CERE TOT CE VREI!

  

   Intr-o noapte calda de vara, Maria Torossa isi croieste drum prin multimea care se grabeste catre rotonda din spatele bisericii Sfantul Iacob, sperand sa gaseasca trei locuri libere pe o banca. Suntem in 2 august 2002. 
   Maria este obosita deoarece ea si cu cele doua prietene ale sale, Sonia si Beatriz, revin dintr-o lunga procesiune de pe strazile satului Medjugorje, procesiune care este o traditie in timpul Festivalului Tinerilor. Dupa spusele prietenelor ei, urmeaza o ceremonie de incheiere la rotonda; ele vorbesc despre un program ce nu poate fi pierdut. Maria nu are nici o idee despre ceea ce se va intampla. Ea doar le urmeaza... O vioara incepe sa vibreze ( este vioara Melindei Dumitrescu, care locuieste in Medjugorje de cativa ani. Ea este cea care incanta auzul in timpul orelor de adoratie din biserica Sfantul Iacob), urmata de cantece minunate ce vin de la rotonda. Pe altarul in forma de sfert de cerc flacarile dansante ale lumanarilor par sa anunte o urmare misterioasa a  procesiunii. "Vom vedea"  isi spune Maria, care nu indrazneste de loc sa le arate prietenelor sale ignoranta sa abisala in materie de religie. Apoi, vioara isi schimba tonul, in timp de corul incepe cantecul  Benedictus qui venit. Un preot inainteaza spre altar escortat maiestuos de doi purtatori de torte. El tine in mainile sale intinse un obiect pe care-l aseaza in centrul altarului. Seamana cu un soare cu picior?!

- Ce este acela?, o intreaba Maria pe Beatriz.
   - Este un ostensor si in mijloc este Isus. Vezi discul alb? E Isus acolo...
   - Isus... se gandeste Maria, vrea sa spuna Dumnezeu? Ea imi spune ca Dumnezeu este in acest soare?
   Maria o cunoaste bine pe prietena ei, Beatriz, ea a fost intotdeauna o femeie echilibrata, normala, cu picioarele pe pamant... "Totusi, e cam ciudata treaba asta", isi spune Maria.
   Maria a venit la Medjugorje oarecum din curiozitate, fara sa se astepte la nimic. Rade de prietenele ei si de interesul lor fata de tot ce este legat de religie. Ea a parasit biserica de foarte multa vreme si nu-si aminteste sa se fi rugat vreodata cu inima. Dumnezeu exista, fara indoiala, dar nu vede de ce ar privi-o pe ea acest lucru. Busola ei: sa faca ceea ce-i place mai mult si sa-si urmeze sentimentele.
   Pentru Maria, totul a inceput foarte lent, acum cateva saptamani, la Parejas, micul ei oras in Argentina. Iesind de la lucru, ea merge sa-i faca o vizita micului ei fin, Felipe,  in varsta de un an, si i se deschide mamei acestuia, Beatriz.
   - Nu ma simt prea bine si nu stiu de ce, ii spune ea.
   Beatriz aculta fara sa spuna nimic, dar atunci cand, o saptamana mai tarziu, Maria ii repeta acelasi lucru, Beatriz ii intinde o imagine. Pe ea scrie "Regina Pacii". Maria ramane uimita, o ia si o pune repede in poseta ei. Seara, o scoate si incepe sa citeasca mesajele tiparite pe verso. In fiecare seara, in mod instinctiv, degetele ei cauta imaginea, iar Maria ramane ganditoare in fata acestor cuvinte de pace si de tandrete. Fara sa-si dea seama, mesajele se infiltreaza in ea incet, incet si, in final, ea-i deazvaluie lui Beatriz adancul chinului ei:
   - Nu am pace!
   Cuvintele i-au scapat, le-a dat drumul, da, asta este, nu are pace su nu a vrut niciodata sa priveasca aceasta realitate in fata. De ce s-o priveasca daca stie dinainte ca nu o va putea depasi? Ea-i cere sotului ei sa-i cumpere casete de auto-relaxare la domiciliu, insa el are o alta idee:
   - De ce nu te duci sa faci o calatorie pe litoralul Iugoslaviei? De fapt, Sonia si Beatriz pleaca acolo in curand. Ai putea sa profiti de acest lucru sa sa-ti regasesti radacinile familiei tale, acolo?!
   Schimbarea peisajului o atrage pe Maria si accepta sa plece. De asemenea, ideea de a fi cu cele doua prietene ale sale o incanta. Insa prietenele ei au un alt scop decat cautarea stramosilor: ele se gandesc mai ales sa faca un pelerinaj la Medjugorje. "Pacat", isi spune Maria, "regiunea trebuie sa fie frumoasa, acolo este vara, sa mergem!"
   Pentru a se pregati, ea ingereaza un scurt  rezumat al evenimentelor de laMedjugorje si zambeste atunci cand cateva suflete bune se minuneaza de plecarea ei.
   - Ce noroc ai! Sfanta Fecioara te invita acolo!
   - Nu, Sonia si Beatriz m-au invitat, raspunde Maria.
   Impotriva oricarei asteptari, Maria petrece zile de neuitat la Medjugorje. "In inima mea - va spune ea mai tarziu, nu exista decat aceasta ciudata pace, atat de speciala la Medjugorje, pe care nu o simti decat acolo".
 

Slavko Barbaric

 Intr-o seara, ghidul le da fiecareia dintre cele trei prietene o carte postala, si Maria primeste fotografia  parintelui Slavko tinand in mana Sfantul Sacrament. (Parintele Slavko Barbaric, franciscan de mare anvergura, a sosit la Medjugorje in 1982, la un an dupa inceperea aparitiilor. El avea sarcina de a se ocupa de pelerini. A murit in noiembrie 2000)
   Desigur, acest preot este necunoscut, si pentru ea aceasta poza este neinteresanta.
   Maria se simte in vacanta si descopera cu fericire un nou tip de relatii umane, aceasta comuniune, atat de simpla, atat de plina de bucurie, intre fiinte. Cu toate acestea, un detaliu important ii tulbura aceste zile de har: liniile telefonice din sat nu functioneaza pentru America de Sud si nu se stie cand vor fi reparate. Or, ea si-a lasat tatal batran, de optzecisiunu de ani, sotul ei si copiii care au douazecisiunu, optsprezece si si patrusprezece ani. Ganduri de frustrare interioara si de ingrijorare vin sa-i umbreasca linistea. Si pe urma, mai este Matias! Matias ruptura, Matias rana, Matias esecul ca mama... De la varsta de cincisprezece ani el refuza sa vorbeasca cu mama sa. Trei ani de suferinta interioara pentru Maria, torturata de aceste intrebari obsedante tipice unei mame care sangereaza: "Ce-am facut pentru ca sa ma urasca atat de mult? Ce face el acum? Cum va depasi toate acestea? Va pleca de acasa? Ce trebuie sa fac ca sa ma apropii din nou de el fara sa ma respinga?
   In acea seara, stand aproape de rotonda, Maria se afla pentru prima data in viata ei in fata Sfantului Sacrament expus. Fara sa incerce sa inteleaga cuvintele cam ciudate pe care Beatriz le adreseaza "cu pipeta", ea se aseaza in genunchi, la fel ca si prietena ei, in fata "Soarelui aurit" asezat pe altar si asteapta... Nu stie sa se roage, iar mintea sa bate campii. Apoi, Beatriz ii sopteste cateva cuvinte, ca si un secret pastrat doar pentru unii alesi:
  - Isus este acolo, priveste! Acum ei Il adora. Este un moment foarte special. Cere-i orice vrei, El iti va da.
   Maria nu este sigura de nimic. Ea nu i-a vorbit niciodata Lui Isus si acum prietena ei ii spune ca Isus este acolo si ca poate sa-i ceara ce vrea, asa cum ii cere unui vecin, unui prieten?! N-are importanta, oricum ea nu are nimic de pierdut. Si pe urma, nu trebuie sa caute foarte adanc in ea subiectul cererii sale... Matias!

