San Martino di Schio - Maria ne cheama. Timpul Satanei

Despre Renato Baron si alte mesaje primite, mai puteti citi in postarile:
http://dinimaginatie.blogspot.ro/2012/06/regina-iubirii-san-martino-di-schio.html
http://dinimaginatie.blogspot.ro/2015/07/a-o-primi-pe-maria-mama-parasita.html
http://dinimaginatie.blogspot.ro/2012/09/rugaciunea-si-sufletele-din-purgatoriu.html

   Lectura tematica a mesajelor Mariei "Regina Iubirii":

  Iata cateva din mesajele primite de la Sfanta Fecioara - "Regina Iubirii", de catre Renato Baron: 

   13.01.1986:
   "Satana este pe cale sa stapaneasca asupra tuturor institutiilor: sunt implicati guvernanti  si politicieni. Dumnezeu a fost dat la oparte."

  08.05.1986:
   "Prea multi sunt aceia care ar vrea sa salveze lumea, dar care nu sunt in stare pentru ca in locul Lui Dumnezeu ei   l-au preferat pe Satana."

  23.02.1987:
   "Impreuna fiti uniti in mare numar pentru a combate, cu iubirea, raul din aceasta lume invaluita de  puterea Satanei. Iubirea pe care Isus a dat-o lumii, nu mai este! Atatea vorbe, vorbe, dar inimile sunt ruinate."
  
   "Lucrati cu Maria pentru a-l opri pe cel rau si lucrarile sale, pentru ca el este pe cale sa secere o mare parte a omenirii."

  18.05.1987:
   "Lumea s-a umplut de prea mult rau din cauza prea multor martori falsi. In acest timp de confuzie, Satana este pe cale sa atraga omenirea intr-un apus sumbru, dar Stanca asezata de Petru va ramane cu voi, dragi copii, cu daruirea voastra."

   19.10.1987
  "In acest timp de haruri extraordinare pentru voi si pentru Biserica, se manifesta si o mare confuzie a spiritelor; ea se manifesta prin fractura credintei si prin difuzarea de revelatii false. Cel care pescuieste contra credintei se osandeste pe sine si se impovareaza cu cea mai mare raspundere: el se vinde celui rau semanand confuzie in sanul poporului credincios."

   06.03.1988
   "Sa se opreasca dezordinea conjugala distrugatoare, care este lucrarea celui rau."

   17.04.1988

Papa Ioan Paul II si Renato Baron

   "Sufletele voastre, copiii Mei, sufletele voastre! Sunt prea multe suflete devorate de cel rau. Daca as fi fost ascultata si de preotii Mei, cand avertizam in toate aparitiile Mele ca se apropie aceasta actiune diabolica a celui rau care este pe cale sa infesteze omenirea! 
   Nu fiti complici cu distrugatorii operei Lui Dumnezeu, ca sa nu fiti supusi judecatii."

   13.07.1988
   "Fiti santinelele sufletelor voastre! Lucrarea celui rau este mare cat lumea. Printul raului este pe cale sa intunece lumina. Va cer sa-L urmati pe Isus. Gasiti forta si aveti curajul sa strigati adevarul cu Maria. Strigati impotriva oricarei ipocrizii care este pe cale sa insele toata omenirea."

   17.08.1988
   "Copilul Meu (Renato), ca niciodata in istoria umana, toate puterile satanice sunt in lucru, dar lucrarea voastra este de origine divina."

  19.10.1988
   "Fiti poporul Lui Dumnezeu unit cu Maria, victorios in aceasta batalie contra raului. Fiti treji, copiii Mei, pentru a nu cadea in mainile unei teologii aberante, care tulbura si va indeparteaza de Dumnezeu, oferindu-va un cult satanic."

   18.03.1989
   "Dragii Mei copii, chemati-Ma adesea, ne vom ruga impreuna, chiar si noaptea, pentru ca noaptea a devenit timpul in care Satana isi strange recolta."

   22.07.1989
  "Sa stiti sa-i dati putere Spiritului Sfant si veti vedea nimicite toate ereziile deviante, nascute dintr-o confuzie teologica conceputa de inselatorul oamenilor. Vad cum creste in fiecare zi numarul victimelor sale! De aceea va chem sa sunati din trambita de desteptare aTatalui (cf. Isaia 58,1)."

  18.10.1989
  "Cel rau a reusit sa intre in inimile multora dintre copiii Mei, semanand scepticism, indiferenta, neincredere. Inima Mea de Mama sufera pentru atata orbire si atata gol care lasa loc atat de multor erori."

    24.06.1990
   "Dragi copii, dusmanul pueril si mincinos, viclean mistificator, a tot viciul si falsului rasarit, a inselat multi oameni, promitand o victorie care nu va veni niciodata."

   27.08.1990
   "Suferintele care va lovesc zilnic deriva din marea nelegiuire pe care Satana si discipolii sai sunt pe cale sa o lucreze in lume... Dragi copii, voi sa incetati orice erezie!"

   26.09.1990
   " O mare parte a lumii care este frumoasa, creata de Dumnezeu, il dispretuieste pe El, Creatorul, alergand cu disperare spre Satana."

   21.11.1990
   Cat de multi copii ai Mei sunt pe calea pierzarii! Cati nu spun ca sunt ai Mei si, in acelasi timp, Ma combat!

   28.11.1990
   "Dragi copii, Eu va fac puternici in credinta, perseverenti in lupta contra raului. Singuri nu veti putea iesi teferi din perversiunea satanica ce invadeaza lumea."

   14.01.1991
   "O lume aliata cu Satana loveste si bulverseaza omenirea. Diavolul lucreaza fara pauza pentru a distruge totul. In aceste timpuri din urma sunt putini cei care s-au impotrivit celor care traiesc in minciuna si din minciuna. Voi sa cautati mereu adevarul, pentru ca el face parte din caritate."

  02.10.1991
   "Ceasul intunericului este pe cale sa vina asupra omenirii, dar Satana se teme de Salutarea Ingerului pe care voi o rostiti de multe ori : "Bucura-Te, Marie". Astfel, el se teme de prezenta Mea. De aceea va cer sa fiti cu Mine."

   02.02.1992
   "Eu v-am chemat in acest timp in care fortele urii si puterile minciunii sunt la lucru contra poruncii Lui Dumnezeu... Sa stiti, toti copiii Lui Dumnezeu, ca timpul Anticristului a venit, timpul in care prevaleaza stiinta desarta a falsilor profeti si lucrarea oarba a orgoliului lor."

   08.12.1990

  "Prin imaginea Mea, Eu asigur prezenta Mea care va inlatura cumplitul haos in care a cazut omenirea pervertita de diavolii iesiti din Infern pentru marele atac final."

   15.08.1999
   "Copiii Mei, in acest timp, este in joc soarta a milioane de suflete pe care Eu as vrea sa le salvez; de aceea cer ajutorul tuturor celor consfintiti Mie."

    31.12.2000
   "Copiii Mei, mergand pe drumul lumii, si voi sunteti pe cale sa pasiti pe sub arcul istoriei. Au trecut doua mii de ani si lumea este inca sclava a raului, a unei false libertati. Ea doreste si cauta cu ardoare un paradis inaccesibil, iluzoriu. 
   Nu-ti petrece timpul in mod inutil si nu petrece in intuneric sfarsitul lungului tau parcurs."

   14.10.2001
   "Copiii Mei, in aceasta perioada a istoriei lumii si a Bisericii, in care toate valorile iubirii divine si ale iubirii umane, ce au cel mai inalt loc, sunt puse in fata celui mai dramatic si mai tragic conflict, Eu ma gandesc la voi. Este timpul pe care vi-l anuntasem! Rugati-va impreuna cu Mine ca sa fie un timp de Milostivire."

                                                               Sursa: Revista  "REGINA PACII", nr. 237

 (Renato Baron a plecat la Domnul, in orasul SCHIO, provincia Vicenza (Italia de nord), in 2 septembrie 2004, la varsta de 71 de ani, dupa o lunga boala. A avut timp de 19 ani aparitii mariane, incepand cu 25 martie 1985. La Schio, Sfanta Fecioara a aparut sub numele de "Regina Iubirii". Renato a fost primul care a aplicat in propria sa viata, mesajele primite. In intalnirile sale mistice, "Regina Iubirii" a transmis mai mult de 1.500 mesaje catre lume, prin intermediul lui.  Mesajele au fost examinate de Biserica si a fost autorizata distribuirea lor.)
  

Renato Baron, martor al bucuriei crestine

Una dintre ultimele aparitii publice ale lui Renato Baron, inainte de moartea sa precedata de o indelungata boala

APARITIA FECIOAREI MARIA LA ILE-BOUCHARD, FRANTA (a 3-a parte)

prima parte: http://dinimaginatie.blogspot.ro/2016/02/aparitia-fecioarei-maria-la-ile.html
a 2-a parte: http://dinimaginatie.blogspot.ro/2016/02/aparitia-fecioarei-maria-la-ile_27.html

