CRED IN DUMNEZEU

   de Richard Wurmbrand

   Unii oameni cred in Dumnezeu, altii nu cred. Unii spun altora sa creada, altii le spun sa nu creada. Unii merg si mai departe, incearca sa-i sileasca pe altii sa creada. Altii, dimpotriva, ii silesc sa nu creada. In Iran, Khomeini ucidea pe cei ce nu cred in Dumnezeu. In Rusia si celelalte tari comuniste, regimul ateu ii omora pe unii dintre cei care credeau. Asa ca raspunsul cu privire la existenta Lui Dumnezeu nu este simplu, caci realitatea depaseste chiar argumentele opuse adevarului sau in favoarea lui.
   Cuvintele bine gandite au radacina in tacerea adanca. Chiar cei ce sunt pentru Dumnezeu, vorbesc deseori prea mult. Ei nu baga de seama faptul ca nu vorbesc despre Dumnezeu ci despre atributele Lui. Atribute: calitati pe care noi le atribuim. Chiar cuvantul in sine ne arata ca nu ni-L dezvaluie pe Dumnezeu asa cum este El. Daca El exista,  El este ceea ce Este si nu ce gandim si spune noi ca este ( Exod 3,14) "Domnul este in templul Lui cel  sfant. Tot pamantul sa taca inaintea Lui" (Habacuc 2,20). Numai cel care stie sa taca poate dezvalui adevarul atunci cand, foarte rar, vorbeste despre Dumnezeu.
   La intrebarea: "Exista oare Dumnezeu?", ateul ar raspunde: "Un om rational crede numai ce vede". Dar si el crede in soare cand nu-l vede, crede in dragoste chiar cand n-o simte, crede ca poseda un creier pe care, de asemenea, nu-l vede. El crede afirmatiile oamenilor de stiinta cu privire la galaxii sau microparticule, intocmai cum crede afirmatiile istoricilor cu privire la evenimentele trecute. Presat sa dea lamuriri, el si-ar corecta, fara indoiala, afirmatia, probabil in felul urmator: "Un om rezonabil crede numai ceea ce vede el insusi, sau un alt om vrednic de incredere. De exemplu, sunt putini oameni care au acces la instalatiile atomice sau la uriasele observatoare astronomice. Totusi, sunt oamnei care le-au vazut. De aceea cred ca ele exista"
   Credinciosul ar putea spune atunci: "Noi suntem in aceeasi situatie. Putini oameni pot pretinde ca au o inima curata, calitate fara de care nimeni nu-L poate vedea pe Dumnezeu. (Fericiti cei curati cu inima, caci ei Il vor vedea pe Dumnezeu" - Mt. 5,3 - 15). Totusi, exista astfel de oameni. L-au vazut pe Dumnezeu. Isus Insusi a zis ca a venit de la Dumnezeu Tatal. De asemenea, multi sfinti au avut viziuni ale Lui Dumnezeu. In consecinta, putem crede."
   Stiu ca podisul Tibet exista, desi nu l-am vazut. Stiu de marea bunatate a unor oameni doar din relatarile altora. Cred ca exista Dumnezeu, chiar daca eu personal nu l-am vazut.
   Meister Eckhardt, un mistic medieval, spunea: "De cauti ceva pentru tine insuti, nu-L vei gasi pe Dumnezeu niciodata, deoarece tu faci din Dumnezeu o candela care te ajuta sa gasesti ceea ce cauti. Dupa ce vei gasi, candela va fi aruncata. Unii vor sa-L iubeasca pe Dumnezeu asa cum cineva isi iubeste vaca pentru laptele, branza si profitul pe care i-l aduce."
   Nu cere nimic de la El, ci stai inaintea Lui si adora-L in liniste. Nu cauta nici macar sa fii acceptat. Oricine se simte abandonat de El, poate fi sigur ca nu este parasit. Cei ce sunt abandonati nu o stiu. Slujeste-L pe Dumnezeu ca si cand te-ar avea numai pe tine! Caci pe Dumnezeu Il cunosti numai prin partasie personala cu El.
   Este o mare pierdere sa nu-L cunosti pe Dumnezeu. De aceea, in problema existentei Lui Dumnezeu, trebuie sa "jucam totul pe o carte", cum sugera Blaise Pascal. El spunea: "Daca-mi pun credinta in Dumnezeu si El nu exista, nu pierd altceva decat placerile vinovate la care trebuie sa renunt si care-mi sunt oricum daunatoare. Insa daca El exista, am castigat fericirea vesnica."
   Inca din 1912, Lenin ii scria lui Gorki: "Milioane de acte de violenta, de boli si epidemii, sunt mult mai putin primejdioase decat cea mai vaga idee despre Dumnezeu... Dumnezeu este dusmanul personal al societatii comuniste."
   Dar atacand credinta in Dumnezeu, ateismul comunist isi facea un deserviciu. Un taran rus a fost intrebat: 
   - "Crezi in Dumnezeu?"  El a raspuns:
   - "Bineinteles."
   - "De ce crezi? L-ai vazut vreodata?"
   - "Nu, dar nici un japonez n-am vazut vreodata. Insa sunt convins ca exista japonezi deoarece armata noastra a luptat impotriva lor. Si cred in existenta Lui Dumnezeu pentru ca guvernul nostru duce o batalie atat de cumplita impotriva Lui. Purtati oare razboi impotriva unei fiinte care nu exista?"
   Unii considera existenta Lui Dumnezeu, o problema de etica: avem nevoie de notiunea de Dumnezeu, altminteri va disparea tot ce este moral.
   Dostoievski a scris acest lucru in "Fratii Karamazov" : "Daca nu este Dumnezeu, totul este permis."

