Familie, nu te lasa distrusa !

          (Extrase dintr-o conferinta a Sorei Emmanuel, organizata de Comunitatea Fericirilor pentru "Rusaliile Familiilor", de la Lixieux)

   SATANA VREA SA DISTRUGA FAMILIILE NOASTRE
   La Fatima, la fel ca si in prezent la Medjugorje, Sfanta Fecioara ne spune:
   "Dragi copii, Satana vrea sa distruga familiile voastre, el este foarte activ in aceasta directie."
   Intr-o zi l-am intrebat pe un celebru exorcist, foarte apropiat de Sfantul Parinte: "Dupa 40 de ani de exorcism, dupa parerea dvs., care este cea mai intensa actiune a Satanei astazi in lume?"   El a raspuns: "Distrugerea familiei este cel mai mare obiectiv al sau. Exista planuri satanice, in special prin legile pe care le promulga tarile noastre. Se porneste de la ideea ca pamantul este suprapopulat, ca trebuie limitate nasterile si se legalizeaza, ba chiar se sponsorizeaza avorturile. Apoi sunt toate aceste legi privind divortul, se legalizeaza casatoriile intre persoane de acelasi sex si se prevede autorizarea acestor cupluri sa adopte copii etc. In multe tari legile dispretuiesc celula familiala asa cum a creat-o Dumnezeu."


   SA DEVENIM CONSTIENTI DE ACEASTA AMENINTARE
   Planul Satanei poate fi anulat cu usurinta de cei care se incredinteaza cu totul Lui Dumnezeu si care iau armele propuse de Evanghelie si de Sfanta Fecioara.
   Maica Sfanta ne pune mereu in garda, Ea ne spune:
   "Satana actioneaza in special la tineri, si prin tineri vrea el mai ales sa distruga familiile."
   Multi tineri cauta fericirea tocmai acolo unde ea se pierde. Parintilor le revine misiunea de a le arata copiilor adevarata cale a fericirii.   Sfanta Fecioara spune:
   "Tinerii sunt cea mai mare speranta a Mea."

   Ei trebuie sa stie, deci, despre aceasta extraordinara speranta a Preacuratei. Dar Satana vrea sa rapeasca pacea familiilor. Vine si sugereaza ca sotul nu e bun, ca e insuportabil, ca se poate gasi ceva mai bun in vecini, ca poti divorta pentru ca, in fond, toata lumea o face, ca poti avorta, ca-ti poti insela sotia sau sotul pentru ca, desigur, toata lumea o face. Sfanta Fecioara ne spune:  "Dragi copii, va dati inconstient pe mana Satanei, facand ca toata lumea. Incepand din momentul in care va spuneti: <  Toata lumea o face, deci, pot s-o fac si eu >, deja il lasati pe Dusmanul familiilor voastre sa patrunda in spiritul si in inima voastra."
   Dar daca-L ascultam pe Domnul care ne spune: "Urmeaza-Ma", lasam sa ne patrunda Spiritul Lui Dumnezeu.


  "BOMBE" DE IUBIRE
   De ce este Satana atat de incrancenat in obiectuvul sau "number one" de a distruge familia? Familia este o realitate extraordinara si divina in planul Lui Dumnezeu, ea apartine Creatiei. Celula familiala permite rasei umane sa existe, si fara celula familiala, nu mai poate fi rasa umana. Frumusetea familiei, realitatea sa, izvorasc din insasi viata Treimii, din relatiile dintre Persoanele Treimii. Este un plan divin pe care Domnul il are asupra familiei. Rolul tatalui, al mamei fata de copii, iubirea conjugala, sexualitatea, sunt atat de frumoase in planul Lui Dumnezeu, incat Satana nu poate suporta, el vrea sa distruga tot ceea ce este frumos, deci vrea, evident,  sa distruga celula familiala.
   Din fericire, la Medjugorje, Sfanta Fecioara vine sa ne spuna din nou ca avem arme pentru a-l invinge pe cel care vrea sa ne distruga. Unul dintre marile motive pentru care familia se distruge in ziua de azi, este faptul ca nu suntem constienti ca detinem adevarate "bombe" de iubire pe care Domnul ni le-a lasat: rugaciunea, postul si sacrificiul, sacramentele, lectura Bibliei.


   "RUGACIUNEA SI POSTUL SUNT ARMELE PENTRU OPRIREA RAZBOAIELOR"
   La Medjugorje vin multe persoane care sunt chinuite de destramarea familiilor lor, in special prin cai ale mortii pe care se pare ca au pornit-o  tinerii, prin drog, prin tot felul de cai de perversiune, de intuneric. Multi imi cer  sa intervin la vizionari ca sa se roage pentru ei, fiindca Satana este pe cale sa puna gheara pe familia lor. Eu le raspund: 
   -  "Bineinteles, dar lasati-ma sa va pun o intrebare: Postiti pentru intentiile dumneavoastra?"
    - "Ah, nu, sora, de ce?"

   Primul lucru care trebuie facut este sa ne rugam si sa postim, sunt mijloacele pe care Insusi Isus ni le-a dat in Evanghelie, pentru a-l combate pe cel rau; acestea sunt armele necesare. Incepeti sa va rugati si sa postiti pentru copilul dumneavoastra si veti obtine miracole!
   Luati aceste arme, deveniti constienti ca detineti aceste arme si nu va spuneti: "Sunt prea neinsemnat, prea slab, prea pacatos, toate acestea sunt arme pentru sfinti." Nu, acestea sunt arme pentru cei mai mici dintre noi.
   Parintii nu-si lasa copilul singur in casa daca stiu ca in jur da tarcoale un sadic. Nimeni 
n-ar face asa ceva. Dar astazi cati parinti nu-si lasa copiii fara sa-i previna ca exista un "sadic" care este mai ingrozitor decat toti oamenii sadici despre care se poate citi in ziare? Satana este un inger sadic care vrea sa distruga copiii. Nu-i lasati singuri, inconstienti in fata acestuia, puneti in mainile copiilor vostri arme bune si ei vor fi mai puternici. Binecuvantati-i!
   "Parintii sa-si binecuvanteze in fiecare zi copiii", ne spune Sfanta Fecioara.


   RUGACIUNEA IN FAMILIE
   Vicka, una dintre vizionarele de la Medjugorje, ne transmite cuvintele Sfintei Fecioare:
   "Arma contra Satanei este Rozariul recitat in familie, caci Satana nu poate face nimic impotriva familiei astfel unite in rugaciune." Maria mai spune de asemenea:  "Primul vostru grup de rugaciune, dragi copii,  sa fie familia voastra. Incepeti prin a-i iubi pe cei din propria voastra familie si atunci ii veti putea iubi pe cei care vin in casele voastre."
   Fara rugaciune familia nu poate rezista in ziua de azi si poate ca va veni o zi in care numai familiile crestine vor mai fi inca "familii" in lume. Copiii trebuie sa vada pe tatal si pe mama lor in genunchi in fata Lui Dumnezeu. Nu exista nimic care sa poata uni familiile la fel de mult ca rugaciunea Rozariului. Cea mai eficienta arma contra Satanei este rugaciunea, in special cea a Rozariului. La Medjugorje, Sfanta Fecioara ne invita, de asemenea,  sa purtam obiecte binecuvantate (sfintite) asupra noastra si sa le punem in casele noastre pentru a-l indeparta pe Satana.


   POSTUL
   Postul are o putere extraordinara impotriva raului, caci el atrage haruri nemaiauzite. Bineinteles, copiii nu sunt obligati la post. Si nici bolnavii, dar copiii pot fi initiati inca de mici in spiritul sacrificiului. Orice parinte stie ca un copil care este solicitat sa faca un sacrificiu, are mai multa generozitate decat un adult.

   BIBLIA
   Sfanta Fecioara ne cere, de asemenea, sa plasam Biblia in casa intr-un loc vizibil, pentru ca este Cuvantul Lui Dumnezeu. Cei care vor veni in vizita, in loc sa gaseasca programul de televiziune, vor vedea mai intai Biblia. Lasati-o deschisa si ei vor citi unul sau doua versete impreuna cu dumneavoastra si veti incepe, firesc, sa vorbiti despre Dumnezeu.
   Cand tatal, capul familiei, termina de citit Evanghelia si ia cartea si o saruta, pe Iisus Il saruta. El isi initiaza copilul in iubire fata de Cuvantul Lui Dumnezeu, in iubire fata de Cuvantul Lui Iisus, in dragoste fata de Biblie, el il salveaza de toate aceste minciuni mediatice care vor sa se infiltreze in spiritul lui si in inima lui, ca sa il perverteasca. In loc sa aiba spiritul lumii in inima sa, copilul va avea spiritul Lui Iisus.


   IERTAREA, EUHARISTIA
   Sfanta Fecioara ne invita sa ne spovedim o data pe luna. Nu spuneti: "Nu este preot", pentru ca inca mai sunt, si prin spovada lunara facuta din toata inima voastra,  nu numai ca-i inviorati pe preotii vostri, care sunt uneori in "somaj tehnic" de confesional, ci veti suscita noi vocatii de preoti.


   PARINTII SA-SI CEARA IERTARE
   La Medjugorje vin multi soti si li se sugereaza sa-si aleaga una dintre Liturghiile din cursul pelerinajului lor, pentru a-si pune,  in mod spiritual, verighetele pe patena si a-si reinnoi sacramentul casatoriei, dupa ce si-au cerut reciproc iertare pentru toate certurile pe care le-au avut de zece, douazeci, poate treizeci  sau patruzeci de ani de casatorie. Caci vin uneori persoane casatorite care au treizeci sau patruzeci de ani de casatorie, sau chiar mai mult si descopera ca la Medjugorje este pentru prima oara in viata lor de cuplu cand isi cer unul altuia iertare. Dar ce bucurie, ce reinnoire in viata lor.
   Cand Papa Ioan Paul al II-lea Celebreaza (celebra) Liturghia, el tine mereu ochii plecati asupra altarului si doar intr-un singur moment parcurge cu privirea adunarea, si anume la ofertoriu, ca si cum ar culege toate intentiile, toate suferintele, rugaciunile poporului Lui Dumnezeu, ale intregii omeniri, pentru a le pune pe patena, cu painea si cu vinul. La ofertoriu, puneti spiritula, casatoria voastra, verighetele voastre pe patena, pentru a le oferi Lui Iisus, iar Domnul sa reinnoiasca acest extraordinar sacrament de unire care este casatoria voastra.
   Aduceti-va copiii la Euharistie, ne-o cere Maica Sfanta.  Euharistia sa fie cu adevarat o sarbatoare de familie, mergeti sa luati Trupul si Singele Lui Cristos, impreuna.