                                                                                                 Vineri, 12 decembrie

  In acea zi de vineri - continua marturisirea Jacquelinei - Sfanta Fecioara ne-a aparut cu o aureola de toate culorile, in afara de negru si violet, si cu frumosul cuvant MAGNIFICAT , scris in intregime pe pieptul Ei. Stralucea de fericire. Se pare ca era ziua in care Franta a fost salvata...! Eu am aflat asta dupa foarte multa vreme, dar domnul paroh a stiut-o in saptamana urmatoare, de la un ofiter din Ministerul de Interne care venise sa multumeasca Mariei ca salvase Franta. El i-a spus domnului paroh:
   - Franta a fost salvata de rugaciunea celor patru fetite si de rugaciunea tuturor copiilor din sat care se aflau la picioarele Mariei.
   Deci, Maria nu ne-a mai cerut sa ne rugam pentru Franta, caci stralucea de bucurie.
   Ea a spus: Cantati Bucura-Te, Marie
   Dupa ce am terminat, ea a adaugat: Cantati din nou Bucura-Te, Marie.
   Niciodata nu ne mai ceruse sa-i cantam de doua ori. Si, stiti, inima noastra era atat de coplesita cand o vedeam pe Sfanta Fecioara, incat am crezut ca n-am inteles bine ce ne-a cerut, de aceea i-am spus:
   - Poftim, Doamna?
   Cu un suras bland, Ea a repetat: Vreti sa cantati din nou Bucura-Te, Marie?
   - Da, da, Doamna, sigur ca vrem! - am raspuns toate patru in acelasi timp.
   Si, din toata inima, am cantat Bucura-Te, Marie.
   In vinerea aceea, cu mana stanga pe inima, ea ne-a intins mana dreapta si ne-a spus:
   - Sarutati-Mi mana.
   Am avut, pentru a doua oara, acest har si aceasta bucurie de a saruta mana Mariei. O mana calda. 
   Toti preotii care ne inconjurau, si toata multimea, toti care mai traiesc inca, va vor spune: <Noi n-am vazut-O pe Sfanta Fecioara, dar i-am simtit prezenta>
   Apoi, Ea ne-a indemnat sa facem o decada de Rozariu si ne-a pus aceasta intrebare:
   - Va rugati pentru pacatosi?
   - Da, Doamna, ne rugam.
   - Bine. Mai ales, rugati-va mult pentru pacatosi.
   Ne-a indemnat sa ne mai rugam o decada de Rozariu, apoi eu i-am cerut din nou minuni.
   Preotii care erau acolo, mi-au spus: <Sti, Jacqueline, ar fi bine daca ar mai face o minune.>
   - Oh, Doamna, ati vrea sa mai faceti o minune?
   - Eu nu am venit sa fac minuni, ci sa va cer sa va rugati mult, mult. Reveniti maine la ora 13. 
    Si a disparut in frumoasa Sa lumina.
    Apoi preotii ne-au pus intrebari, separat fiecareia. Si apoi ne-am dus la scoala.

   Sambata, 13 decembrie

   La ora 13, multimea era in biserica. Ne-au inconjurat multi preoti si ne-au separat in asa fel incat sa nu ne vedem una pe alta, ci sa vedem bine deoar coltul in care aparea Fecioara Maria.
   In momentul aparitiei, toate patru, in acelasi timp am spus: <Oh, iat-O!> si ne-am dus sa ingenunchem la picioarele Sale. In acea sambata, Maria nu mai avea aureola de toate culorile, dar pastrase frumosuu cuvand MAGNIFICAT, iar in acea sambata a fost o aparitie de rugaciune. Ceea ce a venit sa ne ceara Maria la Ile-Bouchard este foarte simplu. Ea ne-a cerut rugaciunea Bucura-Te, Marie si, mai ales, Ea a venit sa ne invete sa ne rugam. Iar rugaciunea pe care ne-a cerut-o, ei bine, este Bucura-Te, Marie.
   Si in multimea care era acolo, multi erau necredinciosi, multi pierdusera aceasta rugaciune simpla. Cerandu-ne sa o cantam sau s-o recitam, Maria a facut ca toata multimea care era in biserica, sa se roage. Si multi, prin intermediul nostru si in contact cu Fecioara Maria, au redescoperit aceasta frumoasa rugaciune. De aceea Monseniorul Ferrand, arhiepiscop de Tour, a cerut sa ne rugam Fecioarei Maria la Ile-Bouchard, sub titlul Sfanta Fecioara a Rugaciunii. Pentru ca aceasta rugaciune, Bucura-Te, Marie, este foarte simpla, dar care ii face Mariei o bucurie atat de mare incat nu se poate imagina. Cu cat ne rugam, cu atat ea era mai fericita. Noi observam ca era din ce in ce mai frumoasa, iar ea era din ce in ce mai fericita. Cu cat recitam mai multe Bucura-Te, Marie, cu atat ea era mai bucuroasa. Astfel incat, in acea sambata a fost o aparitie de rugaciune. Si, din timp in timp, Ea isi intorcea ochii spre acea multime care se ruga.
   Mai inainte, preotii imi spusesera: <Jacqueline, sa insisti. Nu se stie cand se va termina totul. Oh, sa insisti pentru ca Ea sa faca o minune.>
   Si am implorat-O:
   - Oh, Doamna, ati vrea sa faceti o minune?
   Si, surazand, Ea ne-a raspuns:
   - Mai tarziu.
   Apoi, dupa ce mi-a vorbit mie personal, ne-a spus:
   - Reveniti maine, la ora 13, va fi ultima oara cand voi veni.

   Duminica, 14 decembrie

   Va fi a zecea oara cand vom avea harul de a o contempla pe Fecioara Maria. Mii de persoane erau ingramadite in biserica. Toti preotii, toti cei care au putut veni, erau prezenti acolo, in jurul nostru.
   In aceasta duminica aveam fiecare un buchet de flori, caci cateva persoane s-au dus la Tours in ajun si au cumparat flori care sa fie daruite Sfintei Fecioare. Surioara mea avea un buchet de tradafiri, Laura un buchet de violete, Nicole un buchet de garoafe, iar eu un buchet de flori de camp. Preotii si primarul, precum si primarii din comunele invecinate care erau acolo, mi-au spus: <Jacqueline, vezi cum te descuri, caci florile sunt pentru Ea. Toate parohiile prezente ii dau aceste flori, ii ofera aceste flori.>
   Maria ne-a aparut mai frumoasa ca niciodata, mai stralucitoare de fericire. Iar ingerul Gabriel, cu un genunchi la pamant, era, ca intotdeauna, in admiratie si contemplatie in fata Ei.  Fecioara Maria ne-a spus: 
   - Cantati Bucura-Te, Marie.
   Preotii din Touraine scrisesera pe o hartie ceea ce i-am citit Mariei:
   - Doamna, va rugam sa binecuvantati pe Mons. Arhiepiscop de Tours, cei 25 de ani ai sai de episcopat, pe Mons. Episcop de Blois, cele doua parohii, scolile, misiunea Postului Mare, preotii decanatului si sa daruiti preoti in Touraine.
   Sfanta Fecioara a asteptat puti, apoi ne-a facut un semn de aprobare cu capul.
   Ne-am luat florile, ne-am ridicat in picioare, si am inaltat buchetele.
   - Doamna, flori pentru dumneavoastra!
   Sfanta Fecioara a privit cele patru buchete si era foarte fericita ca i se ofera flori. Ne-a zambit, dar nu a luat florile. Atunci ne-am intins putin mai mult spre Ea. Surioara mea era pe varful picioarelor, iar cele patru buchete ale noastre se intindeau cat mai aproape posibil de mainile Sfintei Fecioare, ca sa le poata lua.
   - Doamna, iata florile!
   Le-a privit, a suras, atunci i-am spus:
   - Doamna, dar luati-le, luati-le!
   - Nu, n-am sa le iau, le voi saruta, le voi binecuvanta si le veti lua voi.
   Si Sfanta Fecioara a binecuvantat fiecare buchet. I-am prezentat intai buchetul de flori de camp, apoi pe cel de garoafe. Dar buchetele mici aveau tija scurta. A trebuit sa ma ridic in varful picioarelor pentru ca Maria sa le poata saruta. Si atunci, intreaga multime care era acolo, toti acei preoti, au simtit prezenta Fecioarei Maria alaturi de ei.
  In acea duminica Fecioara Maria ne-a cerut sa recitam toate cele cinci decade ale Rozariului. Vedeti, Ea a venit ca sa ne invete sa ne rugam. Pentru inceput, ne-a invatat un frumos semn al crucii, apoi am cantat un Bucura-te, Maria, apoi o decada, apoi doua decade. Si toti acei necredinciosi care erau in acea duminica acolo, au recitat Rozariul intreg...!
   I-am pus Sfintei Fecioare o intrebare pe care mi-o indicase o calugarita:
   - Doamna, ce trebuie sa facem pentru a-L consola pe Domnul Isus de durerea pe care i-o pricinuiesc pacatosii?
   Ea a raspuns cu un chip meditativ:
   - Trebuie sa va rugati si sa faceti sacrificii.  Apoi:
   - Recitati o decada de Rozariu cu bratele in cruce.
   Atunci, toate patru, in acelasi timp, am spus decada cu bratele in cruce. ( pe vremea aceea, in Postul Mare, domnul paroh ne cerea sa ne rugam cu bratele in cruce).
   Apoi, Ea m-a privit si mi-a spus:
   - Spuneti multimii sa cante Magnificat. Caci pe piept ea avea acest frumos cuvant MAGNIFICAT scris cu litere de aur.
   Alaturi de mine era un paroh din imprejurimi. I-am spus: <Sfanta Fecioara cere ca multimea sa Cante Magnificat. El a transmis cererea parohului din Ile-Boucard. Si atunci domnul paroh a intonat Magnificat, in latina, pe un ton solemn.

