SECRETUL VICKAI

                                                                                                                    
                                                                                
    Intr-o dimineata trebuia sa ma intalnesc cu Vicka (una din cei sase vizionari de la Medjugorje) pentru a pleca, impreuna cu ea si cu Don Dwello din New York, in Statele Unite. In ultimul moment, Don imi spune, disperat:
    - Vicka este bolnava, nu vine, sora ei mi-a spus sa plecam fara ea...
    - Cum? raspund eu mirata. Dar ieri era inca in plina forma!
    De ieri ii este rau. Am fost cu Ivanka P. sa o vedem; fusese nevoita sa stea in pat, bratul ii era paralizat, mana i se invinetise cu totul si suferea foarte tare. Mi-a spus ca poate-i va trece peste noapte, dar de dimineata sora ei cea mica m-a anuntat ca, dimpotriva, starea ei s-a agravat...
    Noua zile mai tarziu, ma intorc din periplul meu prin S.U.A. unde am dat marturie despre Gospa (Fecioara Maria in limba croata).
    Ma duc la Vicka pe care o gasesc intinzandu-si rufele, cu un suras larg pe buze.
    - Va sa zica asa, te-ai vindecat!  Si m-ai lasat sa plec singura-singurica in America! De cand te simti mai bine?
    - Abia de azi dimineata! Cand m-am trezit, eram foarte bine! Am putut chiar sa vorbesc unui grup de pelerini, vezi, totul a trecut!
    - In aceasta dimineata!? Prin urmare ai fost bolnava opt zile, exact cat a durat misiunea? Cum iti explici ca s-a nimerit chiar pe durata misiunii?
    - Asta e! (expresia tipica pentru oamenii de aici). Gospa avea planul Ei: tu trebuia sa vorbesti iar eu sa sufar. A fost alegerea Ei! (Era clar ca Gospa nu-i consultase pe cei cinci mii de americani din Pittsburgh, care ar fi preferat sa fie invers!)
    - Si, de fapt, ce ai avut?
    In acest moment, trebuie renuntat la orice explicatie logica din partea Vickai...
    - Nimic interesant, vezi, a trecut!  Pana cand o sa revina, asta este, viata normala!
    Rade si schimba subiectul.
    Sam, un medic american, a vrut atunci sa se ocupe de ea si mi-a cerut sa-i pun foarte serios problema, ceea ce am si facut;
    - Vei merge la unul din cei mai buni medici din S.U.A., mai intai iti va face niste investigatii, te va tine putin sub observatie, asta iti poate salva viata! Nu se stie niciodata... poate ai avut ceva grav. Tu sigur ca ai fi multumita sa mergi la Cer, dar noi vrem sa te mai tinem aici inca multa vreme!
    - Nu stiu, sa vedem... sa asteptam putin...
    Venita din partea sa, asta insemna: "las-o balta!" Atunci mi-a venit o idee:
    - Dar Vicka, sanatatea ta, fortele tale apartin Gospei? Atunci ea trebuie sa decida... Ce ar fi daca ai intreba-o?
    - Ai dreptate, raspunde ea recunoscatoare, ca si cum aceasta idee nici nu i-ar fi trecut prin minte. O voi intreba.
    Dupa doua zile, Vicka imi impartaseste raspunsul primit de Sus: "Acest lucru nu este necesar " a spus Gospa...
    Asta mai lipsea! Daca Insasi Gospa ne pune bete-n roate...
    Din cate stiu, nimeni nu a dat inca o explicatie misteriosului secret ce planeaza asupra Vickai si ne mai miram si astazi de cele intamplate.

