Lectii de iubire...

   Era un ger napraznic si un vant patrunzator sufla fara mila. Ianuarie isi etala goliciunea pe campul din Medjugorje.
   Suntem in mica sufragerie a familiei Pavlovic unde Marija, inconjurata de prietenii ei care se roaga in genuchi, o priveste pe Sfanta Fecioara cu gravitate.  Este varsta de aur a grupului de rugaciune, acei faimosi patru ani in care Sfanta Fecioara i-a luat in custodie cu scopul de a-i forma pentru viata in Dumnezeu, pentru iubire...
   - "In aceasta seara Sfanta Fecioara ne-a propus un exercitiu, ne spune Marija. Ea ne cere ca fiecare dintre noi sa mearga in natura si sa caute ceva care sa-i vorbeasca despre Creator. Si ne cere ca la aparitia de maine, fiecare sa-i aducem un obiect din natura care ni se pare frumos."
   A doua zi, putin inainte de ora 17, are loc un spectacol dintre cele mai ciudate. Unul cate unul, tinerii isi aduc comoara pentru a o depune la picioarele statuii Sfintei Fecioare, explicand celorlalti motivul alegerii facute: 
   - "Priveste licheanul de pe aceasta scoarta de copac, ai mai vazut o asemenea culoare?!"  
   - "Uite, e o piatra oarecare, dar cand o rotesti...priveste... vezi forma celor doua inimi care se ating!"  
   - "Eu am cautat mult  dar nu fara rezultat. Priviti acest cuib, admirati cu cata ingenuazitate  l-a facut pasarea. Ia uitati-va cum sunt imbinate faramele de paie cu puful..."
   In timp ce fiecare isi exprima entuziasmul, usa se deschide si ultimul venit este intampinat cu un hohot de ras. A rupt o creanga de copac de trei ori mai mare decat el si incearca sa o introduca in camaruta deja transformata in muzeu!
   - " Nu gasiti ca aceasta creanga are o forma splendida, explica el ridicandu-si trofeul cu toata forta, veti vedea mai bine cand voi reusi sa trec de usa asta..."
   Sfanta Fecioara aparu in acea seara ca in mijlocul unui nou Rug Aprins si, cu inimitabila ei tandrete materna, Ea le explica: 

   "Dragi copii, cu toate ca este iarna si natura din jurul vostru este dezgolita, fiecare dintre voi a gasit ceva care sa-i vorbeasca despre frumusetea Creatorului.  Dragi copii, procedati la fel si cu aproapele vostru. Cand vi se pare ca cineva nu are nimic atragator, cautati bine, si veti gasi frumusetea cu care Creatorul l-a inzestrat, caci fiecare persoana poate fi iubita."
   Altadata Sfanta Fecioara le-a propus urmatorul exercitiu: fiecare trebuia sa scrie pe o foaie, numele celor preferati din grupul de rugaciune, cat si numele celor pe care-i aprecia mai putin si fata de care era distant. Apoi, Ea le-a cerut ca timp de o luna sa-si schimbe atitudinea: sa se aseze langa cei care-i atrageau cel mai putin, sa discute si sa-si petreaca mai mult timp cu ei, sa-si deschida inima, lasand astfel deoparte afinitatile lor naturale.
   Dupa ce a trecut o luna, Ea le-a cerut sa noteze numele persoanelor preferate si sa compare aceasta lista cu precedenta. Atunci toti au descoperit cu stupefactie cat de mult se schimbase viziunea lor asupra celorlalti: acest exercitiu le-a deschis inima spre dimensiuni neasteptate si minunate.  Ei au inteles cat de inchisi fusesera inainte in prejudecati nefondate, lipsindu-se astfel de bogatiile ascunse in apropierea lor. Porunca iubirii data de Isus ("Caci daca ii iubiti pe cei ce va iubesc ce rasplata aveti? Nu fac oare si vamesii acelasi lucru?" - Matei 5. 46) i-a eliberat de obisnuintele lor si o bucurie nestavilita i-a cuprins. Grupul s-a transformat complet.
   In acest fel Sfanta Fecioara isi invata copiii sa iubeasca, nu cu o iubire omeneasca, ci divina. Ea folosea metode pe care numai o inima de mama le putea concepe. Prin toate mijloacele Ea ii ajuta pe copiii Ei raniti, sa patrunda in cele din urma in dimensiunile infinite ale iubirii divine, asa cum soarele ajuta micul boboc de trandafir inchis in el insusi sa-si desfaca petalele si sa-si raspandeasca parfumul.