Parohul Segelle si vizionarele

   De opt zile Sfanta Fecioara ne privea, dar la cuvantul Magfnificat, Ea si-a intors magnificii ochi albastri spre Cer... Sunt extraordinare toate secundele in care O vezi pe Maria. Dar a  O vedea pe Sfanta Fecioara in timpul cantarii Magnificat, era cu totul extraordinar! Bucuria Sa! Noi, copiii, vedeam ca si cum o rugaciune ar urca din inima Sa spre Cer. Dar ce bucurie! Era atat de fericita incat ne transmitea aceasta bucurie. Eram departe de a semana cu Maria. Ea era atat de frumoasa, atat de fericita, incat inima a inceput sa-mi bata de bucurie, am crezut ca voi muri de bucurie. Pe chipul Ei era un suras ca de copil. Rugaciunea era in latina iar eu, pe vremea aceea, nu stiam ce inteles are rugaciunea Magnificat, dar am vazut atunci ca era o mare rugaciune de bucurie.
   La sfarsitul cantarii Magnificat, chipul Ei si-a reluat expresia pe care o avusese toata saptamana...
   Si apoi, ne-a spus din nou:
   - Recitato o decada de Rozariu.
   Inainte de aparitie, preotii imi spusesera: < Jacqueline, ieri, Sfanta Fecioara a spus ca va face o minune mai tarziu. Este ultima zi. Insista ca Ea s-o faca astazi.>
   Si atunci am insistat, am implorat:
   - O, Doamna, inainte de a pleca, ati vrea sa faceti o minune?
   Ea mi-a raspuns:
   - Inainte de a pleca, voi trimite o puternica raza de soare.
   Si cum in aceasta ultima zi Ea a ramas 35 de minute cu noi (din zi in zi ramanea mai mult pentru ca ne faceasa ne rugam din ce in ce mai mult, nu ne-a vorbit tot timpul, dar au fost comunicari de la suflet la suflet, de la inima la inima.
   Si apoi, ne-a spus cu bucurie: 
   - Cantati Bucura-Te, Marie.
   Toate patru am intonat Bucura-Te, Marie, si in timpul cantecului, noi copiii am zarit o puternica lumina, ca un proiector, care o ilumina pe Sfanta Fecioara si pe Inger, ceea ce facea mult mai lumos ceea ce vedeam. Era raza de soare anuntata.
   Afara, in acea zi de decembrie, cerul era cenusiu, cu ceata. Toata multimea si preotii au vazut o raza care a aparut dintr-un vitraliu. Dar nu era luminat intregul vitraliu. O raza subtire aparuse printr-un mic patrat al unui vitraliu, foarte subtire si, pe masura ce sosea, intensitatea luminii crestea; lumina a inconjurat coloanele si cand a ajuns acolo unde era Fecioara Maria, ingerul, si noi patru, lumina s-a desfacut in evantai. Am auzit un <oh!>, o exclamatie in multime. I-am spus imediat preotului care era langa mine: <Domnule paroh, Sfanta Fecioara a spus ca va trimite o puternica raza de soare. Iar Parohul a anuntat intregii multimi: <Fratilor, aceasta raza de soare ne este trimisa de Fecioara Maria.>
   In aceasta magnifica raza de soare, Sfanta Fecioara ne-a intrebat:
   - Domnul paroh va construi grota?
   Domnul paroh nu ne spusese da... iar noi nu  i-am spus Sfintei Fecioare nu... I-am spus:
   - Da, da, o vom construi.
   Sfanta Fecioara a fost foarte multumita de acest raspuns. Si a terminat prin aceasta rugaciune pe care ne-o repeta in fiecare zi: O, Marie, zamislita fara de pacat, roaga-Te pentru noi cei care alergam la Tine.
   Inainte de a pleca, ne-a binecuvantat si a cuprins cu privirea tota multimea care era acolo. I-a privit apoi pe preotii din jurul nostru, cu mare duiosie. Apoi ne-a privit pentru ultima oara pe noi patru, dar stiti, cu niste ochi care nu pot fi uitati. Cum va spuneam, de un albastru care nu se gaseste pe pamant, care emana bunatate, blandete, tandrete si, mai ales, o mare puritate.
   Surazand, a disparut in frumoasa Sa lumina, precum si Ingerul care era mereu in admiratie si contemplatie in fata Ei. Atunci, noi, cele patru, am observat acel frumos evantai al razei de soare, care va disparea si el, foarte incet: singura raza de soare din Ile-Bouchard din ziua aceea. Eu plangeam, pentru ca ma obisnuisem s-O vad pe Sfanta Fecioara in fiecare zi. Stiam bine ca a doua zi nu O vom mai revedea.
   Si viata noastra de scoala s-a realuat, ca in saptamanile precedente dar avand in inima noastra acest har si aceasta bucurie de a O fi contemplat si admirat pe Fecioara Maria, timp de sapte zile. Si nu-i voi putea multumi niciodata indeajuns ca a lasat sa se graveze in sufletul meu aceasta viziune, aceasta frumusete a Mariei.

Grota din interiorul bisericii, ceruta de Sfanta Fecioara

    La Ile-Boucard a fost facuta grota in care a fost asezata statuia Sa precum si cea a ingerului. A fost mai intai o grota de hartie, pana la Craciunul lui 1947. De la aceasta data a fost asezata o grota de sticla, opera d-rei Richon - profesoara la Artele Frumoase din Tours. Aceasta artista a realizat si o statuie a Fecioarei Maria si o statuie a ingerului, care au fost asezate in grota cu autorizarea Mons. Ferrand, arhiepiscop de Tours. Ele au fost binecuvantate in ajunul zilei de 15 august 1966. In anul marian 1988, ansamblul grotei si statuilor a fost inlocuit, cu autorizarea Mons. Honore, arhiepisco de Tour, cu o opera a d-nei Lecomte.
   Stiti, nu este nimic exaltant..., nu este ceva miraculos, ci foarte simplu. Fecioara Maria, Sfanta Fecioara a Rugaciunii, va asteapta. Si chiar daca nu veti merge sa va rugati Ei la Ile-Bouchard, este suficient sa spuneti un Bucura-Te, Marie si puteti fi siguri ca-i atingeti inima.
   Cum sa ne rugam? Eu bine, un Bucura-Te, Marie si Sfanta Fecioara este foarte fericita. Ea a cerut aceasta rugaciune pentru tara noastra. A spus: <Voi darui fericire familiilor> si familiile au multa fericire aici. Si apoi nu uitati rugaciunea si sacrificiile pentru pacatosi.
   Am sa fac semnul crucii (spune Jacqueline) asa cum m-a invatat Fecioara Maria. Nu putem sa-l facem asa de incet. Dar aceasta a fost prima rugaciune invatata de la Ea. Veti vedea: este foarte, foarte incet, pentru ca in momentul in care Ea ne facea acest semn al crucii, retraia ceea ce a trait la picioarele crucii, iar noua, copiilor, ne-a transmis asta in inima noastra de copil. Oh! Stiti, suferinta, pentru mine, este o picatura de apa, dar suferinta Sa era de mii de ori mai mare. Dar pot sa va spun un lucru: este o suferinta frumoasa, pentru ca este o suferinta oferita. Asadar, veti vedea acest semn al crucii. Sunt sigura ca de acum nu veti mai face semnul crucii asa cum aveati obiceiul sa-l faceti..."

   Atitudinea copiilor in timpul viziunilor

   Este imposibil sa se faca o descriere stiintifica a atitudinii vizionarelor in timpul viziunilor lor,caci nici un test, nici o experienta nu a fost facuta de martori.
   Din declaratiile principalilor martori reiese ca nu s-au aflat niciodata in fata unui extaz propriu-zis - adica a suspendarii simturilor - si nici chiar in prezenta unui inceput de absorbtie a acestor simturi. Fetitele erau pe deplin constiente de ceea ce se intampla in jurul lor. Ele auzeau perfect multimea atunci cand se rugau cu Sfanta Fecioara, vedeau persoanele care se afla alaturi de ele, chiar le vorbeau atunci cand era cazul, ba chiar, lucru si mai uimitor, erau uneori distrate.
   Un om de stiinta care nu le cunostea pe vizionare si care a asistat o data la viziunea lor, declara urmatoarele: 
   "Nimic rigid, nici extatic in atitudinea lor, dar se simtea ca ele vedeau ceva, si anume ceva care, chiar daca le acapara complet atentia, nu le cufunda nici in rapire, nici in extaz, nici in teama, nici in stupefactie. Ele nu au dat decat cateva raspunsuri la <intrebarile> care le erau adresate de catre Persoana care le aparea, dar aceste raspunsuri au fost date intotdeauna intr-un ansamblu perfect, fara nici un semn care sa reveleze vreo intelegere intre ele. Cand s-a terminat aparitia, fetitele au parut in mijlocul multimii, la fel de naturale si simple ca inainte, fara vanitate, fara confuzie, reculese, dar fara ostentatie."

   Dar in afara viziunilor lor din 8 pana in 14 decembrie 1947, atitudinea celor patru fetite era o atitudine simpla si naturala in asemenea masura incat colegele lor nu au avut de loc a se plange de importanta pe care o capatasera ele brusc in ochii tuturor. Se jucau cu ele ca si mai inainte, iar acestea se dovedeau a fi la fel de vesele, la fel de copile ca si inainte. Cand venea ora mesei ele mancau cu aceeasi pofta, iar cand se culcau seara, adormeau imediat si nu se trezeau decat a doua zi dimineata. Aceasta o mira, de altfel, pe d-na Aubry care, mistuita de neliniste la gandul ca fetele sale at putea fi atinse de o boala mintala, a declarat ca n-a putut dormi, nici ea, nici sotul ei, din noaptea de miercuri pana in cea de luni.

   Atitudinea vizionarelor dupa aparitii

   Vizionarele se jucau cu o insufletire si o bucurie debordante, atitudine cu totul normala, de altfel, pentru varsta lor. Nu au fost intimidate de loc de prezenta unui preot strain si a doua calugarite veniti sa le puna intrebari despre ceea ce vazusera... Ele si-au povestit viziunile cu sobrietate si cu mult calm, de parca ar fi fost vorba de o poveste obisnuita care nu avea legatura cu ele, ceea ce-i umplea de uimire pe cei care nu erau initiati... Se degaja din aceste copile o asemenea sinceritate, dar si o asemenea maretie, incat era evident ca problema lor trebuia abordata cu mult respect si umilinta crestina. Fetitele nu vorbeau despre viziunile lor decat atunci cand erau intrebate in legatura cu acest subiect si aceasta nu parea sa faca obiectul preocuparilor lor constante.
   Tuturor celor care-i puneu intrebari, Jacqueline le strecura adesea, ca o concluzie, un sfat sincer: "Ceea ce ne-a cerut mai ales Sfanta Fecioara a fost sa ne rugam pentru Franta si pentru pacatosi. Ea vrea ca toata lumea sa se roage."
   Vizitatorii se inmulteau in asa masura incat, de la mijlocul lui decembrie, Sora Sait-Leon a fost obligata sa inchida poarta scolii. Dar cand fetitele ieseau, ii gaseau acolo pe cei care le asteptau. Este remarcabil ca, in pofida adulatiilor al caror obiect au fost, ele au ramas atat de simple, atat de umile, atat de copile...
   Si a venit momentul in care ele nu mai acceptau sa vorbeasca despre viziunile lor. Raspundeau ca au spus totul si ca nu mai au nimic de adaugat. Dar ascultau intotdeauna cu atentie pe bolnavii si pe amaratii care li se recomandau si nu uitau sa se roage pentru ei... Jacqueline nota intentiile oamenilor, pentru a nu uita nimic, si le spunea inainte de Rozariu. Dupa incetarea aparitiilor, ele veneau in fiecare zi cu bucurie sa recite, la ora 13, Rozariul. Jacquline si Nicole il recitau cu o asemenea atentie incat multi pelerini au fost impresionati si le-au recunoscut numai dupa atitudinea lor. Pietatea lor a castigat in profunzime, fara a deveni ostentativa. Nu numai ca le placea sa vina la biserica, ci le placea sa se roage si seara, la picioarele patului.