  " PUNETI-L PE DUMNEZEU PE PRIMUL LOC IN FAMILIILE VOASTRE" (25.12.91)
   Dumnezeu sa fie in centrul discutiilor voastre, sa fie cu totul prezent, viu in conversatiile voastre, in relatarile, ideile, hotararile voastre, in tot ceea ce puteti spune si trai in prezenta copilului. Cand se iveste o problema, o dificultate in familie, copilul se va intoarce in mod spontan spre Dumnezeu impreuna cu parintii sai pentru a spune: "Doamne, vino in ajutorul nostru."
   Cand aveti de luat vreo hotarare, rugati-va Creatorului vostru, Cel care isi cunoaste foarte bine planul asupra voastra si cereti-i sa incline inima voastra si inteligenta voastra spre hotararea cea mai buna. Copilul sa stie ca atunci cand ai de facut o alegere, i te adresezi Lui Dumnezeu.
   In fata suferintei, a bolii, copilul sa stie ca avem o cruce de purtat si ca o vom oferi in unire cu suferintele Lui Iisus. Astfel el nu va fi nici revoltat, nici disperat, pentru ca va gasi sensul suferintei. Suferinta oferita Lui Dumnezeu, poate face miracole in lume.


   "PARINTII SA-SI FACA TIMP SA FIE CU COPIII !"
   Oare cati copii sunt singuri? In ziua de azi totul merge prea repede si copilul este singur, caci multi parinti cred ca sunt chit fata de copiii lor daca-i coplesesc cu lucruri materiale. Copilul are mai mare nevoie de exemplul parintilor sai, de exemplu  al pacii inimii, al unitatii conjugale, al unitatii in familie. Mama este pazitoarea pacii si a casei, in traditia evreiasca, ca si in traditia crestina. Recitati Enciclicile, scrisorile lui Ioan Paul II asupra familiei si femeii.


   "PARINTII SA NU CEARA DE LA COPIII LOR NIMIC DIN CEEA CE N-AR DA EI INSISI EXEMPLU"
   Eu locuiesc intr-un tinut din Bosnia-Herzegovina unde copiii nu prea au nimic din punct de vedere material. Dar ei sunt mult mai fericiti decat cei din tarile dezvoltate, pentru ca acolo sunt familii care se iubesc. Iar ei au nevoie de iubire, de pacea inimii.
   Invocati Spiritul Sfant atunci cand aveti o problema, cand va rugati in familie, si astfel Dusmanul nu va mai avea loc in ea. Daca le vorbiti copiilor vostri despre Dumnezeu, ei vor fi impregnati de frumusetile, de comorile credintei noastre. Vorbiti-le inca de cand, dupa parerea voastra, ei nici n-ar fi in stare sa inteleaga, fiindca ei capteaza mult mai mult decat ati putea crede. Vorbiti-le despre Cer, despre Purgatoriu si despre Iad, inainte ca societatea sa le vorbeasca despre reincarnare, despre neant sau despre nu stiu ce inventie omeneasca si ca erorile sa inceapa sa se infiltreze in spiritul lor. Vorbiti-le despre adevarul revelat de Evanghelie si de Biserica.


   TELUL FAMILIEI: SFINTENIA
   Cati tineri nu au fost deturnati de la credinta din cauza unui mod gresit de a le fi transmisa, ca pe o morala. Dar ceea ce converteste, este iubirea! Cand copilul, inainte de adolescenta, L-a "gustat" deja pe Dumnezeu in sanul familiei, el este pazit in adancul sau si revine mereu la Dumnezeu.

   Daca nu L-a "gustat" pe Dumnezeu inainte de adolescenta, ce va avea ca masura de comparatie pentru "dulciurile" pe care Satana i le va propune: drogul, sexualitatea total dezordonata, tot felul de muzici... Cum va discerne binele de rau? Dar daca L-a "gustat" pe Dumnezeu, el va spune: Eu am ceva mai mult, Il am pe Dumnezeu. Si avandu-L pe Dumnezeu, am totul !"  Telul vietii familiale nu este nici sanatatea, nici prosperitatea! Oare Sfanta Familie avea vila la sosea sau vreo frumoasa proprietate in suburbiile Nazaretului? Desigur, nu trebuie sa dispretuim lucrurile pamantesti, dar trebuie sa le acordam locul cuvenit in ordinea Lui Dumnezeu. Telul familiei este plinatatea iubirii, adica sfintenia.
   Sotii Martin s-au casatorit dupa ce s-au rugat mult si au ajuns la concluzia ca,  unirea lor prin casatorie era in planul Lui Dumnezeu, apoi s-au rugat sa aiba copii, si-au facut timp sa le vorbeasca despre Dumnezeu copiilor lor, pe care i-au si oferit Lui Dumnezeu. Datorita acestei "rasadnite" o avem noi pe Mica Tereza (Sfanta Tereza a Pruncului Iisus, de Lixieux).


   COMOARA CREDINTEI
   Toti sotii pot face la fel ca sa dea lumii mici Tereze, mici sfinti Francisc, mici Ioan Bosco, mici Parohi de Ars.
   Faceti astfel incat copiii vostri sa "capteze" prin voi toate aceste comori ale credintei, puneti temeliile inca din sanul mamei. Cu cat copilul este mai mic, cu atat impactul asupra lui este mai mare. Mama trebuie sa se roage cu copilul ei chiar de cand il poarta in sanul sau, copilul s-o auda pe mama sa adresandu-i-se cu dragoste si astfel ea va pregati un fond de pace in inima copilului sau.
    Nu spuneti: "Am un copil, il voi lasa liber, iar la optsprezece ani isi va alege singur credinta." V-ar veni cumva in minte sa va luati pruncul imediat ce l-ati nascut, sa-l aduceti intr-un orfelinat si sa reveniti, dupa optsprezece ani, sa-i spuneti: "Iata, noi suntem parintii tai, acum alege daca ne vrei de parinti, sau nu!"  Copilul v-ar spune: "Imi pare rau, dar nu v-am vazut niciodata. Nu va cunosc!"
   Cand ii aud pe unii parinti spunand: "Il las pe copilul meu liber, el va alege la optsprezece ani daca vrea sa fie crestin si sa se boteze", plang! Si poate nu sunt singura care plang, caci si Cerul trebuie sa planga. A-l priva pe copil de Dumnezeu dovedeste parerea noastra ca Dumnezeu nu este ce avem mai bun in viata noastra. Daca vom astepta optsprezece ani sa sa i-L propunem pe Dumnezeu, el va fi avut deja timp sa se structureze ca ateu. Asigurati fericirea copiilor vostri, viitorul lor, sfintenia lor,  asigurati-le bucuria, unitatea interioara si exterioara.


   FACETI CE VA INVATA BISERICA
   Supunandu-va Bisericii, mergeti spre sfintenie. Daca va vine greu la inceput, cereti-i ajutor Lui Dumnezeu si veti avea intotdeauna harul de a realiza ceea ce va cere Dumnezeu. Sfanta Fecioara ne spune: "Dragi copii, familiile care-L iau pe Dumnezeu ca Tata si pe Mine ca Mama, nu au a se teme de nimic."   Copilul sa stie ca Tatal in familie este Dumnezeu, ca Mama este Sfanta Fecioara, iar taticul si mamica sunt slujitorii paternitatii si maternitatii care le vine de sus. Ei sunt marturisitorii acestei iubiri a carei sursa este in Cer.
   Intr-o zi am asistat la o convorbire intre  Mirjana, vizionara, si un grup de pelerini. Unul din ei a 
intrebat-o: 
   - "Ce i-ati spune unei tinere insarcinate care n-ar dori sa aiba copilul?"
   Ea a strigat: "Sfanta Fecioara a spus:  "Dragi copii, nu va temeti sa aveti copii, ar trebui mai degraba sa va temeti sa nu aveti !"
   Nu va temeti sa aveti copii. Ori de cate ori veti avea un copil, incredintati-l Tatalui sau din cer, Mamei sale din Cer.
                                                               ("Feu et Lumiere" nr.143 - "Regina Pacis" nr.29)
   

