La 18 aprilie 1993, in Piata Sfantul Petru din Roma, Sfantul Parinte Ioan Paul II a procedat la beatificarea Sorei Faustina, dupa constatarea vindecarii miraculoase, in 1981, prin mijlocirea Sorei Faustina, a unei femei din statul Massachusets - USA, pe nume Mureen Digan.
Pe 20 decembrie 1999 a fost emis un decret al Vaticanului prin care era recunoscuta mijlocirea Fericitei Faustina, pentru vindecarea miraculoasa a preotului Ronald Pytel, Baltimore, Maryland - USA, in anul 1995. Aceasta vindecare miraculoasa a indeplinit una din conditiile obligatorii pentru canonizarea Sfintei Faustina, care a avut loc pe data de 30 aprilie 2000, in Piata Sfantul Petru din Roma, fiind prima canonizare in anul jubiliar si in noul mileniu.
Iata marturia acestei vindecari:
Ma numesc Ronald Pytel si sunt preot paroh in Biserica Maica Domnului, din Baltimore, Maryland, USA. Sunt preot de 26 de ani. Provin dintr-o familie de origine poloneza, caci bunicii mei au venit din Polonia.
In copilarie, in timpul scolii generale, am vazut icoana Lui Isus Milostiv cu inscriptia "Doamne Isuse, ma incred in Tine"... Dar numai in anul 1987, cu prilejul unui pelerinaj la Medjugorje, am cunoscut mai profund rugaciunea catre Milostivirea Lui Dumnezeu si promisiunile legate de ea.
In anul 1995, fiind grav bolnav, mi s-a confirmat diagnosticul de bronsita alergica, si o insuficienta cardiaca grava. In urma unei analize, si anume " ecocardiograma lui Doppler",
s-a constatat ca valva aortei mele era atat de ingusta incat doar 20% din sange mai putea circula prin ea. Dr. Nicholas Foruin, unul dintre cei mai buni cardiologi din Statele Unite, a confirmat diagnosticul de micsorare a valvei aorte. Am fost programat pentru operatie, fara de care as fi fost in pericol de moarte. Am luat cu mine la spital, printre alte lucruri, "Jurnalul Fericitei Sore Faustina" , pe care l-am citit in zilele convalescentei care a urmat operatiei. Fusesem operat in ziua inceperii novenei pentru Sarbatoarea Preasfintei Inimi a Lui Isus. Zilnic spuneam rugaciunea catre Milostivirea Lui Dumnezeu ( Rozariul Milostivirii Divine) .
Dupa operatie, doctorul chirurg Peter Green l-a informat pe bunul meu prieten, preotul Larry Gesy despre gravitatea situatiei mele: inima mea fusese grav deteriorata din cauza stenozei aortei ce nu mai permitea circulatia libera a sangelui. Dupa iesirea din spital m-am confruntat cu o noua complicatie, era vorba de pleurita. Aveam temperatura mare si simteam dureri puternice in piept.
Fiind internat din nou, s-a constatat ca in jurul plamanului meu stang se aduna lichid care a trebuit sa fie inlaturat. La iesirea mea din spital aratam ca un detinut dintr-un lagar de concentrare, atat de mult slabisem. Treptat, mi-am recapatat puterile. Insotit de prietenul meu, parintele Gesy, am mers la control la dr. Fortuin. In urma analizelor, dr. Fortuin a spus ca nu voi mai putea duce o viata normala si nu am nici o sansa pentru o viata lunga: ventriculul meu stang era foarte slabit si starea mea dinaintea operatiei deosebit de grava.
M-am intors la parohie in septembrie, reluandu-mi obligatiile, dar intr-un grad foarte redus.
Pe 5 octombrie am concelebrat Liturghii toata ziua si am facut adoratie in fata Preasfantului Sacrament, spunand rugaciuni: Rozariul Milostivirii Divine si Litania Milostivirii Divine. Am predicat despre darul Milostivirii Lui Dumnezeu.