   Cateva reflectii asupra acestor apariti

   Cand. Mons Fiot, vicar general de Tours, a studiat evenimentele de la Ile-Bouchard, el a propus ca acest loc al pelerinajelor care incepusera, sa fie numit "Sfanta Fecioara a Rugaciunii".
   Preacurata a inceput ptin a-i invata pe copii semnul Crucii, care este intrarea in rugaciune. Ea il face in asa fel incat prin intermediul acestui gest este exprimata intreaga teologie a Crucii si a Mantuirii.
   Apoi le-a indemnat sa spuna un "Bucura-Te, Marie", apoi o decada de Rozariu, apoi un Rozariu intreg. A cerut, de asemenea, sa se cante "Magnificat", unul dintre marile cantece de multumire ale Bisericii. Fecioara Maria S-a inclinat si a disparut din fata Sfantului Sacrament si a unui alt fel de rugaciune: binecuvantarea cu Sfantul Sacrament. Cand Fiul Ei a fost adus pe altar, Ea a disparut. Parintele Segelle a fost, de altfel, foarte impresionat de aceasta atitudine de respect a Sfintei Fecioare.
   Ile-Bouchard reprezinta o intreaga educatie a rugaciunii: rugaciunea de Adoratie a Ostiei, unde este afirmata Prezenta reala a Lui Isus, rugaciune simpla catre Maria, Rugaciune de lauda. Rugaciune pentru pacatosi, impletita cu sacrificiul. Mai exista si alta rugaciune care este evocata in aceste aparitii, aceea de mangaiere legata de Cultul Inimii Lui Cristos. Rugaciunea ia aici atat forme comunitare, cat si personale. Este o rugaciune ecleziala: are loc in Biserica, pentru Biserica si in ea se manifesta iubirea fata de Biserica.
   Dupa aparitie s-a stabilit un Rozariu zilnic in biserica, care va dura atat timp cat va fi paroh Parintele Segelle.
   Maria a devenit din ce in ce mai bucuroasa, mai frumoasa in timp ce i se adresau rugaciuni. Ea a explicat ca a venit in acest loc pentru ca exista o traditie a rugaciunii in parohie legata de sfanta Jeanne Delanoue. Rugaciunea persoanelor pioase a fost aceea care a atras-O.
   Importanta fundamentala a rugaciunii, a rugaciunii simple, este evidentiata din nou aici. Fecioara Maria S-ar fi putut ruga Fiului Ei pentru salvarea Frantei, fara ca oamenii sa fi stiut ceva despre asta. Dar atunci Dumnezeu nu s-ar comporta cu adevarat ca un tata. Ar lipsi ceva din relatia filiala cu El. Noi nu am sti tot interesul pe care ni-l poarta, nici cat este El de aproape de grijile noastre individuale si colective, si nu i-am dovedi increderea noastra.
   Rugaciunea - inaintea actiunii - poate schimba astfel destinul lumii. Nu este problema unor specialisti, ci intereseaza pe orice om de bunavointa. De aceea, la Ile-Bouchard, Maria a construit o scoala de rugaciune populara, unde sunt invatati preotii, calugaritele, adultii, copiii, tot poporul crestin...
   Aceste adevaruri pot sa para simple, poate prea simple, dar era totusi nevoie sa fie amintite in perioada de dupa razboi. In 1947, lumea occidentala intra intr-o noua perioada a istoriei sale filosofice si spirituale. Aceasta va fi dominata de actiunea umanista. Biserica Catolica este atat de legata de lume incat nu putea sa ramana intacta in ea. Fecioara Maria a venit ca se ne arate si sa ne spuna din nou ca trebuie sa dam prioritate Lui Dumnezeu.
  In Evanghelie, convertirea pacatosilor este un element central al mesajului Lui Cristos.
   Cum sa nu facem o apropiere a acestui apel, de cererile similare facute, de exemplu, la Lourdes sau la Fatima? Un episco francez estima, in 1997, ca doar un sfert dintre practicantii sai sunt convertiti; probabil ca o mare parte a viitorilor practicanti inca nu sunt convertiti; ei nu au fost inca atinsi de har.
   Biserica de maine va fi, astfel, in mare masura, o Biserica a convertitilor. De aceea, Mesajul Sfintei Fecioare la Ile-Bouchard este traditional si, in acelasi timp, adaptat Bisericii care vine.

   O mamica

   Maria si-a inmultit gesturile de afectiune care puteau impresiona inimile fetitelor. Ea le-a sarutat mainile, iar ele au simtit dulceata buzelor sale. A suras cu blandete privinhd-o pe Sora Saint-Leon cum se teme, si-a oferit  crucea rozariului Sau ca sa fie sarutata. I-a suras doamnei Trinson. L-a privit cu bunatate pe parohul Segelle si pe mama Jacquelinnei si a Janettei. A indreptat o privire plina de duiosie spre preoti. A sarutat si a binecuvantat florile care i-au fost oferite. Forme de iubire frumoase si delicate.
   Prin rugaciunea "O, Marie, zamislita fara de pacat, roaga-Te pentru noi care alergam la Tine", si de asemenea prin banderola aparuta la picioarele Sale, incepand de marti: "Eu sunt Neprihanita Zamislire", Ea ne dezvaluie atotputernicia Inimii Sale materne. Isus face ceea ce ii cere Ea, cum vedem la Cana (Ioan 2,1-11).

   Sfanta Fecioara a Familiilor

   "Voi darui fericire familiilor". In 1947 nu se intelegea bine despre ce este vorba. Familia nu era, in mod aparent, de actualitate in spiritul celor care asistau la aparitii. Dar situatia familiilor avea sa evolueze, dupa aceea, foarte rapid. Pe de o parte, se constata o degradare a vietii familiale, prin numarul mare de divorturi. Familia era din ce in ce mai putin ajutata financiar, ceea ce s-a tradus, incepand din anii '65, printr-o scadere din ce in ce mai simtitoare a natalitatii. Contraceptia si avortul au inceput sa marcheze viata curenta a francezilor. Diferenta barbat-femeie a fost contestata tot mai mult. Insasi ideea de casatorie a devenit de neinteles. In final, o ideologie anti-familiala s-a raspandit in lumea intreaga, ecouri ale acesteia intalnindu-se la conferintele organizate de ONU la Cairo, apoi la Beijing. Potrivit acestei doctrine, care este curenta astazi, notiunea de familie, adica de celula stabila in care un barbat si o femeie se leaga durabil si isi cresc copiii, nu mai este de actualitate! Iubirea trebuie deconectata de notiunea de familie! De asemenea, nici procrearea copiilor si educatia lor nu mai sunt, in mod necesar, legate de familie. Presiunea ideologica pentru impunerea acestor idei a inceput sa devina considerabila, chiar in Franta, in cadrul organismelor de sanatate, a institutiilor sociale si ale educatiei nationale.
   "Voi darui fericire familiilor". Aceasta propozitie a Mariei devine profetica. Familia este una dintre marile aventuri ale timpurilor viitoare. A voi sa iubesti si sa te daruiesti in intregime si pentru totdeauna, a voi sa ai incredere in viitor primind viata si ocupandu-te efectiv de educatia copiilor, cere astazi curaj, renuntare si, adeseori, eroism. Familia este, si ramane totusi, legatura iubirii, a fidelitatii si a iertarii, locul in care omul se construieste...!
   Vorbind despre familie la Ile-Bouchard, Fecioara Maria valideaza  conceptul de familie. Ea afirma familia ca locul autentic al fericirii si, mai preci inca, al nasterii fericirii. Familia este, intr-adevar, locul adevarat al uceniciei adevaratei fericiri, care consta in a ne stima, a ne darui, a nu ne teme de celalalt. Este locul cunoasterii Lui Dumnezeu si al transmiterii unei adevarate si sanatoase relatii cu El. Aventura este posibila cu Dumnezeu.
   Astfel, Ile-Bouchard este un apel pentru tineri de a intemeia familii, in ciuda eforturilor pe care le presupune acest lucru. Sa ne amintitm mereu ca Isus S-a nascut si a crescut intr-o familie. De aceea incurajarea adresata de Maria familiilor constituie una din componentele esentiale ale mesajului de la Ile-Bouchard. Familiile nu s-au inselat, ele constituie o buna parte a pelerinilor care merg in acest loc.

   Un mesaj pentru preoti

   Marturia Parintelui Alfonso, unul dintre parohii bisericii Saint Gilles:
   "Cu cat trece timpul, cu cat meditez mai mult la mesajul Sfintei Fecioare a Rugaciunii pentru viata mea sacerdotala, cu atat mai mult inteleg ca Ea isi dezvaluie in aceasta biserica parohiala Saint-Gilles din Ile-Bouchard, Iubirea Sa Materna pentru Biserica si, in special, pentru preoti.  Ea ne invita sa ne lasam iubiti, induiosati, mangaiati si vindecati de Ea."
   Marit, 9 decembrie 1947, Sfanta Fecioara il invita pe paroh: "Spuneti-i domnului paroh sa vina la ora doua si sa aduca multimea si copiii ca sa se roage."
   Invitatia Sa nu inceteaza sa rasune nici astazi. Un mare Mesaj de Iubire si de Pace pentru secolul 21.

