"STRIGATUL MUT" - Convertirea dr. Bernard Nathanson

   De Pr. M. Piotrowski

   Bernard Nathanson, (1926 - 2011), profesor la Cornell University, a fost ateu si unul dintre cei mai mari adepti ai avortului. Cu obstinatie s-a straduit sa obtina legalizarea avortului in SUA.
   In 1968, era unul dintre fondatorii "National Abortion Rights Action League"  (liga Nationala de lupta pentru dreptul la avort). A condus cea mai mare clinica de intrerupere de sarcini, din SUA si recunoaste infaptuirea a 75.000 de avorturi. El marturiseste cu imensa durere: " in acest numar este si copilul meu nenascut, pe care l-am omorat cu mainile mele."
   In viata lui Nathanson s-a ivit insa miracolul schimbarii credintei si a inimii. Din pozitia pe care o detinea in fruntea listei de sustinatori ai avortului, s-a transformat in aparatorul vietii copiilor nenascuti. Dupa multi ani de pregatire, in anul 1996, a primit botezul in Biserica Catolica.

   CASA PARINTEASCA SI SCOALA
   ______________________________
   Tatal sau, profesor de medicina, fiu al unor emigranti evrei, inca din anii studentiei a refuzat traditia ortodoxa a iudaismului. Nu credea in Dumnezeu, ci numai intr-o "forta de sus". Tatal sau a fost cel care i-a influentat viata si personalitatea lui Bernard, inoculandu-i ideile sale nihiliste. In plus, tatal lui Bernard isi ura sotia. Bernard a crescut intr-o casa in care s-au pastrat obiceiurile si traditiile credintei iudaice, dar fara a fi practicate.
   Bernard a fost trimis la una din cele mai bune scoli din New York (Columbia Grammar School), unde invatau copii din cele mai bogate familii evreiesti.
   Admirator al tatalui sau, Bernard s-a indepartat si el de religie, considerand-o nefolositoare, "o piatra de moara" care ingreuneaza viata. Cu toata necredinta sa, tatal il forta pe Bernard sa mearga de trei ori pe saptamana la scoala ebraica ortodoxa. A invatat acolo rugaciunile ebraice si purta convingerea ca religia iudaica este severa si cruda.
   "Dumnezeul copilarie mele - spunea mai tarziu - ma face sa ma gandesc la o figura barboasa,  maiestuoasa,  posomorata ca Moise sculptat de Michelangelo. Il vedeam meditand asupra destinului meu cu un moment inainte de a lua decizia. Dumnezeul  religiei mele iudaice, era puternic si infricosator ca un leu. Ce revelatie a fost pentru mine cand, slujind in Fortele Aeriene ale SUA, din simpla frustrare si plictiseala, am inceput sa frecventez cursurile biblice de seara! Atunci am descoperit ca Dumnezeul Noului Testament era iubitor, intelegator, bland si iertator fata de oamenii cu inima smerita."
   In anul 1945, Bernard si-a inceput studiile la facultatea de medicina a prestigioasei Universitati McGill. In timpul cursurilor, in anul patru de medicina, a fost deosebit de impresionat de profesorul sau de psihiatrie, Karl Stern. Minunat profesor, eminent om de stiinta, acesta de asemenea era evreu. Nathanson il pretuia in mod deosebit pe profesorul Stern, pentru cursurile sale extraordinar de interesante, precum si pentru calmul sau. Pe atunci, nu realiza ca Stern, in 1943, se convertise la catolicism, dupa multi ani de gandire, cercetare si lectura. Profesorul Stern a descris procesul convertirii sale, in cartea "The Pillar of Fire" (Coloana de foc), care a fost publicata in 1951.
    Cand a citit-o pentru prima oara, in 1947, Nathanson a suferit un adevarat soc. In mare parte, lectura acestei carti a dus la convertirea lui Bernhard, la catolicism.