Pe 8 octombrie 1995, ne pregateam pentru sosirea la Baltimore, a Sfantului Parinte. In timpul Liturghiei am fost primul concelebrant. In predica am vorbit despre felul in care Domnul Isus a coborat asupra mea cu Milostivirea Sa si increderea pe care o am in El. In aceeasi seara, un grup de credinciosi s-au rugat pentru vindecarea mea, cerand mijlocirea Fericitei Sore Faustina, in timp ce eu aduceam cinstire relicvelor ei. In timpul rugaciunii m-am lasat in grija Sfantului Spirit. Am zacut intins pe podea timp de 15 minute. Eram pe deplin constient, dar nu ma puteam misca. Ma simteam ca si paralizat de forta Iubirii Lui Dumnezeu. Seara tarziu, am realizat ca nu luasem medicamentele. Le-am luat la miezul noptii, dar imediat am inceput sa simt durere in regiunea inimii, altfel decat pana atunci. Apoi, aceasta durere ma insotea zilnic pentru un anumit interval de timp si se intetea dupa administrarea medicamentelor pentru inima. Cand nu am mai luat medicamentul, durerea a incetat. L-am sunat pe dr. Fortuin ca sa-i comunic ca descoperisem ca acel medicament imi provoca durerea. El mi-a raspuns ca medicamentul respectiv este cel mai bun in cazul meu si, in plus, il tolerasem foarte bine timp de doua luni, fara efecte secundare. Mi-a recomandat sa iau jumatate de doza, si ma simteam ceva mai bine, durerea era mai putin persistenta.
Pe 9 noiembrie am fost la control la Profesorul Fortuin si mi s-a facut o noua ecocardiograma Doppler. Dupa ce a vazut rezultatul, s-a uitat la mine in tacere un timp care mi s-a parut o eternitate si, in sfarsit, mi-a spus: "Ron, cineva a intervenit in favoarea ta. Inima ta este perfect sanatoasa, o inima pe deplin normala. Nu pot sa-mi explic ce s-a intamplat. Nu mai trebuie sa iei medicamente. Ne vedem peste un an, la control."
Cand i-am povesti parintelui Lary, acesta a remarcat: "Iata minunea pentru care ne-am rugat!"
In noiembrie 1996, in arhidieceza Baltimore, s-a intrunit un consiliu special, pentru a dezbate opiniile medicilor si ale altor martori ai vindecarii mele miraculoase. Pe 8 decembrie a venit la Baltimore preotul Seraphin Michalenko, vice-postulator al procesului de canonizare a Sfintei Faustina in SUA. Imediat dupa 9 decembrie, preotul Michalenko, preotul Gesy si cu mine am mers la tribunal. Acolo ne-au fost inmanate toate documentele adunate si sigilate, pentru a le duce la Vatican. Documentele cuprindeau peste 800 de pagini de registre medicale si aproape 500 de pagini de materiale legalizate. Pe data de 13 decembrie, cardinalul W. Keeler impreuna cu preotul Gesy, preotul Antonim Mrukiem, principalul postulator al Sf. Faustina si cu mine, in timpul unei intalniri speciale am inaintat toate documentele privind vindecarea mea, presedintelui Congregatiei pentru Cultul Sfintilor, arhiepiscopul Nowak.
In august 1998, prof. Valentin Fuster, celebrul cardiolog de la spitalul "Mount Sinai" din New York, a inceput sa studieze cu meticulozitate documentele referitoare la vindecarea mea. Le-a studiat timp de 4 luni, apoi m-a invitat la o intalnire la New York. Dupa controale amanuntite si consultatii, dr. Fuster a exprimat urmatoarea decizie:
"Dupa ce am analizat intreaga documentatie si dupa ce am vorbit cu preotul Pytel si, de asemenea, cu colaboratorii lui care l-au cunoscut inainte si dupa boala din 1995, am convingerea ca intre simptomele ce existau inaintea Liturghiei oferite pentru vindecarea sa si cele de dupa aceea, s-a produs o schimbare instantanee. Disparitia totala a manifestarii bolii, a survenit in urmatoarele trei zile. DISPARITIA SIMPTOMELOR BOLII PREOTULUI RONALD PYTEL, DUPA LITURGHIA DE VINDECARE DIN ZIUA DE 5 OCTOMBRIE 1995, NU POATE FI EXPLICATA DIN PUNCT DE VEDERE MEDICAL."
