APARITIA FECIOAREI MARIA LA ILE-BOUCHARD, FRANTA (a 3-a parte)

prima parte: http://dinimaginatie.blogspot.ro/2016/02/aparitia-fecioarei-maria-la-ile.html
a 2-a parte: http://dinimaginatie.blogspot.ro/2016/02/aparitia-fecioarei-maria-la-ile_27.html

                                                                                                 Vineri, 12 decembrie

  In acea zi de vineri - continua marturisirea Jacquelinei - Sfanta Fecioara ne-a aparut cu o aureola de toate culorile, in afara de negru si violet, si cu frumosul cuvant MAGNIFICAT , scris in intregime pe pieptul Ei. Stralucea de fericire. Se pare ca era ziua in care Franta a fost salvata...! Eu am aflat asta dupa foarte multa vreme, dar domnul paroh a stiut-o in saptamana urmatoare, de la un ofiter din Ministerul de Interne care venise sa multumeasca Mariei ca salvase Franta. El i-a spus domnului paroh:
   - Franta a fost salvata de rugaciunea celor patru fetite si de rugaciunea tuturor copiilor din sat care se aflau la picioarele Mariei.
   Deci, Maria nu ne-a mai cerut sa ne rugam pentru Franta, caci stralucea de bucurie.
   Ea a spus: Cantati Bucura-Te, Marie
   Dupa ce am terminat, ea a adaugat: Cantati din nou Bucura-Te, Marie.
   Niciodata nu ne mai ceruse sa-i cantam de doua ori. Si, stiti, inima noastra era atat de coplesita cand o vedeam pe Sfanta Fecioara, incat am crezut ca n-am inteles bine ce ne-a cerut, de aceea i-am spus:
   - Poftim, Doamna?
   Cu un suras bland, Ea a repetat: Vreti sa cantati din nou Bucura-Te, Marie?
   - Da, da, Doamna, sigur ca vrem! - am raspuns toate patru in acelasi timp.
   Si, din toata inima, am cantat Bucura-Te, Marie.
   In vinerea aceea, cu mana stanga pe inima, ea ne-a intins mana dreapta si ne-a spus:
   - Sarutati-Mi mana.
   Am avut, pentru a doua oara, acest har si aceasta bucurie de a saruta mana Mariei. O mana calda. 
   Toti preotii care ne inconjurau, si toata multimea, toti care mai traiesc inca, va vor spune: <Noi n-am vazut-O pe Sfanta Fecioara, dar i-am simtit prezenta>
   Apoi, Ea ne-a indemnat sa facem o decada de Rozariu si ne-a pus aceasta intrebare:
   - Va rugati pentru pacatosi?
   - Da, Doamna, ne rugam.
   - Bine. Mai ales, rugati-va mult pentru pacatosi.
   Ne-a indemnat sa ne mai rugam o decada de Rozariu, apoi eu i-am cerut din nou minuni.
   Preotii care erau acolo, mi-au spus: <Sti, Jacqueline, ar fi bine daca ar mai face o minune.>
   - Oh, Doamna, ati vrea sa mai faceti o minune?
   - Eu nu am venit sa fac minuni, ci sa va cer sa va rugati mult, mult. Reveniti maine la ora 13. 
    Si a disparut in frumoasa Sa lumina.
    Apoi preotii ne-au pus intrebari, separat fiecareia. Si apoi ne-am dus la scoala.