- "Oh, Isuse, daca esti aici cu adevarat, daca ma auzi, atunci fa ca fiul meu, Matias, si cu mine sa ne putem impaca!"
   Pentru prima data in viata ei s-a rugat, sau mai degraba a strigat catre Dumnezeu din toata inima ei, din adancul rarunchilor ei. Ea si-a depus povara in inima Lui Dumnezeu si priveste Ostia, toata alba, ca un punct de lumina in noapte. Ea priveste..., isi inclina fata scaldata in lacrimi catre Ostie si... da, este chiar el, Matias!! In soarele aurit e chipul lui Matias! El pare inscris in Ostie, ca si cum ar emana din Ostie, ca si cum ar pluti in fata Ostiei! Maria o uita pe Beatriz, uita multimea si insusi trupul sau. Este fascinata de ceea ce ochii ei zaresc! In interiorul sau, ea il cheama pe fiul ei si... ce surpriza! El ii raspunde in inima sa, ca si cum s-ar fi stabilit o legatura intre sufletul ei si sufletul lui Matias.
   - "Dar, mamica, ce e cu tine?" o intreaba el.
   Oare este o aparitie? Maria il vede pe Matias ca si in ziua in care a plecat. Ei isi vorbesc in acest fel, de la inima la inima, un timp oarecare, iar la sfarsit, cand Maria devine din nou constienta de ceea ce exista in jurul ei, Beatriz o ia in brate cu tandrete. Plange de bucurie impreuna cu ea!
   - Beatriz, Sonia, l-am vazut pe fiul meu, l-am vazut pe Matias!!
   Din acea clipa, Maria nu mai este aceeasi. Isus a intrat in viata ei, ea L-a vazut lucrand, El a raspuns la strigatul ei. Ea-L priveste.
   In timpul sederii sale la Medjugorje, Maria primeste si alte semne, printe altele unul legat de liniile telefonice care se afla tot in stare de pana. Ea este singura care obtine o legatura.
   Intr-o seara, impreuna cu prietenele ei, vrea sa formeze numarul familiei sale insa, nu stie cum, degele ei se incurca si, din greseala formeaza numarul lui Matias. (Matias era pe-atunci la facultatea din Rosario, unde locuia intr-un apartament al familie sale. El obisnuia sa se intoarca la parintii lui, in Las Parejas, in week-end)

Sora Emmanuel Maillard
"Comunitatea Fericirilor"-Medjugorje

El raspune! Este acolo, la capatul firului, calm... Dintre toti pelerinii, Maria este singura care obtine legatura cu Argentina!
   La reintorcerea sa, Juan Marco, sotul ei, o asteapta la aeroport. Maria aduce cu ea de la Medjugorje o bucurie noua si incepe una dintre cele mai extraordinare povestiri. Juan Marco nu o asculta foarte atent si imediat o intrerupe. Are o veste pentru ea:
   - Maria, nu stiu ce se intampla cu Matias, vei vedea tu insati, nu inceteaza sa intrebe cand te intorci, ce mai faci, etc. Ciuda! Nu l-am vazut niciodata asa! Te asteapta cu nerabdare, ca si cum ati fi cei mai buni prieteni din lume.
   - Chiar? Si cand a inceput asta?
   - A inceput... asteapta... ah, da, in 4 august, dupa-masa... Dintr-o data a intrebat de tine si, incepand cu acea zi, este foarte nerabdator sa te vada...
   - Ce minune! Si... pe la ce ora a fost, in 4 august?
   - A fost... pe la ora saisprezece.
   In acel moment inima Mariei tresalta. Ea a inteles. Timp de cateva secunde ramane muta. Intr-o strafulgerare, ea calculeaza. Dupa ora Medjugorje-lui era ora  noua seara... Adoratia... Este exact momentul cand ea a strigat catre Isus si l-a vazut pe Matias in Ostie... Apoi, stapanindu-si lacrimile, murmura:
   - Ai spus bine, la ora saisprezece, Juan Marco?
   - Da, Maria, la ora saisprezece!

             sursa: "COPILUL ASCUNS DIN MEDJUGORJE" - de sora Emmanuel Maillard

LA "SCOALA MARIEI"

de Pietro Zorza

 Jelena Vasilj a fost un copil de 9 ani care a crezut imediat in aparitiile Sfintei Fecioare la Medjugorje si s-a hotarat, inca de la inceput, sa indeplineasca cerintele Sfintei Fecioare, sa se roage mai mult, sa mearga frecvent la Liturghie, sa posteasca cu paine si apa, iar Sfanta Fecioara a recompensat-o in mod special.
   Dupa o pregatire de zece zile, in timpul Craciunului din 1982 a primit o sarcina prin intermediul locutiunilor interioare.
   Sfanta Fecioara a condus-o pe drumul sfinteniei prin sugestii speciale, in timpul rugaciunii intense.  Prin ea, Sfanta Fecioara a cerut parohiei sa aleaga o zi in care sa le poata da lor, apoi intregii lumi, mesajele Sale prin vizionara Marija.
   Prin ea, Sfanta Fecioara a cerut parohiei sa accepte sa conduca un grup de rugaciune. Aproape 50 de tineri au participat la acest grup.
   Dupa o luna de proba - constand in trei ore de rugaciune zilnic, post cu paine si apa de doua ori pe saptamana, Liturghie zilnica, confesiune frecventa si decizia eventualei ramaneri timp de patru ani la "scoala Mariei" - unii au intrerupt cursurile la universitate ca sa se puna la dispozitia Sfintei Fecioare.

   JELENA VASILJ VORBESTE DESPRE EXPERIENTELE SALE

 - Cand Sfanta Fecioara a aparut, multi si-ar fi dorit, de asemenea, sa O vada. Dorinta s-a nascut in multe persoane. Dorinta a prins viata si in mine, dar nu am stiut ca voi fi capabila vreodata sa O vad, sau ca voi primi acest dar. Apoi am primit acest mare har. M-am rugat, dar nu Sfanta Fecioara mi-a transmis prin intermediul vizionarilor sa ma rog... nu. Am inceput sa ma rog in mod spontan, apoi lucrurile s-au intamplat asa cum stiti: 

Jelena Vasilj

   Am fost la scoala in ziua aceea. In timpul orei ma intrebam cat este ceasul, cand am auzit o Voce care imediat mi-a intrerupt gandurile si care mi-a spus ca este ora 10.20. O prietena a iesit si am intrebat-o daca nu cumva, din intamplare, a vazut cat este ora, pentru ca eu nu aveam ceasul la mine. Si ea mi-a confirmat ca era ora 10.20.
   Apoi am vrut sa raspund la ora. Am ridicat mana, acesta era obiceiul, dar imediat Vocea m-a intrerupt din nou, spunandu-mi ca profesorul nu ma va asculta pe mine de data aceasta. Asa a inceput totul. Cand am ajuns acasa, am auzit din nou Vocea. Mi-a cerut sa ma rog. In timpul rugaciunii s-a prezentat. Mi-a spus: "Sunt un inger". Apoi a zis: "Continua sa te rogi in fiecare zi!"
   In timpul rugaciunilor, ingerul venea in fiecare zi si imi dadea mesaje.
   Era 15 decembrie 1982. Apoi, dupa vreo zece zile, am auzit Vocea Sfintei Fecioare si din acel moment O aud intotdeauna pe Ea. Vocea pe care o aud este parca vocea constiintei, este ca o inspiratie pe care o primesti in timpul unei rugaciuni profunde.
   Prima data cand Sfanta Fecioara a venit la mine nu mi-a spus nimic. Am avut doar  impresia ca O vad. Apoi a inceput sa-mi vorbeasca si doar dupa vreo sase luni a cerut sa formam un grup de rugaciune in parohia noastra.
   Ea nu a cerut sa ne rugam doar impreuna, fiindca daca nu crestem spiritual si in mod individual, este si mai dificil sa crestem impreuna. Ea doreste nu numai sa ne rugam cu grupul, ci si sa ajutam pe fiecare in parte la evolutia sa. Sfanta Facioara insista asupra rugaciunii de dimineata si seara dar si pe parcursul zilei cand avem timp.
   Forta si secretul unui grup de rugaciune este, asa cum Sfanta Fecioara ne reaminteste, ca unde sunt doi sau trei adunati in Numele Lui Isus, Isus este prezent. Intensitatea acestei prezente este aceeasi chiar si atunci cand unul este in dificultate, rugaciunea celorlalti ajutand foarte mult. Cu cat suntem mai multi, cu atat rugaciunea este mai puternica.