                                         din "L'Etoile Notre Dame", nr.74 - "Regina Pacis", nr.193)

APARITIA FECIOAREI MARIA LA ILE-BOUCHARD, FRANTA (a 2-a parte)

prima parte: http://dinimaginatie.blogspot.ro/2016/02/aparitia-fecioarei-maria-la-ile.html
a 3-a parte: http://dinimaginatie.blogspot.ro/2016/03/aparitia-fecioarei-maria-la-ile.html

                                                       La 8 decembrie 1947

   Jacqueline continua povestirea: 
   "Sora care ne tinea lectia, ne-a spus: < Oh! Copii, astazi este sarbatoarea Neprihanitei Zamisliri a Sfintei Fecioare. Ar fi bine sa intrati in biserica sa va rugati Fecioarei Maria.
   Mica mea verisoara, Nicole, lua masa acasa, si pentru ca locuia la 3 km departare, trebuia sa faca drumul pe jos. In fiecare zi, la ora 13, treceam prin fata acestei vechi biserici catolice.
   Le-am propus surioarei si verisoarei mele: 
   - Daca vreti, vom intra sa spunem o rugaciune Sfintei Fecioare.
   - Sigur ca vrem - au raspuns ele.
   Am intrat si am ingenuchiat pe primele scaunele de rugaciune. Nu aveam rozariul pentru ca nu luasem obiceiul sa recit Rozariul Mariei. Numai sora mea avea un mic rozariu pe ca i-l daduse invatatoarea ei cu cateva saptamani in urma, pentru ca invata bine.
   In capsorul meu de copil, mi-am spus: <Voi recita zece Bucura-Te, Marie, numarand pe degete.>

   Prima aparitie

   Eram la a patra Bucura-Te, Marie, cand,  deodata, intre vitraliu si altar,in colt, am vazut o Doamna de o frumusete extraordinara. Oh, cat era de frumoasa aceasta Doamna, cat era de frumoasa! Si, alaturi de Ea, cu un genunchi la pamant, un inger. Era atat de frumos incat inima a inceput sa-mi bata foarte tare si, instinctiv, am impins-o cu cotul pe verisoara mea, care era ocupata sa ridice cutia rozariului Jeanettei, care cazuse.
  - Ah, Nicole, priveste, priveste-O pe frumoasa Doamna.
   Ea a ridicat capul si a spus:
   - Oh! Ce frumos! Oh! ce Doamna frumoasa! Oh! Ce Doamna frumoasa!
   Iar surioara mea, Jeanette, atrasa de frumoasa lumina, s-a ridicat si ea si, asezandu-se pe scaun, si-a impreunam mainile:
   - Oh! Ce inger frumos!
   Era atat de frumos ingerul!
   Si ce-am facut atunci? Ei bine, ne-am strans toate trei, unele in altele si O priveam pe aceasta frumoasa Doamna care ne zambea. Dar n-am indraznit sa ne apropiem de Ea. Cine era aceasta frumoasa Doamna? Le-am spus micutelor:
   - Ascultati: trebuie sa mergem sa le spunem celor de afara ca in biserica este o frumoasa Doamna.
   - Oh, da! Oh, da!
   Ne-am precipitat spre usa, intorcandu-ne sa vedem daca frumoasa Doamna mai era acolo. Iar frumoasa Doamna ne urmarea cu privirea si ne zambea. Am iesit. La iesirea din biserica, in fata, este o Bijuterie. Micuta Monique, fiica bijutierului, avand 8 ani, tocmai iesea.
   - Monique, Monique, vino s-o vezi pe frumoasa Doamna care este in biserica.
   Ea s-a uitat la ceas:
   - Este ora unu si zece, n-am timp. Merg la croitoreasa, nu vreau sa intarzii de la scoala.
   Si, in momentulo acela, mica Laura si sora ei mai mare, Sergine - de 15 ani, dadeau coltul strazii:
   - Veniti sa vedeti, veniti s-o vedeti pe frumoasa Doamna care este in biserica!
    Si iata-ne pe toate cinci intrand in graba si mergand de-a lungul acestui mic naos, si
 micuta Laura - de 8 ani, a spus:
   - Oh, dar vad o frumoasa Doamna, si mai vad si un inger!
   Dar fata mai mare, care avea 15 ani, a exclamat:
   - Dar unde vedeti voi asta? Eu nu vad nimic, eu nu vad nimic!
   Si toate acestea se intamplau pe cand inaintam spre frumoasa Doamna. Dar n-am indraznit sa mergem foarte aproape de Ea. Ne-am oprit cam la vreo 10 metri de Ea. Iar fata cea mare nu vedea nimic, si pe noi ne uimea faptul ca ea nu vedea nimic. Totusi ea era mirata cand ne vedea ochii, pe care nu era obisnuita sa-i vada asa cum erau in momentul acela. Atunci i-am povestit acestei fete cum era aceasta Doamna si acest inger.

   Doamna era...

   Pe vremea aceea, era altarul. De fiecare parte a altarului erau doua piedestaluri pe care erau mari plante verzi. Doamna ascundea planta verde. Ea era pe o piatra dreptunghiulara maron, pe care, deasupra, erau cinci trandafiri si aceasta rugaciune, scrisa cu litere de aur, pe care frumoasa Doamna ne va invata s-o spune toata saptamana:
   <O, Marie zamislita fara de pacat, roga-Te pentru noi care alergam la Tine.>

   Doamna era destul de inalta. Era imbracata intr-o magnifica rochie alba, care se largea spre partea de jos, iar la brau avea un cordon albastru ale carui capete se miscau ca sub o usoara adiere care venea din partea dreapta. In jurul gatului si al mainilor, rochia era brodata cu aur. Avea picioarele goale, mainile impreunate si un frumos rozariu alb in montura de aur, pe bratul drept. Pe cap avea un magnific voal alb, brodat cu mari S-uri, ca suprapuse, si se parea ca aceste S-uri suprapuse, aceasta broderie, este o matca a broderiei de Touraine. Dar ceea ce ne entuziasma pe noi, copiii, era magnificul par blond al Doamnei, care-i cobora pana la genunchi. Dar ce era frumos, si ce am contemplat timp de 8 zile (desi totul era frumos pentru noi copiii: rochia Sa, voalul Sau), era chipul Sau - inca nu stiam ca este chipul Mariei. Si stiti, chipul Mariei este ceva de o extraordinara frumusete; micul Sau chip oval, roz, buze mici, roz, dar ceea ce contemplam si admiram, erau ochii. Da, ochii Mariei erau ceva extraordinar. Noi i-am vazut albastri, dar de un albastru cum nu ser afla pe pamant. In definitiv, acest albastru, este tot ceea ce cunoastem despre Maria: toata aceasta bunatate, toata aceasta blandete, toata aceasta duiosie emanau din albastrul ochilor. Iar pe noi, copiii, ceea ce ne-a uimit, era marea puritate care emana din aceasta magnifica privire albastra a acestei frumoase Doamne. Iar aceasta frumoasa Doamna parea foarte tanara, 16-17 ani, dar am numit-O Doamna pentru ca parea o Doamna. Iar in jurul Ei, niste raze de aur formau un fel de grota. La dreapta Sa era un inger care avea culoarea luminii. Era imbracat in alb si avea o pereche de aripi care frematau pe umerii sai, de culoarea luminii, brodate cu aur. Il vedeam din profil. Avea ochi albastri si-i oferea acestei frumoase Doamne un crin cu trei flori albe. Acest inger era in admiratie si in contemplarea acestei frumoase Doamne. Si cu cat parea aceasta frumoasa Doamna o persoana de pe pamant, ingerul era mult mai luminos, mai mult de culoarea luminii. Iar surioara mea, care avea 7 ani, parea ca toata saptamana avusese capsorul intors spre, cum spunea ea, <frumosul  sau inger>... Ea o privea pe frumoasa Doamna, dar capsorul ei era intors putin mai mult spre acest <frumos inger>.
   Dar fata mai mare, careia-i povesteam toate cate vedeam, se temea, si a sfarsit prin a ne spune:
   - Haideti repede, o sa intarziem la scoala, trebuie sa plecam repede la scoala...
   In tot acest timp, frumoasa Doamna s-a lasat descrisa zambindu-ne, si cand am terminat, Ea a disparut in frumoasa Sa lumina. Inimile noastre bateau cu putere. 
   Am alergat la scoala unde curtea de recreatie era pazita de tanara Sora care le invatase sa citeasca pe Jeanette si Laura. Am alergat spre ea:
   - Sora draga, sora draga, am vazut o frumoasa Doamna!
   Si in momentul acela mi-a spus:
   - Dar aceasta frumoasa doamna este Sfanta Fecioara!
   - Sora draga, am vazut-o pe Sfanta Fecioara.
   - Oh, copila mea, dar asta nu se poate, nu mai spune un asemenea lucru!
   - Dar nu sunt singura, mai este si Nicole, Laura si Jeanette.
    In ziua aceea la scoala se afla Parintele Segelle care, inca din 1923, era parohul satului. Era un bun preot de tara, deloc mistic, dar care o iubea mult pe <buna Fecioara>. Deseori ne spunea: <Copii, rugati-va bunei Fecioare."
   Cand a iesit, am alergat spre el:

Parintele Segelle - pe atunci paroh al
bisericii Saint Gilles

- Domnule paroh, domnule paroh, am vazut o frumoasa Doamna in biserica, am vazut-o pe Sfanta Fecioara!
   Domnul paroh a ras de mine:
   - Tu ai vazut tulbure prin ochelarii tai mari! - (pentru ca purtam ochelari din cauza unei miopii puternice).
   I-am spus:
   - Dar nu, domnule paroh, nu sunt singura, mai este Nicole, Laura si Jeanette.
   El ne-a condus in clasa si ne-a pus intrebari impreuna cu Sora directoare si, sever, ne-a spus:
   - Copii, ajunge. O sa va jucati, o sa lucrati, si gata. Nu vreau sa mai aud vorbindu-se despre un lucru ca acesta. Si a plecat.
   Atunci ne-am asezat in rand. Eu nu aveam deloc chef sa intru in clasa. Nu aveam decat o grija, si anume sa ma intorc in biserica. Dar cum sa fac? Tocmai sunase clopotelul. Mi-am parasit randul si m-am dus spre invatatoarea mea, de care-mi era foarte teama:
   - Oh, Sora draga, daca ati sti cat de frumoasa era Doamna!
   - Daca Doamna ta era asa de frumoasa, in locul tau as fi ramas in biserica.

