe care a descris-o el insusi, mai tarziu, confesorului sau, intrebuintand persoana a treia singular si numele sau de botez, in acesti termeni:

   "Francesco a vazut alaturi de el un barbat majestuos, de o frumusete rara, stralucind ca soarele, care l-a luat de mana si l-a incurajat adresandu-i o invitatie precisa: Vino cu mine, caci trebuie sa te lupti ca un razboinic viteaz. Apoi a fost condus pe o campie imensa, printr-o multime de oameni despartiti in doua grupuri: de o parte oameni foarte frumosi, imbracati in vesminte albe, la fel de albe ca zapada; iar de cealalta parte, oameni cu infatisare oribila, imbracati in vesminte negre, asemenea unor umbre intunecate.
   Tanarul, plasat intre aceste doua randuri de spectatori, a vazut venind spre el un personaj cu fata hidoasa si de statura enorma, atingand cu fruntea norii.
   Fiinta stralucitoare care era alaturi de el,
 l-a indemnat sa se lupte cu monstrul. Francesco l-a rugat sa fie crutat de furia acelei creaturi stranii, dar personajul luminos a refuzat: Orice rezistenta este zadarnica; trebuie sa te lupti. Curaj! Du-te si lupta cu incredere; inainteaza cu vitejie. Eu voi ramane langa tine; te voi ajuta si nu-i voi permite sa te invinga.
   Si lupta a inceput; a fost cumplita. Cu ajutorul fiintei luminoase, Francesco a invins. Constrans sa fuga, personajul monstruos a tras dupa el marea multime de oameni cu aspect oribil care urla, scotea tipete stridente si imprecatii. Cealalta multime de oameni de o mare frumusete, a inceput sa aplaude si sa aduca lauda aceluia care l-a asistat pe Francesco in aceasta dura batalie.
   Fiinta stralucitoare, mai luminoasa ca soarele, a pus pe capul lui Francesco, victorios,  o cununa de o frumusete atat de rara, incat nu poate fi descrisa; dar a luat-o imediat, spunand: O alta, si mai frumoasa inca, iti este rezervata, daca vei sti sa te lupti cu acest personaj pe care l-ai invins. El va reveni mereu la atac... Lupta-te cu vitejie si nu te indoi de ajutorul meu... Sa nu te sperii de hartuielile lui; nu te teme de prezenta sa formidabila... Eu voi fi langa tine si te voi ajuta mereu pentru ca, de fiecare data, sa reusesti sa-l invingi." 

   Padre Pio a fost chemat,  intr-un mod extraordinar, sa lupte cu fortele raului care il asediaza pe om in aceasta lume, cu cei care le conduc si care le reprezinta, pentru a participa la edificarea Imparatiei Lui Dumnezeu.

  IN LUPTA CU BARBABLU (BARBA-ALBASTRA)
   __________________________________________

   Un astfel de preot ca Padre Pio, destinat de Domnul sa faca un imens bine pentru Gloria Lui Dumnezeu si pentru salvarea sufletelor, nu putea scapa de opozitia incrancenata a dusmanului absolut al Lui Dumnezeu si al omului: diavolul. Padre Pio il numea "Barbablu". El a trebuit sa-l infrunte de la primii pasi pe drumul sfinteniei si sa duca impotriva lui o lupta continua, cat se poate de inspaimantatoare.

   Un caine feroce
   Faptele care urmeaza, au fost povestite de Padre Pio insusi, intr-o scrisoare adresata directorului sau spiritual, Padre Agostino:

   "Era pe vremea cand imi faceam studiile de filosofie, la Sant'Elia a Pianisi. Ocupam penultima chilie de pe culoarul care duce la biserica, la inaltimea nisei statuii Neprihanitei Zamisliri, care constituie un iesind deasupra altarului.
   Intr-o noapte de vara, dupa rugaciune, deschisesem usa si fereastra deoarece caldura era coplesitoare. Deodata, am auzit zgomote care pareau ca vin din chilia vecina. < Ce poate face fratele Atanasio la aceasta ora?> m-am intrebat. Presupunand ca acesta se roaga, am inceput sa recit sfantul Rozariu. Caci hotarasem sa ne luam la intrecere cine se roaga mai mult, iar eu nu voiam sa raman in urma. Dar zgomotele continuau si se intensificau si am vrut sa-l strig pe confratele meu. In acelasi timp, se simtea un puternic miros de pucioasa. Am iesit la fereastra pentru a-l striga pe fratele Atanasio. Ferestrele noastre erau atat de apropiate, incat puteam sa ne dam cu usurinta un obiect unul altuia. <Frate Atanasio, frate  Atanasio...> am strigat, fara insa a ridica prea mult vocea. Neprimind raspuns, m-am retras dar, ingroszit, am vazut intrand pe usa un caine enorm, din botul caruia iesea fum. M-am prabusit pe pat si l-am auzit ca spune: < el este, el este!>  Din aceeasi pozitie, am vazut oribila fiara sarind pe acoperisul din fata si apoi, disparand."
   A doua zi, fratele Pio a aflat ca fratele Atanasio nu fusese in chilie in acea noapte, caci lipsea din manastire. Apoi s-a informat de la oamenii din tinut ca sa afle cui apartinea acel caine feroce, dar nimeni nu i-a putut spune nimic. A fost atunci convins ca era diavolul care venise sub forma acelei fiare, si ca va continua sa vina zi si noapte sub cele mai ddiverse infatisari. In timpul aparitiilor sale, diavolul avea intotdeauna infatisari obscene, inumane, bestiale. Dar uneori lua chip angelic sau pe cel al Sfantului Francisc, al Sfintei Fecioare, a lui Isus Cristos. Padre Pio scria:

   "Barbablu nu vrea sa se recunoasca invins! A luat aproape toate infatisarile. De mai multe zile, imi face vizite impreuna cu alti zbiri inarmati  cu bate si bare de fier si, ceea ce este mai rau, acestea sub forma lor reala... Noaptea trecuta a fost foarte rea. Acest "cazac" n-a incetat sa ma loveasca de pe la zece seara - ora la care m-am culcat - si pana la cinci dimineata. Imi prezenta sugestii diabolice: ganduri de disperare, de lipsa de incredere in Dumnezeu... Credeam cu adevarat ca acea noapte va fi ultima din existenta mea, sau ca-mi voi pierde mintile. Dar, Isus fie binecuvantat, nimic din toate acestea nu s-a intamplat. Dar la ora cinci dimineata, cand  "cazacul" a plecat, intreaga fiinta mi-a fost patrunsa de un frig puternic, ce m-a facut sa tremur din cap pana-n picioare, ca o trestie in bataia vantului. A durat doua ore, si scuipam sange."

   Un fals confesor
   Padre Pio se afla intr-o zi in manastirea din Venafro. Bolnav, era obligat sa stea in pat. Deodata, usa s-a deschis si a intrat o creatura care avea infatisarea Parintelui Agostino da San Marco in Lamis, confesorul Parintelui. Dar, era vorba, de fapt, de diavol. S-a apropiat si i-a spus lui Padre Pio ca a venit sa-l spovedeasca.
   Padre Pio, studiindu-l atent, a vazut bine ca seamana cu Padre Agostino, dar nu era pe deplin convins, caci a observat pe chipul lui ceva straniu, care-l nelinistea; si, in plus, simtea acea ameteala care-l cuprindea de fiecare data cand se afla in fata unor aparitii diabolice. Atunci, pentru a verifica daca era intr-adevar padre Agostino, i-a poruncit: "Spune: Traiasca Isus!" In clipa aceea, falsul Padre Agostino a urlat: "Nu!" si a disparut imediat.