   NE INTALNIM SA NE RUGAM CU SFANTA FECIOARA

   - Avem trei intalniri: martea o dedicam Rozariului, joia pentru sapte Tatal Nostru, iar sambata mai mult pentru discutii si schimburi de experienta, vorbim despre mesajele Sfintei Fecioare si despre Biblie.
   In toate cele trei intalniri este prezenta rugaciunea spontana si meditatiile pe teme din Biblie.
   Intr-o seara, Sfanta Fecioara ne-a transmis prin intermediul Marijei un mesaj la care sa reflectam.
   Ne-a cerut sa fim sinceri si deschisi cu Ea, pentru ca Ea este intr-adevar Mama noastra si ar dori ca si noi sa simtim aceasta.
   A mai spus ca mai doreste sa ne acopere cu mantia Ei in orice situatie si sa ne protejeze impotriva tuturor dificultatilor.

   LUCRURILE CELE MAI IMPORTANTE PE CARE LE-A SPUS SFANTA FECIOARA

   - Toate mesajele sunt importante. Dar mai presus de toate este important sa intelegem ca rugaciunea este intalnire cu Dumnezeu. In rugaciunea noastra trebuie sa-L cautam pe Dumnezeu, sa-L intalnim pe Dumnezeu. A ne ruga nu trebuie sa fie un obicei pentru noi, o datorie, ci trebuie sa ne rugam din toata inima, sa participam cu toata inima. Maica Domnului subliniaza ca aceasta este foarte important! Pe langa aceasta, Sfanta Fecioara a spus ca ar trebui sa simtim Prezenta Lui Dumnezeu in orice moment, in orice situatie; trebuie sa-L recunoastem pe Dumnezeu mai presus de toate. Ne-a spus ca este foarte fericita cand ne marturisim credinta prin iubirea unul fata de celalalt.
   Isus insusi este prezent in aproapele si Ea doreste sa-l iubim pe aproapele, sa-L iubim pe Isus in celelalte persoane.

   Pentru cei care merg rar la Liturghie

   - Sfanta Liturghie este foarte importanta. Ne-a spus ca ar trebui sa ne pregatim pentru aceasta cel putin zece minute, deoarece Euharistia este un mare dar pe care il primim. Este cel mai mare dar pe care ni-l ofera Dumnezeu. Ar trebui sa ne rugam macar zece minute inainte de a-l primi si apoi ar trebui sa multumim pentru acest mare dar. 
   Sfanta Fecioara a insistat, spunand ca Sfanta Liturghie este un mare dar. Este foarte important sa intelegem de ce trebuie sa mergem la Liturghie, de ce este necesar aceasta, pentru ca, daca nu intelegem, nici nu ne dorim sa mergem. Trebuie sa-L cunoastem pe Isus, dar nu-L putem cunoaste daca nu ne rugam, daca nu suntem impreuna cu El, iar acest lucru este posibil doar daca ne rugam si daca mergem la Liturghie, pentru ca acolo este Isus: in rugaciunea noastra, in Liturghie. 
   Cu privire la cei care sunt departe de Dumnezeu, nu stiu daca ei pot fi convinsi. Este mai bine sa ne rugam pentru ei, sa le dam marturii, sa poata vedea in noi, cei care mergem macar saptamanal la Liturgie, ca intr-adevar aceasta ne implineste, ne imbogateste. Atunci isi vor forma o parere mai buna despre Liturghie, isi vor pune intr-adevar intrebari.

   Familia

- Trebuie sa incepem in familie. Sfanta Fecioara a spus ca familia este primul grup de rugaciune. Acolo trebuie sa incepem. Ea spune ca rugaciunea in familie este izvorul harurilor pentru toti membrii acesteia si de aceea Sfanta Fecioara doreste sa incepem grupul de rugaciune in propriile noastre familii.
   Noi incepem, in familia mea, sa ne rugam imreuna dimineata, pentru a incepe ziua alaturi de Dumnezeu. Nu cred ca ar trebui sa fiti descurajati daca nu toti membrii familiei accepta. Trebuie sa continuati sa va rugati pentru ei. Au fost cazuri cand doar una sau doua persoane din familie s-au rugat si apoi au antrenat toata familia. Aceasta inseamna ca trebuie sa perseverati.

   Copiii

   - Daca aveti un familie tineri care au probleme si va creaza necazuri, nu-i fortati, rugati-va pentru ei. Exemplul Lui Isus nu este un exemplu de autoritate sau de forta, ci unul de iubire. Daca acesti tineri nu inteleg, este logic; nu merg la Liturghie pentru ca nu au inteles aceste valori. Parintii sunt aceia care, atunci cand copiii sunt mici, ar trebui sa-i faca sa inteleaga aceste lucruri.
   In acelasi mod in care Sfanta Fecioara ne-a ajutat pe noi atat de mult, noi stim cat de mult conteaza, cu siguranta va va ajuta si pe voi, mai ales pe aceia care fac primii pasi.
   Privitor la viitoru, nu sunt ingrijorata. Ne rugam pentru intreaga lume, nu doar pentru tarile din est. Cu certitudine avem in minte natiunile care au atat de multe probleme. Si cred ca rugaciunile noastre le-ar ajuta, intr-adevar, pe acestea. Cateodata, Sfanta Fecioara ne cere sa ne rugam pentru intentii speciale, in mod concret: pentru cei infometati, pentru cei care sufera, pentru cei care sunt in dificultate, pentru pace, pentru conducatori.
   Alteori ne cere sa ne rugam la intentiile Sale. 
   Doresc sa va spun ca voi, cu totii ati fost chemati aici de catre Sfanta Fecioara. Dar trebuie sa fiti foarte atenti: cateoadata avem probleme interioare si atunci nu reactionam la aceasta chemare, sau nici nu ne gandim ca am fost chemati.
   Sfanta Fecioara spune ca, intr-adevar, toti suntem chemati sa urmam acest drum. Ea spune ca ne-a ales pe toti si ca fiecare dintre noi este important pentru realizarea Planului Ei si ca fiecare are capacitatea de a contribui cu ceea ce a primit.
   Ar trebui sa va puneti aceasta intrebare: "Sa mergem la Medjugorje?" Am vazut ca aceasta ajuta si ca este important sa o faceti. Totul depinde de cat de deschisa este persoana, de cat isi doreste sa primesca aceste daruri. Daca nu se deschide, vine la Medjugorje in zadar.

Preot Pietro Zorza

 Preot Pietro Zorza, in cartea : "MEDJUGORJE - DRAGII MEI COPII, VA MULTUMESC CA ATI RASPUNS CHEMARII MELE"

MIGRENELE LUI BILL

de Sora Emmanuel Maillard - Comunitatea Fericirilor, Medjugorje

 In mai 2005, in timpul misiunii mele in Marele Nord Canadian,  am locuit pentru cateva zile cu un cuplu care lucra pentru dioceza din Mackenzie. In timpul unei mese, Bill mi-a povestit ca inainte suferea de dureri de cap violente, dar ca primise o frumoasa vindecare. De fapt, o femeie, care se afla in trecere prin Yellowknife, orasul sau, si care avea "darul vindecarii", a ajuns la ei acasa si i-a propus lui Bill serviciile sale. Ea a facut peste el un ritual anume, cu gesturi ale mainilor si tot felul de formule pentru modificarea energiei. Dupa sedinta, durerile de cap ale lui Bill au disparut.
   Nici nu termina bine Bill de povestit, ca sotia sa, Linda, il atentioneaza usor cu cotul, spunandu-i:
   - Explica-i totul sorei Emmanuel; si felul cum te simti dupa vindecare!
   - Hm... Da! Ei bine... Durerile de cap au disparut de tot, dar am un herpes zoster si, trebuie sa marturisesc, ma simt rau in interiorul meu. Ca sa zic adevarul, mi-am pierdut pacea inimii...
   - Spune totul, Bill! insista sotia lui.
   Atunci, le propun sa privim putin mai adanc problema.
   - Bill, cine este aceasta femeie?
   - Nu stiu... Este o catolica practicanta, este foarte amabila, s-a oferit sa se roage pentru sanatatea mea...
   - Ti-a vorbit despre contextul in care ea isi practica in mod obisnuit acest "dar"?
   - Stai sa ma gandesc... Da! Imi amintesc! A spus ca a fost instruita sa practice Reiki.
   - Reiki?! Bill, tu sti ce este asta?
   - Pare sa fie un lucru bun! Aceasta doamna ne-a spus ca viziteaza multi bolnavi. Se pare ca ajuta multe persoane, chiar si pe cele care nu sunt bolnave.
   - Inteleg... Asculta, Bill, dat fiind faptul ca ti-ai pierdut pacea interioara odata cu durerile de cap, am o intrebare pentru tine: daca ai avea posibilitatea, ai alege sa-ti regasesti pacea inimii, chiar daca durerile de cap ti-ar reveni? Sau ai prefera sa nu ai durerile, dar nici pacea inimii?
   - Oh, as alege - fara discutie - pacea inimii, cu sau fara migrene! Este de departe cel mai important lucru pentru mine, mai ales ca prin aceasta s-ar restabili legatura mea buna cu Linda! Si sti, avand de ani de zile migrenele, ma obisnuisem deja cu ele, i le ofeream Lui Isus pentru intentiile Sale si as fi gata sa continui sa fac tot asa!