Intoarcerea Lui Cristos si Noua Imparatie

                                                                                                           de Andre Castella
                         Sa patrundem cu spiritul in lumea noua anuntata                                                 
   Sfarsitul timpurilor si sfarsitul lumii
   Trebuie sa facem o  distinctie intre sfarsitul timpurilor si sfarsitul lumii? Cu siguranta ca da. Vreme foarte indelungata, ba chiar si astazi,  in cercuri largi inca se mai obisnuieste sa se considere ca timpurile pe care le traim de la Intruparea Fiului Lui Dumnezeu facut om, trebuie sa se continue asa cum sunt pana in ziua - infinit de indepartata - a sfarsitului lumii si a Judecatii de Apoi.
   Si totusi, capitolul 24 din Evanghelia de la Matei, capitolele 20 si 21 ale Apocalipsului Sfantului Ioan, precum si pasajele care urmeaza din Sfanta Scriptura nu lasa sa planeze nici o indoiala asupra profetiei a doua evenimente distincte si separate in timp:
   "Pentru ca Eu voi face ceruri noi si pamant nou. Nimeni nu-si va mai aduce aminte de vremurile trecute si nimanui nu-i vor mai veni in minte. Ci se vor bucura si se vor veseli de ceea ce Eu voi fi facut, caci iata ca Eu voi face din Ierusalim o desfatare si din poporul Meu o bucurie; de poporul Meu Ma voi veseli si nu se va mai auzi in acesta nici plans, nici tipat." (Isaia 65, 17-19)
   "Dar Eu vin sa strang la un loc popoarele si toate limbile. Ele vor veni si vor vedea Slava Mea. Si le voi da un semn si pe cei scapati cu viata ii voi trimite catre neamuri... Si acestor neamuri le vor vesti Slava Mea si din toate neamurile vor aduce pe fratii vostri prinos Domnului." (Isaia 66, 18-20)
   "Caci in zilele acelea (cele ale sfarsitului timpurilor) va fi necaz cum nu a mai fost pana acum de la inceputul lumii pe care a zidit-o Dumnezeu si nici nu va mai fi.  Si de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scapa nimeni cu viata, dar de dragul celor pe care i-a ales, a scurtat acele zile." (Marcu 13, 19-20)
   Este evidenta insasi ca aceste profetii nu s-au realizat inca si ca evenimentele anuntate nu se refera la sfarsitul lumii pentru ca este vorba despre supravietuitori si de zile care au fost scurtate.
   Mariei Valtorta Isus i-a spus: "Sa stii ca Eu permit sa stiti tot ceea ce este util de stiut, dar in acelasi timp voalez tot ceea ce consider de cuviinta ca nu trebuie sa stiti". ( A l'aube d'une Ere Nouvelle - In zorii unei Ere Noi).
   Din ceea ce Dumnezeu ne permite sa stim - caci El ne-a comunicat prin mesagerii Sai - sa incercam sa constituim un mozaic, un puzzle care ne va oferi in mod progresiv o imagine mai clara despre ceea ce ar putea sa ne priveasca in curand.
   Pentru a ne pozitiona in  timpul Lui Dumnezeu, sa ne referim la mesajele primite de Maria Valtorta, cuprinse in cartea citata mai sus. Iata ce i-a spus Isus, in 1943: "In prezent suntem in perioada pe care as numi-o cea a < precursorilor lui Anticrist >. Apoi va veni cea a lui Anticrist, care este precursorul Satanei. El va fi ajutat de manifestari ale Satanei: cele doua fiare desemnate in Apocalips. Aceea va fi o perioada mai rea decat perioada actuala.  Iar cand va fi invins Anticrist, va veni o era de pace care le va da oamenilor, loviti de stupoare de cele sapte plagi si de caderea Babilonului, timpul de a se aduna sub semnul Meu. Apoi, epoca anticrestina va ajunge la paroxism la a treia manifestare, adica la ultima venire a Satanei..."
   Fara indoiala Isus se referea la momentul acela, ca precursori ai lui Anticrist, la Stalin, la Hitler si la alti calai ai omenirii. Cat priveste Anticristul insusi, despre care noi credem ca este o persoana, manifestarea sa este temuta de toti. Venirea lui se va produce in timp ce se va dezvolta imparatia Lui Isus in inimi. Aceasta va fi cu siguranta, inainte de Marea Imparatie a Lui Isus pe pamant, caci pentru a domni asupra omenirii, Isus, prin intermediul Mariei, trebuie sa-si fi doborat mai intai adversarul. Putem sa ne gandim ca o parte dintre aceia care traiesc in prezent pe pamant, va fi martora la aceasta. Dimpotriva, ultima venire a Satanei, care va preceda Judecata de Apoi si sfarsitul lumii, trebuie situata intr-un viitor indepartat.
   In alti termeni, Isus i-a anuntat aceasta Monseniorului Ottavio Michelini  in "Confidences" (Confidente): "Prin Vointa Dumnezeiasca, Biserica este stabilita Invatatoare si Calauza a tuturor popoarelor. Este locul care-i revine, este locul care-i va fi recunoscut dupa purificare. Indescriptibila este misiunea sa in acest timp situat intre prima venire a Lui Cristos pe pamant prin  misterul Intruparii si venirea care va avea loc la sfarsitul lumii pentru a judeca pe cei vii si pe cei morti. Intre aceste doua veniri - reveland, prima, Milostivirea Lui Dumnezeu si, a doua, dreptatea Lui Cristos, Dumnezeu adevarat si Om adevarat, Rege si judecator universal -  aceasta intermediara venire... ( a doua in ordine cronologica) va constitui Imparatia Lui Isus in suflete, Imparatia de pace si de dreptate, care va cunoaste deplina si luminoasa sa splendoare, dupa purificare.
   Speranta va salaslui pe intreg pamantul
   Motivele de a spera, dupa o indispensabila purificare, timpuri mai bune pentru intreaga omenire, sunt deci fondate. Iata ce declara Sfanta Fecioara a Rozelor la San Damiano, vizionarei Rosa Quattrini - Mamma Rosa:
   La 29 decembrie 1967: "Isus va veni pe acest pamant; Imparatia Sa va fi de Milostivire si de Iertare pentru toti. Isus va veni cu o multime de ingeri si de martiri. El va merge pe drumuri, peste tot... Eu voi veni si-l voi alunga pe dusman in adancurile abisului, de unde nu va iesi".
   La 22 noiembrie 1967: " Imparatia Lui Isus va raspandi in inimile  copiilor Mei o iubire inflacarata fata de aproapele si va extermina toate ereziile, pacatul,  tot raul, si-i va arunca inapoi in adancurile abisului pe toti demonii. Toti oamenii care vor mai fi ramas pe pamant, vor primi o mare lumina si vor infaptui lucruri mari, foarte mari, iar Isus va trece pe drumurile lumii cu apostolii Sai, cu sfintii si ingerii, cu toata curtea cereasca, cu o mireasma de iubire, de mare bunatate si de tandrete, pentru toti."
   La 25 martie 1968: "Isus vrea sa domneasca in inimile voastre, El vrea sa domneasca  asupra neamurilor, El vrea sa domneasca asupra lumii intregi. Faceti totul pentru a Ma face sa triumf, sa vina foarte repede triumful Meu si Imparatia Lui Isus pe acest pamant..."
   Lui Leandre Lachance din Canada, Isus ii declara la 18 iulie 1999:
   "Impreuna vom patrunde in aceasta Biserica Noua si Societate Noua. Impreuna vom face cunoscuta si iubita aceasta Biserica, aceasta Societate Noua care va fi bazata pe Iubire. Impreuna vom trai experiente noi in care Iubirea va circula liber in inimi. Impreuna vom cunoaste Bucuria, vom cunoaste Pacea pe care o produce Iubirea atunci cand este primita. Impreuna vom cunoaste Jubilarea de a fi condusi si calauziti de  Iubire. Impreuna vom descoperi ca Iubirea este mai tare si mai puternica decat toti si decat toate."
   Adresandu-se lui J.N.S.R. la 24 iulie 1999, Isus ne incurajeaza: "Turma va fi completa iar Pastorul va fi cu ea. Speranta va salaslui pe intreg pamantul. Triumful Mariei, Preafericita Mama a Lui Dumnezeu, este iminent, iar ingerii sunt in sarbatoare pentru acest moment atat de asteptat. Fii fara teama, toti vor primi Sfanta mea Protectie. Voi lasa timpul convertirii sa se implineasca in fiecare..." (Martori ai Crucii, vol.3).
   Cand vom putea intelege...
   La 26 iunie 1966, Isus ii spune lui Domenico, locuitor al Romei, decedat sase ani mai tarziu:
   "Orice ar fi, cel mai mult ma intereseaza sufletele si vreau sa le cuceresc, chiar daca Doctrina Mea nu place. Pe de alta parte,  voi face ceva care va va face sa reactionati si va va uimi, si atunci veti parcurge cu bucurie aceste pagini pentru a face o salutara baie de lumina si pentru a inaugura epoca adevaratilor Mei fii. Voi nu intelegeti bine, stiu, dar Eu vorbesc pentru atunci cand veti putea intelege."
   Amploarea actuala a fenomenelor mistice (aparitii, revelatii, semne, carisme de toate felurile) este foarte mare. Aceasta crestere a carismelor nu poate fi rodul hazardului: ea este voita de Dumnezeu care  vorbeste " pentru atunci cand vom putea intelege".  
   In complexitatea evolutiva a situatiilor umane,  Dumnezeu actioneaza intr-un mod simplu si permanent: El trimite profeti pentru a anunta intentiile si deciziile Sale.
   In sfarsit, trebuie sa stim ca amenintarea cu pedepse, precum si anuntarea unor evenimente fericite, sunt conditionate intotdeauna de comportamentul omenirii. Sa ne amintim de Ioana de la Ninive!
   Dumnezeu nu asteapta, asadar, ca noi sa putem intelege pentru a ne face sa intrevedem proiectele Sale. Am spus bine: sa intrevedem!  Caci nu este inca decat o viziune incetosata care se preteaza la numeroase interpretari. Daca exista un domeniu in care se impune prudenta, acesta este!  Dar prudenta nu inseamna ignoranta sau indiferenta!  
   In ce va consta imparatia Lui Isus pe pamant?
   Am vazut ce a declarat Sfanta Fecioara a Rozelor la San Damiano pe aceasta tema. Isus ii va spune la 13 mai 1991 Vassulei: "Va voi reinnoi in intregime, caci este modul in care va voi pregati sa primiti Spiritul Meu Sfant. Spiritul Meu Sfant isi va face salas in voi, transfigurandu-va pentru a deveni Cetatea Sa Sfanta, Domeniul Sau si Proprietatea Sa. Lumea de azi va dispare iar Vointa Mea se va face pe pamant asa cum se face in Cer. Iubirea va cobora ca iubire iar Eu, Dumnezeul niciodata vazut, voi deveni vizibil in launtrul inimilor voastre.
   Vine ora in care nu veti mai inainta pe pipaite in intuneric,  pentru ca inima voastra va fi luminata de Slava Mea stralucitoare. Slava Mea va deveni vizibila in inimile voastre."  
( "Adevarata viata in Dumnezeu", vol.IV).
   In  "Marele Mesaj de Iubire" Isus declara: "As vrea sa instaurez in lume o imparatie noua: Imparatia marii Milostiviri care alunga orice sentimente de nedreptate, ranchiuna, teama, timiditate; a acestei Milostiviri care intelge totul, care scuza totul si iarta totul, care nu pastreaza nici cea mai indepartata amintire a ceea ce au fost greselile si pacatele care apasa asupra constiintelor umane ale popoarelor si ale neamurilor".
   Lui Francoise, Isus ii anunta la 7 octombrie 1997: "Eu voi strabate lumea, orasele sale, campiile si ogoarele sale, pentru a-i reda gustul de a trai in Dumnezeu. Ma voi manifesta in toata Puterea Mea pentru ca oamenii sa se intoarca la Mine...
   Da, Cristos va cobora, asa cum v-a promis, pentru a-Si stabili Imparatia Sa printre voi... Peste putina vreme pamantul se va cutremura iar temeliile sale se vor eroda. Atunci nu vor ramane pe acest pamant decat aceia care Ma vor fi slujit cu generozitate; raul va pleca pentru a nu se mai intoarce... Atunci oamenii ma vor avea in inimile lor ca niciodata mai inainte." ( "Conversion des coeurs" - Convertirea inimilor).
   La 28 septembrie 1977, Isus ii cerea: "Tu stii ca Imparatia Lui Dumnezeu in inimi vine, ca ea va fi cea mai puternica din cate a cunoscut lumea. Ajuta-Ma sa-Mi pregatesc Imparatia, pregatind inimile sa Ma primeasca. Nu te teme de oameni... trebuie sa le dai Mesajul Meu, demonstrandu-le ca viata pamanteasca nu are alt scop decat iubirea: iubirea fata de Dumnezeu, iubirea fata de oameni. Numai atunci sufletul este pregatit sa Ma intalneasca si sa traiasca o vesnicie preafericita".
   Primiti mesajele Mele, care sunt o revenire la Evanghelia Mea pe care ati uitat-o. Eu vin, cu Inima Mea, sa va redau Cuvantul meu de viata, in alt mod,  pentru a deschide carapacea groasa care va invaluie inima. Intelegeti ca Eu vin din Iubirea Mea nesfarsita, impreuna cu Sfanta Mea Mama, sa dau aceste invataturi in timpul vostru. Intelegeti ca este urgent ca voi sa va intoarceti la Mine, altfel veti pieri, sufocati de starea voastra de pacat."
   Vassulei, Isus i-a spus: "Eu nu am deschis ecluzele Cerului ca sa revars din abundenta binecuvantarile Mele doar asupra ta, ci acum,  inainte de Marea Mea Intoarcere, binecuvantarile Mele trebuie revarsate asupra intregii omeniri. Asa cum am mai spus: voi traiti un timp de mare Milostivire si de mare har, dar acum vine ziua,  fierbinte ca un cuptor, iar in aceasta zi  cei care nu vor fi fost insemnati cu Numele Meu pe frunte, vor fi precum paiele. Eu va revelez ce trebuie sa se intample, inainte sa rup a sasea pecete". (20.07.1992).
   "Intoarcerea Mea este iminenta si va dau semne constante ca sa va pregatesc. Iubirea este pe drumul de intoarcere. Spuneti-Mi, atunci cand un rege intra intr-un oras, nu se fac oare pregatiri pentru a fi intampinat? Iata Regele vostru, Regele vostru soseste, cu Inima in Mana Sa, ca sa v-O ofere! Indurarea Mea se apleaca din Cer si de pe Tronul Sau. Ei ii este mila de voi. De aceea, inainte de intoarcerea Mea, trimit inaintea Mea Chivotul Legii, va trimit Femeia din Apocalips, a doua Eva care va strivi sub calcaiul Ei, capul sarpelui. Eu v-O trimit inaintea Mea pe Mama, ca sa va deschida un drum larg in acest desert si sa-l netezeasca. V-O trimit pe regina Cerului, ca sa va pregateasca si sa-i educe pe aceia dintre voi care inca mai zac in tarana, ca ei sa inainteze si sa faca pace cu Mine, Dumnezeul vostru, mai inainte de Marea Mea Intoarcere. V-O trimit pe regina Pacii ca sa sune adunarea de la un capat al pamantului la celalalt si sa va adune unul cate unul. Eu va trimit, inainte de Marea Mea Intoarcere, pe slujitorii Mei profetii ca sa va reaminteasca Legea Mea si sa va faca sa va intoarceti de pe caile voastre rele si sa traiti in sfintenie, si sa va anunte evenimentele inainte ca acestea sa se intample." (10.10.1990)
   Reflectii
  Aceste extrase reflecta numeroase aspecte despre ceea ce ne intereseaza sa stim. Isus subliniaza ca Mesajele Sale sunt o revenire asupra Evangheliei, ca Imparatia Sa noua va fi o Imparatie de mare Milostivire,  ca Imparatia Sa va raspandi in inimi o mare iubire, ca va elimina toate ereziile si-i va arunca din nou pe demoni in adancurile abisului.
   Vointa Dumnezeiasca va fi, in sfarsit,  facuta pe pamant la fel ca si in Cer, iar lumea prezenta va disparea, caci oamenii care vor ramane (cei care vor fi fost insemnati cu semnul Lui Dumnezeu pe frunte) vor primi o mare lumina si vor infaptui lucruri mari.
   S-a spus, de asemenea,  ca Isus va razbate drumurile lumii impreuna cu apostolii, sfintii si ingerii, si ca va deveni vizibil in launtrul inimilor.
   In sfarsit, Isus i-a cerut lui Francoise sa-L ajute sa pregateasca sufletele pentru a-L primi pe Isus Cristos si Imparatia Sa.
   Aceste promisiuni par sa depaseasca imaginatia,  dar mesagerii ceresti care le anunta, dau marturie, prin stilul lor de viata, ca sunt sinceri si demni de incredere.                                       
                                                         ( "Stella Maris" nr.401 - "Regina Pacis" nr.210)