   LUMEA SATANICA A AVORTULUI
   ______________________________

   La balul universitar din 1945, Bernard a cunoscut o fata fermecatoare si nevinovata, avand saptesprezece ani, pe nume Ruth. S-au indragostit de la prima vedere si au petrecut impreuna tot mai mult timp, planuind casatoria. Ruth a ramas insarcinata, ceea ce a ruinat atmosfera idilica a celor doi indragostiti. Nu au vrut acel copil. S-au hotarat sa-l indeparteze. Dupa multe cautari, au reusit sa gaseasca un doctor care sa faca avortul, intr-un cabinet particular, in taina, pe atunci inca ilegal.
   Cand copilul a fost omorat, Ruth si Bernard s-au purtat ca niste conspiratori dupa o crima rusinoasa, despre care nu este voie sa vorbesti. Dupa ani de zile Bernard amintea: "Sunt sigur ca, - cu toata expresia ei curajoasa, loialitatea si dragostea ei fata de mine - in adancul sufletului sau s-a nascut intrebarea: < De ce nu s-a casatorit cu mine? De ce nu am putut pastra acel copil? De ce a trebuit sa-mi risc viata mea si a viitorilor mei copii, pentru confortul lui si al studiilor sale? oare Dumnezeu o sa ma pedepseasca pentru ceea ce am facut, si voi ramane sterila?"
   In acel timp, intrebarile de tip religios nu erau esentiale pentru Bernard. Se maturiza in el -  dupa cum singur scrie - caracterul evreului ateu cu "ceafa tare". Isi facea griji numai pentru sanatatea lui Ruth si capacitatea ei de a mai naste. In curand, insa, drumurile lor s-au despartit. Aceasta experienta a devenit pentru Nathanson, prima calatorie in lumea satanica a avortului.
   La jumatatea anilor '60, Bernard a terminat stagiul de ginecologie si obstetrica; se afla in fata unei cariere stralucitoare. Lasand insa in urma doua casatorii nereusite, distruse - dupa cum a marturisit mai tarziu - prin "egoism, narcisism si nestiinta iubirii", a conceput un copil cu o femeie care il iubea nespus. Aceasta l-a implorat sa-i permita sa-l poarte si sa-l nasca. Nathanson a fost de neinduplecat, i-a cerut imediat indepartarea sarcinii, caci nu-si putea permite sa-l intretina. I-a propus sa se ocupe personal de avortul copilului lor. Si i-a curmat viata in mod profesional. Nu a avut nici un fel de scrupul, nici macar o umbra de indoiala, ca ar proceda rau. In constiinta sa de doctor intrerupator de sarcini, avea numai satisfactia muncii bine indeplinite.
   Inainte de efectuarea unui avort, Nathanson, la fel ca si alti doctori, nu informau pacientele despre riscurile intreruperilor de sarcina, singur a scris: "S-a dovedit ca avortul poate fi legat de cancerul la san, ca mii de femei au pierdut fertilitatea din cauza unui avort nereusit, si ca mortalitatea femeilor ce fac aceasta interventie, dupa saptamana a treisprezecea, este mai mare decat indicatorul de nasteri." Aroganta oamenilor ce practica medicina, intotdeauna a fost considerata ca un supliment strans legat de profesie, iar inganfarea exagerata a medicilor angajati in avorturi nu inceteaza sa ne uimeasca pana in ziua de astazi. La fiecare zece mii de fete asemenea lui Ruth - revine un medic intrerupator de sarcina: rece, lipsit de constiinta, fara scrupule, profitand de talentele sale pentru scopuri josnice, murdarind etica profesiei sale si indrumand femeile - chiar cu farmec, cu aerul lor sigur de medici si linistindu-le cu profesionalism, pentru a se decide la crima. Nu intamplator, urmatorul pas in aceasta perversiune a stiintei medicale are loc acolo unde medicii au aprobarea statului sa ajute, in numele compasiunii! - in actiunea de sinucidere.