   Sambata, 13 decembrie

   La ora 13, multimea era in biserica. Ne-au inconjurat multi preoti si ne-au separat in asa fel incat sa nu ne vedem una pe alta, ci sa vedem bine deoar coltul in care aparea Fecioara Maria.
   In momentul aparitiei, toate patru, in acelasi timp am spus: <Oh, iat-O!> si ne-am dus sa ingenunchem la picioarele Sale. In acea sambata, Maria nu mai avea aureola de toate culorile, dar pastrase frumosuu cuvand MAGNIFICAT, iar in acea sambata a fost o aparitie de rugaciune. Ceea ce a venit sa ne ceara Maria la Ile-Bouchard este foarte simplu. Ea ne-a cerut rugaciunea Bucura-Te, Marie si, mai ales, Ea a venit sa ne invete sa ne rugam. Iar rugaciunea pe care ne-a cerut-o, ei bine, este Bucura-Te, Marie.
   Si in multimea care era acolo, multi erau necredinciosi, multi pierdusera aceasta rugaciune simpla. Cerandu-ne sa o cantam sau s-o recitam, Maria a facut ca toata multimea care era in biserica, sa se roage. Si multi, prin intermediul nostru si in contact cu Fecioara Maria, au redescoperit aceasta frumoasa rugaciune. De aceea Monseniorul Ferrand, arhiepiscop de Tour, a cerut sa ne rugam Fecioarei Maria la Ile-Bouchard, sub titlul Sfanta Fecioara a Rugaciunii. Pentru ca aceasta rugaciune, Bucura-Te, Marie, este foarte simpla, dar care ii face Mariei o bucurie atat de mare incat nu se poate imagina. Cu cat ne rugam, cu atat ea era mai fericita. Noi observam ca era din ce in ce mai frumoasa, iar ea era din ce in ce mai fericita. Cu cat recitam mai multe Bucura-Te, Marie, cu atat ea era mai bucuroasa. Astfel incat, in acea sambata a fost o aparitie de rugaciune. Si, din timp in timp, Ea isi intorcea ochii spre acea multime care se ruga.
   Mai inainte, preotii imi spusesera: <Jacqueline, sa insisti. Nu se stie cand se va termina totul. Oh, sa insisti pentru ca Ea sa faca o minune.>
   Si am implorat-O:
   - Oh, Doamna, ati vrea sa faceti o minune?
   Si, surazand, Ea ne-a raspuns:
   - Mai tarziu.
   Apoi, dupa ce mi-a vorbit mie personal, ne-a spus:
   - Reveniti maine, la ora 13, va fi ultima oara cand voi veni.

