duminică, 21 iulie 2013

Sfantul Iosif la Cotignac, in Franta

 
O aparitie foarte putin cunoscuta si la fel de discreta ca viata sa.


Sfantul Iosif cu Pruncul Isus

   Cand, pentru a ne face sa-i simtim prezenta, Dumnezeu intervine in istoria noastra, este pentru a ne repeta, intr-o noua modalitate, mesajul unic al Evangheliei si, in bunatatea Sa,  a ne indica El Insusi, drumul vietii.
   Aparitia Sfantului Iosif la Cotignac, este un mesaj plin de sens; dar, sa lasam faptele sa vorbeasca.

   Cotignac este un orasel din Provence,  situat la poalele muntelui Bessilon, si nu este un loc oarecare, ci privilegiat de doua interventii ceresti recunoscute ca autentice de catre autoritatea ecleziastica competenta. Deci, un pamant ales si binecuvantat.
   La 10 august 1519, Sfanta Fecioara cu Pruncul i-a aparut unui taietor de lemne. La cererea Ei, a fost construita acolo o capela care-I este consacrata sub numele de Sfanta Fecioara a Harurilor. Papa Leon X si Papa Urban VIII, au acordat binecuvantare si indulgente pelerinilor: "Exista la Cotignac, in dieceza Frejus, scrie Urba VIII, celebrul sanctuar dedicat Preafericitei Fecioare Maria a Harurilor, spre care,  datorita unor miracole rasunatoare savarsite acolo de Dumnezeu, crestinii alearga din aproape toate colturile lumii."
   Unul dintre cei care au implorat mijlocirea Sfintei Fecioare a Harurilor de la Cotignac, a fost insusi  regele Ludovic XIII, pentru a obtine un mostenitor. Novena pe care a tinut-o impreuna cu sotia sa Ana de Austria, s-a incheiat la 5 decembrie 1637, iar la 5 septembrie in anul urmator, se nastea cel care avea sa fie Ludovic al XIV-lea.
Sfanta Fecioara a Harurilor
   Dar Ludovic XIII nu a asteptat sa aiba loc fericitul eveniment pentru a-si manifesta recunostinta. Cu o credinta si o devotiune remarcabile, chiar din 10 februarie, el a consfintit in mod solemn Franta, Sfintei Fecioare, alegand-O ca patroana, consfintire acceptata cu bucurie de intregul regat. La comemorarea a 300 de ani de la aceasta consfintire, episcopii Frantei au obtinut de la Pius XI, ca Maria sa fie declarata in mod solemn, Patroana principala a Frantei!
   La randul sau, Ludovic XIV, in 21 februarie 1660, cand avea 22 de ani, la curent cu circumstantele providentiale ale nasterii sale,  a venit personal in pelerinaj de multumire, la sanctuarul Sfintei Fecioare a Harurilor.
   Iata, deci, ca Sfantul Iosif nu a fost trimis intr-un loc oarecare.
   Locuitorii din Cotignac erau inca sub impresia vizitei regale cand, la 7 iunie, zi in care, printr-o remarcabila coincidenta, regele o aducea in Franta pe viitoarea  lui sotie, Maria Tereza, unuia dintre ei ii aparea Sfantul Iosif.
Fantana Sf. Iosif 
   Pe o costisa a muntelui Bessillon, la 3,5 km de Cotignac, un tanar pastor de 22 de ani, Gaspard Ricard,  isi adusese oile la pascut.  Ziua era foarte calduroasa si, pe la ora pranzului, insetat,  Gaspard s-a intins pe pamantul stancos si atunci a vazut ca langa el se afla un barbat de o statura impozanta; cu mana, acesta i-a aratat o stanca si i-a spus: "Eu sunt Iosif, ridic-o si vei avea apa de baut."
   Stanca era prea grea, opt oameni se vor lupta mai tarziu s-o deplaseze, dar barbatul misterios si-a repetat indemnul. De aceasta data, Gaspard l-a ascultat, a ridicat fara efor stanca si, minune! A inceput sa izvorasca apa proaspata si rece. Dupa ce si-a potolit setea, si-a dat seama ca este din nou singur.
   "Asta a fost tot. La fel ca in Evanghelie, Sfantul Iosif nu este vorbaret. Nimic mai simplu, nimic mai nepretios ca aceasta interventie care, dupa cate stiu,  este singura aparitie de acest gen, a Sfantului Iosif in istoria Bisericii..."  ( 14.02.1971, Mons. Barthes - episcop de Frejus-Toulon)