DE MANA CU DUMNEZEU

   Ti-ai pus vreodata intrebarea: cand, si cum a intervenit Dumnezeu in viata ta?
   Caci, cu siguranta, El a facut-o!
   Poate crezi in existenta Lui Dumnezeu si in iubirea Lui pentru tine, sau, poate, iti este indiferent  -  nici crezi, nici nu crezi... Poate chiar te impotrivesti cu vehementa acestei
 realitati ?!
   Oricum gandesti, Dumnezeu a intervenit si intervine in viata ta, cu iubire si din iubire , in mod benefic si pentru a te salva.
   Nu ti s-a intamplat sa spui la un moment dat:  "ce bine ca n-am luat cutare decizie" sau, "ce bine ca am luat cutare decizie", "ce inspirat(a) am fost!", sau, "ce bine ca n-am plecat la drumul asta, uite ce mi s-ar fi putut intampla daca as fi facut-o...";  "ce noroc am avut, ce sansa" s.a.m.d.
   Te-ai felicitat, poate, pentru deciziile tale salutare, mai ales observand ca fusesesi la limita de a nu le lua...
   Ei bine, acolo, atunci, in acea clipa, in acel loc, la acea intamplare, la acea decizie a fost prezent Dumnezeu cu interventia Sa plina de iubire pentru tine.
   Tu poate l-ai numit "noroc" sau "sansa" sau "fericita intamplare" etc. Orice nume i-ai fi dat, numele ii este DUMNEZEU, Dumnezeul Iubirii pentru tine.
    El ti-a dat acel gand bun; El te-a oprit - la timp - de la acea actiune sau, dimpotriva, ti-a dat impuls pentru ea.
   - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  
   Dumnezeu ne-a lasat libera alegere: de a-L accepta, sau nu; de a-L iubi, sau nu; de a ne abandona Lui, sau nu.  Si ne va respecta alegerea, insa aceasta, oricare ar fi, nu-I va stavili iubirea si dorinta de a a ne ajuta.  El nu se impune daca noi nu-L dorim, insa, acolo unde gaseste o mica portita... intra, si restabileste ordinea, impiedica tragedia, da impuls pentru actiuni bune si benefice. Intra in gandul si inima noastra si ne sopteste cu blandete ce ar fi mai bine de facut.
   Considerand ca meritul deciziilor bune ne apartine in exclusivitate,  suntem mandri de noi insine. Dar, cand spunem: "ce inspirat(a) am fost!", este deja o recunoastere a unui ajutor din afara noastra. Da, am primit o inspiratie, El, inspirandu-ne, ne-a influentat gandirea, vointa, actiunile si nu in ultimul rand inima - trairile ei.
   In viata mea, Dumnezeu a intervenit in mod sublim chiar si atunci, sau, mai mult ca oricand atunci cand in jurul si interiorul meu totul era prabustit, un dezastru...
   Daca am avut parte in viata de evenimente pe care le-am perceput ca pe niste pedepse nemeritate sau lovituri ale vietii, neacceptate de mine si respinse cu toata forta ce mai ramanea ratacita in propria-mi slabiciune, ei bine,  dupa un timp - poate ani,  Dumnezeu m-a facut sa inteleg "beneficiul" acelei  neplaceri, tragedii, drame sau ce nume i-oi mai fi dat atunci, functie de starea de spirit ce-o aveam.

   A ajunge in situatia de a-i multumi Lui Dumnezeu pentru o intamplare care, la momentul derularii ei,  a starnit revolta, razvratire, deceptie, dezolare si alte multe sentimente negative amestecate intre ele intr-o forma capabila sa produca cea mai mare confuzie sau poate multa suferinta... este un fapt!   Si nu-i putin lucru ci, poate, chiar cheia legaturii Creatorului cu creatura Sa.
   Am inceput sa inteleg ca Domnul intervine in fiecare clipa in viata mea pentru a ma ajuta, iar daca se intampla evenimente neplacute este, fie pentru a fi evitate altele mult mai neplacute, dezastruoase chiar, fie pentru a ma aduce in situatia de a-mi pune niste intrebari ale caror raspunsuri fiind absolut necesare si salutare pentru propria mantuire, sa inteleg ca totul este spre formarea mea spirituala si, mai ales, ca evenimentele se petrec functie de deschiderea mea, sau nu, la Vointa Divina.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  
   Odata, impreuna cu familia, aflandu-ma intr-o calatorie cu masina si ca o "intamplare nefasta" am fost opriti si amendati de  o echipa a Circulatie rutiere, din cauza unei depasiri de viteza, de altfel, chiar mica... Nu mi s-a parut corect, am fost revoltata, nemultumita  si am considerat ca incarcatura nervoasa ne-a compromis placerea calatoriei.
  Am intarziat ceva timp cu acea oprire fortata. Si, deodata mi-a venit un gand: "Daca, prin aceasta  oprire si aceasta  subtiere a bugetului cauzata de amenda, Dumnezeu ne-a ferit de o adevarata tragedie? Poate, fara aceasta  nedorita intarziere, am fi fost implicati intr-un accident. Dumnezeu, in prestiinta Lui, poate sa faca evitate  astfel de avenimente permitand niste neplaceri mai mici.  Intarziind in acest mod, nu am fost la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit..." 
   Daca "mi-ar fi fost revelat" riscul unei  adevarate tragedii care s-ar fi putut porduce prin evitarea a ceea ce eu consideram drept  "tragedie", cu siguranta ca, cu foarte multa recunostinta, l-as fi imbratisat pe agentul de circulatie, multumindu-i chiar, din inima!  Si cat de banala mi-ar fi parut intamplarea, cat de insignifianta  amenda, gandind ca ea ar fi putut reprezenta "valoare, pretul" vietilor noastre... 
   Este un mod de a vedea lucrurile astfel incat sa credem ca o mica neplacere poate fi stavila unei mult mai mari neplaceri deci, sa o tratam ca atare.
   Vietile ne sunt presarate cu evenimente care ne indispun dar care pot constitui, in fapt, motive pentru viitoare bucurii.
  Exista momente in care interventia Lui Dumnezeu este perceputa, inteleasa, dar multe, de nenumarat acelea in care interventiile Lui sunt ascunse intelegerii noastre,  si care ne vor fi revelate in Cer, in adevarata lor lumina si la adevarata valoare, le vom intelege si... mare  va fi uimirea si cu atat mai mare dorinta de a multumi pentru ele, intreaga vesnicie.
   Am inceput sa invat din aceste "nefaste intamplari" caci, mai apoi, ele s-au dovedit a fi COLACI DE SALVARE.
   Nu mai cred ca exista ceva intamplator in viata si, mai mult, cred ca din raul care ne iese in cale si poate ne atinge, Dumnezeu va scoate un mare bine.
   Asta imi da siguranta si incredere ca Dumnezeu este mereu langa mine arzand de dorinta de a ma ajuta si, cu-atat mai mult este prezent atunci cand pare a ma fi parasit, a ma fi lasat de izbeliste, cand abisul pare a-si casca tot mai larg gura, gata de a  inghiti cu mare pofta, un biet suflet derutat... naufragiat...
   Am cea mai mare certitudine - totul in viata mea a dovedit-o - ca in momentele cele mai grele, Dumnezeu este cel mai aproape!  Si-I multumesc Domnului pentru toate cate mi se intampla, bune sau rele, pentru ca ceea ce eu cred ca este bine se dovedeste a fi rau, iar ceea ce cred ca este rau, dezastru, intuneric si mizerie, este - de fapt - piatra pretioasa care tocmai trece prin procesul slefuirii, al transformarii ei spre mai marea stralucire si  infinita valoare...
   Cand totul se prabuseste asupra ta si imprejurul tau, nu dispera, nu deznadajdui, multumeste-I Lui Dumnezeu si  asteapta..., raspunsul Domnului  va veni, poate va intarzia putin..., caci cu cat mai lunga asteptarea, cu atat mai mare uimirea. Cu   bucurie vei spune  atunci, ceea ce n-ai fi crezut ca vei spune vreodata: 
" A meritat incercarea, pentru un asa sublim deznodamant... Iti multumesc pentru ea, Doamne!"
   Te vei absolvi atunci de orice grija, neinsemnad asta ca-ti vei spala mainile ca Pilat ci, dimpotriva, vei dovedi increderea in Creatorul tau si-L vei lasa pe El sa inlocuiasca lucrarea ta  mereu gresita, cu cea a Lui - MEREU PERFECTA.  Ii vei intinde mana pentru a ti-o tine stransa in Mana Lui -  garantie pentru siguranta ta de azi, de maine si din vesnicie.
   - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  
   Iesit dintr-un adanc intuneric, sufletul va sti sa multumeasca si sa pretuiasca cu adevarat lumina, mai mult decat atunci cand, avand-o in permanenta,  nu ar sti ce inseamna lipsa ei... 