   Duminica, 14 decembrie

   Va fi a zecea oara cand vom avea harul de a o contempla pe Fecioara Maria. Mii de persoane erau ingramadite in biserica. Toti preotii, toti cei care au putut veni, erau prezenti acolo, in jurul nostru.
   In aceasta duminica aveam fiecare un buchet de flori, caci cateva persoane s-au dus la Tours in ajun si au cumparat flori care sa fie daruite Sfintei Fecioare. Surioara mea avea un buchet de tradafiri, Laura un buchet de violete, Nicole un buchet de garoafe, iar eu un buchet de flori de camp. Preotii si primarul, precum si primarii din comunele invecinate care erau acolo, mi-au spus: <Jacqueline, vezi cum te descuri, caci florile sunt pentru Ea. Toate parohiile prezente ii dau aceste flori, ii ofera aceste flori.>
   Maria ne-a aparut mai frumoasa ca niciodata, mai stralucitoare de fericire. Iar ingerul Gabriel, cu un genunchi la pamant, era, ca intotdeauna, in admiratie si contemplatie in fata Ei.  Fecioara Maria ne-a spus: 
   - Cantati Bucura-Te, Marie.
   Preotii din Touraine scrisesera pe o hartie ceea ce i-am citit Mariei:
   - Doamna, va rugam sa binecuvantati pe Mons. Arhiepiscop de Tours, cei 25 de ani ai sai de episcopat, pe Mons. Episcop de Blois, cele doua parohii, scolile, misiunea Postului Mare, preotii decanatului si sa daruiti preoti in Touraine.
   Sfanta Fecioara a asteptat puti, apoi ne-a facut un semn de aprobare cu capul.
   Ne-am luat florile, ne-am ridicat in picioare, si am inaltat buchetele.
   - Doamna, flori pentru dumneavoastra!
   Sfanta Fecioara a privit cele patru buchete si era foarte fericita ca i se ofera flori. Ne-a zambit, dar nu a luat florile. Atunci ne-am intins putin mai mult spre Ea. Surioara mea era pe varful picioarelor, iar cele patru buchete ale noastre se intindeau cat mai aproape posibil de mainile Sfintei Fecioare, ca sa le poata lua.
   - Doamna, iata florile!
   Le-a privit, a suras, atunci i-am spus:
   - Doamna, dar luati-le, luati-le!
   - Nu, n-am sa le iau, le voi saruta, le voi binecuvanta si le veti lua voi.
   Si Sfanta Fecioara a binecuvantat fiecare buchet. I-am prezentat intai buchetul de flori de camp, apoi pe cel de garoafe. Dar buchetele mici aveau tija scurta. A trebuit sa ma ridic in varful picioarelor pentru ca Maria sa le poata saruta. Si atunci, intreaga multime care era acolo, toti acei preoti, au simtit prezenta Fecioarei Maria alaturi de ei.
  In acea duminica Fecioara Maria ne-a cerut sa recitam toate cele cinci decade ale Rozariului. Vedeti, Ea a venit ca sa ne invete sa ne rugam. Pentru inceput, ne-a invatat un frumos semn al crucii, apoi am cantat un Bucura-te, Maria, apoi o decada, apoi doua decade. Si toti acei necredinciosi care erau in acea duminica acolo, au recitat Rozariul intreg...!
   I-am pus Sfintei Fecioare o intrebare pe care mi-o indicase o calugarita:
   - Doamna, ce trebuie sa facem pentru a-L consola pe Domnul Isus de durerea pe care i-o pricinuiesc pacatosii?
   Ea a raspuns cu un chip meditativ:
   - Trebuie sa va rugati si sa faceti sacrificii.  Apoi:
   - Recitati o decada de Rozariu cu bratele in cruce.
   Atunci, toate patru, in acelasi timp, am spus decada cu bratele in cruce. ( pe vremea aceea, in Postul Mare, domnul paroh ne cerea sa ne rugam cu bratele in cruce).
   Apoi, Ea m-a privit si mi-a spus:
   - Spuneti multimii sa cante Magnificat. Caci pe piept ea avea acest frumos cuvant MAGNIFICAT scris cu litere de aur.
   Alaturi de mine era un paroh din imprejurimi. I-am spus: <Sfanta Fecioara cere ca multimea sa Cante Magnificat. El a transmis cererea parohului din Ile-Boucard. Si atunci domnul paroh a intonat Magnificat, in latina, pe un ton solemn.