Capela Sf. Iosif
   Gaspard nu se indoieste ca ceea ce a trait a fost real, si nici locuitorii din Cotignac. Cu o extraordinara repeziciune, noutatea se raspandeste, pelerinii vin la fantana din toate colturile provinciei si din tarile invecinate, infirmi si bolnavi de toate felurile, dintre care marea majoritate se intorc vindecati, sau consolati in infirmitatile lor. Ludovic XIV, in acord cu autoritatile religioase, declara ca de atunci sarbatoarea Sfantului Iosif va fi zi nelucratoare. La 19 martie 1961, el merge mult mai departe.  Consfinteste regatul Frantei, Sfantului Iosif.  Pe locul aparitiei a fost ridicata, ca si pentru sfanta sa sotie, o capela, sfintita in anul 1663. Astazi, exista in acest loc o manastire a calugaritelor Benedictine.
   "Figura Sfantului Iosif este de o mare actualitate pentru Biserica timpului nostru, in raport cu noul mileniu crestin" (Papa Ioan Paul II). 
   Sa-l privim in lumina acestei realitati pe Sfantul Iosif, sotul Sfintei Fecioare Maria, impreuna cu care este primul depozitar al "tainei celei din veci ascunse in Dumnezeu - Ziditorul a toate..." (Ef 3,9)
   In orele grave pe care slujitorii Lui Cristos le au de trait in vremurile noastre, Sfantul Iosif, proclamat Patron al Bisericii de catre Pontifii de la Roma, ne va obtine credinta, speranta de nezdruncinat si putere. El isi va juca astfel rolul, in vederea celei de-a doua Veniri a Lui Cristos in Gloria Sa. Caci nu degeaba a aparut pe cerul de la Fatima, la 13 octombrie 1917. 
   Potrivit relatarilor Luciei, "el il purta in brate pe Pruncul Isus si amandoi pareau ca binecuvanteaza lumea, prin gesturi pe care le faceau in forma de cruce."
   In asteptarea acestei ore de unitate si de pace, in atmosfera secularizata si secetoasa, sa ascultam invitatia Sfantului Iosif la Cotignac: "Ridica piatra si vei avea apa de baut." Aceasta piatra este Cristos.  "Din pieptul Sau, ne spune Sfantul Ioan, curg deja pentru noi, fluvii de apa vie."

                                     Abatele Andre Richard "L'Homme nouveau", 21 martie 1976 
                                                                         ("Regina Pacis" nr.27)
Sanctuarul Sfintei Fecioare a Harurilor, de la Cotignac  - Franta

2 comentarii:

  1. Laudat sa fie Isus si Maria !
    Draga Daniela ,iarta-ma ca vin asa rar..pe la tine,dar vin nu te-am uitat si azi am asa frumoase vesti...uite am copiat ce mi-a scris Mary
    ..
    Silviaaaaa
    tocmai am aflat o veste EXTRAORDINARAAAAAAAAAAAA!
    Parintele Csilik de la Nusfalau a fost vindecat in prima sambata din aceasta luna
    atunci cand a iesit cu ostensorul cu sfantul sacrament printre oameni
    a inceput sa planga tare , tare, pana aproape sa cada din picioare
    si pe urma le-a povestit oamenilor ce s-a intamplat
    ca a primit vindecarea pentru ca sa-si continue misiunea
    Laudat sa fie Isus si Sfanta Fecioara Maria!
    Am plans amandoua de fericire..Slavit si Marit sa fie Isus si Maria!
    Si ca bucuria sa continuie am sunat azi la Simleu la o prietena pe care Mama noastra a vrut sa o cunosc in ianuarie...la Nusfalau si am vorbit aproape o ora cu ea...a spus ca a fost o enorma Bucurie...pentru ca Parintele renunta-se sa mai lupte nu mai avea putere dragul de el...am pus si eu pe feisbok o poza de cand am fost acolo si am specificat ca are nevoie de rugaciunile noastre ,si iata ca Maicuta noastra nu l-a lasat a venit special sa-l vindece
    nu avem cuvinte in asemenea impliniri de cat Lauda si Multumire lui Dumnezeu si Maici Sfinte.
    Tu ce mai faci oare esti bine ?Familia ta ?
    Dumnezeu sa va binecuvanteze cu nesfarsita Sa Milostivire pe toti !
    Te imbratisez cu mare drag Daniela draga!
    Laudat sa fie Isus si Maria !

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea Silvia,
    ma bucura mult ceea ce mi-ai scris. Iti marturisesc ca in inima mea am stiut ca boala parintelui face parte din planul de ispasire pe care el l-a acceptat de la inceput. Nici o persoana care accepta ispasirea pentru salvarea sufletelor, nu este scutita de suferinta - dimpotriva, suferintele sunt multe si mari. Suferinta ispaseste, suferinta din iubire si cu iubire salveaza multime de suflete. M-am gandit ca - la momentul potrivit - aceasta boala ii va fi ridicata, dar stiu ca el va mai avea multe suferinte pentru ca s-a oferit ca victima de ispasire.
    Multi vor vedea - atunci cand Dumnezeu va hotara - cum au fost ajutati de suferintele parintelui si a celor care au acceptat planul de ispasire al Lui Dumnezeu, care sa se realizeze prin ei.
    Vicka, vizionara de la Medjugorje, este mereu bolnava. La un moment dat, din cauza unei tumori la creier, preotul spunea ca o vor pierde... De fiecare data a fost vindecata, insa ea este mai mult bolnava decat sanatoasa dar, cu bucurie, accepta aceste boli si suferinte, mereu surazand optimista si increzatoare. Stie ca aceptarea ei ii permite Sfintei Fecioare sa intervina pentru salvarea sufletelor pierdute, sau in prag de a se pierde.
    De aceea eu am stiut mereu ca boala parintelui intra in acest minunat plan de salvare. Putini accepta aceste jertfe - mai ales ca sunt pentru alte suflete si nu doar pentru propriul suflet. Si sunt convinsa ca cei care o fac, accepta ispasirea pana la oferirea propriei vieti - daca Dumnezeu o cere.

    Stiu ca nu m-ai uitat si nu este nici o problema ca intri mai rar la mine pe blog, important este sa te rogi pentru mine si stiu ca o faci.

    Te imbratisez si eu cu mult drag.

    Laudat sa fie Isus si Maria!

    RăspundețiȘtergere