SFANTA FECIOARA A PREASFANTULUI ROZARIU

( Despre aparitiile de la Kerizinen si vizionara Jeanne-Louise Ramonet, mai puteti citi in postarile: http://dinimaginatie.blogspot.ro/2014/03/sfanta-fecioara-de-la-kerizinen.html  
http://dinimaginatie.blogspot.ro/2013/07/consfintirea-lumii-la-cele-doua-inimi.html)
   
Jeanne-Louise Ramonet si aparitiile de la Kerizinen

In Nord-Finistere, Franta,  pe teritoriul comunei  Plounevez-Lochrist, intre Brest si Marlaix, se situeaza micul catun Kerizinen, care pe vremea aparitiei Sfintei Fecioare era format din trei case. Intr-una dintre ele locuia familia Ramonet. Ca multe dintre micile gospodarii din vremea aceea, casa avea o singura incapere deasupra careia se afla un pod. In aceasta incapere, cu pamant pe jos, era o soba, paturi imprejmuite si, in fata ferestrei, o masa si doua banci. Langa casa, la stanga o mica cocina, la dreapta un staul si un hambar. Erau doar trei hectare de pamant. Dupa apa trebuia mers foarte departe si, desigur, nu exista electricitate.

Jeanne-Louise Ramonet s-a nascut in acest mic catun, la 7 octombrie 1910, in sarbatoarea Sfintei Fecioare a Preasfantului Rozariu. Era a patra din cei noua copii ai familiei Ramonet. In tinerete a fost bolnavicioasa si de aceea a primit foarte putina invatatura. Dar parintii ei, fiind crestini ferventi, i-au dat bazele unei credinte solide. Ea ar fi vrut sa intre in manastire, dar sanatatea sa subreda a impiedicat-o. In 1936, fiind dusa ca bolnava la Lourdes,  s-a intors partial vindecata, ceea ce i-a permis sa munceasca in gospodarie.
   In 1938, parintii ei fiind morti de multi ani iar fratii si surorile imprastiati, Jeanne-Louise traia impreuna cu una din surorile sale, in mica sa ferma. Avea pe atunci 20 de ani si, cu siguranta ca numele acestei taranci bretone n-ar fi fost cunoscut niciodata daca nu s-ar fi produs, dintr-o data, un eveniment extraordinar.

Jeanne-Louise Ramonet

   Totul a inceput joi, 15 septembrie 1938. Jeanne-Louise pazea vitele pe un camp, nu departe de casa. Era asezata pe taluz si tricota.
   Deodata, in fata ei,  la cativa metri de pamant, ea a vazut un glob luminos. Intr-o lumina stralucitoare, dar nu orbitoare, i s-a adresat o femeie. Era tanara, destul de inalta si de o nespusa frumusete. Ochii Ei erau de culoarea rochiei Sale lungi, de un bleu foarte dulce si foarte intens. O mantie alba, prinsa la gat printr-o agrafa de aur in forma rectangulara, ii acoperea umerii si cobora pana sub genunchi. Un voal extrem de usor si de un alb imaculat ii ascundea parul. 
 

Sfanta Fecioara a Preasfantului Rozariu -
- aparitia de la Kerizinen

 In picioare, nemiscata, cu capul usor plecat spre stanga si cu ochii indreptati spre cer, Femeia isi tinea pe piept mainile impreunate, cu degetele incrucisate. Pe bratul drept ii atarna un rozariu cu boabele albe si lantisor aurit.
   Din instinct, Jeanne-Louise a recunoscut-O pe Sfanta Fecioara, dar timida si rezervata, a pastrat pentru ea acest important secret timp de peste un an, pana la a doua aparitie care a avut loc la 7 octombrie 1939.
   Potrivit cererii Sfintei Fecioare, Jeanne-Louise i s-a marturisit atunci confesorului sau care i-a poruncit sa taca, ceea ce ea a si facut.
   A fost inceputul acestei intimitati intre Jeanne-Louise si Sfanta Fecioara, intimitate care va creste, pana la plecarea Jeannei-Louise la Cer,  la 19 februarie 1995.
   Totul se petrecea in tacere, discretie, ca si cum supranaturalul ar fi fost natural: adica, viata de zi cu zi, fiind in intregime oferita Lui Dumnezeu, a dobandit o intensitate supranaturala aproape perceptibila.
   Jeanne-Louise a trait o viata cu Sfanta Fecioara Maria, iar pelerinii simteau acest lucru atunci cand veneau sa o vada.
   La a saptea aparitie, la 7 octombrie 1940, Fecioara a declarat: 
   "Doresc sa fiu onorata si invocata in acest loc, sub numele de Sfanta Fecioara a Preasfantului Rozariu."
   In 1947, o fetita a surprins ceea ce Jeanne-Louise spunea in confesional si a raspandit vestea. In 1949,  o persoana din targul vecin a cazut grav bolnava, starea ei fiind considerata disperata. Vecinii ei au facut o novena la Sfanta Fecioara a Preasfantului Rozariu si bolnava, contrar tuturor asteptarilor, a supravietuit unei grele operatii si s-a restabilit foarte repede. Din acel moment oamenii au inceput sa se adune pentru a recita impreuna Rozariul. Pe locul aparitiei a fost asezata o statuie a Fecioarei, din faianta de Quimper.
 