   In 1968, dr. Nathanson a devenit unul dintre fondatorii "National Abortion Rights Action League" (NARAL), care trebuia sa obtina legalizarea avortului in SUA. Dupa legalizarea acestuia in statul New York, a primit nominalizarea ca director al celei mai mari clinic de avorturi din lume.
   Recunoaste ca este responsabilul in cazul a 75.000 de avorturi. Intr-unul din articole, scris imediat dupa intoarcerea sa la credinta, intitulat "Marturiile unui ex-avortor", Nathanson a descris tactica pe care au intrebuintat-o el si colegii lui de la NARAL pentru a forta dreptul de a face avor in SUA si in lume. Trebuie mentionat faptul ca, in anii '60, majoritatea americanilor erau impotriva avortului. In decurs de cinci ani, datorita campaniei intense de reclama, "specialistii" de la NARAL au convins Tribunalul Suprem al SUA, iar in anul 1973, s-a dat decizia de legalizare a avortului, la cerere si fara constrangeri, pana in luna a 9-a de sarcina. 
   "Cum am reusit aceasta? Importanta este intelegerea tacticii pe care am folosit-o, pentru ca este in continuare practicata in tarile din Apus, pentru obtinerea legalizarii avortului. Prima cheie a eficacitatii tactice a fost convingerea mass-media ca acceptarea avortului este semnul liberalismului iluminat. Stiam ca daca am fi efectuat un sondaj de opinie publica, am fi pierdut cu brio. De aceea, am fabricat date statistice bazate pe sondaje fictive. Am informat media ca, dupa cele mai noi sondaje, 60% dintre americani sustin legalizarea avortului. Am sustinut, ca informatii veridice, ca, urmare a ilegalitatii avortului, anual mor zece mii de femei, cand adevaratul lor numar era de 200 - 250. Am sustinut ca in SUA, in decurs de un an, mai mult de un milion de femei efectueaza avort ilegal, in timp ce in realitate au fost in jur de 100 de mii. Repetarea continua a unor minciuni mari in mass-media, convinge ascultatorii. Acest fel de actiuni de propaganda s-au dovedit foarte eficace. Timp de cinci ani, am reusit sa convingem majoritatea societatii ca avortul trebuie legalizat cat mai repde. Un alt element al tacticii a fost mizarea pe asa-numita carte de joc catolica. Neincetat am defaimat Biserica Catolica si opiniile ei "inapoiate", aratand inspre prelatii Bisericii, ca fiind plini de ipocrizie, ca se opun avortului, pentru a ingradi libertatea alegerii. Acest motiv a fost in continuu repetat. Am alimentat media cu tot felul de minciuni, ca de axemplu: cu totii stim ca dusmanii intreruperii sarcinii sunt numai duhovnici, in schimb catolicii laici in marea majoritate ar fi pentru legalizarea avortului.
   A treia modalitate de actiune a fost prin blocarea informatiilor despre probele stiintifice care dovedesc ca viata oamenilor incepe din momentul conceperii. Am sustinut ca stiinta nu va putea niciodata sa defineasca acest fapt, pentru ca nu tine de competenta ei, ci numai de filozofie si teologie. A fost o mare minciuna pentru ca fitologia (stiinta despre inceputurile vietii omenesti) prezinta dovezi ca viata omului incepe in momentul conceperii si ca trebuie sa se bucure de aceeasi protectie de care ne bucuram si noi. Astazi, cand ma intorc cu douazecisicinci de ani in urma, plin de aversiune fata de acel joc cu corpurile femeilor insarcinate si copiilor lor ucisi, ma surprinde lipsa completa de criticism fata de sarcina pe care o aveam, completa noastra pustietate sufleteasca si morala care statea la baza acelei actiuni de cosmar, convingerea noastra de neclintit despre inaltul nivel moral al actiunilor noastre. Si doar ceea ce faceam era pur si simplu ticalos! De ce nu am putut sa sesizam etica mincinoasa si marsava practica a doctorilor, aceasta aviditate evidenta, lipsita de motivatia unor simtaminte inalte? De ce nu am putut sa sesizam prostia fara limite a actiunilor in sine, tampenia oamenilor care participau la aceasta si toate consecintele etice ce decurg din acest act amoral!"