Parohul Segelle si vizionarele

   De opt zile Sfanta Fecioara ne privea, dar la cuvantul Magfnificat, Ea si-a intors magnificii ochi albastri spre Cer... Sunt extraordinare toate secundele in care O vezi pe Maria. Dar a  O vedea pe Sfanta Fecioara in timpul cantarii Magnificat, era cu totul extraordinar! Bucuria Sa! Noi, copiii, vedeam ca si cum o rugaciune ar urca din inima Sa spre Cer. Dar ce bucurie! Era atat de fericita incat ne transmitea aceasta bucurie. Eram departe de a semana cu Maria. Ea era atat de frumoasa, atat de fericita, incat inima a inceput sa-mi bata de bucurie, am crezut ca voi muri de bucurie. Pe chipul Ei era un suras ca de copil. Rugaciunea era in latina iar eu, pe vremea aceea, nu stiam ce inteles are rugaciunea Magnificat, dar am vazut atunci ca era o mare rugaciune de bucurie.
   La sfarsitul cantarii Magnificat, chipul Ei si-a reluat expresia pe care o avusese toata saptamana...
   Si apoi, ne-a spus din nou:
   - Recitato o decada de Rozariu.
   Inainte de aparitie, preotii imi spusesera: < Jacqueline, ieri, Sfanta Fecioara a spus ca va face o minune mai tarziu. Este ultima zi. Insista ca Ea s-o faca astazi.>
   Si atunci am insistat, am implorat:
   - O, Doamna, inainte de a pleca, ati vrea sa faceti o minune?
   Ea mi-a raspuns:
   - Inainte de a pleca, voi trimite o puternica raza de soare.
   Si cum in aceasta ultima zi Ea a ramas 35 de minute cu noi (din zi in zi ramanea mai mult pentru ca ne faceasa ne rugam din ce in ce mai mult, nu ne-a vorbit tot timpul, dar au fost comunicari de la suflet la suflet, de la inima la inima.
   Si apoi, ne-a spus cu bucurie: 
   - Cantati Bucura-Te, Marie.
   Toate patru am intonat Bucura-Te, Marie, si in timpul cantecului, noi copiii am zarit o puternica lumina, ca un proiector, care o ilumina pe Sfanta Fecioara si pe Inger, ceea ce facea mult mai lumos ceea ce vedeam. Era raza de soare anuntata.
   Afara, in acea zi de decembrie, cerul era cenusiu, cu ceata. Toata multimea si preotii au vazut o raza care a aparut dintr-un vitraliu. Dar nu era luminat intregul vitraliu. O raza subtire aparuse printr-un mic patrat al unui vitraliu, foarte subtire si, pe masura ce sosea, intensitatea luminii crestea; lumina a inconjurat coloanele si cand a ajuns acolo unde era Fecioara Maria, ingerul, si noi patru, lumina s-a desfacut in evantai. Am auzit un <oh!>, o exclamatie in multime. I-am spus imediat preotului care era langa mine: <Domnule paroh, Sfanta Fecioara a spus ca va trimite o puternica raza de soare. Iar Parohul a anuntat intregii multimi: <Fratilor, aceasta raza de soare ne este trimisa de Fecioara Maria.>
   In aceasta magnifica raza de soare, Sfanta Fecioara ne-a intrebat:
   - Domnul paroh va construi grota?
   Domnul paroh nu ne spusese da... iar noi nu  i-am spus Sfintei Fecioare nu... I-am spus:
   - Da, da, o vom construi.
   Sfanta Fecioara a fost foarte multumita de acest raspuns. Si a terminat prin aceasta rugaciune pe care ne-o repeta in fiecare zi: O, Marie, zamislita fara de pacat, roaga-Te pentru noi cei care alergam la Tine.
   Inainte de a pleca, ne-a binecuvantat si a cuprins cu privirea tota multimea care era acolo. I-a privit apoi pe preotii din jurul nostru, cu mare duiosie. Apoi ne-a privit pentru ultima oara pe noi patru, dar stiti, cu niste ochi care nu pot fi uitati. Cum va spuneam, de un albastru care nu se gaseste pe pamant, care emana bunatate, blandete, tandrete si, mai ales, o mare puritate.
   Surazand, a disparut in frumoasa Sa lumina, precum si Ingerul care era mereu in admiratie si contemplatie in fata Ei. Atunci, noi, cele patru, am observat acel frumos evantai al razei de soare, care va disparea si el, foarte incet: singura raza de soare din Ile-Bouchard din ziua aceea. Eu plangeam, pentru ca ma obisnuisem s-O vad pe Sfanta Fecioara in fiecare zi. Stiam bine ca a doua zi nu O vom mai revedea.
   Si viata noastra de scoala s-a realuat, ca in saptamanile precedente dar avand in inima noastra acest har si aceasta bucurie de a O fi contemplat si admirat pe Fecioara Maria, timp de sapte zile. Si nu-i voi putea multumi niciodata indeajuns ca a lasat sa se graveze in sufletul meu aceasta viziune, aceasta frumusete a Mariei.