"Dar de ce plange Sfanta Fecioara?"

  Iata marturia unei persoane care Il  cauta pe Dumnezeu si care, neidentificand calea salvarii in Biserica, s-a ratacit in spiritism.
  Dar, mare este Indurarea Lui Dumnezeu !


   "Ma numesc Mimma. Am fost botezata dar am facut foarte putin catehism; nu aveam credinta, iar Biserica nu prezenta interes pentru mine. M-am casatorit la 17 ani cu un militar din marina nationala; am avut doi copii. 
   Pentru ca ramaneam adeseori singura, am inceput sa cumpar carti despre viata de dincolo, subiect care ma interesa mult. Am ascultat si casete ale unor persoane care facusera "calatoria" dus-intors cand fusesera in coma: Sufletul intra intr-un tunel...
   In carti am gasit sfaturi pentru a utiliza lucruri si "formule" pentru a cere bani, siguranta, putere..., trebuia sa recit aceste formule la anumite ore, seara si mai ales noaptea, aprinzand un anumit numar de lumanari, de culori precise... era foarte epuizant ! Pe scurt, faceam ocultism, talismane, magie neagra.
                                
                                      

VISE MISTERIOASE

   "De fiecare data cand ma hotaram sa fac spiritism intr-un cerc de cateva persoane, aveam un vis: Se facea ca ma gaseam pe un drum intortocheat de tara, noaptea, fara lumina. Erau multi maslini. Apoi, ma gaseam in fata unei "capele" fara acoperis, nici usi, nici ferestre, nici podele, unde erau numai persoane vazute din spate. Ma intrebam unde sunt si de ce nu exista acoperis... 

   La inaltimea unuia dintre pereti, O vedeam pe Sfanta Fecioara care varsa lacrimi de sange. Era asezata pe un tron, avea un vesmant inchis la culoare, cu maneci largi si era cu Pruncul Isus, blond, care imi facea semn sa vin. Ma invada un sentiment foarte puternic de pace, dar care imi provoca o intrebare foarte neplacuta cu privire la mine insami. Eram frapata de aceeasi privire trista a Fiului si a Mamei care plangea. In timp ce Sfanta Fecioara pleca, si Ea imi facea semn sa vin.

   Cand ma desteptam, ma intrebam de fiecare data unde ar putea fi acest loc. Si totusi..., continuam sa fac spiritism.  La inceput, sotul meu m-a pus in garda, temandu-se ca acesta este de la diavol, dar a sfarsit prin a ma lasa sa fac ce vreau. De fapt, in interiorul meu simteam un gol, o neliniste, eram pierduta, chiar disperata si, in cele din urma, depresiva. Ma intrebam ce fel de viata ar trebui sa duc. Eram foarte incercata.

   Si continuam sa visez, mai ales inainte de a participa la o sedinta de spiritism, uneori, un crucifix sangera pe usa casei. Continuam sa citesc acele carti, era ca o idee fixa, nu puteam face altfel: Eram legata, eram intr-un tunel, nu intelegeam nimic si ma simteam cu totul exclusa. Am inceput sa ma dau cu capul de pereti. Dragostea sotului meu nu era suficienta pentru a ma ajuta si aveam din ce in ce mai des ideea sinuciderii. Dar gandul la familie, la ce-ar putea crede Dumnezeu despre mine si, mai ales, visele pe care le aveam, m-au impiedicat."

   

STATUIA SFINTEI FECIOARE DE LA FATIMA PLANGEA CU LACRIMI DE SANGE

Sanctuarul Sfintei Fecioare a Euharistiei
- Manduria -

   "Dupa sapte luni de vise si de lupta interioara, am intalnit o prietena a mamei mele care mi-a vorbit despre o tanara (Debora Marasco - Manduria) care primea mesaje de la Sfanta Fecioara intr-un loc unde aceasta aparea. Ploua si era frig, dar l-am rugat pe sotul meu sa ma duca acolo imediat, caci ma simteam chemata.

   Cand am ajuns la Oaza cereasca, am avut senzatia ca mai fusesem deja acolo. Era multa lume. Afara, statuia Sfintei Fecioare de la Fatima plangea cu lacrimi de sange, care-i siroiau din ochi pana la picioare, si am inceput si eu sa plang...  Ea avea aceeasi privire, acelasi val. Intrand in capela care nu avea ridicati decat peretii, exact asa cum o vazusem de atatea ori, am recunoscut locul din vis. Atunci am iesit afara ca sa plang...  Sotul meu privea statuia iar copiii ne intrebau: "Dar de ce plange Sfanta Fecioara?" Si apoi, am citit mesajul din 15 ianuarie 1994; m-a impresionat atat de tare, incat n-am putut dormi apoi toata noaptea.
Iata-L": 
   "Asa vorbeste Spiritul Lui Dumnezeu: Spiritul Meu de Pace este asupra voastra. Eu sunt Cel care va iubeste si transforma mizeriile voastre in pietre pretioase. Ascultati Inima Mea care bate pentru voi ! Priviti ochii Mei, care sunt mereu atintiti asupra voastra ! Eu imi dau inca viata pentru voi, iubitii Mei !
   Prieteni, reveniti la Mine. De ce v-ati indepartat de Cel care v-a numit prieteni? V-am cautat in acest pustiu arid, dar voi,  cand Ma veti cauta? Crimele acestei generatii au smuls din spiritul vostru, intelepciunea si inteligenta. Copiii Mei, intr-o zi s-a scris ca Spiritul Meu Sfant va risipi haruri din abundenta asupra voastra, chiar asupra persoanelor voastre, si ca fiii si fiicele voastre vor profeti in Numele Meu. Sarmani copii privati de Cunoasterea Mea; pentru ca Scripturile sunt sacre, tot ceea ce este continut in ele se implineste azi.
    Prieteni, eu va vreau impreuna cu Mine, care sunt Arborele Vietii! Va pregatesc prin semne in Cer si pe pamant, pentru ca voi sa fiti gata sa ma primiti in mod demn. Daca ascultati glasul Meu, intr-o zi veti trai in locul preafericit al odihnei. Tu, generatie,  timp de veacuri intregi ai adorat zei fara numar, ai fost fascinata de ei si i-ai slujit cum ar fi trebuit sa Ma slujesti pe Mine. I-ai adorat si iubit in timp ce Eu, in Tabernacolele lumii, eram insetat de sufletele voastre si asteptam macar o privire din partea voastra, o vorba dulce de Iubire! O, prieteni ai mei, cum se poate sa va indepartati atat de mult de Mine?
   Dragi copii, lasati-Ma sa va binecuvantez. Lasati-Ma sa intru in casele voastre, lasati-Ma sa fac pure si imaculate limbile voastre, ca ele sa fie gata sa vesteasca Imparatia Lui Dumnezeu pe pamant, asa cum v-am invatat Eu.

   Astazi imi mai arat iubirea ca sa va fac sa intelegeti ca, in pofida ofenselor si a indiferentei voastre, ea nu s-a schimbat. Cat timp inca ma veti mai inlocui cu fiinte pamantesti? O, iubitii Mei ! O, iubitii Mei ! O, iubitii Mei ! Inima Mea sangereaza. Adevarat va spun, ca dusmanii Mei sunt pe cale sa acopere pamantul cu vacarmul agentilor lor; dar Eu am sa va fac sa auziti cu mai multa putere zgomotul pasilor Mei, mai puternici decat Glasul Spiritului Meu.
   Copiii Mei, Domnul vostru nu va intarzia sa vina, pentru cei drepti, dar si pentru cei rai, si atunci va voi cere socoteala de actiunile voastre. Timpurile Scripturilor sunt pe cale sa se implineasca, iar dusmanii Mei, in toate partile lumii, vor spune despre Mine lucruri false si vor da poporului Meu un chip fals, refuzand adevarata Mea identitate.
   Atentie copiii Mei, atentie la oamenii care vor sa va hraneasca cu teoriile lor otravite, cu exemple de necuratii si de murdarii rationaliste, care doresc sa "rasplateasca" Dragostea prin ura, binele cu rau si sa va devoreze dintr-o data. Toate acestea se vor intampla. Cuvintele mele sunt transparente.
   Copiii Mei, meditati semnele Sangelui Meu purificator asupra voastra, pentru ca, inca o data, sa va apropiati de Mireasa Mea preaiubita, Mama copiilor Mei.
   De aceea dau aceste semne, ca sa respectati Poruncile Tatalu, ajutandu-i pe consacratii Mei in inaintarea lor dificila. Nu picotiti, lasand sa treaca totul. Oferiti-Mi veghile voastre, sacrificiile voastre, procesiunile voastre de penitenta! Copiii Mei, nu mai fiti varful sulitei care strapunge Sfanta Mea Inima!
   Va binecuvantez; in curand veti fi vizitati de Sfanta Mea Mama, trimisa ca Mijlocitoare a lumii si ca Stapana. Lasati-va condusi si hraniti-va cu Trupul si cu Sangele Meu, fiti adevaratele Mele oi! La revedere. Sa-L glorificam pe Dumnezeu !
   Debora: "Isuse, am scris totul. Ce trebuie sa fac acum?"
   Isus: "Da-l lumii, fiica Mea. Fa cunoscuta tristetea Mea si spune-le tuturor ca Eu ii astept, viu,  in fiecare tabernacol. Te binecuvantez si te iubesc."
   Debora: "Si eu Te iubesc, Doamne !"