   Bill are evident o inima buna, este generos, Il iubeste pe Dumnezeu si singura lui dorinta este sa mearga impreuna cu El, facand binele. Raspunsul lui ma impresioneaza si sunt convinsa ca Dumnezeu il va ajuta.

   - Asculta, Bill, situatia este simpla: poate ca femeia care ti-a facut sedinta de Reiki a fost sincera. Dar, sincera sau nu, Reiki este o capcana de clasa intai care provoaca vindecari false, iar, in final,  trebuie sa platesti foarte scump pentru sanatatea ta fizica si morala. De aceea iti propun ca in seara aceasta, inainte de a te culca, sa te rogi Lui Isus, ca El sa te lumineze asupra ceea ce ai primit in realitate. De exemplu, i-ai putea spune: "Doamne, daca aceasta vindecare vine de la Tine, lasa-mi-o si ajuta-ma sa-mi regasesc si pacea inimii. Dar daca aceasta vindecare nu vine de la Tine si acea femeie mi-a facut rau, atunci Te rog, ia-o inapoi si reda-mi pacea inimii. Sunt pregatit sa accept iarasi durerile de cap".
   - De acord, o voi face! raspunde Bill.

   A doua zi dimineata, la micul dejun, Linda imi face semn, cu un aer complice, ca sunt noutati... Bill se aseaza si, in timp ce-si serveste cafeaua, imi spune:
   - Sora Emmanuel,  am o veste buna pentru tine! Azi dimineata, cand m-am trezit, durerea de cap ma astepta ca un vechi tovaras de drum! Ce bucurie! Imediat i-am multumit Domnului pentru acest semn, dar mai ales pentru faptul ca mi s-a reintors pacea interioara! Cred ca de acum inaite ii voi oferi Lui Isus migrenele mele cu o si mai mare ardoare!
   Era o placere sa vezi bucuria lui Bill.
   Nu ma indoiesc de faptul ca oferirea zilnica a durerii lui Bill il va ajuta pe Isus sa-si extinda in lume regatul Iubirii Sale [ Isus i-a spus Sorei Faustina: "Uneste-ti micile tale suferinte cu toate durerile Mele, astfel ca ele sa primeasca o valoare infinita in fata Maiestatii Mele (Micul Jurnal) ] si sa vindece multe persoane de artrocardie ( "artroza" a inimii care impiedica dezvoltarea iubirii in ea). In orice caz, Biil este cu siguranta vindecat si chiar vaccinat impotriva naivitatii sale prea mari fata de anumiti virusi ai New Age care, sub masca de a oferi vindecare, antreneaza consecinte dezastruoase pentru suflet.

   Un an mai tarziu, primesc vesti de la familia lui si aflu ca darul Lui Isus pentru Bill a ramas: crucea migrenelor s-a transformat intr-o cale de bucurie!

(Reiki nu este inca foarte raspandit in Romania, dar se extinde, din pacate, foarte repede, fiind incurajat de New Age. Este vorba de o terapie care foloseste "Energia vitala a universului" si anumite puteri provenite dintr-un "spirit transcedental" care cu siguranta nu este Spiritul Sfant!  Tehnica consta in a chema asupra bolnavului energia universala, trasand asupra lui simboluri arhietipice. "Terapeutul" vizualizeaza atunci energia, care intra prin chakra din varful craniului sau, il umple, si iese din mana lui pentru a intra in pacient. In realitate Reiki deschide poarta fortelor oculte. Este posibil ca in anumite cazuri sa existe o ameliorare  provizorie a sanatatii, dar aceasta face loc imediat unor simptome care apar de obicei in contextul practicilor oculte sau chiar a spiritismului. Aceasta practica foloseste simboluri secrete, mantre... ce provin din surse obscure. Cum aceasta se intampla des in practicile promovate de New Age, la fel si Reiki neaga existenta unui Dumnezeu Creator personal, si lucreaza cu energiile intr-un spirit panteist. Reiki se transmite cu ocazia sedintelor initiatice (contrar darurilor Spiritului Sfant care nu se transmit in mod automat de la persoana la persoana, ci se primesc de Sus, conform alegerilor Lui Dumnezeu). Aceasta practica da nastere unor tulburari spirituale si nu poate coabita cu credinta crestina. Cu Isus, totul este clar! Faptul ca unele persoane consacrate practica Reiki, nu inseamna ca este bine s-o facem si noi: capcanele sale sunt subtile iar studiile in aceasta privinta nu sunt inca oferite marelui public. Pentru informatii, accesati site-ul parintelui Verlinde (in limba franceza): Familia Sfantului Iosif, F60380 CHASSELAY. 

Site-uri: www.fsjinfo.net  sau  www.final-age.net   )

   Boala este mutata

   Astazi multe persoane merg la vindecatori, fara sa-si dea seama ca nu se stie precis de unde vine "darul" pe care acesti vindecatori l-au primit. Astfel, daca cineva are o durere la genunchi si merge la un vindecator, poate ca genunchiul sau va fi vindecat, dar el nu stie ca boala sa a fost pur si simplu mutata. Ea va afecta o alta parte a trupului, un alt organ mai important sau chiar fiinta sa profunda. Atunci el se intoarce la vindecator care, poate, ii va vindeca si cea de-a doua durere. Dar va veni o a treia, mai grava... Intr-o zi, el se trezeste cu o teama necontrolata, de exemplu:  impusuri de moarte sau chiar dorinta de sinucidere. De ce, fara o cauza aparenta, un tanar se spanzura, cand nimic nu motiveaza un astfel de act din partea sa? De regula, se descopera ca in trecut mama sa l-a dus la un vindecator. Deseori vindecatorii primesc daruri prin transmitere de la o alta persoana care, la randul ei, l-a primit de la o alta... Si mergand tot asa, spre inceput, descoperim un vrajitor care a primit acest dar de la un diavol. Satana poate sa para ca el vindeca dar, asa cum a spus Isus in Evanghelie: "Se vor ridica Cristosi falsi si profeti mincinosi si vor infaptui semne mari si minuni, pana acolo incat sa-i insele, daca se poate, chiar si pe cei alesi" ( Matei 24, 24)
   Diavolii nu fac cadouri. Dar  fiindca sunt foarte abili in a imita ceea ce face Dumnezeu, ei muta boala pentru a se crede ca este vorba de o videcare, dar, de fapt, o agraveaza. Adeseori Comunitatea mea (Comunitatea Fericirilor) este chemata sa repare stricaciunile cauzate de aceste presupuse vindecari facute de catre vindecatori.