Grota din interiorul bisericii, ceruta de Sfanta Fecioara

    La Ile-Boucard a fost facuta grota in care a fost asezata statuia Sa precum si cea a ingerului. A fost mai intai o grota de hartie, pana la Craciunul lui 1947. De la aceasta data a fost asezata o grota de sticla, opera d-rei Richon - profesoara la Artele Frumoase din Tours. Aceasta artista a realizat si o statuie a Fecioarei Maria si o statuie a ingerului, care au fost asezate in grota cu autorizarea Mons. Ferrand, arhiepiscop de Tours. Ele au fost binecuvantate in ajunul zilei de 15 august 1966. In anul marian 1988, ansamblul grotei si statuilor a fost inlocuit, cu autorizarea Mons. Honore, arhiepisco de Tour, cu o opera a d-nei Lecomte.
   Stiti, nu este nimic exaltant..., nu este ceva miraculos, ci foarte simplu. Fecioara Maria, Sfanta Fecioara a Rugaciunii, va asteapta. Si chiar daca nu veti merge sa va rugati Ei la Ile-Bouchard, este suficient sa spuneti un Bucura-Te, Marie si puteti fi siguri ca-i atingeti inima.
   Cum sa ne rugam? Eu bine, un Bucura-Te, Marie si Sfanta Fecioara este foarte fericita. Ea a cerut aceasta rugaciune pentru tara noastra. A spus: <Voi darui fericire familiilor> si familiile au multa fericire aici. Si apoi nu uitati rugaciunea si sacrificiile pentru pacatosi.
   Am sa fac semnul crucii (spune Jacqueline) asa cum m-a invatat Fecioara Maria. Nu putem sa-l facem asa de incet. Dar aceasta a fost prima rugaciune invatata de la Ea. Veti vedea: este foarte, foarte incet, pentru ca in momentul in care Ea ne facea acest semn al crucii, retraia ceea ce a trait la picioarele crucii, iar noua, copiilor, ne-a transmis asta in inima noastra de copil. Oh! Stiti, suferinta, pentru mine, este o picatura de apa, dar suferinta Sa era de mii de ori mai mare. Dar pot sa va spun un lucru: este o suferinta frumoasa, pentru ca este o suferinta oferita. Asadar, veti vedea acest semn al crucii. Sunt sigura ca de acum nu veti mai face semnul crucii asa cum aveati obiceiul sa-l faceti..."

   Atitudinea copiilor in timpul viziunilor

   Este imposibil sa se faca o descriere stiintifica a atitudinii vizionarelor in timpul viziunilor lor,caci nici un test, nici o experienta nu a fost facuta de martori.
   Din declaratiile principalilor martori reiese ca nu s-au aflat niciodata in fata unui extaz propriu-zis - adica a suspendarii simturilor - si nici chiar in prezenta unui inceput de absorbtie a acestor simturi. Fetitele erau pe deplin constiente de ceea ce se intampla in jurul lor. Ele auzeau perfect multimea atunci cand se rugau cu Sfanta Fecioara, vedeau persoanele care se afla alaturi de ele, chiar le vorbeau atunci cand era cazul, ba chiar, lucru si mai uimitor, erau uneori distrate.
   Un om de stiinta care nu le cunostea pe vizionare si care a asistat o data la viziunea lor, declara urmatoarele: 
   "Nimic rigid, nici extatic in atitudinea lor, dar se simtea ca ele vedeau ceva, si anume ceva care, chiar daca le acapara complet atentia, nu le cufunda nici in rapire, nici in extaz, nici in teama, nici in stupefactie. Ele nu au dat decat cateva raspunsuri la <intrebarile> care le erau adresate de catre Persoana care le aparea, dar aceste raspunsuri au fost date intotdeauna intr-un ansamblu perfect, fara nici un semn care sa reveleze vreo intelegere intre ele. Cand s-a terminat aparitia, fetitele au parut in mijlocul multimii, la fel de naturale si simple ca inainte, fara vanitate, fara confuzie, reculese, dar fara ostentatie."

   Dar in afara viziunilor lor din 8 pana in 14 decembrie 1947, atitudinea celor patru fetite era o atitudine simpla si naturala in asemenea masura incat colegele lor nu au avut de loc a se plange de importanta pe care o capatasera ele brusc in ochii tuturor. Se jucau cu ele ca si mai inainte, iar acestea se dovedeau a fi la fel de vesele, la fel de copile ca si inainte. Cand venea ora mesei ele mancau cu aceeasi pofta, iar cand se culcau seara, adormeau imediat si nu se trezeau decat a doua zi dimineata. Aceasta o mira, de altfel, pe d-na Aubry care, mistuita de neliniste la gandul ca fetele sale at putea fi atinse de o boala mintala, a declarat ca n-a putut dormi, nici ea, nici sotul ei, din noaptea de miercuri pana in cea de luni.