   CONVERTIREA
   ______________

   In anul 1973, Nathanson a devenit seful sectiei de obstetrica la spitalul Sf. Luca din New York. Pentru prima oara a fost instalat acolo un tomograf, cea mai moderna aparatura din acele timpuri, datorita careia se putea urmari si cercetat fatul in pantecele mamei. Ultrasonograful a deschis in fata lui Nathanson o noua lume. El isi aminteste: 
   "Pentru prima oara am putut sa vedem cu adevarat fatul uman - sa-l masuram, sa-l observam, sa-l privim, sa fim legati de el si sa-l iubim."
   Imaginile fatului vazute la tomograf, au facut o puternica impresie asupra privitorilor. Dupa introducerea acestui aparat a avut loc schimbarea radicala a lui Nathanson, fata de embrionul uman.
   "Datorita tomografului am putut sa ne convingem ca fatul este un organism ce functioneaza normal, dar si sa efectuam masurarea functiilor lui vitale, sa-l cantarim si sa definim varsta lui, sa-l vedem cum inghite sau cum urineaza, sa-l vedem in starea de somn si de trezire, precum si sa-l observam cum se misca nu mai putin intentionat decat un nou nascut."
   Din acel moment, nu a mai fost convins de justetea avortului la cerere. A limitat drastic cantitatea "interventiilor" efectuate de el, la cea a cazurilor care, dupa opinia sa, aveau o motivare medicala. Ultimul avort l-a efectuat in 1979.
   In 1984 si-a pus din ce in ce mai multe intrebari pe tema intreruperilor de sarcina. A vrut sa stie ce se intampla  de fapt in momentul efectuarii ei. Doar efectuase atatea, dar le facuse fara sa se gandeasca, in mod mecanic, ca un orb. Introducea aparatura in uter, punea in miscare motorul si masina aspira niste franturi de tesuturi. A vrut sa stie ce se intampla de fapt. L-a rugat pe prietenul sau Jay, care facea pana la 20 de avorturi pe zi, ca in timpul "interventiei" sa foloseasca tomograful si sa inregistreze interventia sa, pe o pelicula de film. Colegul a facut totul cu multa precizie. Cand au privit mai tarziu banda, in studioul de montaj, au suferit un adevarat soc, iar Jay a spus ca niciodata nu se va mai angaja in intreruperea sarcinii.
   "Am fost zguduit in radacinile sufletului meu" - a scris mai tarziu Nathanson. Pentru prima oara a vazut ce se intampla cu adevarat in timpul avortului si ce este acesta de fapt. Dupa pregatirea bezilor in mod profesional, a iesit filmul "The Silent Scream" ( Strigatul mut). Este un film documentar al crimei sinistre efectuate asupra celei mai nevinovate si fara de aparare fiinte. Infatiseaza un copil de 12 saptamani in pantecele mamei, care incearca sa se apere de instrumentele de zdrobire si aparatul de aspirare, aparatura care-i smulge bucati din corp si le aspira. Filmul a fost prezentat in premiera pe data de 3 ianuarie 1985 in Florida si proiectia sa a facut senzatie...

   Liberalii au dat un mare semnal de alarma, deoarece acel document era un imens pericol pentru mediile pro-avort. Mass-media liberala s-a straduit sa blocheze furnizarea acestui adevar in cercurile largi ale societatii americane. Nici una dintre statiile de televiziune nu a vrut sa prezinte vreodata filmul si nici nu si-a dat acordul pentru cumpararea timpului de antena necesar reclamei al carei continut ar fi fost elogierea alegerii vietii. Era o dovada evidenta despre faptul ca media sunt dominate de oameni ce raspund de cultura mortii.