M-AM SIMTIT ELIBERATA DE TOT

SFANTA FECIOARA                   Debora
A EUHARISTIEI                        Marasco

   "Voiam sa raman singura; nu puteam ramane cu ceilalti, totul se schimbase in mine, lacrimile Sfintei Fecioare erau prea importante. Aveam o mare  dorinta sa citesc mesajele si sa fac reculegere. Am descoperit ca ceea ce faceam eu era gresit si aveam o mare dorinta de a repara. M-am simtit eliberata de tot si atrasa profund de acest copac in care aparea Precurata. Simteam Ghetsemani-ul Sfant si, in timp ce ardeam pe dinauntru, imi tremurau picioarele.

   Intoarsa acasa, de fiecare data simteam o mare pace; ma simteam inteleasa in acest loc si, timp de luni intregi, am plans. Am recunoscut ca Isus era viata pe care o cautam si iubesc atat de mult acest loc incat mi-e foarte greu de fiecare data cand trebuie sa plec.

   Ce diferenta intre ceea ce traiesc acum, cand L-am intalnit pe Isus, Domnul meu, si ceea ce traiam inainte, pierduta cum eram,  nu pot uita.  Mi-am ars cartile. Acum ma hranesc cu Isus-Euharistie, ma rog Rozariul, de care inainte nici nu voiam sa aud vorbindu-se; consideram ca era ceva demodat. Ii pun si pe copiii mei in garda si le vorbesc in Numele Lui Dumnezeu, cu forta si convingerea pe care le dau  autoritatea Sa."

                                                ( "Stella Maris" nr.364 - "Regina Pacis" nr.3)

CARISMELE LUI PADRE PIO

   Padre Pio a fost  canonizat la 16 iunie 2002. Un extras din cartea "Voici l'heure des anges" (Iata ora ingerilor) de Giovanni Siena, editia Tequi 1999,  va pune in lumina Carismele acestui  preot-calugar stigmatizat.

   (...) Ne vom ocupa de cateva dintre carismele lui Padre Pio cum ar fi darul profetiei, telepatia,  bilocatia si celebrul sau parfum. Oare este si aici o legatura cu sfintii ingeri? Vom incerca sa raspundem la aceasta intrebare.

_________________

DARUL PROFETIEI

_________________

   Parintele avea darul de a prevedea lucrurile viitoare. Am constatat personal acest fapt. El mi-a prezis, de exemplu,  numarul de copii pe care i-am avut.

   Si nu vom spune nimic despre profetiile cunoscute si care asteapta sa fie revelate. Ar fi multe de spus despre prezicerile lui cu privire la cel de-al doilea razboi mondial, la intoarcerea soldatilor de pe front, din lagare de prizonieri, la consecintele acestui mariaj hibrid in guvern intre Democratia Crestina si socialisti, despre decesul cutarei sau cutarei persoane... Aceste subiecte ne-ar duce prea departe. Dar referitor la ultimele preziceri amintite, nu ne putem totusi opri de a povesti un caz caracteristic, foarte interesant.

   O doamna Poggiani de la Venetia, era pe punctul de a merge pentru prima oara la Padre Pio. "Parintele prezice viitorul", ii spune o cunostinta a sa, Leonarda Andretto, care locuia tot la Venetia. "Doriti o dovada? Ei bine, cand veti fi in fata Parintelui in confesional, intrebati-l ce nume-i voi pune baiatului pe care-l voi naste peste o luna." Ea era convinsa ca va avea un baiat si astepta cu nerabdare ca Parintele sa i-o confirme prin intermediul doamnei  Poggiani.

   La San Giovanni Rotondo, in timpul spovezii, aceasta i-a spus Parintelui: 

   - "Doamna Andretto de la Venetia asteapta un baietel si doreste sa binevoiti a-i sugera numele de botez pe care sa i-l puna bebelasului."

   - "Dar despre ce baiat vorbeste ea? Este o fetita", i-a replicat Parintele. Dupa ce a reflectat un moment, a adaugat: "Asta este voia Lui Dumnezeu." 

   Asa cum anuntase Parintele,  dupa o luna, intr-o clinica din Padova, doamna Andretto a nascut o fetita care a primit numele Francesca Maria Pia.

   Si, un amanunt remarcabil: cu o jumatate de ora inaintea evenimentului, aceasta femeie a simtit un parfum placut, de nedefinit, care a pregatit-o foarte bine pentru incercarea pe care urma s-o infrunte... Si nu s-a inselat, caci dupa spusele medicilor si infirmierelor, nasterea doamnei Andretto s-a desfasurat cat se poate de favorabil.

__________

TELEPATIA

__________

   In plus, Parintele vedea evenimente care se desfasurau in locuri indepartate. Este ceea ce se numeste telepatie. Intr-o dupa-amiaza, ma aflam in sacristie, alaturi de capela manastirii, si stateam pe banca rezervata rezidentilor si celor care sunt originari din San Giovanni Rotondo. Imi asteptam randul la spovada.  Unul dupa altul, tarani si straini, urmau in mare liniste la confesional. Deodata, in mod neobisnuit, Parintele s-a ridicat si, cu capul plecat, preocupat si, in acelasi timp, parca ezitand, s-a indreptat spre una din usile care duceau in capela.  Imediat ce a trecut pragul, s-a oprit.  In biserica, doua femei se rugau cu fervoare, ingenunchiate in fata tabernacolului dominat de imaginea Sfintei Fecioare a Harurilor cu Pruncul Isus in brate. Parintele le-a facut semn cu mana sa se apropie:

   - "Intoarceti-va cat mai repede acasa si sa avem incredere in Domnul, le-a spus ridicand mainile si ochii spre cer, ca veti putea ajunge la timp pentru a-l revedea."

   Stupoare si durere pentru sarmanele femei care tocmai sosisera la manastire pentru a-i recomanda Parintelui pe una din rudele lor apropiate, care era pe moarte.

   Marturisirea neobisnuita care urmeaza i-o datorez unuia dintre profesorii mei de franceza si matematica, numit Matteo Merla.

   I s-a intamplat intr-o buna zi sa fie singur cu Padre Pio in gradina manastirii. Deodata, in timp ce ei vorbeau, au fost ajunsi de un domn care, tulburat, s-a aruncat plangand la picioarele Parintelui. Omul venea dintr-un oras din nord. Cu strigate sfasietoare si cu vocea intretaiata de hohote de plans, acesta vorbea despre o ruda careia medicii ii anuntasera sfarsitul apropiat si il implora pe Parinte s-o salveze. Dupa puntin timp, omul a plecat.   Parintele ramasese aparent impasibil si tacut. Cand au ramas din nou singuri, Matteo Merla nu si-a putut ascunde uimirea:

  - "Padre Pio, n-ati avut nici macar un cuvant de mangaiere pentru bietul om! Iar eu eram pe punctul sa izbucnesc in plans alaturi de el."

   - "Nu sti, i-a spus Parintele la ureche, nu sti ce lovitura de pumnal am simtit in inima vazandu-l pe acest biet om."  Parintele a tacut, apoi a reluat referindu-se la muribundul pentru care necunoscutul plansese la picioarele sale:

   - "Este cu adevarat grav." Si a mai ramas o clipa cufundat in ganduri ca si cum urmarea o imagine indepartata. Apoi a dat cu tristete din cap si a adaugat, aplecandu-se din nou la urechea insotitorului lui:

   - "A murit."

    Ne intrebam daca faptul de "a vedea" la distanta nu depinde de interventia ingerilor. Citim ca anumiti mistici vedeau, ca intr-un film, lucruri pamantesti indepartate. Era vorba probabil de viziuni, de reprezentari imaginare si verosimile ale acestor realitati indepartate, prezentate de spirite pure. Sau erau simple locutiuni sau informatii din partea lor, cum pare sa confirme aceasta marturisire care mi-a fost facuta de doamna Mariuccia Ghisleri, din Sales, de langa Alexandria, pe care Padre Pio ca casatorit-o cu propriul lui nepot, Hector Mason. Cand era tanar, acesta i-a cerul lui Padre Pio vesti de dincolo, despre o persoana moarta crestineste. Raspunsul Parintelui a fost:

   - "Ingerul n-a revenit inca."

    Poate ca in relatarea lui Merla, este ingerul pazitor al lui Padre Pio care, prin informatiile sale il ajuta sa descrie ultimele clipe ale muribundului. Dar oricare ar fi modalitatea de a explica telepatia, aceasta face parte din revelatiile divine care, asa cum ne spun misticii, printre care Sfantul Ioan al Crucii, provin de la Dumnezeu prin intermediul ingerilor. Acest lucru este indiscutabil cu privire la profetii. Ingerii erau de obieci ministri si interpreti prezicerilor ceresti, cum spune D. Petavio ( "De Angelis") si, de asemenea, Sfantul Toma d'Aquino ("Summa Teologica").

__________

BILOCATIA

__________
   Sa vorbim despre bilocatie, adica despre facultatea pe care Dumnezeu o acorda unor privilegiati, de a fi in acelasi timp in doua locuri diferite. Printre sfintii care au beneficiat de aceasta, sa-l aminitim  pe Sfantul Anton care,  in timp ce predica la Padova, a fost remarcat la Lisabona aparandu-l, intr-un tribunal, pe propriul sau tata nevinovat, acuzat de omucidere; pe Sfantul Alfons-Maria de  Liguori care aflandu-se la Nurcia, a fost observat la Roma, la capataiul Papei Clement, muribund.