   Atitudinea vizionarelor dupa aparitii

   Vizionarele se jucau cu o insufletire si o bucurie debordante, atitudine cu totul normala, de altfel, pentru varsta lor. Nu au fost intimidate de loc de prezenta unui preot strain si a doua calugarite veniti sa le puna intrebari despre ceea ce vazusera... Ele si-au povestit viziunile cu sobrietate si cu mult calm, de parca ar fi fost vorba de o poveste obisnuita care nu avea legatura cu ele, ceea ce-i umplea de uimire pe cei care nu erau initiati... Se degaja din aceste copile o asemenea sinceritate, dar si o asemenea maretie, incat era evident ca problema lor trebuia abordata cu mult respect si umilinta crestina. Fetitele nu vorbeau despre viziunile lor decat atunci cand erau intrebate in legatura cu acest subiect si aceasta nu parea sa faca obiectul preocuparilor lor constante.
   Tuturor celor care-i puneu intrebari, Jacqueline le strecura adesea, ca o concluzie, un sfat sincer: "Ceea ce ne-a cerut mai ales Sfanta Fecioara a fost sa ne rugam pentru Franta si pentru pacatosi. Ea vrea ca toata lumea sa se roage."
   Vizitatorii se inmulteau in asa masura incat, de la mijlocul lui decembrie, Sora Sait-Leon a fost obligata sa inchida poarta scolii. Dar cand fetitele ieseau, ii gaseau acolo pe cei care le asteptau. Este remarcabil ca, in pofida adulatiilor al caror obiect au fost, ele au ramas atat de simple, atat de umile, atat de copile...
   Si a venit momentul in care ele nu mai acceptau sa vorbeasca despre viziunile lor. Raspundeau ca au spus totul si ca nu mai au nimic de adaugat. Dar ascultau intotdeauna cu atentie pe bolnavii si pe amaratii care li se recomandau si nu uitau sa se roage pentru ei... Jacqueline nota intentiile oamenilor, pentru a nu uita nimic, si le spunea inainte de Rozariu. Dupa incetarea aparitiilor, ele veneau in fiecare zi cu bucurie sa recite, la ora 13, Rozariul. Jacquline si Nicole il recitau cu o asemenea atentie incat multi pelerini au fost impresionati si le-au recunoscut numai dupa atitudinea lor. Pietatea lor a castigat in profunzime, fara a deveni ostentativa. Nu numai ca le placea sa vina la biserica, ci le placea sa se roage si seara, la picioarele patului.