   Din fericire, Isus ne asigura ca este, atunci cand ne spune: "In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi fost asa, v-as fi spus" (Ioan, 14,1).
   Dar in timp ce ateismul este religia recunoscuta a comunistilor, necredinta este tot atat de raspandita si in tarile din vest. Iar ceea ce este ingrozitor, nu este simplul fapt ca ei nu-l cunosc pe Dumnezeu, ci faptul ca acesti oameni nu sunt nici macar interesati sa afle daca El exista sau nu. Intrebarea aceasta este dincolo de sfera preocuparilor lor. Rezultatul este ca omenirea a devenit primitiva, pagana. Otrava groaznica a zilelor noastre este indiferenta.
   Ateii spun: "Daca Dumnezeu exista, El cu siguranta se poate revela. Nimeni nu poate pune la indoiala existenta unui presedinte de stat american sau rus, pentru ca il poate vedea si auzi la televizor. Daca Dumnezeu S-ar arata tot atat de clar ca acestia, cine ar putea sa-I mai nege existenta?" Dar sa fim cinstiti: daca acceptarea Lui Dumnezeu ar presupune renuntarea la felul de viata indragit, multi ar gasi suficiente scuze pentru a nega realitatea existentei Lui, chiar daca El ar aparea la televizor, la fel ca presedintii de state. Dar ateii nu sunt singurii vinovati de convingerile lor. Fiecare ateu este un potential credincios. Sa amintim de observatia Sfantului Francisc Xaveriu: "Multi oameni nu devin crestini, pur si simplu pentru ca nu are cine sa-i faca crestini."  Papa Ioan Paul II adauga: "Deseori imi vine in gand sa alerg si sa strig pretutindeni, in academiile europene, acelora care au mai multa educatie decat mila: O, cat de mare este numarul sufletelor excluse din Cer, din cauza voastra!" Caci oamenii nu se alatura unei credinte. Ei se alatura credinciosului. S-ar putea ca oamenii sa refuze credinta noastra, tocmai pentru ca noi nu o traim (Romani 2,24). Din pacate, credinta nu duce totdeauna la sfintenie. Calitatea credintei in Dumnezeu depinde de conceptia pe care o ai despre El. 

   Ceea ce un criminal fanatic religios intelege prin cuvantul "Dumnezeu", difera total de simtamintele unui credincios adevarat, iubitor si smerit. Notiunea unui Dumnezeu partinitor, este falsa. Nici unei natiuni, clase, partid sau religii nu-i este permis sa proclame "Dumnezeu este cu noi", daca prin aceasta afirma ca El este impotriva tuturor celorlalti. Nu este de mirare ca multi au devenit atei, dintr-un sentiment de impotrivire fata de aceasta idee falsa. Dumnezeu nu poate fi un Dumnezeu national, confesional sau rasial.
   Putem constata, de asemenea, ca adeseori nu ateii Il resping pe Dumnezeu, ci ei se simt respinsi de Dumnezeu. Apoi, rationeaza in lumina experientei lor tragice. Sunt ca vulpea din fabula lui La Fontain care, uitandu-se la strugurii pe care nu-i putea ajunge, rationa: "Bineinteles ca sunt acri. Nu-i doresc." Multi neaga pe Dumnezeu, pentru ca nu pot ajunge la El.
   Asa ca voi spune simplu: "Dumnezeu exista". As putea fi intrebat: Si atunci, cum ramane cu problema suferintei? Pot raspunde ca credinciosii nu-L considera pe Dumnezeu un fel de agent de asigurari, care le ofera garantii impotriva neajunsurilor vietii. Mai degraba, El le ofera sansa de a-L imita in iubire si sacrificiu de sine. Dumnezeu nu este scut impotriva oricarui rau, si nici cineva care rezolva toate problemele. Fiind Iubirea si Adevarul, El cheama oamenii la o mare aventura pentru a atinge inaltimile si  pentru a-i ridica si pe altii acolo. Religia te cheama la lupta si la sacrificiu.