   Daca am dori sa vorbim pe larg despre bilocatia lui Padre Pio, nu ne-ar ajunge un capitol intreg. O vom trata, deci, foarte succint. Este de acum de notorietate, cum Parintele a fost remarcat la Roma, in timp ce se ruga in fata raclei Papei Pius X, si a fost vazut in acelasi timp la San Pietro in mijlocul credinciosilor care asistau la procesul de canonizare a Sfintei Tereza a Pruncului Iisus.  Un martor care a fost confidentul lui Edviga Carboni, ne reveleaza:  "Edviga a avut in viziuni diferite convorbiri cu stigmatizatul de la Gargano, Padre Pio de Pietrelcina. Intr-o zi Edviga a spus: < Am vorbit cu Padre Pio. A fost foarte amabil cu mine, ca un tata fata de fiica sa. >  Acest martor mai relateaza: "Niciodata Edviga nu si-a exprimat dorinta sa mearga la Padre Pio, la San Giovanni Rotondo, dar mi-a marturisit ca de mai multe ori Domnul i-a vorbit despre acest preot, asigurand-o ca il va lasa pe pamant pana la o varsta inaintata, ca sa mai poata conduce la El un mare numar de suflete."

   Parintele aparea la capataiul muribunzilor pentru a-i asista, pentru a-i incuraja in credinta si in increderea in Dumnezeu, pentru a-i reconforta sau chiar a-i vindeca. Marturiile in acest sens sunt nenumarate.

   Cum se explica bilocatia? "Atunci cand spunem ca anumite persoane, de o sfintenie extraordinara, se gaseau in acelasi timp in mai multe locuri - scrie cardinalul Lepicier - asta nu inseamna ca acelasi trup ar fi existat cu adevarat in aceste locuri diferite. Bilocatia, in cazul sfintilor, consta in aceea ca, in timp ce trupul ocupa local un spatiu anumit, Dumnezeu trimite un inger care, sub trasaturile aceluia, indeplineste, in locul lui, gesturi sau actiuni pe care acela le-ar fi facut." (Cardinal Lepicier, "Il mondo invisibile")

   Un inger apare, actioneaza si vorbeste in locul persoanei a carei infatisare o ia in mod miraculos. Acest lucru i s-a intamplat, de exemplu Terezei Neumann, care era vazuta peste tot in timp ce, in realitate, ea se afla numai la Konnersreuth. A fost intrebata intr-o zi daca aceste aparitii ale ei erau cazuri de bilocatie. Mistica germana a raspuns negativ si a atribuit faptul, propriului ei inger pazitor.

   In ceea ce-l priveste, Padre Pio neaga ca lui i s-ar fi intamplat acelasi lucru. Unuia dintre confratii lui care-i vorbise despre bilocatia Sfantului Anton, i-a declarat: "Nu stiu daca este trupul sau spiritul care se deplaseaza. Dar stiu unde merge si ce face."  "Acum cateva zile - citim intr-o scrisoare din 10 decembrie 1914 -  Domnul mi-a permis sa o vizitez pe Giovina si, prin intermediul meu, numeroase haruri i-au fost date acestei tinere din partea bunului Iisus. Va rog sa nu-i spuneti nimic Giovinei despre vizita mea. Este un lucru bun sa pastrezi taina Regelui."

______________

PARFUMURILE

______________

   Trebuie sa vorbim, in sfarsit despre parfumul lui Padre Pio. Un miros, uneori de acid fenic, mai adesea de camfor, un parfum total nedefinit dar cat se poate de agreabil, sau de tamaie, de paine proaspata, de vin, de violete, de crin,  de menta, de iasomie, sau de alte flori, se raspandea din trupul Parintelui ca dintr-o gradina, impregnand adeseori hainele pe care le purta si invadand chilia, corul, culoarul, sacristia prin care trecea sau in care se gasea.

   Dar fenomenul nu se oprea aici. Acest parfum de o varietate practic fara limite, era perceput chiar de departe, in locurile cele mai indepartate ale globului. Marturiile pe care le avem cu privire la aceasta sunt, fara exagerare, nenumarate. Sub forma de boare, sau de adieri neasteptate, foarte vii, uneori violente, parfumul invada narile si cateodata gura, gatul persoanelor, facandu-le sa tresara. Fiecare noua experienta a acestei carisme minunate a lui Padre Pio provoca in noi o emotie de usurare si incurajare. Am recunoscut intre noi, fiii spirituali ai lui Padre Pio, ca mirosul painii proaspete era o invitatie la masa euharistica, cel de acid fenic indica o invitatie la mortificare si penitenta, o prevestire a unor vesti sau evenimente dezagreabile, in timp ce mirosurile placute voiau in general sa indice, pur si simplu, prezenta spirituala a lui Padre Pio, garantie a vigilentei sale asupra vietii noastre si a nevoilor noastre, stimuland increderea noastra in providenta Lui Dumnezeu. Sau era un semn ca o cerere din partea noastra  fusese primita. Eu am simtit aceste mirosuri de multe ori. Mai ales in momentele cele mai dificile ale vietii mele.

   Subiectul este atat de bogat si edificator si, in acelasi timp, obiect de curiozitate, incat trebuie sa mai zabovim putin asupra lui. Scolasticii spuneau: "Contra factum non volet argumentum." Sa vorbeasca deci aici faptele si sa dovedeasca ele insele ca inventia, exagerarea, sugestia, nu au nimic de-a face cu parfumul mistic care este numit "parfum de sfintenie."

   Voi da prioritate celor ce i s-au intamplat Mariei Giuseppina La Porta, pe care o urmaream indeaproape. Un rau inexplicabil si rebel facuse din ea o nefericita. Prabusita, cu un aer ratacit, pierduta, nu inceta sa emita sunete lamentabile intr-un vaiet insistent, incat acesta devenea obsesie. Tanguirea era insotita de contorsionare continua si dezagreabila a corpului, care deconcerta. Am vazut-o pe aceasta tanara la manastire, pe culoarul lung si stramt al portii. Ea era sprijinita de zid, in timp ce una din surorile sale, intr-un colt, plangea fara incetare in bratele a doua doamne din Italia de Nord. Mai erau prezenti tatal, un agricultor pe nume Giuseppe si doua matusi taciturne. Sufocata de aceasta scena, o batrana doamna nu mai reusea nici sa taca, nici sa stea linistita, agitata de mila si de neliniste. Dar cel care intr-adevar nu mai putea si care era la capatul rabdarii, era proprietarul taxiului inchiriat de familia La Porta. Acesta suportase tanguirea continua a tinerei pe intreg parcursul de la San Marzano, la San Giovani Rotondo si se asociase celor care sperau intr-un miracol cu singurul scop ca totul sa se termine odata, caci riscau sa-si piarda capul. Dar n-a fost nici un miracol.

   Chiar si Padre Pio, atunci cand a aparut pe culoar, mai degraba a bruscat-o pe tanara: "Nu trebuie sa strigi asa!", i-a spus el cu un aer posomorat. Dar apoi chipul i s-a destins intr-un zambet plin de compasiune si de tandrete: "Mergi in pace, fiica mea", i-a spus el, ridicand mana pe jumatate bandajata pentru a o binecuvanta si punandui-o apoi pe cap. Dupa care a disparut in spatele usii care ducea la scarile manastirii. Si atat.

   Deceptionat, soferul a revenit pe esplanada sanctuarului impreuna cu familia La Porta si 

s-a asezat la volan.

   Intre timp, Padre Pio ajunsese in corul care dadea in nava centrala a capelei. S-a oprit acolo o clipa pentru a se ruga, apoi s-a intors in chilia sa a carei usa purta numarul 1. Era insotit de inginerul  Sculatti, de la Roma, un bun cunoscut al sau. Parintele, preocupat si intristat, l-a intrebat:

   - "Ai vazut-o pe fata? ce mila imi e de ea!"

   Fara indoiala ca tocmai in acel moment s-a produs miracolul. Taxiul in care calatorea familia La Porta parcursese vreo 25 de kilometri. Soferul a oprit, alarmat de un miros despre care, la prima vedere,  a crezut ca este de benzina arsa. A ridicat capota, a examinat scrupulos motorul: nimic anormal. Si totusi mirosul persista, ba devenea tot mai puternic. Au respirat aerul, s-au privit nelinistiti unii pe altii, si deoadata s-a auzit un strigat: "Este tamaie, miros de tamaie, parfumul lui Padre Pio!"

   Spre marea usurare si uimire a soferului care nu stia ce sa creada despre parfumul lui Padre Pio si spre imensa fericire si emotie a celorlalti, Maria Giuseppina a incetat cu tanguirea sa obsedanta si, ca desteptandu-se dintr-un somn lung, trasaturile i s-au destins iar chipul ei a capatat o expresie blanda, zambitoare. A incetat sa se mai contorsioneze. Si a inceput sa vorbeasca, ceea ce nu mai facuse de cand nu mai inceta sa se tanguie. Intr-un cuvant, a redevenit fata sanatoasa si normala care fusese cu trei luni in urma, adica inainte ca acest rau misterios si atat de dezagreabil s-o stapaneasca si s-o oblige la frecvente si costisitoare peregrinari, mereu fara rezultat, dintr-un oras in altul, de la un specialist la altul...

    Atunci cand, dupa ce au parcurs in sens invers cei 25 de kilometri pe care-i facusera, au ajuns pe esplanada sanctuarului, aceasta rasuna de strigate de bucurie ale celei vindecate miraculos si ale rudelor sale. Nimeni din cei care o  vazusera mai inainte pe tanara, nu-si credea ochilor, iar emotia era foarte puternica. Intr-atat incat sarmanul sofer, cu nervii la pamant,  era pe punctul 
sa-si piarda mintile, pe cand Maria Giuseppina abia si le regasise.

   Baguind, bietul om a trebuit sa fie asezat pe un scaun, in timp ce Padre Pellegrino il palmuia pentru a-l impiedica sa lesine. Si toate acestea din cauza a putin parfum care, desigur, a avut efectele sale benefice asupra acestui sceptic.

