VINO, DUHULE SFANT !

 de Philippe Madre

   Dupa cuvantul Sfantului Serafim de Sarov, scopul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant.
   Suntem intru totul de acord, in principiu, dar cine este acest Duh Sfant, ignorat si insesizabil? El este bland si discret, ca o briza de vara, dar cand isi desfasoara puterea, El are forta unui torent si violenta unui uragan.

   CINE ESTI TU, DUHULE SFANT?
   Cautand sa descoperim Duhul Sfant, intram in misterul Sfintei Treimi, in aceasta misterioasa circulatie a iubirii, din care ne tragem puterea de a iubi: "O, Iubire, Duhule Sfinte, in Preasfanta Treime Tu esti acel sarut inefabil care constituie legatura puternica a Tatalui si a Fiului."
          (Sfanta Gertruda)
   Totul rezida, de fapt, intr-un nume, si nu un  nume oarecare: Duhul Sfant.

   VIATA IN DUHUL
   Atunci cand privirea se opreste asupra unei suferinte si o "cunoaste din interior",  acest lucru nu este posibil decat prin Duhul Sfant. Cand inima este miscata de milostivire, este prin intelepciunea Duhului Sfant. Iar cand aceasta atitudine de compasiune se deschide in actiune, in marturie a iubirii Lui Cristos pentru cei mai slabi, aceasta este prin puterea Duhului Sfant. Cand, in fine, Domnul binevoieste sa dea un semn al prezentei Sale care actioneaza si prin mainile slujitorilor Sai, este tot prin puterea Duhului Sfant.

   DUHUL SFANT, A TREIA PERSOANA A TREIMII !
   Celalalt Mangaietor (Primul Mangaietor fiind Isus Insusi: 1 Ioan 2, 1), cum il numea Sfantul Ioan, Cel care ne este trimis pentru a ne apara si a ne instrui. "Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua, ca sa fie cu voi in veac. Duhul Adevarului, pe care lumea nu poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste." (Ioan 14, 16-17). Iubirea insasi a Tatalui si a Fiului devine "educatorul nostru" si ghidul nostru, Cel care ne inspira, adica Cel care ne deschide intelegerii adevarului si Cel care ne face puternici in insasi slabiciunea noastra, cu acea putere misterioasa care ne face capabili de lucrarile Lui Dumnezeu!
   Duhul Sfant: acest "divin ignorat", cum, pe buna dreptate, a putut fi numit, atat de bland si de discret. De ce sa-L ignoram si sa ne lipsim astfel, in mod involuntar, de o parte a dimensiunii harului? Avem o nevoie vitala de aceasta viata in Duhul Sfant, la care orice crestin este efectiv chemat, si totusi o neglijam prea adesea.
   "Daca nu mai avem siguranta ca suntem in Duhul Sfant, trebuie sa descoperim din ce cauza ne-a parasit si sa-L cautam fara incetare, pana ce Il vom gasi iarasi."
                                                         (Sfantul Serafim de Sarov, 1759-1833)

    Isus insusi "a avut nevoie" de Duhul Sfant si n-a vrut niciodata si nici n-a putut face ceva fara El, in indeplinirea vointei Tatalui. Acest adevar este atat de puternic incat mai multi Parinti ai Bisericii n-au ezitat sa desemneze Duhul Sfant ca "Parintele spiritual al Lui Isus". Expresia curajoasa are de ce sa ne faca sa reflectam asupra intrebarii: "La urma urmelor,  cine conduce existenta noastra de zi cu zi?
   Duhul, (rua'h in -  ebraica biblica), se traduce prin suflu, ceea ce implica ideea unui dinamism, a unei miscari care transporta mai departe, a unei forte de viata care pune stapanire (sau ar vrea sa puna stapanire) si-l ia cu ea pe cel pe care are in vedere sa-l ia. Si, in fond, tocmai asa se comporta Duhul Sfant fata de noi. Dar, cu siguranta ca noi nu-i lasam destul spatiu de libertate in viata noastra pentru ca El sa-si poata desfasura actiunea.

   "Efuziunea Duhului Sfant ne permite sa experimentam iubirea Lui Dumnezeu, sa iubim pe Dumnezeu si pe fratii nostri. Dumnezeu ne da un duh de lauda si de rugaciune.
   Noi suntem in zilele anuntate de profeti, in care Dumnezeu revarsa Duhul Sau Sfant asupra fiecaruia. Traim un timp privilegiat al Duhului. Vedem, ca niciodata inainte,  semnele prezentei Sale in mijlocul nostru.
   Astazi, omul este atat de singur, in pofida mijloacelor de comunicare, incat Dumnezeu ii ofera darul limbilor pentru a intra intr-o comuniune mai profunda cu El."
                                                          (Parintele Emiliano Tardif)

   CARISMELE
   Carismele (harurile) acordate de Duhul Sfant sunt extrem de numeroase si de variate. Lista pe care ne-o furnizeaza Sfantul Paul, in cap.12 al primei epistole catre Corinteni, este departe de a fi exhaustiva, intr-atat de mult inspiratiile Duhului Sfant in viata crestina vin in ajutorul nevoilor multiple si variate ale Bisericii.
   De ce o asemenea strategie a harului?... Raspunsul poate fi gasit in buna placere a Lui Dumnezeu. "Si toate acestea le lucreaza unul si acelasi Duh, impartind fiecaruia harurile (carismele) in mod deosebit, dupa cum voieste." (1 Co 12, 11)
   Sfantul Toma d'Aquino ne vorbeste de trei mari categorii de carisme, corespunzand la trei moduri umane de a marturisi iubirea Lui Cristos:

   -  carismele legate de cunoastere, prin  care se intra, prin modul de inspiratie, intr-o mai buna intelegere a ceea ce este Dumnezeu, a ceea ce face El, a ceea ce asteapta El de la noi si de la Biserica. 
   Printre acestea se numara: profetia, discernamantul, limbile inspirate si traducerea lor;

   -  carismele legate de discurs, de cuvant, care ii instruieste pe credinciosi in progresul lor spiritual si ecleziastic. Sfantul Paul vorbeste mai ales de cuvantul de intelepciune si de cuvantul de stiinta, unde gasim capacitatea inspirata de predicare, de invatare sau de sfat spiritual; 


   -  carismele legate de actiune, care ajuta la promovarea, intarirea sau redresarea oricarui mod de a actiona pentru binele celorlalti. Gasim aici in special servirea, indiferent in ce domeniu, inclusiv guvernarea, credinta (aici nu ca virtute teologica), vindecarea si miracolul.   
   
   Carismele sunt haruri de inspiratie, gratuite, nemeritate, sensibile si tranzitorii. Totusi, numai acceptand sa le primim si sa le punem in practica vor putea, cu adevarat, sa aduca roade care sa dainuiasca.

   CARISMELE sunt "haruri speciale care ne fac apti de a ne asuma activitati si servicii utile reinnoirii si cresterii Bisericii" (Lumea Gentium). Doua liste nelimitative sunt date in Romani 12 si in Corinteni 12. Se pot releva principalele carisme:

   * cuvantul intelepciunii
   * cuvantul cunostintei
   * credinta: profetie, invatare si cunoastere imediata
   * deosebirea (discernerea) spiritelor
   * glosolalia (darul limbilor)
   * talmacirea limbilor (traducerea)
   * slujirea
   * impartirea cu generozitate
   * conducerea cu tragere de inima
   * miluirea cu voie buna

    "Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul Cel de la Dumnezeu, ca sa cunoastem cele daruite noua de Dumnezeu." (1 Co 2, 12)

   DARURILE
   Nu exista compasiune adevarata fara darurile Duhului Sfant, si in special cel al tariei. Daca credem in Cristos, vom putea face si noi lucrarile pe care le-a facut El, ba inca si mai mari (Ioan 14, 12), dar acest lucru n-ar fi posibil fara ajutorul acestor daruri. Daca darurile Duhului Sfant nu ne vin in ajutor, insasi inclinatia spre milostivire risca sa oboseasca sau sa se disipeze, cu timpul, in inimile noastre.
   Darurile sunt in noi o lucrare de har, o lucrare pur divina, unde rolul nostru  se reduce, in final, la o pasivitate de primire, numita si docilitate in Duhul Sfant, dar o pasivitate care ne deschide imediat actiunii. Darurile nu sunt o capacitate personala de a actiona, ci suscita in noi acea capacitate care este cea a iubirii. Sunt ca niste predispozitii inscrise in noi de har, predispozitii de a primi interventiile speciale ale Duhului Sfant in persoana. Acesta, si nu vointa noastra, poate "trezi" darurile pe care El le-a depus in noi.
   Fara a privilegia unul sau altul dintre aceste daruri, exista, totusi,  o ordine intre ele,  care corespunde modului in care Duhul Sfant vrea sa ne conduca. Trebuie remarcata in primul rand taria, care ne permite sa ne urmam calea pana la capat, apoi darul temerii de Dumnezeu (adoratia) si de incredere filiala, darurile stiintei si ale sfatului, apoi intelegerea (simtul credintei) si intelepciunea (contemplatia simpla).
   Toate aceste daruri sunt legate unul de celalalt iar progresul unuia, prin faptul ca-l primim si-l exercitam,  atrage progresul celorlalte.                                      


                  DARURILE                                                        ROADELE
              DUHULUI SFANT                                            DUHULUI SFANT
   
Ele sunt denumite in Isaia 11, 2 si                    Sfantul Paul vorbeste despre ele in
il conduc pe crestin sa exercite                        Galateni 5, 22. Ele corespund infloririi
virtutile credintei, sperantei si                            harului divin in comportamentul uman,
iubirii, pentru a intra in viata de                         plenitudinii caritatii in omul spiritual:
unire cu Dumnezeu:                                                 
                                                                                        *  iubirea
    *  darul temerii filiale                                                *  bucuria
    *  darul pietatii                                                           *  pacea
    *  darul stiintei                                                           *  rabdarea
    *  darul tariei                                                              *  bunatatea
    *  darul sfatului                                                         *  bunavointa
    *  darul intelegerii                                                     *  fidelitatea
    *  darul intelepciunii                                                 *  blandetea
                                                                                        *  stapanirea de sine       

                                    ("Feu et Lumiere" nr.195 - "Regina Pacis" nr.9)