   Atunci cand Domnul Isus vindeca, El realizeaza vindecari adevarate si acestea nu includ nici un fel de inselaciuni. Nu sunt vindecari inlocuitoare. Isus nu vindeca doar trupul, ci El atinge si inima, si mintea, si sufletul pentru a le binecuvanta. El regenereaza fiinta intreaga in acelasi timp.
   De ce persoanele care merg la vindecatori se imblonavesc mereu? Pentru ca raul trece de la trup la inima sau de la trup la suflet. Credem ca vindecam o boala fizica, dar apoi descoperim simptome noi, mai profunde, cum ar fi uri ciudate, alergii... Cate marturii de acest fel am auzit!
   Brusc, nu ne mai putem suporta sotul, sotia, nu mai suportam modul sau de a vorvi, de a merge... Brusc, nu ne mai putem ruga, suntem blocati, nu mai avem bucuria de a trai, nu ne mai putem scula dimineata si nici sa facem o munca importanta... Dintr-o data suntem deprimati... 
   Nu va vindeti sanatatea si nici suferintele voastre cu orice pret, pentru ca, in final, sa ajungeti si mai rau!  De mai multe ori Sfanta Fecioara a recomandat sa apelam la medici, dar Ea nu a spus niciodata sa mergem la vindecatori si stie foarte bine de ce!
   Vindecatorii provoaca multe depresii, multe sinucideri, fara sa mai socotim bolile mintale.
   Este de datoria mea sa va spun: nu mergeti sa-i consultati, chiar daca ei va propun sa va ingrijeasca gratuit, sau chiar daca au asezat in salonul lor o statuie a Sfintei Fecioare de la Lourdes - pentru a atrage mai bine anumiti clienti.
   Daca ati fost deja la un vindecator, la un ghicitor, la un medium, la un reflexologist etc, pentru voi insiva sau pentru cineva din anturajul vostru, mergeti la un preot experimentat si cereti-i iertare Lui Isus pentru acest demers, chiar daca ati facut-o in mod constient sau din ignoranta. Cereti-i preotului sa faca peste voi o rugaciune de eliberare pentru a rupe orice legatura care ar mai putea sa va faca rau si care ar fi cauzate de acele cuvinte de moarte rostite peste voi de catre vindecator. De multe ori este suficienta o spovada buna, pentru ca acest sir de nenorociri sa fie intrerupt. Sacramentul Reconcilierii este foarte puternic, pentru ca prin el suntem purificati de Sangele Lui Isus care se revarsa peste noi. Cu toate acestea, nu este vorba de ceva magic, persoana trebuie sa renunte, in mod liber, la rau si la orice practica a intunericului. La reintoarcerea acasa este bine sa repete Fagaduintele de la Botez, pentru a respinge orice influenta negativa. Postul si rugaciunea sunt necesare, ele pot vindeca.

   Il acuzam pe Dumnezeu?

Cum as putea trece sub tacere acest fapt, atat de bogat in semnificatii, pe care l-am auzit la Medjugorje?
   Un barbat trece pe un camp, la poalele unei coline, cand surprinde un pastor maltratand un miel din turma sa. El scoate un strigat de groaza fiindca pastrul tocmai i-a rupt o labuta acestui animal nevinovat, care incepe imediat sa schiopateze.
   - De ce torturezi acest mielusel fara aparare? spune omul plin de agresivitate, gata sa sara asupra pastorului pentru a-i aplica aceeasi soarta! Cata cruzime!
   - Trebuie s-o fac, raspunde, calm, pastorul.
   - Trebuie s-o faci? Cum poti sa schilodesti acest animal?
   - Trebuie s-o fac... repeta pastorul. Acest miel a fugit deja de trei ori in munti, si aceasta regiune este foarte periculoasa din cauza lupilor. Acum, nu va mai fugi! Un timp il voi purta pe umerii mei, asa,  se va obisnui cu mine. In viitor, va raspunde la vocea mea. Aceasta-i va salva viata!
   - Oh...

   Dumnezeu nu a creat boala. Dar cand o permite, El are planul Lui... Dumnezeu nu are decat un unic scop in tot ceea ce face pentru noi, in tot ceea ce permite sa ni se intample: mantuirea noastra vesnica; altfel spus, siguranta gratuita si certa ca noi vom fi pe deplin fericiti cu El, la inceput in aceasta lume, si apoi in cealalta. Noi nu-L vom schimba pe  Dumnezeu, si cu atat mai bine deoarece cel mai mare atribut al Sau este Indurarea. In schimb, putem sa ne inlocuim ochelarii si vom vedea mai clar acest atribut in suferintele pe care El le permite in viata noastra.

    Sora Emmanuel Maillard - "Copilul ascuns din Medjugorje"

     Mesajul Sfintei Fecioare din 25 septembrie 1986:
     "Dragi copii, va chem ca prin pacea voastra sa-i ajutati pe ceilalti sa vada pacea si sa inceapa sa o caute. Voi sunteti in pace, dragi copii, si nu puteti intelege ce inseamna lipsa pacii. De aceea va invit ca, prin rugaciune si viata voastra, sa ajutati la distrugerea a tot ceea ce este rau in oameni si sa demascati inselatoria de care se foloseste satana. Rugati-va pentru ca adevarul sa triumfe in toate inimile!"

UN ZIARIST CONVERTIT

   Aparitiile de la Medjugorje sunt apogeul tuturor miscarilor spirituale din zilele noastre. "Nu va fi sfarsitul lumii, ci al unei epoci".
   Sa intalnesti oameni care vin la Medjugorje, inseamna sa asculti cu adevarat, zi de zi, ceea ce-i pune in miscare: modul extraordinar in care izbucneste harul divin in viata persoanelor care devin ca regenerate. Este cazul unui ziarist american convertit, Michael H. Brown, care a scris si carti de antropologie, ecologie si stiinte sociale, "iar acum - spune el -  scriu despre Maica Domnului si despre actiunea Ei in lume." Despre aceasta ne vorbeste si cartea sa "Ora finala" pe care i-a oferit-o parintelui Slavko.
   Simplu pelerin, cu rozariul in mana si o traista cu ziare pe umar, a fost la Medjugorje la inceputul unui post al Pastelui, "pentru a incepe bine postul".
   R.: De ce interesele dvs. s-au schimbat total?
   M.H. Brown: Am trait, ca multi dintre colegii mei, in felul lumii, fara Dumnezeu. Dupa o viata de mizerie, m-am imbogatit treptat datorita muncii mele. Si nimic nu s-a schimbat pana in momentul unei experiente tulburatoare: am perceput, in timpul unui vis,  intr-un mod clar,  puterea raului, o adevarata prezenta a celui rau. Aceasta m-a determinat  sa frecventez biserica, unde mergeam doar in anumite ocazii. Acum merg in fiecare zi la Liturghie si, in locul golului dinainte, simt in mine o mare bogatie interioara si o mare pace. Contra agresivitatii raului care da tarcoale, ma apar constant cu rugaciunea. In Vinerea Sfanta a anului 1984 am trait experienta puternica a unei persoane care era aproape de mine: mi-am dat seama ca era Sfanta Fecioara, si de atunci m-am interesat numai de Ea. Am inceput sa aprofundez mesajele mariane de la Guadalupe, Lourdes, Fatima. Apoi am auzit vorbindu-se de Medjugorje, si in anul 1989 am venit aici.
   A veni la Medjugorje a fost ca si cum as fi inflacarat focul iubirii mele pentru Sfanta Fecioara. Am luat hotararea sa parcurg lumea pentru a vizita locurile unde a aparut Ea, atat cele recunoscute de Biserica, cat si cele nerecunoscute inca. Cunosc peste 30 in Rusia, Africa, America, Canada si, desigur, in Europa.
  R.: La ce concluzie ati ajuns?
   M.H. Brown: Desi vorbeste in mod diferit, peste tot Maria indeamna mereu la convertire, la Rozariu, la Sfanta Liturghie. Peste tot este, de asemenea, vorba despre secrete si despre suferintele care vor veni daca nu ne convertim. In toate aparitiile am notat acelasi cadru: ca acesta este un timp de indurare dupa care va urma un timp al dreptatii. Titlul cartii pe care am scris-o, ("The final hour" - "Ora finala") mi-a fost inspirat in timpul Liturghiei, cand am auzit cuvintele din prima scrisoare a Sf. Ioan: "Copii, este ceasul de pe urma...". Acest titlu este pentru mine ultima ora a Indurarii Divine, dar si ultima ora a puterii satanei. De altfel, este usor sa-ti dai seama, in toate aparitiile, de lupta dusa de Sfanta Fecioara si de semintia Ei contra puterii intunericului si a  raului, contra satanei. Trebuie sa trecem prin timpul purificarii. Nu este vorba de sfarsitul lumii, ci de sfarsitul unei ere.
   Confruntand toate aparitiile cu mesajele lor, se poate vorbi despre sfarsitul acestui timp dupa care va veni o era noua, in care va fi mai evidenta prezenta Lui Isus in lume.
   R.: Cum vedeti Medjugorje in comparatie cu celelalte aparitii?
   M.H. Brown: Pentru mine este o culme a tuturor evenimentelor spirituale din zilele noastre. Am convingerea ca aparitiile de la Medjugorje sunt cele mai mari si mai importante din toata istoria aparitiilor mariane. Mesajele si-au croit cale printre cele mai mari piedici. Si aceasta, pe langa faptul ca este un semn evident al autenticitatii, a atras atentia asupra acestor evenimente care altfel ar fi fost putin cunoscute. Invitatia Sfintei Fecioare la rugaciune pentru pacatosi si pentru convertirea lor sunt semnele grijii Ei de Mama pentru lumea intreaga, si au avut un ecou special in America. Multi americani au venit la Medjugorje si au primit mesajele cu entuziasm. Si aceasta este speranta noastra in marea de intuneric spiritual si decadenta morala in care traim. Ca urmare a pelerinajelor, sunt multe convertiri, semn ca Dumnezeu nu ne-a uitat. Multi isi dau seama ca nu pot trai ocupandu-se numai de propria bunastare. 
   Este important ca toti sa ia in serios mesajele Mariei. Razboiul din  Bosnia nu a fost important doar pentru ei: razboiul a fost un avertisment pentru toti, si mesajul de pace este adresat tuturor.
                                                    "Nasa Ognjista"  - "Ecoul din Medjugorje"  nr.7-8