   Cateva reflectii asupra acestor apariti

   Cand. Mons Fiot, vicar general de Tours, a studiat evenimentele de la Ile-Bouchard, el a propus ca acest loc al pelerinajelor care incepusera, sa fie numit "Sfanta Fecioara a Rugaciunii".
   Preacurata a inceput ptin a-i invata pe copii semnul Crucii, care este intrarea in rugaciune. Ea il face in asa fel incat prin intermediul acestui gest este exprimata intreaga teologie a Crucii si a Mantuirii.
   Apoi le-a indemnat sa spuna un "Bucura-Te, Marie", apoi o decada de Rozariu, apoi un Rozariu intreg. A cerut, de asemenea, sa se cante "Magnificat", unul dintre marile cantece de multumire ale Bisericii. Fecioara Maria S-a inclinat si a disparut din fata Sfantului Sacrament si a unui alt fel de rugaciune: binecuvantarea cu Sfantul Sacrament. Cand Fiul Ei a fost adus pe altar, Ea a disparut. Parintele Segelle a fost, de altfel, foarte impresionat de aceasta atitudine de respect a Sfintei Fecioare.
   Ile-Bouchard reprezinta o intreaga educatie a rugaciunii: rugaciunea de Adoratie a Ostiei, unde este afirmata Prezenta reala a Lui Isus, rugaciune simpla catre Maria, Rugaciune de lauda. Rugaciune pentru pacatosi, impletita cu sacrificiul. Mai exista si alta rugaciune care este evocata in aceste aparitii, aceea de mangaiere legata de Cultul Inimii Lui Cristos. Rugaciunea ia aici atat forme comunitare, cat si personale. Este o rugaciune ecleziala: are loc in Biserica, pentru Biserica si in ea se manifesta iubirea fata de Biserica.
   Dupa aparitie s-a stabilit un Rozariu zilnic in biserica, care va dura atat timp cat va fi paroh Parintele Segelle.
   Maria a devenit din ce in ce mai bucuroasa, mai frumoasa in timp ce i se adresau rugaciuni. Ea a explicat ca a venit in acest loc pentru ca exista o traditie a rugaciunii in parohie legata de sfanta Jeanne Delanoue. Rugaciunea persoanelor pioase a fost aceea care a atras-O.
   Importanta fundamentala a rugaciunii, a rugaciunii simple, este evidentiata din nou aici. Fecioara Maria S-ar fi putut ruga Fiului Ei pentru salvarea Frantei, fara ca oamenii sa fi stiut ceva despre asta. Dar atunci Dumnezeu nu s-ar comporta cu adevarat ca un tata. Ar lipsi ceva din relatia filiala cu El. Noi nu am sti tot interesul pe care ni-l poarta, nici cat este El de aproape de grijile noastre individuale si colective, si nu i-am dovedi increderea noastra.
   Rugaciunea - inaintea actiunii - poate schimba astfel destinul lumii. Nu este problema unor specialisti, ci intereseaza pe orice om de bunavointa. De aceea, la Ile-Bouchard, Maria a construit o scoala de rugaciune populara, unde sunt invatati preotii, calugaritele, adultii, copiii, tot poporul crestin...
   Aceste adevaruri pot sa para simple, poate prea simple, dar era totusi nevoie sa fie amintite in perioada de dupa razboi. In 1947, lumea occidentala intra intr-o noua perioada a istoriei sale filosofice si spirituale. Aceasta va fi dominata de actiunea umanista. Biserica Catolica este atat de legata de lume incat nu putea sa ramana intacta in ea. Fecioara Maria a venit ca se ne arate si sa ne spuna din nou ca trebuie sa dam prioritate Lui Dumnezeu.
  In Evanghelie, convertirea pacatosilor este un element central al mesajului Lui Cristos.
   Cum sa nu facem o apropiere a acestui apel, de cererile similare facute, de exemplu, la Lourdes sau la Fatima? Un episco francez estima, in 1997, ca doar un sfert dintre practicantii sai sunt convertiti; probabil ca o mare parte a viitorilor practicanti inca nu sunt convertiti; ei nu au fost inca atinsi de har.
   Biserica de maine va fi, astfel, in mare masura, o Biserica a convertitilor. De aceea, Mesajul Sfintei Fecioare la Ile-Bouchard este traditional si, in acelasi timp, adaptat Bisericii care vine.

   O mamica

   Maria si-a inmultit gesturile de afectiune care puteau impresiona inimile fetitelor. Ea le-a sarutat mainile, iar ele au simtit dulceata buzelor sale. A suras cu blandete privinhd-o pe Sora Saint-Leon cum se teme, si-a oferit  crucea rozariului Sau ca sa fie sarutata. I-a suras doamnei Trinson. L-a privit cu bunatate pe parohul Segelle si pe mama Jacquelinnei si a Janettei. A indreptat o privire plina de duiosie spre preoti. A sarutat si a binecuvantat florile care i-au fost oferite. Forme de iubire frumoase si delicate.
   Prin rugaciunea "O, Marie, zamislita fara de pacat, roaga-Te pentru noi care alergam la Tine", si de asemenea prin banderola aparuta la picioarele Sale, incepand de marti: "Eu sunt Neprihanita Zamislire", Ea ne dezvaluie atotputernicia Inimii Sale materne. Isus face ceea ce ii cere Ea, cum vedem la Cana (Ioan 2,1-11).