   De la indoiala la spaima
   Padre Pio avea, deci,  de-a face cu diavolul de multa vreme si se obisnuise cu aparitiile, cu vexatiile, cu luptele din care, in final, iesea intotdeauna invingator, chiar daca, fizic, era intr-o stare vrednica de mila.
   Dupa luni indelungate petrecute in satul sau natal, Pietrelcina,  in provincia Benevento, unde se straduia sa-si recapete sanatatea compromisa in mod misterios, a primit ordinul sa mearga la Foggia, la manastirea Sant'Anna. Dupa sosirea sa,  aceasta manastire si-a pierdut linistea de care se bucurase inainte, pentru ca diavolul il urmase pe padre Pio si in aceasta noua resedinta. In fiecare seara, la aceeasi ora, se auzeau o serie de zgomote ciudate, incununate de o detunatura inspaimantatoare. Padre Pio era atacat in toate felurile, maltratat, tarat de colo-colo, intr-un vacarm de nedescris. Apoi, cand diavolul constata ca eforturile sale sunt zadarnice, il lasa cu un zgomot infernal. Confratii sai erau zguduiti si inspaimantati. Sperau ca acestea se vor sfarsi la un moment dat; dar, dimpotriva, persistau, spre marea ingrijorare a fiecaruia.
   Intr-o zi a sosit la manastire Mons. Andrea D'Agostino, episcop de Ariano Irpino, cerand gazduire. In cursul discutiilor s-a vorbit despre zgomotele bizare care veneau din chilia lui Padre Pio atunci cand acesta se lupta cu diavolul. Episcopul a ascultat, dar a respins totul, afirmand ca, dupa parerea sa, erau niste prostii in care nu trebuiau sa creada. Si totusi, chiar in noaptea aceea, el a fost obligat sa-si schimbe parerea: zgomotele respective s-au facut auzite din nou, urmate de detunatura finala. Episcopul a fost atat de inspaimantat, incat voia sa paraseasca manastirea imediat. Ori, nu era decat ora doua noaptea si nu avea nici un mijloc de transport. Constrans sa ramana, episcopul a obtinut ca unul dintre calugari sa stea cu el in camera. La sosirea diminetii a plecat in graba, cu idei cu totul diferite de cele pe care le exprimase la sosire...

  " Mai ramai putin!"
   La manastirea Sant'Anna din Foggia se afla si un confrate al lui Padre Pio, numit Fratele Francesco de Torremaggiore. El mergea adeseori seara in chilia Parintelui pentru a-i tine companie. Padre Pio aprecia foarte mult prezenta sa caci, cat era el acolo "cazacii" nu veneau. Intr-o seara, fratele Francesco a urcat in chilia lui Padre Pio si a ramas de vorba cu acesta. Totusi, in seara aceea, el era foarte obosit si cam motaia. A incercat sa se ridice pentru a pleca, dar Padre Pio i-a spus: "Mai ramai putin, caci altfel o sa vina aceia ("cazacii"). Atunci, Fratele Francesco s-a asezat la loc si a mai ramas un moment, tot prada oboselii si somnlui. A sfarsit prin a spune ca nu mai poate si ca trebuie sa plece. S-a ridicat, iar Padre Pio i-a raspuns: "Bine, frate, du-te!" Fratele Francesco a iesit din chilie, dar nu a facut decat cativa pasi, cand a auzit un zgomot infernal provenind din chilia lui Padre Pio.
 S-a intors imediat si l-a gasit pe Parinte la capatul puterilor, plin de sudoare din cauza luptei duse contra diavolilor care, ca de obicei, profitasera de plecarea sa pentru a-l agresa pe Padre Pio.

   "Nu veti mai auzi nimic..."
   Toate aceste zgomote neobisnuite si repetate sfarsisera prin a-i aduce la capatul rabdarii pe calugari, mai ales pe unul dintre ei care, desi bun sin intelegator, avea nervii intinsi la maximum, fiind pe deasupra si neurastenic. Intr-o seara, pe cand se afla in refectoriu impreuna cu confratii sai, sarabanda infernala s-a desfasurat deasupra capului sau, acolo unde se situa chilia lui Padre Pio. Cuprins de un acces de furie, el a urlat: "Dar n-o sa se mai termine odata cu asta?"
   Fraza i-a fost adusa la cunostinta li Padre Pio care, cu un gest de resemnare, a exclamat:"Ei bine, va trebui sa nu se mai auda nimic!"  S-a rugat Domnului pentru aceasta intentie si, incepand din momentul acela, capucinii n-au mai auzit nici un vacarm. dar asta nu insemna ca Padre Pio n-a mai fost chinuit de  diavol, ci dimpotriva! Doar ca a continuat sa suporte singur aceasta cruce.

