Aparitiile de noapte la Medjugorje

                                            de Sr. Emmanuel Maillard

   Anii '80 au fost martorii "varstei de aur" a aparitiilor de noapte de pe deal, cu grupul de rugaciune al tinerilor din sat, condus de Marija, si Ivan. Intr-o zi,  Marija si Ivan s-au hotarat sa petreaca o seara de rugaciune pe deal, impreuna cu alti cativa tineri. Scopul lor? De a-i multumi Sfintei Fecioare pentru aparitiile Ei. Aceasta initiativa s-a repetat de doua sau trei ori pana cand, intr-una din seri, Sfanta Fecioara a aparut pe neasteptate celor trei vizionari prezenti pe deal. Prin aceasta, Ea voia sa le multumeasca si sa le arate cat de sensibila era la rugaciunea lor de multumire. Nu vom intelege niciodata cat de miscata este Sfanta Fecioara pana si de cele mai mici gesturi ale noastre pe care i le oferim dezinteresat. Ea le-a promis sa revina in acest fel, noaptea,  pe deal,  pentru a-i modela. Astfel s-a constituit grupul de rugaciune condus de Marija si Ivan. Sfanta Fecioara le-a indicat Ea Insasi numele si numarul lor: saisprezece, socotindu-l si pe Ivan.  Adesea, Vicka li se alatura impreuna cu sora ei Ana, cumnatul sau Nedjo si altii, care au devenit stalpii de baza ai acestui grup, condus in special de catre Ivan.

   Trei seri pe saptamana,  grupul se ruga cel putin doua ore, pe Krizevac, uneori pe Podbrdo si,  spre sfarsitul intalnirii, Sfanta Fecioara le aparea vizionarilor. Apoi, Ivan transmitea grupului indemnurile Indrumatorului ceresc. Locul si ora acelei  aparitii erau stabilite de catre Sfanta Fecioara impreuna cu Ivan in ziua respectiva, in timpul aparitiei zilnice.  Uneori, Sfanta Fecioara ii cerea lui Ivan sa adune grupul intr-o casa si nu pe deal, prevenindu-l ca militia ii asteapta acolo sus.
   Fie iarna, fie vara, pe orice vreme, acesti tineri raspundeau invitatiei Mariei. Nici vantul taios din decembrie, nici ploile torentiale din martie nu o impiedicau pe Sfanta Fecioara sa-si determine suporterii sa se catere pe munte in plina noapte!.

    Adesea, Ea convenea cu vizionarii ca pelerinii sa poata sa se alature grupului. Uneori dealul era ticsit de zeci de mii de persoane, este foarte impresionant.
   Scopul Mariei nu era, dupa cum s-a presupus conform unor criterii omenesti de eficienta,  sa caute sa mareasca numarul membrilor grupului, pentru a coopta cat mai multi tineri. Nu, inca o data Ea ne-a demonstrat ca planurile Ei nu sunt planurile noastre. Ea voia sa formeze un fel de grup de "comando", educat timp de ani de zile la scoala Ei si,  daca satul avea sa dea Bisericii saisprezece sfinti, prin intermediul acestui grup, acest lucru s-ar putea socoti ca fiind cu adevarat eficient din punctul de vedere al Lui Dumnezeu.

   La inceputul anilor '90, cand am sosit la Medjugorje, am inteles repede ca aceasta realitate creata pas cu pas de Sfanta Fecioara, reprezenta un element major, central si, fara indoiala, unul dintre cele mai frumoase din planul Ei secret pentru Medjugorje. 
   Avem aici un element unic in istorie! Sigur, este vorba de o realitate foarte smerita:  Ivan este o fire timida, grupul nu cuprinde decat tineri din sat (si unii sunt adesea absenti, fiind casatoriti in alte localitati...),  conducerea cantarilor este total improvizata, nu participa nici un preot, intalnirea nu este anuntata pelerinilor in biserica... Saracie in toate, resimtita si la propriu, atunci cand trebuie sa-ti asezi genunchii in echilibru pe pietrele ascutite, intre umbrela doamnei din stanga, rucsacul bunicului din dreapta... dar ce bucurie pentru Sfanta Fecioara de a ne vedea asa pe toti imprejurul Ei, care e Mama tuturor! 

   "Sunt fericita sa va vad in aceasta seara in numar atat de mare", spune Ea adesea.
   Ea este fericita, dar si noi parca am fi in Cer. Nicaieri in alta parte nu am simtit mai puternic apropierea Cerului, atmosfera, parfumurile, consistenta sa, acel  nu stiu ce care ne duce in afara timpului si spatiului si ne scufunda in plenitudinea Lui Dumnezeu.
    Acolo avem adevaratul Medjugorje, neretusat.
   Imi vine in minte un episod emotionant:
   Intr-o seara, Vicka il inlocuia pe Ivan, care era plecat in America. Ea escaladase  muntele Krizevac in pas de atac, ca o buna luptatoare in miscarea de eliberare a Hertegovinei si iat-o in fata Crucii, conversand cu Sfanta Fecioara - pe timpul aparitiei.

    Ea imi ceruse sa traduc mesajul pentru pelerini, asa ca ma asezasem langa ea si o puteam studia in voie. Convorbirea era inflacarata ( nu pot sa descriu aici expresiile si gesturile Vickai, dar ele sunt filmate). Aceasta a durat douazeci de minute. Cand Vicka a dat mesajul in croata, el continea o singura fraza: "Dragi copii, rugati-va acasa misterele de bucurie in fata crucii si rugati-va pentru intentiile mele."
   I-am spus Vickai:
   - "Asta e tot? Pai, Sfanta Fecioara ti-a spus mult mai multe lucruri !"
   Raspunsul ei m-a incantat:
   - "Mai intai, Sfanta Fecioara s-a rugat, apoi a dat mesajul. Iar apoi,  abbiamo parlato delle cose nostre ( am vorbit despre lucruri de-ale noastre).

  Despre ce "lucruri" era vorva? Nu am vrut sa intreb nimic, insa extraordinara intimitate ce-i leaga acum pe acesti vizionari de Mama Lui Dumnezeu, este uimitoare. Vicka era cea mai "taranca" dintre vizionari, unii ar putea-o privi de sus, din pricina vocabularului ei limitat sau a gramaticii ei defectuoase. Insa Reginei Universului ii face placere sa vina sa converseze cu ea despre lucrurile de toate zilele si, fara indoiala, despre "probleme curente" ale Cerului!
   Ea simte nevoia sa faca astfel, din iubire. 
                                                                                        "Medjugorje anii '90..."