Si mi-a intors spatele. <Aha! Ea vrea sa ramanem in biserica, ei bine, o sa ne intoarcem acolo>, mi-am spus eu, luand asta drept o permisiune. Le-am chemat si pe celelalte trei si iata-ne plecate, iesind de la scoala. Dar domnul paroh, in drum spre presbiteriu, se oprise sa stea de vorba, in mijlocul soselei, cu farmacistul. Si pentru a-l evita, am luat-o pe niste stradute care duceau la biserica si in fundul micului naos al Sfintei Fecioare am zarit-O pe frumoasa Doamna si pe inger, care ne asteptau. Atunci am inaintat. Si pe masura ce inaintam, mergeam tot mai incet. Frumoasa Doamna avea mainile impreunate si ne-a facut semn cu aratatorul sa ne apropiem. Si, instinctiv, stiti - este atat de frumos! - toate patru am cazut in genunchi la picioarele Sale. Iar aceasta frumoasa Doamna care era foarte tanara si zambitoare, a devenit ,deodata, trista. Prima fraza pe care ne-a spus-o, a fost: Spuneti, copilasilor, sa se roage pentru Franta caci ea are mare nevoie de aceasta...! Si chipul ei si-a recapatat surasul. 
   Eu n-am indraznit sa intreb daca este intr-adevar Sfanta Fecioara, dar le-am spus micutelor: <intrebati-O daca nu este cumva Maica noastra din Cer>. Laura si Jeanette i-au pus aceasta intrebare:
   - Doamna, sunteti Mamica noastra din Cer?
   Sfanta Fecioara a raspuns:
   - Da, sunt Mamica voastra din Cer.  Si la cuvantul <cer>, si-a intors magnificii Sai ochi albastri spre Cer.
   Am fost atat de multumita sa stiu ca este Fecioara Maria, incat nu-mi mai era teama deloc: am indraznit:
   - Dar, Doamna, cine este ingerul care va insoteste?
   Sfanta Fecioara s-a intors catre inger, pe care il vedeam din profil, el s-a intors spre noi si, cu un suras bland, ne-a spus:

- Eu sunt Ingerul Gabriel.
   A fost o mare bucurie pentru surioara mea.
   (Seara, povestindu-i mamei, care nu voia s-o creada, i-a spus:
   - Dar sti, mamica, i-am vazut chiar si cei doi ochi.  
   Pentru ca atunci cand s-a intors inspre noi, i-am vazut ochii albastri, dar nu cu aceeasi expresie ca in privirea Mariei).
   Apoi, Sfanta Fecioara ne-a spus:
   - Dati-mi mana voastra sa o sarut.
   Ea era la o anumita inaltime, si atunci ne-am ridicat in picioare. In mediul simplu in care traiam, nu vazusem niciodata un sarut de mana, si atunci m-am ridicat pe varful picioarelor si i-am intins mana, palma, Sfintei Fecioare. Ea s-a aplecat si mi-a luat mana. Am simtit caldura mainii sale - Ea mi-a intors mana si a depus o sarutare pe varful degetelor mele. Apoi a fost randul Nicolei. Dar Laura si Jeanette erau prea mici de inaltime. Atunci am ridicat-o pe Laura, apoi pe Jeanette, fara sa le simt greutatea... Dupa ce ne-a sarutat mainile, Ea ne-a spus:
   - Reveniti asta-seara la ora 17 si maine la 13. Si a disparut in frumoasa Sa lumina.
   Inimile noastre bateau cu putere. Ne-am privit mainile: oh! si ce am observat? Un oval luminos. Ne-am spus: < cu asta, invatatoarea noastra ne va crede>. Am alergat repede in strada. Pe trotuar era o femeie, o negustoreasa de maruntisuri, care matura. Ea ne-a intrebat:
   - Dar, copii, ati vazut cat e ceasul? Ati intarziat de la scoala.
   I-am spus:
   - Nu, doamna, Sfanta Fecioara tocmai ne-a sarutat mainile.
   Si aceasta femeie a vazut ovalul luminos de pe mainile noastre. Am lasat-o uluita, cu matura sa, iar noi am alergat repede la scoala. Dar, din nefericire, orice urma disparuse. Va inchipuiti primirea pe care ne-au facut-o invatatoarele! Si cum eu eram cea mai mare, am fost cel mai aspru dojenita... Dar deindata ce copiii au aflat, mai ales elevele mari, ca Sfanta Fecioara cerea rugaciunea copilasilor, multe dintre ele au avut imediat sufletul indemnat spre rugaciune.
   La ora 16,20, invatatoarea noastra ne-a dat o foaie de hartie si ne-a spus:
   - Scrieti ce ati vazut si ce ati auzit.
   Nicole a scris 16 randuri, eu 23. Dar cele mici nu stiau inca sa scrie si nici sa citeasca bine. Atunci Sora le-a pus intrebari si se pare ca toate patru am spus acelasi lucru.
   Ora 17! Cum era o sarbatoare a Mariei, domnul paroh urma sa recite Rozariul in biserica. Jeanette s-a intors acasa si i-a povestit totul mamei noastre. Mama n-a crezut-o. Nu credea ca pot exista lucruri de felul acesta si i-a cerut fetitei sa nu mai iasa din casa, caci se facea seara. Mama Laurei, la fel. Iar Nicole avea trei km de facut pentru a se intoarce la ferma. Deci, in biserica, la ora 17, ma gaseam doar eu in mijlocul elevelor. A sosit domnul paroh, a inceput sa recite Rozariul si, in acest timp, ingerul si Sfanta Fecioara mi-au aparut, la fel de frumosi. Ea m-a privit, apoi mi-a facut semn sa ma apropii. Dar n-am indraznit, caci domnul paroh era la picioarele Ei, iar in spatele meu era invatatoarea! Atunci m-am intors ca sa le cer voie, dar ele mi-au aruncat priviri severe. Elevele care erau in fata mea s-au intors si au vazut, in ochii mei, ca o contemplam pe Fecioara Maria. Sfanta Fecioara nu mi-a mai facut semn sa ma apropii si a ascultat sfarsitul Rozariului. 

Cand domnul paroh s-a dus sa ia Sfantul Sacrament de pe altarul mare, pentru a-l aduce pe altarul mic, al Sfintei Fecioare, pentru a da binecuvantarea, Maria a disparut si nu a reaparut decat atunci cand domnul paroh L-a reasezat pe Domnul Isus pe altarul mare (semn minunat!).
   La sfarsitul ceremoniei, domnul paroh a plecat in sacristie, iar surorilor le-a fost foarte greu sa le scoata din biserica pe eleve, care le spuneau Surorilor:
   - Nu, nu, Jacqueline o vede pe Sfanta Fecioara, mai ramanem sa ne rugam cu ea!
   Dar stiti, pe vremea aceea copiii ascultau, iar elevele le-au ascultat pe invatatoarele lor. Dar pe mine, in mod curios, m-au lasat in biserica.
   Oh, dar n-am ramas multa vreme singura: invatatoarea mea s-a intors langa mine. M-a luat de umar, m-a intors catre ea si mi-a spus:
   - Asculta, cand cineva pretinde ca O vede pe Sfanta Fecioara in biserica, nu face cum ai facut tu, care te-ai foit mereu!
   Dar atunci, ea a observat brusc ca ochii mei erau plini de lumina... I-am spus:
   - Dar, Sora draga, Sfanta Fecioara este aici!
   Si atunci ea mi-a spus:
   - Dar unde? Dar unde?
   Atunci eu i-am descris-O pe Sfanta Fecioara precum si pe inger...
   Niciodata nu vazusem sa-i fie frica invatatoarei mele. Pe masura ce povesteam, ea tremura, si tremura, si, la un moment dat, mi-a spus:
   - Taci. Sa spunem Bucura-Te Marie.
   Dar sarmanei Surori ii era atat de frica incat nici nu-si mai amintea cuvintele rugaciunii. Fecioara Maria nu era nici batjocuritoare, nici malitioasa, ci o privea pe sarmana draga Sora si suradea bland vazand cum se teme. Si dupa cateva Bucura-Te, Marie, care nu se mai terminau, ei bine, tot surazand, Fecioara Maria si ingerul au disparut in frumoasa lor lumina.
   Atunci i-am spus invatatoarei:
   - Draga Sora, Sfanta Fecioara a plecat!
   Ea m-a privit si a scos un <uff!> de usurare... Caci nu mai putea de frica. M-a luat de brat si mi-a spus:
   - Te intorci acasa, iar maine nu mai vorbim despre asta! 
   M-a insotit pana la patiserie.
   Acasa i-am povestit mamei ce vazusem. Mama mi-a spus:
   - Copii, sa nu-i vorbiti despre asta tatalui vostru!
   Avem un tatic dragut, dar cu un temperament nervos. Deci tata nu a stiut nimic in seara aceea.
   Draga de Sora, care inca mai tremura, s-a dus la domnul paroh. Cand acesta a vazut-o in ce stare era, i-a cerut sa-i povesteasca totul... Atunci, domnul paroh, plin de manie, a ridicat bratele spre cer si a spus: < dar nu vom mai scapa niciodata de povestea asta?! Ei bine, veti vedea. Eu, la ora 13 si un sfert, iau cheia si inchid biserica! Si interziceti-le imediat elevelor sa vina sa dea tarcoale bisericii.>