AM DOAR ZIUA DE AZI CA SA IUBESC

   de Sora Emmanuel Maillard - Comunitatea Fericirilor, Medjugorje

   Parintele Mike (din Canada) are un impact mare asupra tinerilor care vin la Medjugorje, mai ales de cand le povesteste experienta lui.
 

 Hirotonit preot la douazecisisase de ani, sase luni mai tarziu el a fost victima unui grav accident de masina. Sub stare de soc, el s-a trezit intr-un tunel de lumina si stia ca era poarta Cerului. A simtit atunci o bucurie imensa si o plinatate pe care nu o mai cunoscuse niciodata. Fiind pe punctul de a-L intalni pe Domnul, el era plin de pace. Dar in acel moment a inteles ca i se cere sa se reintoarca sa traiasca pe pamant, deoarece nu-si terminase lucrarea.
   El povesteste ca la "reintoarcerea pe pamant", nu-si mai putea reprima dorinta de a spune tuturor celor pe care-i intalnea ca viata este scurta, ca Dumnezeu exista si ca nu trebuie sa ne pierdem nici macar o clipa cu lucruri de mica importanta. Chiar in acel moment s-a trezit, la spital.
   In timpul convalescentei, care a durat aproape un an, parintele Mike nu a povestit nimanui experienta sa. Pe toata perioada acelui an el s-a simtit pierdut, dezorientat. Avea nostalgia Cerului. Pe urma, intr-o zi, un credincios din parohia sa l-a invitata sa mearga la Medjugorje... Nu-l interesa, dar, din politete, si-a consultat agenda. Vazand ca era liber in acea perioada, el s-a hotarat sa mearga.
   La Medjugorje, Sfanta Fecioara l-a ajutat sa-si gaseasca sensul vietii. Parintele Mike O iubea atat de mult incat ii era greu sa suporte acest lucru! Apoi, in timpul unei conferinte a parintelui Jozo, s-a nascut in el o convingere: Isus dorea ca el sa impartaseasca si celorlalti, experienta sa de la portile mortii. De atunci, el este la al treizecisipatrulea pelerinaj la Medjugorje!
   Adresandu-se unui grup de pelerini tineri, veniti sa-i incredinteze Sfintei Fecioare vietile si vocatiile lor, el i-a implorat:
   - Nu amanati momentul de a va trai viata pentru Isus. Nu va spuneti: "Cand voi avea diploma, imi voi oferi viata Lui Dumnewzeu si Il voi sluji..., cand ma voi casatori, dupa ce imi voi termina studiile, voi fi pregatit sa fac voia Lui Dumnezeu"!  Nu! Hotarati-va chiar acum sa traiti pentru Isus. Incepand chiar de acum, puneti-va in mainile Lui Dumnezeu. Nu pierdeti nici o secunda! Credeti-ma, nu stiti cat timp mai aveti de trait. Eram doar un preot "caldicel" cand am trecut pe langa moarte. Cand vine sfarsitul, conteaza un singur lucru: o viata traita pentru Dumnezeu. Nu stiti clipa. Nu asteptati! Traiti pentru Dumnezeu, cautati-L pe Dumnezeu, iubiti-L pe Dumnezeu. Faceti-o acum, nu maine. Nu stit daca va mai exista ziua de maine!
   Discursul Dusmanului este total diferit, si multi cad in capcana sa: 
   " - Asteapta! Vei face aceasta lucrare buna mai tarziu, inca nu esti pregatit!" - ne sugereaza el.

   Ii place sa conduca

   Ce sa fac? Pe ce cale s-o iau? ce directie sa aleg? 
   Foarte multi tineri, si mai putin tineri, sunt chinuiti de aceste serioase intrebari in ceea ce priveste viitorul.
   La Medjugorje, Clotilde, o tanara frantuzoaica, era ingrijorata ca nu cunostea planul Lui Dumnezeu cu viata ei, pana in ziua in care si-a recastigat  pacea, multumita unui preot sfant:

"- Seara, i-a spus el, cand mergi cu masina de la Avignon la Marsilia, farurile nu lumineaza toti cei o suta de kilometri ai drumului tau. Ele lumineaza doar portiunea de drum cat ai nevoie. Acelasi lucru face Sfanta Fecioara cand te conduce! Ea te conduce spre Paradis, insa lumineaza doar portiunea de drum necesara ca sa poti inainta, si nu intreg drumul deodata. Nu te hazarda sa incerci sa vezi cu un kilometru inainte, fiindca risti sa ratezi curba care este luminata in fata ta! Nu sta nici cu ochii fixati pe oglinda retrovizoare, nu privi in urma, fiindca risti sa intri intr-un copac. Traieste in prezent, ai incredere in Sfanta Fecioara!"

Patru ani mai tarziu, Clotilde declara:
   "- Acel sfat mi-a schimbat viata. Mi-am depus viitorul in mainile Mamei Lui Dumnezeu. Si atunci nelinistea si frica au facut loc bucuriei profunde de a fi in siguranta cu Ea. La cateva saptamani dupa ce l-am intalnit pe acel preot, Isus m-a chemat sa fac o schimbare radicala pentru El. Ce bine ca eram in aceasta dispozitie pentru ca, altfel, nu as fi putut nici sa aud, nici sa accept chemarea Sa, cu atat mai putin sa-i spun "DA". Ma rog pentru tineri, pentru ca ei sa-si incredinteze viitorul in mainile Mariei. Sa se abandoneze Ei, inseamna sa opteze pentru siguranta!
   Cand "aprindeti farurile masinii", reinnoiti acel "Da" spus Mariei, ca sa puteti trai prezentul."

   Fa-ma preot!

   Parintele Joseph Quinn, din Irlanda,  a venit la Medjugorje ca sa-i multumeasca Mamei Lui Dumnezeu. 
   El a inceput de foarte tanar sa-si "aprinda farurile" sub conducerea Sfintei Fecioare. Micul Joseph avea noua ani cand unchiul sau, care avea cancer, se pregatea sa faca un pelerinaj la Lourdes. Joseph a fost uimit sa vada vecinii si prietenii venind acasa la unchiul sau, ca sa-i dea plicuri misterioase. Mama sa i-a explicat ca acele persoane ii trimiteau, in acest fel, intentiile lor Sfintei Fecioare de la Lourdes, care le va citi si va raspunde la ele conform vointei Lui Dumnezeu.
 

 Atunci, in mintea copilului s-a nascut o idee. Fara sa spuna nimic, nimanui, el a fugit in camera sa si, cu cea mai frumoasa caligrafie, i-a scris aceste cateva cuvinte Sfintei Fecioare:
   "Draga Maria, fa-ma preot! Fiul tau,     Joseph".
   Pe vremea aceea Joseph se ruga Rozariul fara sa se gandeasca prea mult la el, dar urma cu placere obiceiul familiei. Desi nu se ruga inca cu inima, el stia de la mama sa ca Maria este o femeie minunata.
   Maria a luat in serios cuvintele micului Joseph: a fost hirotonit preot, in 1995.
   Astazi, parintele Joseph radiaza de fericirea de a fi preot!
   "Pentru mine, spune el,  transformarea painii in Trupul Lui Cristos si a vinului in Sangele Sau, este de fiecare data o experienta emotionanta."