Dupa studierea tuturor rezultatelor analizelor si dupa repetarea testelor din ultimii patru ani, doctorii in medicina invitati de Congregatia pentru Cultul Sfintilor, s-au consultat in ziua de 16 noiembrie 1999. Este data Sarbatorii Sfintei Fecioare a Milostivirii (de la Ostro Brama)
( de asemenea Congregatia Fericitei Sore Faustina poarta numele de: Surorile Sfintei Fecioare a Milostivirii). Doctorii au votat si au declarat ca schimbarea instantanee a ventriculului stang al inimii intr-unul pe deplin normal, nu poate fi explicata din punct de vedere medical. Aceasta vindecare a fost atribuita Fericitei Faustina Kowalska.
Se spune ca pentru a ajunge la sef, cel mai bine e sa apelezi la secretara. Sunt doua secretare carora le datorez mult. Prima este secretara doctorului Fortuin. Graficul lui cu vizite planificate era foarte plin. Cu toate acestea, cand secretara a aflat cat eram de bolnav, mi-a telefonat in momentul in care cineva a anulat vizita si in felul acesta am putut sa ajung la cabinetul doctorului, in decurs de 30 de minute. Datorita ei am avut acces la unul dintre cei mai buni cardiologi din Statele Unite. A doua secretara careia ii datorez infinit mai mult, este Sfanta Faustina, secretara Domnului Milostiv. Stiu ca ea a intervenit pentru mine la Domnul Isus si ca Iubirea Lui m-a atins si m-a vindecat. Doresc, impreuna cu Sfanta Faustina, sa cant un imn de recunostinta si adoratie pentru Milostivirea nemarginita a Domnului.
"O, Doamne, cu cata generozitate este revarsata Milostivirea Ta, si cu totul ai facut-o pentru om. O, cat de mult trebuie sa iubesti acest om, caci Iubirea Ta este atat de intensa, pentru el. O, Creatorul meu si Domnul meu, peste tot vad urmele mainii Tale si pecetea Milostivirii Tale care impresoara tot ce este creat. O, Creatorul meu Cel mai Milostiv, doresc sa ma inchin in numele a tot ceea ce a fost creat (...), chem tot universul pentru a adora Milostivirea Ta. O, cat de mare este Bunatatea Ta, Doamne."
(Preot Ronald Pytel, din "Traiti iubirea" nr.1)
_____________
O alta marturie
Neincetat ne arata Harul si Milostivirea Sa
Locuim in Tacoma, pe coasta de vest a Statelor Unite. In iarna anului 1989, fiul nostru Don, in varsta de 29 de ani, a plecat cu prietenii la schi in Oarcul Olimpic National.
Acolo, intr-una din zile si-a pierdut cunostinta si a cazut. Starea lui a fost atat de grava, incat prietenii au fost nevoiti sa-l duca pe brate pana jos. Investigatiile medicale s-au finalizat cu un diagnostin ingrozitor: cancer - granulom malign, in ultimul stadiu. Internat in spital, i s-a scos splina.
Din cauza bolii copiilor mei, m-am decis in final sa ne rugam impreuna cu toata familia, Sfintei Faustina. Toata familia a inceput aveasta rugaciune pentru insanatosirea fiilor nostri. Nu mai auzisem de Sfanta Faustina nici de novena catre Milostivirea Divina. In curand am simtit liniste sufleteasca, credinta in puterea fara de margini a Milostivirii Divine si dragostea Lui Dumnezeu fata de toate sufletele. Am simtit cum Milostivirea Divina se revarsa asupra noastra. Ma rugam neincetat. Singura, in genunchi, in dormitorul intunecat, i-am incredintat ocrotirii Lui Dumnezeu pe copiii nostri, pe sot si pe mine. Pentru prima data in viata mea, m-am incredintat Vointei Lui Dumnezeu.