   21 septembrie 1956. Liturghia lui Padre Pio se terminase de cateva ore. Inainte de a porni la drum spre casa, am decis sa ma opresc putin la magazinul Abresch. In timp ce stateam de vorba cu doamna  Pierina Roversi, in magazin a intrat o domnisoara de vreo 20 de ani, cu fata inrosita si foarte agitata.  "Este incredibil! a exclamat ea, rascolind nervos intr-un teanc de fotografii ale lui Padre Pio, expuse pe tejghea. Sunt aici de trei zile si, cu cateva clipe mai inainte eram furioasa si imi spuneam:  iata ca sunt obligata sa plec si nu numai ca nu i-am putut vorbi, dar nici macar nu i-am putut saruta mana. Nu voi mai reveni niciodata! Sunt bani aruncati pe fereastra. Si iata ca deodata un parfum pe care n-as putea sa-l precizez, dar care era foarte placut si puternic, m-a invadat. Am inteles totul" a conchis fericita domnisoara. "Nu  numai ca ma voi stradui sa revin, dar trebuie ca si mama mea sa vina cu mine".

   Pe o foaie de hartie pe care mi-a intins-o doamna Pierina, am scris imediat aceasta intamplare precum si numele si adresa domnisoarei.

   Iata o alta relatare a unei domnisoare din provincia Brescia:

   " La 29 iulie 1951, am pierdut intr-un accident de masina doua rude, dintre care o sora pe care o iubeam foarte mult. Am petrecut cateva luni ingrozitoare, intr-o stare fizica si morala de plans. Aveam cu mine o tanara care ma ajuta la menaj. Imi facea mancare si ma ajuta sa ma culc. Intr-o seara din luna februarie 1952, pe la ora opt, am urcat in camera mea impreuna cu servitoarea, ca sa ma duc la culcare. Cand am intrat in camera,  un miros intens, nedefinit, m-a invadat. Am intrebat-o pe fata:

   - Maria, de ce te-ai parfumat? Stii bine ca nu suport parfumurile in starea in care ma aflu, pentru ca imi dau dureri de cap.

   - Dar domnisoara, va inselati, nu m-am dat cu nici un parfum! a obiectat ea.

   Neincrezatoare, ii miroseam parul, hainele,  si a trebuit sa recunosc ca ma inselasem si 

sa-i cer iertare. Apoi m-am bagat in pat si ma gandeam la mortii mei si m-am rugat pana tarziu din cauza somnului care nu mai venea.

   Au trecut in jur de doua saptamani si, intrand in camera, am simtit din nou parfumul care era de asta data atat de intens incat imi dadea ameteli. Din nou am acuzat-o pe Maria ca s-a parfumat, dar ea s-a aparat, plangand si spunandu-mi ca nu numai ca nu s-a parfumat, dar ca nu simte nici un fel de parfum.

   Faptul ca ea nu simtea nimic, m-a pus pe ganduri. Poate ca eram pe cale sa-mi pierd mintile din cauza tragediei a carei amintire era inca vie. Peste vreo zece zile, s-a intamplat acelasi lucru, dar de data asta nu i-am mai spus Mariei nimic. Si am inceput sa ma gandesc ca, daca nu innebunisem, acel parfum venea din lumea de dincolo. Poate ca imi era trimis de sora mea defuncta, ca un raspuns linistotir la ingrijorarile mele cu privire la soarta ei. Apoi fenomenul s-a repetat peste vreo cincisprezece zile, cand am intrat in camera impreuna cu Maria, ca sa merg la culcare. De data aceasta ea a fost aceea care l-a simtit prima si a exclamat: 

   - Domnisoara, ce parfum minunat!

   Parfumul provenea dintr-un spatiu de vre 70 de centimetri dintre fereastra si sipet si timp de peste un sfert de ora am stat in coltul acela, extaziate, emotionate si putin speriate.

   Intoracandu-ne inapoi, am sa va spun ca, cu cativa ani inaintea tragediei, auzisem vorbindu-se despre Padre Pio ca despre un sfant care traia langa Foggia. In zilele triste care au urmat nenorocirii mele, am luat obiceiul de a-l invoca de departe. Ma rugam deasemenea ca el sa faca in asa fel incat sa-l pot intalni la San Giovanni Rotondo.

   In sfarsit, dupa multe piedici si nepotriviri, am putut porni spre Foggia, insotita de o cumnata. Acolo am auzit pentru prima data vorbindu-se despre parfumul lui Padre Pio. In autobuz, doua doamne care stateau alaturi de noi, discutau, iar prima fraza pe care am 

auzit-o  spunandu-se, a fost: < Sti ca Padre Pio se face simtit chiar de departe printr-un parfum? >  Am ramas stupefiata, m-au trecut fiori si am inteles. Va las sa va imaginati ca eram pe punctul de a izbugni in plans. Iata deci ce am scris si semnez, spre gloria Lui Dumnezeu."

   Un prieten din Sicilia era foarte surprins pentru ca simtea miros de mucegai de cate ori venea la San Giovanni Rotondo si se afla in biserica sau in locurile din manastire frecventate de Pasdre Pio.

   - Ce poate sa insemne acest miros de mucegai?, m-a intrebat intr-o seara in timp ce ne plimbam pe bulevard.

   - Fara nici o indoiala, i-am raspuns, mirosul trebuie sa aiba o legatura cu viata ta personala.

   - Intr-adevar, a admis el, frecventez o doamna care are peste patruzeci de ani.

   - Vezi, l-am intrerupr eu, exista deci un motiv.

   - Este o femeie care, chiar daca rezolv situatia cu ea printr-o casatorie, nu mai este in masura sa-mi dea un copil din cauza varstei, pe de alta parte, a adaugat el, nici eu nu mai sunt asa de tanar.

   - Este deci o relatie care miroase a ranced. Sensul mirosului de mucegai este mai mult decat clar, nu ti se pare?

   Tulburat, prietenul mi-a dat dreptate:

   - Nu m-am gandit niciodata la asta. Si ce ma sfatuiesti?

   - Sa pui lucrurile in ordine, cum ar spune Padre Pio, i-am raspuns eu.

   Prietenul sicilian a mai venit sa-l vada pe Padre Pio si mi-a spus ca i s-a spovedit, dupa ce "a pus lucrurile in ordine". Si a adaugat ca nu mai simtea mirosul de mucegai.

   Ce sa mai spunem despre aceasta incredibila marturie a unei vaduve din Roma, despre ce i s-a intamplat in 1961, cand Parintele inca traia.

   "Coplesita si distrusa, cum poate fi doar o mama al carei fiu nevinovat risca sa fie condamnat, petreceam noptile albe, torturata de idei si de ganduri care ma obsedau.

   In mod constant, in tacerea noptilor interminabile, il invocam pe Padre Pio sa mijloceasca si sa se milostiveasca de suferinta noastra. Ii implram ajutorul din adancul sufletului meu cand, intr-o noapte,  am simtit camera invadata de un parfum imbatator. Nu stiam ce sa cred, pentru ca nu exista nici un parfum si nici macar o floare in toata casa. M-am sculat si am controlat peste tot, fara vreun rezultat. Iar parfumul persista, tulburandu-ma. Am inceput sa sper ca obtinusem harul, prin mijlocirea lui Padre Pio, iar aceasta speranta mi-a fost confirmata de sora mea care simtise, la ea acasa,  acelasi lucru cand nevinovatia fiului meu a fost recunoscuta.

   Ca multumire fata de Padre Pio, as vrea sa fie citita aceasta marturie care doreste sa exprime toata gratitudinea noastra fata de el, si sa implore binecuvantarea sa pentru fiul meu, pentru mica sa familie si pentru mine insami, nevrednica si sarmana pacatoasa."

   Raspuns valabil al Lui Dumnezeu, printre atatea altele, la indoielile si la negarea existentei Sale, parfumul Parintelui este si un semn dintre cele mai luminoase al adevarului Lui Cristos si al predilectiei sale pentru Biserica Sa. Acest parfum al lui Padre Pio ar merita, numai el singur, o carte, atat pentru faptul ca este edificator si intareste credinta, precum si pentru ca le raspunde celor care au indoieli, care nu cred sau care sunt ignoranti.

   Pentru a da un alt exemplu, as vorbi despre ce imi spunea directorul grupului de rugaciune al lui Padre Pio, de la Geneva, abatele Albert Fert, la 15 septembrie 1974:

   "Grupul de rugaciune de la Geneva continua sa mearga bine. In special tinerii sunt din ce in ce mai numerosi si ferventi. Multi dintre ei, protestanti la origine, s-au convertit la Biserica catolica gratie lui Padre Pio si a parfumurilor foarte frecvente!"

   Dupa cate stiu, Parintele nu s-a pronuntat niciodata asupra originii mirosurilor pe care le facea simtite. Pe de alta parte, el era prea umil si gelos pe "secretele Regelui". Iar noi eram prea impresionati de maretia sa morala, ne simteam prea mici pentru a avea curajul sa-i punem intrebari pe aceasta tema. Sigur este faptul ca el insusi era constient ca beneficiaza de parfumul sfinteniei. De exemplu, unei studente care i-a multumit pentru parfumul cu care a raspuns la invocatia sa cand i-a cerut ajutorul la un examen pe care, de altfel,  l-a trecut in mod stralucit, Parintele i-a spus: "Multumeste-I Domnului." Este tot ceea ce putem spune si presupune despre  problema de a sti daca "parfumul sfinteniei" al lui Padre Pio avea vreo legatura cu spiritele pure. Oricum, ni se pare ca am dovedit suficient rolul dominant pe care sfintii ingeri l-au jucat in viata sa si in misiunea sa pamanteasca.

_______

INGERII

_______

   Ei il sustineau in ostenelile sale ministeriale si in martiriul cotidian, constant,  prin care "smulgea suflete de la Satana". Ei duceau la Domnul implorarile sale, nutrite de sange si de lacrimi, si le readuceau transformate in vesele si splendide mangaieri si haruri. Ei interveneau in interiorul si in afara confesionalului, in intalnirile pe care le avea cu oamenii.

   Ei serveau de intermediari intre el si fiii sai spirituali astfel incat,  indiferent de coltul pamantului din care fiii si fiicele sale spirituale ii adresau implorarile lor, ei puteau conta pe o rapida si generoasa mijlocire la care mesagerii ceresti erau obligati, date fiind meritele acestui imitator al Lui Cristos si legaturile lui cu Domnul si cu ingerii Sai. Ei puteau conta pe ingeri ma mult decat pe orice alt mijloc de comunicare modern.

   Padre Pio avea, de asemenea, un inger personal pe care il punea mereu la treaba sau, cum va spune el insusi intr-un pretios text inedit, il trimitea "sa se plimbe". In fine, ingerii, vom spune impreuna cu Parintele Lamy, "erau pentru Padre Pio, mangaierea de seara."

                                                           Giovanni Siena (Stella Maris nr.380,381)

                                                                                        (Regina Pacis nr.30,33)