   Sfanta Fecioara a Familiilor

   "Voi darui fericire familiilor". In 1947 nu se intelegea bine despre ce este vorba. Familia nu era, in mod aparent, de actualitate in spiritul celor care asistau la aparitii. Dar situatia familiilor avea sa evolueze, dupa aceea, foarte rapid. Pe de o parte, se constata o degradare a vietii familiale, prin numarul mare de divorturi. Familia era din ce in ce mai putin ajutata financiar, ceea ce s-a tradus, incepand din anii '65, printr-o scadere din ce in ce mai simtitoare a natalitatii. Contraceptia si avortul au inceput sa marcheze viata curenta a francezilor. Diferenta barbat-femeie a fost contestata tot mai mult. Insasi ideea de casatorie a devenit de neinteles. In final, o ideologie anti-familiala s-a raspandit in lumea intreaga, ecouri ale acesteia intalnindu-se la conferintele organizate de ONU la Cairo, apoi la Beijing. Potrivit acestei doctrine, care este curenta astazi, notiunea de familie, adica de celula stabila in care un barbat si o femeie se leaga durabil si isi cresc copiii, nu mai este de actualitate! Iubirea trebuie deconectata de notiunea de familie! De asemenea, nici procrearea copiilor si educatia lor nu mai sunt, in mod necesar, legate de familie. Presiunea ideologica pentru impunerea acestor idei a inceput sa devina considerabila, chiar in Franta, in cadrul organismelor de sanatate, a institutiilor sociale si ale educatiei nationale.
   "Voi darui fericire familiilor". Aceasta propozitie a Mariei devine profetica. Familia este una dintre marile aventuri ale timpurilor viitoare. A voi sa iubesti si sa te daruiesti in intregime si pentru totdeauna, a voi sa ai incredere in viitor primind viata si ocupandu-te efectiv de educatia copiilor, cere astazi curaj, renuntare si, adeseori, eroism. Familia este, si ramane totusi, legatura iubirii, a fidelitatii si a iertarii, locul in care omul se construieste...!
   Vorbind despre familie la Ile-Bouchard, Fecioara Maria valideaza  conceptul de familie. Ea afirma familia ca locul autentic al fericirii si, mai preci inca, al nasterii fericirii. Familia este, intr-adevar, locul adevarat al uceniciei adevaratei fericiri, care consta in a ne stima, a ne darui, a nu ne teme de celalalt. Este locul cunoasterii Lui Dumnezeu si al transmiterii unei adevarate si sanatoase relatii cu El. Aventura este posibila cu Dumnezeu.
   Astfel, Ile-Bouchard este un apel pentru tineri de a intemeia familii, in ciuda eforturilor pe care le presupune acest lucru. Sa ne amintitm mereu ca Isus S-a nascut si a crescut intr-o familie. De aceea incurajarea adresata de Maria familiilor constituie una din componentele esentiale ale mesajului de la Ile-Bouchard. Familiile nu s-au inselat, ele constituie o buna parte a pelerinilor care merg in acest loc.

   Un mesaj pentru preoti

   Marturia Parintelui Alfonso, unul dintre parohii bisericii Saint Gilles:
   "Cu cat trece timpul, cu cat meditez mai mult la mesajul Sfintei Fecioare a Rugaciunii pentru viata mea sacerdotala, cu atat mai mult inteleg ca Ea isi dezvaluie in aceasta biserica parohiala Saint-Gilles din Ile-Bouchard, Iubirea Sa Materna pentru Biserica si, in special, pentru preoti.  Ea ne invita sa ne lasam iubiti, induiosati, mangaiati si vindecati de Ea."
   Marit, 9 decembrie 1947, Sfanta Fecioara il invita pe paroh: "Spuneti-i domnului paroh sa vina la ora doua si sa aduca multimea si copiii ca sa se roage."
   Invitatia Sa nu inceteaza sa rasune nici astazi. Un mare Mesaj de Iubire si de Pace pentru secolul 21.

                                         din "L'Etoile Notre Dame", nr.74 - "Regina Pacis", nr.193)