 Fragmente din "Fioretti cu Padre Pio" de Pr. Pascal Cataneo - ("Regina Pacis" nr. 165)                         

MINUNATA MISIUNE A INGERILOR

           Interviu luat Deborei Marasco de catre Parintele Raimondo Valleti S.J.

   Parintele Raimondo:  Debora, ce ne poti spune despre experienta ta privilegiata cu Ingerii precu si de minunata lor misiune?
   Debora:  Foarte adesea, cand vad pe cineve, ii vad si Ingerul pazitor. De aceea pot sa dau oamenilor sfaturi si indicatii. 
   Ingerii au numeroase sarcini, fiecare indeplinind o misiune speciala; si au propria lor ierarhie, asemanatoare formatiunii ierarhice a Bisericii. In Vechiul Testament deja au facut multe pentru oameni, prin misiuni specifice, dar au asistat si oameni simpli, care voiau, inainte de orice,  Sa-L slijeasca pe Domnul.
   P.R.:  Ce diferenta exista intre un Inger si un Arhanghel?
   Debora:  Diferenta intre Ingeri si Arhangheli nu este intotdeauna perceptibila celui care a primit aceasta carisma, dar eu pot spune ca Arhanghelul se manifesta cu o putere mai mare; de exemplu, modul de a comunica este foarte puternic, se resimte mult mai mult.
   Arhanghelii au functii de o certa importanta. Ei sunt insarcinati adeseori si in mod direct sa anunte mistere extrem de importante, ca Arhanghelul Gabriel - Vestitorul Intruparii Lui Cristos. Importanta lor este, cu siguranta, mare, iar rugaciunea lor de mijlocire la Tronul Celui Preainalt, este inestimabila. In ceea ce priveste Ingerii, ei sunt puternici ocrotitori ai omului, dar si ai tuturor lucrurilor existente in lume. Avand diverse insarcinari, dar mai restranse, ei lucreaza tot atat de mult ca Arhanghelii.
   P.R.:  Cand trebuie sa-i invocam pe unii, si cand pe ceilalti?

vizionara Debora Marasco - primita de Papa Ioan Paul II

   Debora:  Intotdeauna! Ar trebui sa-i invocam in fiecare clipa peArhangheli, in situatiile dificile, cum ar fi pierderea generala a credintei, sau slabiciunea unei persoane consacrate.
   Ingerii trebuie invocati in orice situatie. Ei ocrotesc persoanele, lucrurile, animalele... 
   Chiar parohiile, orasele au Ingerii lor pazitori; si cu cat sunt mai mult invocati Ingerii, cu atat este mai puternica interventia lor, care se produce imediat.
   Sfanta Fecioara a venit de mai multe ori insotita de cortegii de Ingeri, sau de Arhanghelul Mihail, de Arhanghelul Uriel si de Ingerul meu pazitor - Fidemile. La 1 septembrie 1988, Ingerul meu pazitor mi-a spus: 
   -  "Scrie despre activitatea Ingerilor, pentru ca noi va putem ajuta in acest ceas de intuneric. Ajutorul nostru este intotdeauna instantaneu. Nici unul dintre noi n-ar omite sa intervina daca oamenii i-ar cere-o. Si daca ne-ar cere-o cu credinta,  noi suntem si mai prodigiosi in a le oferi ajutorul nostru. Cererile voastre nu vor ramane niciodata neindeplinite, daca sunt insotite de acte de credinta si de penitenta."