   Eu insumi am stat paisprezece ani in inchisorile comuniste. Odata, un ofiter inarmat cu un baston de cauciuc, m-a amenintat:
   - "Sa nu cumva sa indraznesti sa mai vorbesti despre Dumnezeu in celula, ca o patesti. Ce dovada ai ca Dumnezeu exista?"  Am raspuns:
   - "Este greu sa aduci o dovada unui om cu bata in mana. Bata poate sparge capul ce contine dovezile. Insa dati-mi voie sa va pun o intrebare: Am cunoscut personal nenumarati atei care in ceasul morti au regretat ca nu au crezut, si s-au pocait. In ultima clipa, ei au strigat: "Isus"  sau "Maica Domnului". Va puteti imagina un credincios murind cu regretul ca a crezut, si implorand: "Darwin!... Marx!.. Voltaire!... Veniti si eliberati-ma de credinta?"
   In momentul in care se trece intr-o lume necunoscuta, nu exista atei. Omul este cuprins de teama cand i se apropie ceasul mortii. Se afla in poarta marelui mister. Credinciosii nu parasesc credinta intr-un astfel de moment, dar ateii renunta adeseori la necredinta lor, pentru ca normal este sa crezi"...
   In ziua aceea, am scapat nebatut.
   Daca vrei sa stii ceva mai mult despre Dumnezeu, asculta acea voce interioara numita constiinta. Constiinta este una din dovezile existentei Lui Dumnezeu. Ateii, ca si credinciosii, cunosc durerea de a fi comis greseli. Inaintea cui se acuza? Fata de cine se recunosc vinovati? Ei au momentele lor de mangaiere, cand se simt iertati. Cine iarta? Un ciocanit la usa, noaptea, implica prezenta cuiva afara, in intuneric. Constiinta dovedeste existenta Lui Dumnezeu.
   Noi credem in miracole. Intocmai cum legile naturii sunt reflexii ale gandirii obisnuite a Lui Dumnezeu, miracolele reprezinta materializarea interventiilor Lui neobisnuite. Nu oricine a vazut miracole, dar toti au trait coincidente stranii. Ei bine, coincidentele sunt mici miracole in care Dumnezeu ramane anonim.
   Einstein l-a vizitat odata pe tatal renumitului violonist Yehudi Menuhin, care pe atunci era copil de sapte ani. Intr-o discutie cu tatal, Einstein a contestat existenta Lui Dumnezeu. Copilul a intervenit:
   -  "Domnule Einstein, eu va voi dovedi existenta Lui." Marele om de stiinta a privit amuzat catre baiat:
   - "Bine, te ascult!"
   Yehudi si-a luat vioara si a cantat in felul sau unic, de maestru. Cand a terminat, Einstein a spus:
   - "Exista Dumnezeu. Daca nu, cum ar putea copilul acesta sa cante astfel?"
   Cat despre cei ce nu recunosc miracolele, ar trebui sa le fie suficiente fenomenele naturii, complexitatea mintii si sufletului lor, ca sa se plece inaintea Lui Dumnezeu.
   Trebuie sa eradicam ideea unui Dumnezeu croit dupa nevoile si placerile noastre. Cand Moise a intrebat: "Care este numele Tau?" , Dumnezeu a raspuns: "Numele Meu este EU SUNT CEL CE SUNT."
   El nu este ceea ce noi am vrea sa fie, ori ceea ce ne inchipuim ca este. EL ESTE CEEA CE ESTE.  In cele din urma, credinciosul va descoperi ca ceea ce El este, satisface orice nevoie umana, acum si intotdeauna. trebuie doar ca,  in loc de a incerca sa-L faci pe El sa corespunda asteptarilor umane, sa te conformezi caracterului si planurilor Lui. El stie mai bine decat creaturile Sale, ce au nevoie cu adevarat acestea.
   Si ne da aceeasi libertate pe care o are El. "Asa cum este El, asa suntem si noi in lumea aceasta" (Ioan 4,17).
   Putem spune ca Paul: "Prin harul Lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt." "Omul duhovnicesc nu este judecat de nici un om" (1 Cor 2, 15). Fiecare dintre noi poate deveni copilul Lui Dumnezeu, avand unele din prerogativele Sale. Dumnezeu invizibil devine vizibil prin aceia care, prin credinta, sunt schimbati din slava in slava dupa Chipul Lui (2 Cor 3, 18).

Richard Wurmbrand

   Credinta in acest Dumnezeu bun, il face pe om sa-L laude necontenit, si atunci nemultumirea cu privire la nedreptatile vietii, dispare ca roua diminetii. Necazurile sunt ingaduite de intelepciunea unui Tata binevoitor, pe care nu-L intelegem in prezent. Asta-i tot.
   Traind cu Dumnezeu, ne bucuram de orice bucurie a Lui si a creaturilor Lui. Orice bucurie care nu izvoraste de la Dumnezeu, nu este deplina. Nu neg faptul ca si necredinciosii au bucurii. Dar odata, un om i-a spus unui crestin care ducea o viata de infranare:
   - "N-as putea trai ca tine. Eu ma bucur de mesele mele." Crestinul a raspuns:
   - "Eu ma bucur si intre mese si in lipsa lor."
   Aceasta este transformarea pe care o face Dumnezeu in viata cuiva.

        (extras din cartea "Dovezi ale existentei Lui Dumnezeu" , de Richard Wurmbrand)