             Din cartea "Copilul ascuns din Medjugorje", de Sr. Emmanuel Maillard
   

Medjugorje, marturii: Dorota

de Sora Emmanuel

 Medjugorje, vara anului 2005.

   Chrissey, asistenta mea,  se napusteste in biroul meu, strigand:
   -  Repede! Vino in bucatarie, nu-ti vei crede ochilor!
   - Ce s-a intamplat?!
   - Este Dorota... Vino sa vezi tu insati! Grabeste-te!
   
   Dorota si familia sa au venit sa petreaca patru zile cu noi, la Medjugorje. In acea dimineata, o zi de vineri, ei ezitau: sa incerce sa urce muntele Krizevac, sau sa faca Calea Crucii pe campie?
   "Dumnezeule!" m-am gandit, "n-ar fi trebuit de loc s-o las pe Dorota sa mearga pe Krizevac in starea ei... sper sa nu i se fi intamplat vreo nenorocire!".
   Zbor, literalmente,  pe scarile care despart cele doua etaje si, trei secunde mai tarziu, imping usa de la bucatarie.
   - Dorota! O, Dorota, dansezi? Si... plangi?!
   Marek sta lipit de peretele bucatariei pentru a-i lasa mai mult spatiu Dorotei, care danseaza. Si el pare ca plange, de bucurie! Ce s-a intamplat?


   O SCURTA RETROSPECTIVA
   - Varsovia, primavara anului 1994 -

   Sarim din tramvai si vantul rece care matura marele bulevard ne biciuieste dintr-o data fetele. Ne grabim spre casa Dorotei. In prima mea misiune in Polonia, Domnul ma rasfata: m-a incredintat in mainile Dorotei, aceasta femeie tanara, minunata, fidela discipola a Sa, de ani de zile.
   Dorota are o inima atenta cu saracii, ii iubeste cu tandrete, ii intelege, se ingrijeste neincetat de nevoile lor fizice si spirituale si li se dedica cu toata fiinta pentru ca vede in ei imaginea Celui pe care ea il iubeste atat de mult: Isus
   In 1986, ea descopera in Polonia Comunitatea L''Arche, fondata de Jean Vanier, pentru persoanele handicapate si decide sa se alature fundatiei "mama" din Franta. Petrece astfel trei ani la Trosly-Breuil, in nordul Parisului. Acolo, la L'Arche, Dorota il intalneste pe Marek, cu care se va casatori. La intoarcerea in Varsovia, in timp ce Marek preda matematica, Dorota isi practica marele sau dar literar (tatal ei era un om de teatru foarte cunoscut in Varsovia) si devine una dintre persoanele de baza ale unei edituri. Ea traduce in limba poloneza prima mea carte despre Medjugorje si, astfel, incepe legatura noastra de prietenie...
 

Sora Emmanuel Maillard - "Comunitatea Fericirilor"  Medjugorje

 Dar, sa ne reintoarcem la Varsovia. In acea seara, Dorota ma primeste in micul ei apartament si, in fata unei supe calde care ne reface, ea imi transmite fericita cateva informatii referitoare la sufletul polonez, despre care nu cunosc nimic. Ea imi marturiseste si durerea ei de a nu avea copii - sau, mai bine spus,  faptul ca-i pierde in timpul sarcinii.  "Nu conteaza", i-am zis, "vino la Medjugorje!  Vizionara Marija repeta foarte des: Rare sunt cuplurile fara copii care, dupa ce i-au cerut impreuna un copil Sfintei Fecioare, pe varful muntelui Krizevac, sa nu fie ascultate in urmatoarele luni!"
   Dorota si Marek se privesc cu o expresie de "incuviintare" si decid sa mearga in pelerinaj la Medjugorje. Marija nu a gresit: exact in ziua in care se implinea un an de la pelerinajul lui Marek si  Dorota, prima minune, se naste micuta Agata. Cuplul este in culmea fericirii. E un adevarat cadou de la Sfanta Fecioara! Si-si spun: "Si daca ni s-ar da un alt copil, daca am avea un fratior pentru Agata?!"  Dar Domnul avea alte planuri cu Dorota, careia ii cedez, acum, condeiul:
   
   "Cand fiica mea avea un an si jumatate, m-am imbolnavit de o boala foarte ciudata. Eram mereu obosita si mainile imi erau atat de slabite incat nu puteam sa imi ridic fiica. Incepeam sa am tot mai mari probleme cu mersul. Dupa un an de teste medicale si incertitudini, am primit diagnosticul: scleroza in placi sau sclerosis multiplex (SM), o boala neurologica evolutiva si incurabila.
   Poate parea ciudat, dar nu mi-a fost foarte greu sa accept aceasta incercare. Cu multi ani in urma, ii oferisem viata mea Lui Dumnezeu; iar daca El permitea sa am o astfel de boala ingrozitoare, am acceptat.  Prietenii mei au fost uimiti sa vada ca nu sunt descurajata. Totusi, in adancul meu eram constienta ca ma aflam pe o panta descendenta si constatam cu groaza ca starea mea se inrautatea. De la o luna la alta, boala mea se agrava necrutator. De-abia mai puteam merge si nu mai puteam urca scarile. Cand am ajuns sa nu mai pot merge decat treizeci de metri pe zi - doar cat sa ajung la masina - ne-am hotarat sa cumparam un scaun cu rotile, pentru iesirile mai lungi.
   Cu nasterea copilului meu experimentasem deja puterea de vindecare a Lui Dumnezeu. Stiam ca vindecarea era posibila in orice moment si credeam aceasta in  adancul inimii mele. Cu toate acestea,  lunile treceau si deveneam din  ce in ce mai handicapata. Marek se ruga impreuna cu mine pentru vindecarea mea si a tinut post ani de zile! Liturghiile le ofeream pentru acest scop, iar prietenii mei se rugau si ei. Totodata, ma rugam mult pentru intentiile Sfintei Fecioare si, profitand de boala,  imi ofeream slabiciunea. Simteam ca era ca o "munca" pe care o puteam face pentru Biserica si eram multumita de aceasta. Insa nu puteam ignora faptul ca avansarea handicapului meu incepea sa-mi distruga familia. Sotul meu era impovarat. Pe langa serviciul sau, trebuia sa se ocupe de casa si de fiica noastra.  Suportam tot mai greu sa stau inchisa in  casa, izolata si inactiva.
   In acelasi timp, simteam in inima mea o delicata invitatie a Sfintei Fecioare de a ma intoarce la Medjugorje si de a ma ruga acolo pentru vindecarea mea. Dar cum sa fac? Vara caldura este nociva in cazul acestei boli, iar in timpul anului scolar sotul meu nu are concediu. Pana la urma, la inceputul lunii mai din 2005, ne-am putut elibera si am plecat cu masina, eu, sotul meu, fratele meu si fiica mea Agata - pentru care doream sa-i multumim Sfintei Fecioare. Pelerinajul nostru a inceput la Varsovia - ne-am dus sa ne spovedim, ca sa ne deschidem complet inimile. Preotul m-a pregatit in mod minunat pentru acest drum: Te duci la izvorul vietii, mi-a spus el.
   Am pornit cu o incredere totala! Urma sa mi se intample ceva bun!
   Locuiam nu departe de biserica, la Sora Emmanuel. In prima zi, ca sa pot urca pe Colina Aparitiilor, sotul meu m-a purtat in spate. Acolo, sus, am ramas multa vreme in liniste, asezati in fata statuii Sfintei Fecioare. Ne simteam bine. Seara, am mers la biserica in scaunul cu rotile, pentru programul de seara. Ce fericire! Aveam impresia ca m-am intors acasa, ca ma cufund in rugaciunea de la Medjugorje, mai intensa decat oriunde in lume. Pacea...