   In prezent, Sfanta Treime a incredintat Ingerilor sarcina arzatoare de a salva oamenii din marea decadenta spirituala, dar noi trebuie sa-i onoram si sa-i ascultam.
   P.R.:  Debora, ne vorbesti despre Arhanghelul Uriel si de Ingerul tau pazitor - Fidemile; ne poti spune de ce primul este numit Arhanghel, iar al doilea are un nume atat de ciudat?
   Debora:  La 23 iunie 1994, am remarcat ca Preacurata era insotita de un tanar cu un chip foarte falnic si atat de sigur pe el incat am simtit, in sinea mea, o mare dorinta sa stiu cine era; dar Maica Sfanta, venind in intampinarea dorintei mele, mi-a spus: 
  -   "Copila Mea, iata-l pe Arhanghelul Uriel; doresc sa-l cunosti si sa te rogi lui; invita-i si pe ceilati s-o faca."
   Ea mi-a revelat toate acestea. Eu nu puteam intelege diferenta care exista intre un Arhanghel si un Inger, caci sunt total nestiutoare in privinta lucrurilor de felul acesta. Desi pare ciudat,  numele de Fidemile este foarte profund, pentru ca reuneste sensul a doua cuvinte, si anume: fidelitate si umilinta. Chiar de la primele aparitii, el m-a tratat cu o mare familiaritate, sustinandu-ma mai mult decat un frate foarte afectuos. In noaptea de 20 spre 21 aprilie 1993, in timpul unei vizite a Domnului nostru Isus Cristos, am vazut ca era insotit de o fiinta cereasca. Apoi Domnul mi-a comunicat numele acestui Inger, Fidemile, si semnificatia sa: fidel si umil, explicandu-mi ca-mi va fi de mare ajutor, in persecutii.
   P.R.:  Vrei, deci, sa spui ca Ingerii au nume? Si cum le-am putea cunoaste?
   Debora:  Asa cum noi avem o misiune legata de numele care ne-a fost dat, tot asa si Ingerii isi concretizeaza ministerul lor printr-un nume care ne serveste pentru a-l identifica. Oricum, n-ar trebui sa insistam prea mult asupra acestor detalii, mai ales pentru ca putem sa dam Ingerilor numele pe care il dorim, in legatura cu ceea ce trebuie sa indeplinim noi pe pamant, dat fiind ca nu este posibil, fara o initiativa divina, sa cunoastem aceste mistere.

   P.R.:  Care este indemnul pe care ti-l fac, cel mai frecvent, Ingerii?
   Debora:  Misiunea mea este data de numele pe care il port si dumneavoastra o cunoasteti bine.
   P.R.:  Ce inseamna Debora?
   Debora:  Debora inseamna albina mesagera.
   P.R.:  Si?
   Debora:  Vreau sa spun ca indemnurile lor sunt strans legate de sarcina pe care Dumnezeu mi-a incredintat-o; apostolat, in vederea repararii euharistice. Imi amintesc ca la 1 mai 2000, Sfantul Arhanghel Mihail mi-a spus:
   - "Sa fie avertizati cu totii in Italia. Pamanturile sale vor fi greu incercate din cauza necuviintei fata de Divinul Fiu."
   Alteori, el mi-a cerut sa amintesc oamenilor devotiunea la Sfanta Fecioara Maria, deoarece este cheia indispensabila pentru formarea noastra spirituala. La 24 mai 1998, sfanta Fecioara spunea:
   -  "Copila Mea, invoca Arhanghelii, caci ai nevoie de multa putere si curaj."
   P.R.:  Biserica afirma ca Ingerii sunt fiinte spirituale netrupesti. Cum explici "contactele fizice" cu interlocutorii din viziunile tale?
   Debora:  As completa spunand ca ei sunt si nemuritori si ca ii depasesc in glorie pe oameni. Totusi, pentru a comunica cu noi, din ordin divin, ei trebuie sa intre in lumea materiei si sa ia o forma cat mai asemanatoare posibil, perfectiunii lor, astfel incat mesajul sa poata fi direct. Lumea spirituala se muleaza fara dificultate la realitatea noastra, dar obstacolul poate proveni din imposibilitatea noastra de a o vedea, din cauza pacatului. Este ceea ce se intampla si cu nenumaratele interventii ale sfintilor, care apar intr-un loc sau altul, si care au dat dovada prezentei lor fizice.