   Faptele stiintifice au deschis inima lui Nathanson. El a aceeptat adevarul, care nu poate fi negat, ca viata incepe in momentul conceperii, si fiecare intrerupere de sarcina inseamna uciderea unei fiinte nevinovate, lipsite de aparare. Dr. Nathanson si-a schimbat opiniile pe tema avortului, ghidandu-se numai dupa considerente stiintifice si nu religioase.

   DRUMUL SPRE BISERICA CATOLICA
   _________________________________

   Calatoria spirituala catre credinta in Dumnezeu a fost pentru Bernard Nathanson, nespus de grea. Mai intai a descoperit sfintenia vietii omenesti din momentul conceperii pana la moartea naturala si abia mai tarziu a ajuns la credinta in Dumnezeu.
   "Nu am cautat nimic spiritual; dorintele mele erau in marea majoritate pamantesti si trupesti, scopurile mele erau concrete si puteau fi atinse, erau usor de materializat. Cel mai rau era faptul ca, fata de chestiunile sufletesti, ma purtam cu desconsiderare, cum statea bine unui evreu ateu cu picioarele pe pamant" -  scrie Nathanson.
   Intre anii 1978 - 1988 a trait o perioada deosebit de grea. In mod deosebit de dureros, a inceput sa simta efectele vietii sale pacatoase.
   "Ma trezeam pe la 4 sau 5 inspre dimineata, si priveam in intuneric asteptand sa apara vreo instiintare de iertare a mea, de la vreun judecator nevazut. Dupa o lunga asteptare fara nici un rezultat, aprindeam lampa de pe noptiera, luam o carte despre infaptuirea pacatului si din nou citeam fragmentele din Marturiile Sfantului Augustin, sau Dostoiewski, Paul Tilich, Kierkegaard si chiar Lewis Mumford si Wald Frank".
   Il obseda gandul de sinucidere. Greutatea vinovatiilor infaptuite, era insuportabila, mai cu seama procese de constiinta in legatura cu mii de avorturi asupra copiilor nevinovati. A incercat sa-si inlocuiasca durerea sufleteasca si disperarea, cu mijloace calmante, alcool, sfaturi, consultatii psihiatrice - nimic nu l-a ajutat. In timp, dr. Nathanson s-a angajat tot mai mult in miscarea de protectia vietii. Cutreiera Statele Unite cu referate, scria carti, a intrat in miscarea politica. Participand la adunarile aparatorilor vietii, isi exprima cu claritate pozitia sa pro-life, impotriva avortului, in schimb era rezervat fata de credinta in Dumnezeu. In timpul pichetarilor si protestelor din fata clinicilor de avorturi, a experimentat atmosfera dezinteresata ce se simtea printre cei adunati.
   Acei oameni se rugau neincetat si aminteau tot timpul despre interdicitia de a folosi agresiunea. Pe chipurile lor stralucea adevarata iubire. Nathanson scrie:
   "Pur si simplu m-a surprins puterea iubirii lor si a rugaciunii: se rugau pentru copiii nenascuti, pentru mamele pierdute si disperate, pentru doctorii si asistentele ce lucrau in clinici. Se rugau chiar si pentru politie si media care transmiteau demonstatiile. Se rugau reciproc, pentru fiecare, dar nu si fiecare pentru sine. Am inceput sa ma intreb: cum se face ca oamenii aceia puteau sa ofere atat de mult, revendicand drepturile acestei minoritati care este muta, nevazuta si incapabila de a le arata recunostinta?"
   Exemplul acestor oameni a facut ca, pentru prima oara in viata sa, Nathanson sa inceapa in mod serios sa accepte gandul existentei Lui Dumnezeu. 
   "Am inceput sa ma gandesc la existenta Lui Dumnezeu care m-a condus prin toate cercurile iadului numai pentru ca, in marinimia Sa, sa-mi arate drumul pentru mantuire si sa imi arate iubirea Sa. Contrar principiilor mele sigure de peste 19 ani, carora le eram loial, intr-o clipa am vazut trecutul meu ca o mlastina respingatoare, de pacate si rau. Acest gand m-a acuzat si m-am recunoscut vinovat de grave delicte (...) si in acelasi timp - in mod uimitor -  El mi-a aratat (...) ca Cineva a murit in urma cu 2000 de ani, pentru pacatele mele."