   Din cauza timiditatii sale, unul dintre vizionari avea dificultati in relatiile cu ceilalti. Pentru a-l ajuta sa se elibereze, Maria i-a oferit o cale de vindecare. O vreme, la aparitia zilnica, Ea ii punea o problema si acest vizionar trebuia sa se roage, sa reflecteze, sa gaseasca o solutie si sa i-o prezinte la urmatoarea aparitie. De exemplu, era vorba de o situatie fictiva in care o anumita persoana ar face un anumit lucru care l-ar surprinde sau contraria pe vizionar si intrebarea era: "Care ar fi cea mai buna modalitate de a reactiona, in Spiritul Lui Dumnezeu, intr-o astfel de situatie, tinand cont de personalitatea fiecaruia?
   Vizionarul  dadea raspunsul a doua zi iar Sfanta Fecioara il dadea pe al Ei. Discutau apoi impreuna, si in imensul  Sau respect pentru libertatea fiecaruia, Sfanta Fecioara il lasa pe vizionar sa decida el insusi ce comportament sa adopte. Uneori ea ii spunea:"Fa asa cum ai spus", chiar daca Ea ii sugerase o solutie mai buna, caci intelegea ca vizionarul nu avea curajul de a o pune in practica, pentru moment.
   Pentru a ne insoti cu grija Ei tandra, Maria ne ia asa cum suntem si nu asa cum ar trebui sa fim. Ea se adapteaza ritmului nostru, incetinelii noastre!
   In planul iubirii noi traim cu mult sub nivelul posibilitatilor noastre!  Sa-I permitem deci Lui Dumnezeu sa transforme iubirea noastra omeneasca in iubire divina. Atunci ne vom desprinde de limitele noastre mizere, pentru a-i da inimii acele dimensiuni divine insamantate in adancul nostru. Caci nici o viata nu este ferita de aceasta evidenta: iubirea "omeneasca" nu dureaza. Ceea ce este nascut din trup, trup este. Ori trupul nu mosteneste imparatia.

   "Orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal Meu Cel Ceresc, va fi smuls din radacina", ne spune Isus (Mat.15,13).  O iubire in care caracterul ei omenesc si trupesc nu moare pentru ca ea sa se nasca din Spirit, este sortita disparitiei. Astazi, mai mult ca niciodata, ceasul acestei disparitii pare sa sune din ce in ce mai devreme pentru  iubirea in cuplu, in familie... Tocmai de aceea Fecioara lanseaza acest strigat. Prin mesajele Sale, Ea vrea sa salveze cu orice pret iubirile noastre: "Dragi copii, iubiti nu cu o iubire omeneasca, ci cu iubirea Lui Dumnezeu!"
   O metoda buna de a evita distrugerea familiilor noastre, a prieteniilor noastre? A merge pe calea respectului intre oameni si a cere mereu iertare. Un proverb chinez spune ca o ceasca sparta si apoi lipita este mai frumoasa decat o ceasca intacta. Caci atunci ea este impodobita cu firisoare de aur!
   Da, de fiecare data cand o ofensa este urmata de o cerere de iertare, iubirea nu numai ca nu este distrusa, dar ea se indumnezeieste.
   In Franta,  mistica Marthe Robin lansase deja un astfel de strigat, ea, pe care divorturile, "convietuirile noastre libere" si curba exponentiala a dramelor ce le insoteau, o duceau la agonie. (1)

___________________________________

(1)  Nu exista o alta realitate pe care literatura profana si viata de fiecare zi sa o fi deformat, murdarit, mutilat, stigmatizat mai lamentabil si mai criminal decat unirea divina intre barbat si femeie. Si totusi casatoria este si va ramane intotdeauna simbolul divin al unurii sufletului cu Cristos, caci, cu toate deformarile ei, iubirea a doua fiinte care se daruiesc in mod liber una celeilalte, ramane unul dintre cele mai sublime lucruri de aici de pe pamant. Nu putem vorbi despre ea fara ca, in acelasi timp, sa vorbim despre unitate si eternitate.  Pamantul nu cunoaste o floare mai frumoasa ca prietenia, care este elementul inalt si durabil al iubirii, adica devotamentul, increderea reciproca, puterea de a te darui impins pana la sacrificiul propriei vieti si de asemenea, sentimentul prezentei celuilalt, chiar in cazul separarii corporale, scurte sau prelungite, precum si dulceata sprijinului reciproc. Pacat ! Caci nu iubirea este ce care uneste fiintele si fondeaza caminele, ci, cel mai adesea, dorinta de placere este cea care apropie trupurile pentru o unire egoista si trecatoare.
   Cum sa calculezi consecintele inspaimantatoare ale acestei necuviinte fara masura in sarmana noastra societate moderna care, in curand, nu va fi decat o cursa spre placere, o sete de extaz posesiv foarte repede urmat de deceptii si dand nastere la atatea mizerii: camine distruse, copii nefericiti, anormali,  blonavi, victime inocente ale pasiunilor criminale, astazi abandonati sau orfani si maine, la randul lor, victime ale pacatului care ii va ucide. (...)"
( Marthe se exprimase in acest mod, dupa ce Il vazuse pe Isus vorbind apostolilor despre Taina Casatoriei, pe drumul catre Ghetsimani).
                                                                            Sora Emmanuel - "Medjugorje anii '90"