   A doua zi, Sora Emmanuel ne-a insotit la casa vizionarei Vicka. Ne promisese ca vorbeste cu ea sa coboare de pe terasa (de unde vorbea si transmitea mesajele, pelerinilor) si sa vina sa se roage pentru mine. (Fiecare vizionar de la Medjugorje a primit de la Sfanta Fecioara o tema specifica de rugaciune. Vicka a primit-o pe aceea de a se ruga pentru bolnavi.) Dar cum sa ajungem pana la celebra terasa, cu un scaun cu rotile? In fata noastra era un zid de pelerini, de nepatruns! Cate picioare am lovit trecand prin mijlocul acelei multimi!? Inaintam centimetru cu centimetru. Era aproape ca si o tragicomedie! Imi veneau in minte anumite scene din Evanghelie in care oamenii se impingeau, se imbulzeau ca sa-L vada pe Isus. Imi doream cu orice pret ca Vicka sa ma atinga, macar. Nu-mi era rusine. Ca un copil imi doream ca ea sa se apropie de mine. In cele din urma, Vicka s-a rugat mult timp asupra mea, cu mainile pe capul meu... Nu voi uita niciodata zambetul minunat al Vickai! Totusi, cand ea a plecat, am fost putin descurajata deoarece, dupa tensiunea asteptarii si speranta ca se va intampla ceva, nu s-a intamplat nimic.
   A doua zi, la Siroki Brijeg, Parintele Jozo ma vede sosind in scaunul cu rotile impreuna cu fetita mea si vine sa se roage un timp foarte indelungat  asupra mea. Cand pleaca,  ma cuprinde o PACE de nedescris,  nelinistea si tensiunea dispar!

Medjugorje - traseul "Calea Crucii"

Vineri, ultima zi la Medjugorje. Mergem cu masina la poalele muntelui Krizevac, fara un plan stabilit de dinainte. Ce vom face dupa ce vom ajunge acolo? Sotul meu nu ma va putea duce in varf, muntele Krizevac este mult mai inalt decat colina Podbrdo! Poate as putea fi dusa pana la poalele muntelui si sa raman asezata in acel loc binecuvantat? Dupa ce am parcat masina, merg putin si, atunci, incepe sa se intample ceva. Continui, inaintez in continuare, mai departe si inca mai departe..., merg...  Merg? Da, merg! Sotul si fiica mea se apropie de mine, stupefiati,  nu inteleg ce se intampla; iar eu rad si merg caci o forta ma impinge inainte! O forta fizica si in acelasi timp spirituala ma impinge din interior. Apoi, ma gandesc din nou la vizionarii care, in primele zile ale aparitiilor, au fost ca si "purtati" sus pe munte. Se deplasau cu o viteza incredibila pe panta colinei plina de tufisuri spinoase.
   Primele patru statiuni ale Caii Crucii ma catar in acest fel, dar apoi imi simt picioarele foarte obosite si ma asez. Sotul si fiica mea sunt putin  speriati fiindca daca se intampla sa merg mai mult intr-o zi, dupa aceea trebuia sa sufar consecintele si sa stau intinsa mai multe zile.
   Incerc sa ma reculeg, sa ma rog - oare incep sa ma vindec? In inima mea  raspunsul este "da", chiar daca picioarele imi sunt obosite. Sotul meu ma poarta din nou in spate si ne oprim la fiecare statiune a Caii Crucii. Cat va mai rezista Marek? Stiu ca nu va renunta usor, dar coloana sa vertebrala risca sa cedeze... Ajungem in cel mai abrupt loc. Marek imi spune: "Asteapta-ma aici, merg sa vad daca mai avem mult!" Ma asez pe o piatra si astept. La un moment dat imi simt picioarele odihnite si incep din nou sa urc. Aceeasi forta inexplicabila ma impinge iarasi. Ma catar repede si fara greutate pe cararea pietroasa. Imi ridic privirea, varful este aproape si, de acolo, fratele meu ma cheama: "Dorota, daca te opresti esti de-a dreptul ridicola!" Continui sa urc. 
   

"Calea Crucii" se incheie in apropierea Crucii
din varful muntelui Krizevac

La picioarele crucii, sotul meu se apropie de mine, ma imbratiseaza si izbugnerste in plans. Ramanem acolo, asezati, mult timp, intr-o liniste totala. 
   In timp ce coboram, pe la jumatatea drumului, Marek ma ia de mana si ma sprijin putin de el. Ma rog fara intrerupere la Dumnezeu si-L ador, dar lupt si impotriva fricii mele. Mi-e teama sa nu ma trezesc paralizata a doua zi, sa nu mi se intample o nenorocire... Din fericire, in fata  ochilor imi apar imagini de vindecari din Evanghelie, Petru care merge pe apa. Daca incep sa ma indoiesc, voi face ca si el, ma voi scufunda. Inlauntrul meu duc o lupta ca sa cred, ma agat de credinta cu toate puterile.
   Astazi, un an si jumatate mai tarziu, pot sa spun ca am primit o vindecare partiala - o ameliorare semnificativa a sanatatii. Este inexplicabil deoarece in ziua de azi medicina nu poate decat sa intarzie evolutia bolii, sa opreasca degradarea, dar asta este tot. Omeneste vorbind, nu se poate face nimic. Acum pot sa merg cel putin treisute de metri pe zi, in loc de treizeci, urc si cobor scarile, sunt mult mai puternica. Scaunul cu rotile a ajuns in beci. Viata fiecaruia dintre noi trei este complet schimbata, familia si-a regasit echilibrul. Imi asum mai multe responsabilitati, mai ales ma ocup mai mult de fiica mea, o insotesc la scoala sau la prietene. Primul rod al acestei vindecari este ca pot merge la Liturghie in fiecare zi.  In Euharistie regasesc aceeasi forta care m-a impins pe muntele Krizevac - in urmatoarea saptamana dupa reintoarcerea mea,  o sinteam fizic in timpul Euharistiei. Acum o simt intr-un mod mai ascuns, dar este in stare sa ma ridice de la pamant, e ca o particica de glorie.
   Cel putin o jumatate din persoanele afectate de aceasta boala, sufera de depresie. Ceea ce m-a ajutat sa nu cad in depresie, pot sa dezvalui secretul, este rugaciunea: "Doamne, faca-se voia Ta, sa se implineasca ceea ce Tu doresti." O astfel de rugaciune, plina de incredere, are o putere enorma.
   Dupa vindecarea mea, primele zile petrecute acasa vor ramane de neuitat: telefonul suna tot timpul; unele persoane plangeau in receptor. Povesteam fara oprire cele patru zile de vis petrecute la Medjugorje. O prietena de-a mea a strigat: " Dar este imposibil, asa ceva nu se intampla niciodata! Trebuie sa te vad, cand ne putem intalni?" I-am raspuns: "Sa mergem sa ne plimbam in parcul din fata casei!"  Parcul in care, timp de cinci ani, n-am putut merge pe picioarele mele... Cele mai simple sarcini de zi cu zi au luat amploarea unor evenimente mari: primele cumparaturi pe care le-am facut la cel mai apropiat supermarket, unde am mers de atatea ori in scaunul cu rotile.  Cat despre Agata, nu prea vorbareata de felul ei, este plina de bucurie si povesteste toate aceste intamplari prietenelor de la scoala. Este atat de fericita ca episodul cu scaunul cu rotile s-a incheiat!
   Merg si respir! Inainte ma simteam sufocata, din cauza lipsei de miscare imi lipsea oxigenul. Desigur, sunt tot handicapata, dar stiu ca Dumnezeu m-a atins, si-L ador! Daca am avut un scurt sentiment de deceptie, Il las pe Dumnezeu sa dispuna in mod liber de mine - stiu ca El imi rezerva inca multe surprize si eu insami as dori sa am timpul de a mai lucra inca putin pentru El!"

   Dorota are un secret, cum as putea sa nu-l spun?
   "Sa-ti oferi viata Lui Dumnezeu", mi-a scris ea recent, "iti da o mare libertate si un sentiment de siguranta. Acest fapt schimba si scara noastra de valori. De ce sa ne agatam cu orice pret de sanatate si de viata pamanteasca? Toate acestea isi pierd importanta atunci cand il punem pe Dumnezeu pe primul loc. Dumnezeu nu vrea suferinta noastra, ci increderea noastra. Momentele sau chiar anii de incercari ne permit sa-i dovedim increderea noastra, sa ne abandonam cu adevarat in mainile Sale, tot mai mult, in fiecare zi... Doar in acest fel putem gasi bucuria in suferinta. Avem intotdeauna ceva sa-i oferim Lui Dumnezeu si, MAI MARE FERICIRE ESTE SA DARUIESTI DECAT SA PRIMESTI"

                                         Sora Emmanuel  - "Copilul ascuns din Medjugorje"