   Pana la decizia cautarii Lui Dumnezeu, incepuse sa citeasca cu mare sete autobiografia marilor catolici convertiti, cum ar fi Malcolm Muggeridge, Cardinalul Newuman, Graham Greene, C.S. Lewis, Walker Percy si altii. Cel mai mult s-a identificat cu istoria profesorului sau, Karl Stern, care in autobiografia "The Pillar Of Fire", a scris fascinanta sa calatorie spre credinta catolica. Nathanson marturiseste ca, de fiecare data cand citea aceasta autobiografie, cu greutate reusea sa-si retina lacrimile:
   "Mi-a fost dat sa strabat pamantul in cautarea Aceluia fara de care as fi fost ostracizat. Acum insa, m-am prins de marginea vesmantului Sau, din disperare, ingrozit,  din nevoia cea mai pura de a ajunge la El. Gandurile mele din nou se intorc la ecranul anilor mei din studentie, Karl Stern, care a suferit schimbarea sufleteasca in acea perioada cand ma conducea in intelegerea gandirii omenesti, a ordinii si a sursei ei - precum si la cuvintele pe care le-a scris catre fratele sau: Nu exista nici o indoiala, am alergat la El sau am fugit de El, dar tot timpul El a fost in centrul a tot ce exista."
   Nathanson era constient ca foarte multe persoane din miscarea de protejare a vietii se roaga pentru el. Schimbarea sufleteasca i-a adus, in mod bland si natural, usurare si pace sufleteasca. A inceput in mod regulat sa se intalneasca in fiecare saptamana cu parintele John McCloskey, care a devenit ghidul sau spiritual pe drumul greu al credintei.
   Despre decizia sa de trecere la catolicism, a inceput sa vorbeasca public in 1994. A fost botezat pe data de 9 decembrie 1996 in catedrala Sf. Patrick din New York, de catre cardinalul J. O'Connor. Prietenii sai evrei au primit aceasta veste cu aprobare. Insusi Dr. Nathanson spune:
   "Primindu-L pe Isus cu atat mai mult am apreciat faptul ca apartin culturii, poporului si traditiei evreiesti. Asa va fi intotdeauna si sunt mandru de asta."
   De atunci, a participat la Liturghii in mod regulat, se spovedea si ducea o viata de profunda rugaciune, iar ca om de stiinta, in cartile sale, in filmele si in numeroasele sale conferinte, demonstreaza ca viata umana este sfanta, precum Sfant este Dumnezeu - Creatorul vietii, deci nimeni si nimic nu are dreptul sa ia cuiva viata.
   Convertirea prof. Bernard Nathanson care, dintr-un executor de avorturi - primul pe lista si "ateu cu ceafa tare", a devenit un catolic convins, plasat in fruntea luptei pentru apararea vietii copiilor nenascuti, este, cu siguranta, cea mai mare convertire din secolul XX.
   Cand a sosit in Polonia, pe 19.10.1996, la conferinta de presa in galeria Porzynki, a adresat un apel parlamentarilor polonezi:
   "Va implor, nu faceti nici un pas in directia legalizarii avortului! Istoria niciodata nu va va ierta. Vreau sa va avertizez sa nu faceti aceleasi greseli pe care noi le-am facut in America. Legalizarea avortului va fi, in acelasi timp, legalizarea eutanasiei si uciderea oamenilor in varsta, cu disfuncii si  in stadii finale de boala, experimentarea genetica - cu alte cuvinte, va fi primul pas pe panta prapastiei, pe fundul careia se afla completa dezumanizare a vietii, craterul mortii."
                   Preot M. Piotrowski, in revista "Iubiti-va", nr.2 - ("Regina Pacis", nr.186)