Inainte de a veni ca un Judecator echitabil, Eu vin mai intai ca Rege al Indurarii

   Am meditat la aceasta mare drama mondiala numita "coronavirus" .
   Nu este posibil ca Dumnezeu sa o permita fara a o transforma in maretie spirituala, cu suflete renascute prin convertire, iubire mai multa si aplecare la nevoile aproapelui, trecand peste propriu eu, propriu egoism, propria comoditate, fara mandrie si cu multa umilinta.
   

   Intr-un mesaj, Isus ne spune ca evenimentele dramatice, evenimentele grave, dureroase, tulburatoare, negative, sunt lucrari ale celui rau. Dar El, Isus, le permite pana in momentul in care acestea contribuie la lucrarea Lui Dumnezeu, apoi le opreste.
   Este greu de inteles cum actiunea celui rau face, de fapt,  lucrarea Lui Dumnezeu...
   Si totusi, nu din suferinte, dezastre naturale, boli pe care cel rau le provoaca din ura fata de omul care are posibilitatea harurilor divine si a unirii cu Dumnezeu, pe care, el, Satana, din mandrie le-a pierdut pentru vesnicie, deci nu din aceste teribile evenimente nefaste in plan general si personal  se nasc mari convertiri?
   Asa cum Dumnezeu este iubirea in stare pura, la polul opus, Satana este ura in stare pura.
   Omul fara Dumnezeu, in mijlocul unor astfel de evenimente, este zdrobit, cazut, deznadajduit, caci nu a cautat sprijin decat in puterea omeneasca ce se dovedeste a fi slaba, o amagire. Si atunci, ridicand ochii spre cer, cauta sprijinul pe care adevaratii crestini l-au gasit, sprijinul divin care vine de la Creatorul tuturor celor vazute si nevazute, de la Cel care are toata puterea in Cer si pe Pamant, sprijin ce confera tarie, speranta si pace in suflet in timpul incercarilor.
   

   Si daca ratacitii cu sufletul L-au gasit pe Dumnezeu in mijlocul halucinantelor actiuni ale celui rau, se poate spune ca Dumnezeu a transformat un mare rau intr-un mare bine iar beneficiarii acestui bine sunt sufletele reintoarse din ratacirile lor si reunite cu si in Dumnezeu.
   Asa transforma Dumnezeu actiunile satanei pentru a le folosi in propria lucrare de mantuire a sufletelor, a lumii.

   Isus ne avertizeaza ca, dupa semne terestre (calamitati naturale, razboaie, boli...) vor urma semne ceresti. Iar aceste semne nu vor mai putea fi rastalmacite, vor fi interventii divine supranaturale clare si de netagaduit.

   Aparitia Crucii luminoase pe cer va fi unul dintre primele semne ceresti de o evidenta clara care urmeaza sa se produca, neputand fi negata pentru ca va fi vizibila pe toate continentele, de toate popoarele, de fiecare locuitor al planetei.
   Poate vom fi contemporani cu acest eveniment supranatural, poate nu, dar, odata cu producerea lui, omenirea va urma o cotitura ce va duce la mari convertiri, va duce la recunoasterea Crucii ca semn al Lui Dumnezeu prin care omul a obtinut mantuirea.

   Despre acest miracol Isus a vorbit unor mistici,  sfinti si vizionari: 
   - JNSR, Martori ai Crucii", vol.2 si 4, in 1997; "Faptele Apostolilor" vol.2, in 1999;
   - Sfintei Faustina Kowalska,   si nu numai...

                                                                   * * *
   Bisericile sunt inchise si goale. Dar oare, cand erau deschise pentru crestini, erau ele pline?  Erau oare ele populate de crestini autentici sau de crestini "de ocazie"? Intelegeam oare, noi care ne numim crestini, ca acolo, la jertfa liturgica ISUS VIU coboara pe altar pentru a ne hrani spiritual pe noi? Intelegeam oare noi ca altarul e inconjurat de multime de ingeri nevazuti care-L contempla pe Mantuitor in jertfa Sa nesangeroasa de pe altar? Intelegeam oare noi ca insasi  Sfanta Fecioara, in mod nevazut, e prezenta la aceasta transformare a Trupului Mistic al Fiului Ei in hrana spirituala pentru noi, pentru intarirea credintei noastre care sa devina de neclintit in momente de mare cumpana?

   Multi sfinti si mistici au avut viziuni tulburatoare in momentul acestor celebrari liturgice, cu tot ceea ce se intampla pe altar si in jurul lui.
 

    Daca acum nu este permisa  participarea crestinilor la rugacini in biserici, e semn ca Dumnezeu ne da un ragaz pentru a ne examina constiinta, pentru a ramana cu noi insine in camarutele noastre si, mai ales in camara sufletului noastre ca sa intelegem daca avem provizii spirituale sau... camara este goala...
   Si daca este goala camara sufletului, este pentru ca am lasat, cu indiferenta si nepasare sa alunece pe langa noi si sa se piarda mari haruri ceresti trimise din abundenta, cu iubire, de catre Tatal nostru Ceresc.

  Dupa aceasta pandemie, care va trece caci Dumnezeu are ultimul cuvant, sa umplem bisericilr. Ele sa devina neincapatoare si sa culegem toate harurile pentru ca, pe timp de foamete, sa nu flamanzim si pe timp de seceta sa nu insetam.

   Va imbratisez cu imbratisarea Lui Dumnezeu si, in mod cu totul special, ii imbratisez pe cei atinsi de aceasta boala, pe cei care-i au pe cei dragi bolnavi.

   Dumnezeu sa va binecuvanteze!