Vicka Ivankovic

   Sa ne intoarcem la perioada 1983 - 1984. Vicka suferea de o boala grava la creier. Il aud si acum pe parintele Laurentin anuntand cu durere: "Va muri." Suferea intr-atat, incat isi pierdea cunostinta timp de ore intregi, aproape in fiecare zi. Mama ei, indurerata de a o vedea suferind astfel, ii spunea:
    - Mergi sa-ti faci un calmant, nu poti sta asa...! dar Vicka raspundea:
    - Mama, daca ai cunoaste harurile pe care suferinta mea le obtine, atat pentru mine cat si pentru ceilalti, nu ai mai vorbi astfel!
    Dupa o lunga "cale a crucii", Gospa i-a spus: "In cutare zi, vei fi vindecata."  Vicka a scris data la doi preoti, pentru ca ei sa aiba anuntul scris inainte de ziua Z, care cadea in saptamana urmatoare. Vicka a fost vindecata.
    Din aceasta experienta, ea s-a ales cu o cunoastere foarte profunda a misterului suferintei si a roadelor ei.
    Iata un episod personal: pe cand traduceam ceea ce spunea Vicka unui grup de pelerini, ea le-a impartasit urmatoarele:
    - Gospa a spus: "Dragi copii, cand aveti o suferinta, o boala, o problema, voi va ganditi: Of, de ce a dat asta tocmai peste mine, si nu peste altul?! Nu, dragi copii, nu spuneti asta! Dimpotriva, spuneti: Doamne, iti multumesc pentru darul pe care mi-l faci! Caci suferinta, atunci cand este oferita Lui Dumnezeu, obtine mari haruri!"
    Si Vicka, indrazneste sa adauge ( din partea Gospei):
    - Spuneti de asemenea: "Doamne, daca mai ai si alte daruri pentru mine, eu sunt gata!"
    In acea zi pelerinii au plecat ganditori, avand la ce medita...
    Cat despre mine, o persoana mi-a spus ceva foarte rautacios, in timp ce ma indreptam spre biserica, pentru a merge la Liturghie. Acest lucru m-a ranit foarte tare, intr-atat incat a trebuit sa ma lupt pentru a trai in profunzime Liturghia, in loc sa tot rumeg acel lucru in mintea mea. In momentul impartasaniei, am oferit aceasta suferinta Lui Isus si mi-au revenit in minte cuvintele Vickai. Atunci, m-am rugat astfel: "Doamne, iti multumesc pentru acest dar pe care mi-l faci! Foloseste aceasta pentru a raspandi multe haruri si, daca mai ai si alte daruri pentru mine,... (aici, am tras aer in piept pentru a continua fraza) eu...eu..., mai asteapta inca putin pana sa mi le dai!!!"
    Secretul Vickai este ca ea nu tine socoteala DA-urilor date Lui Dumnezeu. Ca si copiii de la Fatima, ea a vazut Iadul si nu precupeteste nici un efort cand e vorba de salvarea sufletelor. Cand intr-una din zile Gospa a intrebat: "Cine dintre voi vrea sa se sacrifice pentru pacatosi?" Vicka a fost cea mai promta pentru a se oferi voluntara.
    "Nu cer decat harul Lui Dumnezeu si forta Lui, pentru a putea merge inainte" spune ea.
    Nu trebuie sa ne miram de ce Vicka transmite atat de puternic bucuria Cerului, celor care se apropie de ea! Acest har nu se obtine decat in acest mod!
    Intr-un interviu pentru televiziunea americana, ea exclama:
    - Dar voi nu realizati ce mare valoare au suferintele voastre in ochii Lui Dumnezeu!  Nu va revoltati atunci cand vin suferintele. Ne revoltam  pentru ca nu cautam cu adevarat voia Lui Dumnezeu. Atunci cand o cautam, trece si revolta. Numai cei care refuza sa-si poarte crucea se revolta. Si puteti fi siguri ca, daca Dumnezeu da o cruce, El stie pentru ce o da si stie si cand o va lua de la noi. Nimic nu vine din intamplare. (1)
    Pentru ea valul a fost sfasiat, ea stie despre ce vorbeste.


__________________________________
(1) Aceasta imi aminteste de o conversatie memorabila dintre Marthe Robin (mistica franceza) si un preot belgian. Acesta avea un mare har de a predica si calatorea mult. Era foarte solicitat pentru reculegeri spirituale, emisiuni radio si predici, caci cuvantul lui aducea multe convertiri. Insa, el a avut un accident stupid: in timp ce facea curatenie in biserica, i-a cazut peste picior statuia grea a Sfantului Iosif. Acesta l-a obligat sa renunte la activitatea sa de predicator. El suferea mult, moral si fizic,  iar piciorul ii aducea mii de necazuri. Ajungand la Marthe, el a vrut sa-i spuna ce pacat era de toata aceasta intamplare. Dar, chiar inainte ca el sa abordeze acest subiect, ea i-a spus dintr-odata: "Parinte, cu acest picior faceti mai mult pentru Imparatia Lui Dumnezeu decat ati facut in intreaga dumneavoastra viata, cu gura!"
                                                                    (Sr.Emmanuel  - Medjugorje anii 90...)

Marthe Robin 1902 - 1981
Timp ce 51 de ani, imobilizata la pat, hranindu-de doar cu Euharistia - ea nu putea sa inghita altceva, nici macar apa, de aceea in toti acesti  ani a fost mistuita de sete. A primit stingmatele Lui Isus si in fiecare vineri  traia in mod mistic, patimirea Lui . 
O mare suferinta acceptata cu iubire si oferita pentru salvarea sufletelor - aceasta a fost viata Marthei.