   Marti, 9 decembrie

   Si iata-ne marti dimineata la scoala. Invatatoarele erau si mai severe decat in ajun, interzicandu-le tuturor elevelor sa dea tarcoale bisericii. Cele mari, care aveau 14, 15 ani, au incercat sa protesteze putin. Dar invatatoarea a facut pe toata lumea sa taca si ne-a dat foarte mult de lucru...
   La iesire, la pranz, mica Laura ne-a spus:
   - Va gasesc in piata din fata bisericii, la ora unu fara cinci!
   La ora unu fara zece, i-am spus mamei:
   - Mamica, mergem s-O vedem pe Sfanta Fecioara...
   Mama era indurerata, dar cum era ora la care mergeam de obicei la scoala, nu ne-a spus nimic. Am iesit, am gasit-o pe mica Laura in fata bisericii si, pe strada, putin mai departe, trei mici prietene. Ele n-au indraznit sa se apropie de biserica, si m-au strigat:
   - Jacquelinne, intreab-O tu pe Sfanta Fecioara daca putem intra in biserica.
   In timpul acesta, bunul nostru domn paroh, plin de manie, a luat cheia! A strabatut in fuga curtea presbiteriului sau, sacristia si chiar naosul mare... Dar, brusc, s-a intors si si-a spus: < Ei bine, nu, nu pot sa inchid usa bisericii mele! > Si s-a intors la biroul sau fara sa inchida usa bisericii. Iar noi, toate patru, am intrat in biserica si, dupa cateva clipe, Sfanta Fecioara ne-a aparut la fel de frumoasa ca in ajun. Dar ingerul, in loc sa fie in dreapta Sa, era la stanga. Parul Sfintei Fecioare era ascuns sub voal, iar pe piept erau niste litere de aur: <MA...CAT >. Nu stiam ce inseamna, pentru ca nu vedeam mijlocul cuvantului.
   Ne-a facut semn sa ne apropiem, si am venit la picioarele Sale. Apoi eu am spus:
   - Doamna, pot sa intre si micile mele prietene?
   - Da, dar ele nu Ma vor vedea.
   Si atunci am iesit repede sa le spun micutelor. In piata din fata bisericii era si o femeie care auzise spunandu-se ca Sfanta Fecioara ar aparea la ora 13. le-am spus tuturor:
   - Puteri intra dar n-O veti vedea pe Fecioara Maria. Si atunci toate patru au intrat si au stat in picioare in spatele nostru.
   Sfanta Fecioara a luat in mana crucea rozariului Sau si, cu mana stanga pe inima, ne-a spus:
                                                   - Sarutati crucea rozariului Meu.

   Pe cruce era un frumos Crist, de culoare aurie, care suferea. Ca si in ajun, m-am ridicat pe varful picioarelor, apoi Nicole, si, fara efort, am ridicat-o pe Laura, apoi pe Jeanette. Femeia care ne privea era emotionata, caci sarutam toate exact in acelasi loc. Si, mai ales, a impresionat-o usurinta cu care le-am ridicat pe cele mici. Nu simteam de loc greutatea lor.
   Apoi, foarte incet, Fecioara Maria a facut un majestuos semn al crucii. Si facand acest semn al crucii, avea chipul cufundat in rugaciune si in meditatie. Noi, toate patru in acelasi timp, am copiat acest frumos semn al crucii. Femeia si fetitele care erau acolo au fost impresionate: niciodata nu au vazut facandu-se un atat de frumos semn al crucii.
   Dupa ce a terminat semnul crucii, Sfanta Fecioara ne-a spus cu tristete:
   - Rugati-va pentru Franta care, in zilele acestea, este in mare pericol. Si apoi, surazand:
   - Spuneti-i domnului paroh sa vina la ora 14 cu multimea si cu copiii ca sa se roage.
   Multimea... eu nu vazusem niciodata multimea! Si atunci, expansiva din fire, m-am intors spre femeia care era acolo si i-am spus:
   - Doamna, Sfanta Fecioara cere multime! Dar de unde s-o luam?
   Ea m-a batut pe umar si mi-a spus:
   - Nu-ti face griji, micutele si cu mine suntem inceputul acestei multimi...
    Sfanta Fecioara i-a zambit femeii care-mi daduse raspunsul acesta.
   Inainte de a pleca, Ea ne-a spus:
   - Spuneti-i domnului paroh sa construiasca o grota aici unde sunt Eu, sa aseze in ea statuia Mea, precum si pe cea a ingerului. Cand va fi terminata, Eu o voi binecuvanta. Reveniti asta-seara la ora 17. Si a disparut.
   Am alergat toate patru la presbiteriu. Ne spuneam: < La ora 14 domnul paroh o va vedea pe Sfanta Fecioara>. I-am spus parohului:
   - Domnule paroh, trebuie sa veniti la ora 14 ca sa va rugati, Sfanta Fecioara va asteapta.
   Domnul paroh ne-a raspuns manios, ca si cum si-ar fi vorbit lui insusi: < Ora 14! Dar este ora lectiei. Sa se duca in clasa, sa asculte de invatatoare si sa ne lase in pace!> Si ne-a dat pe usa afara.
   Nu intelegeam prudenta domnului paroh. Plangeam toate patru. Dar, din fericire, vrednica femeie care era prezenta acolo, ne astepta, si vazandu-ne plangand, ne-a spus:
   - Domnul paroh nu vrea sa vina la ora 14, dar ascultati de el. Sfanta Fecioara v-a dat intalnire la ora 17, intoarceti-va la 17...! 
   Si astfel, am petrecut dupa-amiaza la scoala. Dar totusi, elevele mari, la ora 14, i-au spus Sorei:
   - Sfanta Fecioara ne asteapta ca sa ne rugam.
    Iar surorile au spus:
   - Nu, nu, noi ascultam de domnul paroh.
   Dar, in launtrul lor, toti acesti copii se rugau Fecioarei Maria.
   Si iata ora 17. In seara aceea nu era slujba la biserica, iar eu eram la studiu. Am indraznit sa merg la invatatoarea mea si sa-i spun:
   - Oh, Sora draga, pot sa merg la biserica?
   Ea mi-a raspuns:
   - Fa ce vrei, pe mine nu ma priveste.
   N-am mai asteptat si, dupa ce mi-am facut repede ghiozdanul, am alergat la biserica, unde le-am gasit pe Laura si pe Jeanette. Nicole plecase. In biserica erau deja vreo cincizeci de persoane, dintre care vreo 20 de copii. Femeia de la pranz, care avea un magazin de incaltaminte, inchisese magazinul si s-a dus sa bata pe la porti, sa sune la sonerii si sa le spuna oamenilor:
   - Veniti, veniti, apare Sfanta Fecioara!
   Si in aceasta seara de marti, Sfanta Fecioara si ingerul ne-au aparut la fel de frumosi...! Ne-am asezat la picioarele Sale si era ca si cum ar fi asteptat suflete rugatoare aproape de Ea pentru a ne ruga. Prima rugaciune pe care ne-a cerut-o a fost:
   - Cantati Bucura-Te, Marie, acest cantec care imi place mult.
    Din toata inima noastra i-am cantat acest Bucura-te, Marie, pe care il cantam in Postul Mare, la scoala, la catehism. Il compusese un Parinte predicator montfortan care ne invatase sa-l cantam. 
   De atunci este numit <Bucura-Tem Marie, de la Ile-Bouchard>.
  Sfanta Fecioara era foarte fericita sa-i cantam acest Bucura-te, Marie. Dupa ce am terminat sa cantam, Ea m-a privit si mi-a spus:
   - Va rog sa le spuneti persoanelor sa se apropie pentru a recita o decada de Rozariu.
Din respect, persoanele nu indrazneau sa se apropie de noi. Atunci m-am ridicat si am spus:
   - Trebuie sa va apropiati, o cere Sfanta Fecioara, pentru a recita o decada de Rozariu.
    Sfanta Fecioara si-a luat rozariul si si-a miscat buzele doar pana la <Sfanta Marie...>
   Cand am incheiat decada, am intrebat-O:
   - Oh, Doamna, va trebui sa revenim maine? Veti mai veni si maine?
   Ea mi-a raspuns:
    - Reveniti maine, la ora 13. Cand se va termina totul, va voi spune.
    In acea seara Ea ne-a invata o frumoasa rugaciune din Rue de Bac: < o, Marie, zamislita fara de pacat, roaga-Te pentru noi care alergam la Tine>. Apoi a disparut impreuna cu ingerul in frumoasa lor lumina.
   Persoanele din biserica voiau sa stie - pentru a reveni si a-i invita si pe altii - daca Sfanta Fecioara va reveni...
   - Da, revine maine, la ora 13.
   Seara, cand m-am intors acasa, mama incepea sa creada ca noi, totusi, vedem ceva... dar spunea:
   - Copii, numai tata sa nu afle despre asta!
   Tata nu era acasa, deci nici in seara aceea n-a aflat nimic.

   Miercuri, 10 decembrie

   Invatatoarele continuau sa fie severe...
   Tata iesise sa faca cumparaturi in acea dimineata. Prietenii lui, care se aflau in cafeneaua din fata bisericii, l-au chemat si i-au spus, razand de el:
   - Nu vi sa ne anunti vestea cea mare?
   - Ce veste?
   - Ca fetele tale o vad pe Sfanta Fecioara in biserica... - i-au spus razand.
   Tata, care nu credea nici el ca astfel de lucruri pot exista, a ajuns furios acasa. Noi ne intorceam de la scoala. A venit la mine si mi-a dat doua palma, a rasturnat masa si i-a spus mamei:
   - Suntem de rasul satului! Gata cu scoala la bunele Surori, gata cu parohul, gata cu tot! Inchidem pravalia timp de 8 zile si tinem fetele sub cheie.
   Mama, plangand, i-a spus:
   - Urca, mai intai, ca sa te odihnesti.
   Tata a urcat foarte manios si foarte nervos. Mama a venit la mine si mi-a spus, plangand:
   - De ce nu te duci sa-i povestesti tatalui tau ceea ce vezi?
   M-am dus repede la tata, care nu dormea. M-am asezat pe marginea patului, langa el, si mi-am petrecut bratul in jurul gatului sau. I-am povestit ce se intamplase incepand de luni. I-am vorbit mai ales despre frumusetea si despre bunatatea Fecioarei Maria... El, care nu se ruga, care nu pusese niciodata piciorul in biserica, a lasat sa i se prelinga doua lacrimi pe obraz. A coborat in graba la mama si i-a spus:
   - Sa stii ca ea vede ceva, du-te deci la ora 13 sa vezi ce se petrece in biserica.
   Si astfel, la ora 13, mama era prezenta alaturi de sute de persoane.