   P.R.:  Ai spus ca Ingerii ii depasesc pe oameni in glorie. Vrei sa ne explici acest lucru?
   Debora:  Vreau sa spun: ca fiinte perfecte, sunt fara pata, desi le-a fost dat si lor sa aleaga in mod liber calea Luminii sau pe cea a damnarii. Istoria lui Lucifer este pentru noi un exemplu concret de razvratire, prin care raul a intra in fiinta ca urmare a unei aderari voluntare.
   Trebuie spus aici un lucru important: Ingerii onoreaza preotul pentru ministerul sau si pentru puterea care i-a fost conferite de Cristos, si anume ca prin Lucrarea Sfantului Spirit, in mainile ministrului Sau se produce "transsubstantierea", realitate care nu le-a fost dat Ingerilor sa o celebreze. Si in timp ce Ingerul pazitor sta intotdeauna la dreapta laicilor,  el este intotdeauna la stanga preotilor, pentru a scoate in evidenta marele respect pe care il au fata de preot - "alter Christus".  Foarte adesea preotii sunt  insotit si de alti Ingeri, care pot fi Ingerii parohiei sau ai locului in care preotul  isi exercita ministerul. Ingerii sunt impresionati de puterea pe care acesti consacrati ai Lui Dumnezeu, o au in mainile lor si, din acest motiv, ei ii servesc cu o mare umilinta, ca niste servitori pe stapanii lor. Pot sa adaug, de asemenea,  ca Ingerii nutresc aceleasi semntimente fata de sufletele care fac din Dumnezeu scopul principal al existentei lor, chiar daca raportul nu este, propriu-zis, egal.
   P.R.: Ai declarat ca Ingerii, la inceput, au putut devia si ca existenta infernului face dovada acestui lucru!  Dumnezeu precizeaza ceva asupra cauzei damnarii lor?
   Debora:  Absolut nimic! Tatal ceresc este libertate infinita si de aceea toate fiintele trebuie sa aleaga in mod liber sa-L iubeasca si sa-L slujeasca. Cei care nu vor intoarce spatele viziunii beatifice a Chipului Sau, isi vor primi rasplata.
   P.R.:  Cand noi facem un pacat de moarte, ce face Ingerul pazitor?
   Debora:  Este consternat! Dezgustat si intristat, el mijloceste singur sau cu ajutorul unui suflet privilegiat (mistic) Indurarea Dumnezeului Celui Preainalt.
   P.R.:  La inceput ai spus ca Uriel este un Arhanghel. Asta inseamna ca mai exista si alti Arhangheli in plus fata de cei trei ( Mihail, Gabriel si Rafael) pe care noi ii cunoastem si-i veneram deja?
   Debora:   As raspunde cu cuvintele Sfantului Apostol Ioan, pe care le gasim in Apocalipsa (1,4): "Har voua de la Cel ce ESTE si Cel ce ERA si Cel ce VINE si de la cele sapte duhuri care sunt inaintea scaunului Lui, si de la Iisus Cristos..."

   Pe langa Mihail, Gabriel si Rafael, mai sunt: Uriel, Jehudiel, Salathiel si Baraquiel.
   P.R.:  Prin aceste cuvinte vrei sa ne confirmi ca sunt sapte Arhangheli?
   Debora:  Deduceti singur! Cine are urechi de auzit, sa auda!
   P.R.:  Cine este Uriel?
   Debora:  Acest puternic Arhanghel - Uriel - combate, in mod special, spiritul de nerabdare care distruge planurile Lui Dumnezeu in noi. El combate spiritul de ura si de manie, in special in locurile unde se manifesta Dumnezeu, iar el ne inconjoara cu o inflacarata cununa de iubire, rabdare si bunatate. El este Arhanghelul pazitor al locurilor de aparitii si, prin interventia sa, Dumnezeu imbogateste cu credinta si cu haruri, pe cei care vin acolo.
   Celui care il invoca, el ii trimite un cerc de foc, pentru a ramane in umilinta si a fi bland, primind calea pe care Isus a prestabilit-o pentru noi pe pamant.
   P.R.:  Iti multimesc in numele tuturor, pentru lumina pe care ne-ai oferit-o si Binecuvantam pe Domnul ca ni te-a dat.
   Debora:  Domnului I se cuvine toata Cinstea, Slava si Marirea!
                                              ("Stella maris" nr.352 - "Regina Pacis" nr.16)