O limba necunoscuta

   
de Sora Emmanuel

   In acea seara, ca in toate zilele de joi, cripta bisericii Saint-Sulpice era plina pana la refuz. Pierre Goursat, initiatorul grupului de rugaciune de la Emmanuel, a ales foarte bine acest loc strategic din inima Cartierului Latin, pentru a-i gazdui acolo pe "rugatorii" sai, al caror numar tot crestea. Suntem in 1975 si, din 1973, Parisul cunoaste o remarcabila inflorire spirituala, numita in mod obisnuit "Reinnoire carismatica".  Pierre, pastorul grupului, m-a asezat la stanga lui deoarece mi-a cerut sa fac o scurta exortatie spre mijlocul rugaciunii. La dreapta sa, Suzanne D. are sarcina de a supraveghea (caci adunarea este deschisa tuturor) si, de asemenea, de a insoti rugaciunea cu cateva pasaje biblice.
   Pe locurile din spate, se aseaza doi necunoscuti si unul dintre ei este imbracat in negru. Nimeni nu-i remarca fiindca rugaciunea tocmai a inceput, iar bucuria izbucneste in cantece de lauda bine intonate. Pe urma vine momentul rugaciunilor spontane, intrerupte de momente de tacere, pentru a-L asculta pe Spiritul Sfant.
   Deodata, simt o emotie foarte puternica. Am primit ceva in inima mea si nu stiu ce este. Nu este pentru mine, ci pentru adunare. Atunci incep sa transpir, inima imi bate cu putere deoarece - stiu acest lucru - trebuie sa comunic un mesaj necunoscut. Va trebui sa-mi deschid gura si sa ma arunc in apa. Timiditatea mea ma face sa astept cateva secunde, insa imi dau seama ca nu voi avea pace pana cand nu voi fi "livrat pachetul". In aceste cazuri cel mai greu este sa scoti primul sunet fiindca, dupa aceea,  Spiritul Sfant pune stapanire pe gura noastra si face El restul. In acea seara, ceea ce iese de pe buzele mele este un cantec intr-o limba necunoscuta. O tacere profunda cuprinde adunarea. Pierre se intoarce catre mine:
   - Ai inteles ceea ce ai cantat?
   - Nu... dar am simtit intensa prezenta Sfintei Fecioare.

Biserica Saint-Sulpice (Paris)

   Cinci minute mai tarziu, vecina din dreapta, Suzanne, isi deschide la randul ei gura si incepe un discurs intr-o limba necunoscuta. Din nou, tacere profunda in adunare. Nimeni nu se ofera sa interpreteze cele doua mesaje. Pacat! Marelui Aportol Paul nu i-ar fi placut acest lucru, el care tinea atat de mult ca intreaga adunare sa inteleaga cuvintele vorbite in limbi si astfel sa poata fi edificata. ( 1 Cor. 14,13-27)
   O ora mai tarziu, rugaciunea se termina. Fiecare saluta cu afectiune si cripta se goleste incet, incet. Tocmai cand ma pregatesc sa ies, un barbat se apropie de mine.  Este omul in negru, un necunoscut pentru mine, un "nou venit", evident.
   - Domnisoara, unde ati invatat aramaica siriaca?
   - Eh...ce? Siriaca?
   Incep sa rad, dar el nu rade deloc.
   - Vorbiti perfect aramaica siriaca, unde ati invatat-o?
   - Parinte (vedeam ca este calugar) , n-am invatat niciodata aceasta limba si nici macar nu stiam ca exista, spun eu, razand in continuare.
   - Sa vedem, domnisoara... nici nu a trecut o ora de cand ati cantat in aceasta limba si cu un accent perfect. Exista un sunet gutural pe care un gat european nu-l poate emite, ori, dumneavoastra l-ati pronuntat perfect. In plus, ati evitat o greseala gramaticala foarte subtila in fraza dumneavoastra de la inceput...
   - Ah, inteleg... Vreti sa spuneti... cantecul din timpul rugaciunii?
   - Exact.
   - A fost un cantec "in limbi". Cand cineva canta in limbi, nu intelege ceea ce spune.
   - Nu ati inteles sensul cuvintelor dumneavoastra?
   Nu, nici macar un singur cuvant. Am simtit-o pe Sfanta Fecioara foarte aproape de mine, dar a fost doar o senzatie.
   - Domnisoara, imi permiteti sa va rapesc doar cateva minute in plus? Cunosc bine aramaica siriaca si ma rog adeseori in aceasta limba. Ceea ce m-a frapat, a fost ca acel cantec al dumneavoastra era o rugaciune adresata Mariei...
   - Oh, ati inteles? Atunci imi puteti spune si mie ce am cantat?
   - Da, ati adresat o salutare si o lauda  Mamei intregului popor al Lui Dumnezeu. Cuvintele dumneavoastra erau foarte apropiate de "Bucura-Te Marie", insa ati strecurat alte laude decat clasicele "plina de har" si "binecuvantata intre femei".
   Apoi, scoate o foaie de hartie din servieta si incepe sa scrie cantecul, folosind alfabetul adecvat. Sunt fericita sa aflu ca Sfanta Fecioara a fost binecuvantata prin acest cantec si ca a vrut sa-mi descopere acest fapt.
   E clar, va trebui sa-mi aman in mod sigur ora de culcare in seara aceasta. Vad ca preotul calugar se duce s-o retina si pe Suzanne, persoana care a dat celalalt mesaj in limbi.
   Parintele Louis Leloir, benedictin,  profesor de limbi semitice la Universitatea din Louvain (Belgia) este, de fapt, unul din cei mai mari specialisti mondiali in siriaca, limba pe care o vorbeste curent (El a relatat acest eveniment si intalnirea noastra in cartea sa: "Comuniune").
   Cand trece prin Paris, el sta la prietenul sau, parintele Jean-Marie. Acesta cunoaste si apreciaza serile noastre de rugaciune in cursul carora carismele infloresc, fiindca a constatat la credinciosii sai roadele reintoarcerii la Dumnezeu. Parintele Leloir nu impartaseste de loc entuziasmul prietenului sau si chiar ii reproseaza faptul ca s-a lasat sedus de aceste prostii lipsite de temei si care-i deruteaza pe acesti bravi oameni ignoranti...
   - Dupa Sfintii Parinti din Pustie, explica el, cea mai mare carisma este cea a lacrimilor, sau compunctiunea, care conduce la cainta sincera si la convertire. Ar fi imprudent pentru suflet sa-si doreasca alte carisme. Este cel mai frumos cadou al Spiritului Sfant si trebuie sa aspiram la el. Toate aceste asa-zise carisme nu fac decat sa distraga atentia poporului de la esential, ar trebui sa li te opui. Toata aceasta noua miscare este o catastrofa!
   Parintele Jean-Marie ramane calm si stie sa-si abordeze prietenul:

Cripta bisericii Saint-Sulpice. Din secolul VI, cripta de sub corul bisericii, adaposteste importante relicve. Centrul acestei vaste cripte, ramane temelia Bisericii primare.

   - Louis, tu esti profesor!  Cum poti sa respingi o astfel de realitate, inainte de a o fi analizat cu atentie?! Vino, asadar, in seara aceasta cu mine la Saint-Sulpice! Asa cum Isus a spus primilor Sai discipoli: "Veniti si vedeti" (Ioan 1,38-39), mai intai trebuie sa vii sa vezi, sa auzi, sa atingi...
   Stapanindu-si cu greu "alergia", parintele Leloir il urmeaza fara nici o placere pe prietenul sau in cripta de la Saint-Sulpice. Cantecul in limbi este primul sau soc, dar un soc si mai percutant il asteapta la mesajul spus de Suzanne. De fapt, Suzanne transmite in ebraica veche o viziune foarte inspirata a sacerdotiului. Ori, tocmai in acele zile, parintele Leloir trebuie sa scrie un articol despre sacerdotiu, intr-o revista de specialitate si se chinuie cu ciorna sa. El L-a rugat pe Spiritul Sfant sa-i vina in ajutor deoarece s-a blocat la o problema legata de cele doua preotii: sacerdotiul ministerial si cel al credinciosilor. Si mare-i fu mirarea sa auda, din gura acestei tinere frantuzoaice (unilingva), raspunsul cel mai luminos posibil despre subiect si inca in limba ebraica! Articolul sau este facut, este dat de Sus! Observam aceasta trasatura de umor, tipica Spiritului Sfant: Suzanne nu a vorbit nici in maghiara, nici in chineza, ci tocmai in ebraica veche ( 1 ), limba pe care doar parintele Leloir a putut s-o inteleaga si s-o memoreze, din toata acea adunare pioasa!
   Devenim buni prieteni si, de atunci, parintele Louis si-a investit toata energia ca sa faca cunoscute aceste semne ale Spiritului pentru vremurile noastre, asa cum si-o investise in trecut ca sa le denigreze. Cu atat mai mult cu cat Spiritul Sfant pare sa-l urmareasca cu asiduitate: a doua zi dupa intamplarea de la Saint-Sulpice, el zboara la Londra deoarece trebuie sa vorbeasca intr-o reuniune ecumenica. In acea zi,  un frate englez protestant il face sa-si caste ochii in plina adunare de rugaciune, fiindca parintele Louis il aude cantand in limbi, intr-o latina veche perfecta, tot felul de litanii adresate Sfintei Fecioare!
   Dumnezeu are propriile Sale cai pentru ecumenism.
___________________________
   ( 1 )  Am putea sa ne indoim de acest fapt, daca parintele Louis Leloir n-ar fi fost un profesor de renume mondial, cunoscut pentru precizia sa stiintifica in analiza limbilor stravechi. Prietenii si colegii sai l-au auzit, de mai multe ori, relatand aceasta intamplare. Mai mult, ei au constatat uimitoarea sa schimbare de atitudine fata de "Reinnoirea carismatica" franceza, dupa evenimentele de la Saint-Sulpice.

                         Sora Emmanuel Maillard - "Copilul ascuns din Medjugorje"