Fecioara Maria ne-a aparut la fel de frumoasa. Ne-am apropiat, am venit la picioarele Sale. Ne-a spus:
   - Cantati < Bucura-te, Marie>
   I-am cantat din toata inima noastra. Ea si-a asezat mana stanga pe inima, iar in miercurea aceea, ea ne-a intins mana si ne-a spus: <Sarutati-Mi mana>. Am avut harul si bucuria de a saruta mana Sfintei Fecioare, ridicandu-ne la fel ca in zilele precedente. Sutele de persoane care erau acolo spuneau: < Noi nu am vazut-o pe Maria, dar i-am simtit prezenta>.
   Apoi Ea ne-a cerut sa recitam o decada de rozariu. Dupa treminarea decadei, am auzit ca ma striga cineva: <Jacqueline, Jacqueline!> M-am intors, iar Fecioara Maria si-a intors privirea spre persoana care ma striga. Era mama, care plangea. M-am dus langa ea si mi-a spus: <Cere-i Sfintei Fecioare sa faca o minune, pentru ca toata lumea sa creada...!> M-am dus si am ingenunchiat alaturi de celelalte trei si am implorat:
   - Oh, Doamna! Vreti sa faceti o minune pentru ca toata lumea sa creada?
   - Nu am venit aici pentru ca sa fac minuni, ci pentru a va cere sa va rugati pentru Franta. Dar maine veti vedea clar, nu veti mai purta ochelari. 
Recitati o decada de Rozariu.
    Am recitat decada de Rozariu din toata inima noastra. Era ata de fericita cand ne rugam! Apoi, inainte de a pleca, ne-a spus:
   - Va voi spune un secret pe care nu-l veti spune nimanui. Promiteti-Mi.
   - Da, Doamna, va promitem!
   Inainte de a pleca, ne-a spus: Reveniti maine, la ora 13. Apoi a disparul impreuna cu ingerul, in frumoasa lor lumina.

Vizionarele (de la stanga, la dreapta):Jeanette, Jacqueline,
Nicole, Laura

   Ne-am ridicat toate patru. Sutele de persoane care erau acolo s-au ingramadit in jurul nostru si ne asaltau cu intrebari, cum ar fi aceasta:
   - Ce ti-a raspuns Ea cand i-ai cerut o minune?
   - Ca am sa vad clar si nu voi mai purta ochelari.
   - Esti sigura ca este vorba despre tine?
   - Da, da. Insa Sfanta Fecioara a spus: <maine>.
   Am petrecut dupa-amiaza la ascoala . Si cum Sfanta Fecioara nu ne daduse intalnire in ziua aceea, am ramas la studiu. Invatatoarea s-a apropiat de mine si mi-a spus cu severitate:
   - Jacqeuline, fa-ti ghiozdanul. Domnul paroh te asteapta la biserica.
   Cand am sosit la domnul paroh, el m-a intrebat imediat:
   - Ei bine, ce ti-a spus aceasta frumoasa Doamna, astazi?
   I-am relatat aparitia si raspunsul Ei cand ii cerusem o minune: <Veti vedea clar>  
   - Dar tu sti in ce stare iti  sunt ochii?
   - Da, domnule paroh.
   - Si crezi cumva ca totul va disparea asa, intr-o noapte?
   - Da, domnule paroh.
   - Nu, tu nu vei vedea clar, ci noi vom vedea clar in povestea voastra!
   - Nu,domnule paroh, Sfnata Fecioara a adaugat: <nu veti mai purta ochelari...>
   - Oh, la, la, si in plus, aceasta frumoasa Doamna ti se adreseaza cu <dumneavoastra?>
   - Da, domnule paroh.
   Si atunci, brusc, domnul paroh s-a infuriat, a deschis usa si m-a dat afara.
   Am ajuns acasa si, la fel ca mine, tata si mama plangeau: <Dar cum poti fi vindecata?>
   Este adevarat ca sufeream de o miopie puternica, aveam ochelari cu sticla groasa, dar nu acesta era lucrul cel mai grav. Aveam, de la nastere o conjunctivita purulenta - care in 1947 era un handicap pentru ca inca nu erau antibiotice - ochii imi curgeau zi si noapte.
   Noaptea se formau cruste si, in fiecare dimineata, inca de pe cand eram bebelus, mama fierbea apa in care punea tei, si imi indeparta toate crustele, dar si genele, astfel ca nu mai aveam niciodata gene. Era dezgustator si respingator sa vezi ca ochii mei nu erau curati. Micile mele prietene erau obisnuite sa ma vada asa. Dar ochii mei provocau mila oamenilor din sat. Si chiar in clasa, ochii imi curgeau pe caiete, pe carti si adeseori invatatoarea imi dadea vata ca sa ma sterg. In plus, aveam si un usor strabism la ochiul drept.
   M-am culcat in acea seara de miercuri cu acea miopie, cu acea conjunctivita si cu ochiul meu drept care privea crucis. Noapatea am dormit bine, ca de obicei. In ciuda impotrivirilor, eram fericita c-O vedeam pe Sfanta Fecioara, si eram sigura ca era EA.
   

   Joi, 11 decembrie

   Si iata cum s-a intamplat: Am deschis larg ochii si am vazut la distanta! Dar n-a fost numai atat: simteam ca aveam ochii usori, capul usor. Am strigat:
   - Taticule, mamica, vad, vad!
   Mama, care urca cu mica ei craticioara cu apa clocotita si teiul, si tata care venea in urma ei... au vazut si au crezut! Nu mai aveam absolut nimic, nici scurgeri, nici crusta, ochiul meu care fugeau, acum nu mai fugea, iar cu ochelarii mei nu mai vedeam. Ei bine, si-au plans, au plans... iar eu radeam, radeam, eram fericita, fericita!
   Tata s-a dus repede sa-l caute pe domnul paroh - el care nu pusese niciodata piciorul in presbiteriu...
   - N-o sa puteti crede niciodata asa ceva! Veniti la patiserie.
   Cand a sosit domnul paroh, eu coboram in pravalie. Cum mi-a vazut ochii, si-a ridicat bratele spre cer si a spus:
   - Asadar, este adevarat ca EA coboara printre noi!
   Si dintr-un domn paroh sever, dintr-o data am avut in fata un domn paroh bland. M-a imbratisat... Si apoi, in graba - am aflat aceasta dupa mult timp -  s-a dus sa telefoneze la Arhiepiscoul de Tour, iar Monseniorul i-a spus:
   - Acum, sa asistati la aparitie cu calugaritele dumneavoastra.
   Astfel incat, in acea zi de joi, erau in biserica impreuna cu domnul paroh, calugaritele si multimea. Si aceasta pentru ca, doisprezece ani ochii mei au trezit mila oamenilor din sat. Credinciosi si necredinciosi, ca si parintii mei, erau prezenti in biserica pentru a-i multumi Mariei ca-mi vindecase ochii.
   Si in joia aceea, Sfanta Fecioara, la fel de frumoasa ca in ajun, ne-a spus: <Cantati Bucura-Te, Marie>.
   Domnul paroh mi-a scris pe o bucata de hartie, iar eu i-am citit Sfintei Fecioare:
   - Doamna, de unde aceasta onoare ca ati ales aceasta biserica  pentru a aparea?

Sfanta Jeanne Delanoue - a fondat, in 1704, "Ordinul Surorilor
Sfanta Ana din Providence de Samur", Ordin aprobat in 1709
de catre Episcopul de Angers.  Acest ordin avea ca scop de a se pune
in slujba si ajutorarea celor saraci si nevoiasi. Ordinul fondat de
Jeanee Delanoue a fost redenumit in 1964, "Congregatia Sfanta Ana
din Providence".
Sfanta Delanoue a fost canonizata in anul 1982 de catre Papa
Ioan Paul al II-lea

- Pentru ca aici sunt persoane pioase si pentru ca Jeanne Delanoue a trecu pe aici.
   Intr-adevar, datorita unor preoti buni, a Jeannei Delanoue si a Surorilor sale, din generatie in generatie, au fost aici intotdeauna persoane pioase. Si stiti ca una dintre aceste persoane pioase m-a invatat sa recit Bucura-Te, Marie. Si daca noi, toate patru am avut acest har de a O vedea cu ochii nostri pe Maria, este datorita acestor persoane pioase care se rugau.
   A doua intrebare era deja inutila, caci parohul imi spusese: <Daca Ea raspunde, sa nu-i pui a doua intrebare>. Imi era ata de teama sa nu gresesc in indeplinirea insarcinarii, incat am pus aceasta a doua intrebare:
   - Este in amintirea Jeannei Delanoue, careia-i placea atat de mult sa Va inalte rugaciuni?
   - Da, stiu foarte bine asta.
   Ne-a indemnat sa recitam o decada de Rozariu. Aveam in buzunar o alta bucatica de hartie si i-am citit Fecioarei Maria ceea ce scrisesera enoriasii din Ile-Bouchard:
   - Doamna, vreti sa vindecati persoanele care sufera de reumatism, de boli nervoase, care sufera fizic si moral?
   Sfanta Fecioara a asteptat putin, si apoi a raspuns prin aceste frumoase cuvinte:
   - Voi darui fericire familiilor.
   Fecioara Maria, in acest coltisor din Touraine, a promis ca va darui fericire familiilor. Pe moment, preotii, domnul paroh, nu au inteles aceasta propozitie la viitor. <Voi darui>.
   Ei bine, acum o intelegem foarte bine, caci Fecioara Maria vrea mai intai ca familiile noastre sa regaseasca pacea si bucuria in toate inimile. <Voi darui fericire familiilor.>
   Asadar, sa ne rugam Sfintei Fecioare cu Bucura-Te, Marie, o rugaciune foarte simpla, iar Maria va darui fericire tuturor familiilor care sufera.
   Apoi, ne-a spus: - Recitati o decada de Rozariu. Si inainte de a pleca, ne-a spus:
   - Reveniti maine, la ora 13. Si a disparut ca si in celelalte zile.
   Imediat dupa aceea, domnul paroh si surorile ne-au pus intrebari, iar dupa-amiaza de joi am petrecut-o ca in saptamanile precedente. Noi nu eram perturbate de vizitele Fecioarei Maria. Traiam, mancam, dormeam, ne jucam si lucram, ca in saptamanile precedente.
   S-O vedem pe Fecioara Maria era un har care ne era dat interior.