La scurt timp, totul s-a schimbat in bine: pe Don l-au externat din spital mai repede decat ne asteptam. trei saptamani mai tarziu, analizele nu aratau vreo urma de granulom malign! Medicii au fost stupefiati de aceasta vindecare neobisnuita. De asemenea, rezultatele analizelor lui Robert, au aratat disparitia excrescentei cancerigene. Au trecut 10 ani de la vindecarea copiilor mei. Aztazi, amandoi fiii mei se bucura de o sanatate buna si au serviciu. Au trecut, de asemenea, 10 ani de la vindecarea mea sufleteasca...
Toata amaraciunea pe care am purtat-o impotriva Bisericii, a ramas in trecut. Sfanta Liturghie zilnica, Comuniunea Sfanta, Rozariu, si Rozariul Milostivirii Divine, imi dau putere.
Raman recunoscatoare Domnului, pentru ca ne arata neincetat Harul si Milostivirea Sa, nu numai familiei noastre ci tuturor acelora care se adreseaza Domnului, cu incredere.
(Josephine Duyungan, Tacoma - USA, din "Traiti iubirea" nr.1)
( "Regina Pacis" nr. 190)
ISUSE MA INCRED IN TINE!
RăspundețiȘtergereDoamne cat de frumos rasuna aceste cuvinte..
Te salut draga mea Daniela cu mult drag si cu multa iubire...
Draga mea,chiar sa infaptuit pentru mine Miracolul,voi pleca spre Medjugorje,dumnezeu a avut grija de tot pina si de biletele spre Romania,eu nu am facut alceva ...decat i-am spus ca-l port ininima mea asa cat sunt de mica si de neansemnata...i-am spus ca-l iubesc.ca-l ador,ca sper ca nici un suflet de pe fata pamantului nu va pleca fara sa cunoasca Iubirea Sa mare.
Am facut poate si o novena cu aceasta Iubire pentru toate sufletele sa-l primeasca pe Isus,repetind-o de mai multe ori pe zi.
Te imbratisez cu mare drag cu inima mea,si-ti doresc sa fii inundata de un Ocean mare de Iubire.
Laudat,marit,slavit ,binecuvantat sa fie Domnul in Veci.Amin.
Silvia
Silvia draga, ma bucur mult pentru tine, ca vei merge la Medjugorje. Daca nu ai mai fost, iti pot spune ca acolo traiesti in alta dimensiune. Eu parca prima oara mai mult decat a doua oara cand am fost, am experimentat intalnirea cu Cerul si cred ca toti cei care merg acolo au o experienta personala launtrica cu Isus, cu Sfanta Fecioara. Cand am plecat din Medjugorje spre casa, in autocar, plangeam ca un copil, nu voiam sa accept despartirea. Parca mi-as fi gasit in sfarsit locul si nu voiam sa mai plec de acolo. Greu, foarte greu de povestit cum a fost prima mea despartire de Medjugorje. Parca totul din mine ramasese acolo. Mi-a trebuit mult timp sa ma adun, sa accept gandul ca locul meu este aici si ca ceea ce am invatat acolo, ceea ce am trait acolo, va trebui sa "aplic" in "lumea mea de aici". Nu este usor, pentru ca la reintoarcerea din Medjugorje te simti ca si cum ai fi revenit din Rai pe pamant, iar asta iti provoaca un fel de durere. Iar ca sa tratezi aceasta durere, sa o faci sa dispara ca sa poti trai, trebuie sa-ti creezi in inima ta un "mic" Medjugorje, un mic colt de rai, o mica oaza de pace. Atunci, poti merge mai departe... prin viata...
RăspundețiȘtergereTe imbratisez, draga Silvia.
Laudat sa fie Isus si Maria!