   

Inimile Unite ale Lui Isus si Maria
asa cum i-au aparut Jeannei-Louise

La Kerizinen nu era apa. La 16 august 1949, Sfanta Fecioara a promis apa, daca se rugau mult. La 13 iulie 1952, apa a curs in josul campului aparitiilor si de atunci nu a secat niciodata. Au fost inregistrate numeroase marturii de vindecari obtinute de la acest izvor.

    Tot in 1952, sora sa, Anne-Marie, s-a casatorit si s-a dus sa se instaleze departe de Kerizinen. De atunci, Jeanne-Louise a ramas singura la ferma, dar a fost ajutata de vecini la muncile mai grele.
   Aceasta singuratate i-a permis o intimitate mai mare cu Isus si Maria.
   Isus i-a aparut pentru prima oara alaturi de Mama Sa, la 1 octombrie 1955, cand misterul Inimilor  Unile ale Lui Isus si Mariei in Spiritul Sfant s-a dezvaluit ochilor ei.
   Impartasania  mistica din Vinerea Sfanta (in 1955 si 1956) a fost insangerata; Jeanne-Louise participa din ce in ce mai mult la suferintele acestor "doua Inimi unite si ranite".
   La 6 august 1949, Fecioara Maria spusese:
 

 "Doresc ca in acest loc sa fie construita o capela".

Micuta capela inainte de construirea marelui
Oratoriu 

 In 1956 a fost construita o capela mica de opt metri pe sase metri. Autorizatia de constructie a fost acordata verbal de catre un vicar general din Quimper. A fost binecuvantata cu titlu privat, iar pe frontonul ei s-au inscris trei cuvinte: "Rugaciune, Penitenta, Incredere."
   In capela se afla o statuie a Sfintei Fecioare a Preasfantului Rozariu. Se poate vedea, de asemenea, o statuie a Sfintei Inimi si, pe peretii laterali, vis-a-vis unul de altul, un crucifix si un tablou al Inimilor Unite.

   Impartasaniile mistice ale Jeannei-Louise, in 1955 si 1956

   In 1955 si 1956, timp de 21 de luni, pe locul aparitiilor, Jeanne-Louise a primit aproape zilnic (im afara duminicii, cand mergea la parohie) impartasanii mistice.
   Dimineata devreme, dupa ce recita una sau doua decade de Rozariu, Jeanne-Louise intra in extaz si primea pe limba o Ostie oferita de o mana cereasca. De fiecare parte a acestei maini, doi Ingeri se plecau in semn de profunda adoratie.
   Foarte repede noutatea s-a raspandit si oamenii au venit in numar mare. Mai multi copii au spus ca au vazut Sfanta Ostie, iar o fetita a strigat: "este rotunda si alba ca la biserica". 
   

Casa Jeannei-Louise Ramonet

Cand era lume, Jeanne-Louise nu-i mai vedea pe ingerii adoratori. Explicatia acestei absente este simpla si ne face sa intelegem mai bine necesitatea si importanta adoratiei: simpla noastra prezenta, sarmana noastra rugaciune,  ii sunt de ajuns Lui Isus-Ostie. Cristos nu mai este singur, noi devenim ingerii Sai adoratori.
   In timpul saptamanilor sfinte din 1955 si 1956, Ostiile se colorau in rosu, si deveneau insangerate in Vinerea Sfanta.
   Aceste impartasanii lasau in sufletul Jeannei-Louise impresia unor mari suferinte.
   La 30 iunie 1956, in sarbatoarea Inimii Sfintei Fecioare, inainte ca Maica Sfanta sa-i dea mesajul, Cristos a impartasit-o pe Jeanne-Louise in fata Sfintei Fecioare. Aceasta a fost ultima impartasanie mistica a Jeannei-Louise.
   Fecioara Maria i-a spus:
   "Multi onoreaza astazi Inima Mea preacurata. Dar scopul acestei sarbatori trebuie sa fie, inainte de toate, de a glorifica relatiile de infailibila Iubire care exista intre Inima Divinului Meu Fiu si a Mea. Multe sunt sufletele pioase care Imi dovedesc iubirea lor, increderea lor,  dar la un mare numar lipseste ceva important si capital: nu sunt suficient de euharistice."
 
 Incepand din 1955, Isus si Maria au aparut de 15 ori impreuna, descoperind Inimile Lor Unite de aceeaasi sabie si au cerut ca lumea sa fie consfintita "Inimilor Lor Unite in Spiritul Sfanta".
 

 Din 1938 pana in 1965 au fost in total 71 de aparitii, aproape toate insotite de mesaje, pe care Jeanne-Louise le nota pe caiete scolare.
   Cele 71 de aparitii s-au desfasurat in rastimpul a 27 de ani, ultima avand loc la 1 octombrie 1965. Timp de 17 ani, Sfanta Fecioara a venit singura, cu exceptia celor trei aparitii de la  sarbatoarea Ridicarii Sale la Cer, in care Preacurata era inconurata de ingeri. 
   Apoi a aparut si Cristos alaturi de Ea, in timpul urmatorilor 10 ani, si o data cu Sfantul Iosif in cadrul Sfintei Familii. 
   

Vechea capela a aparitiilor este pastrata in interiorul
noului Oratoriu

Aparitiile au avut loc pe camp, nu departe de casa, apoi in micul Oratoriu dupa ce a fost construit, dar uneori si in casa Jeannei-Louise, in special cu ocazia Novenei de aparitii din iunie 1962, pe care Insusi Cristos a numit-o "Saptamana Euharistica".
   In fiecare zi a Novenei (in afara duminicii) El a impartasit-o pe Jeanne-Louise, inainte de a-i da un mesaj despre misterul Euharistiei. In ziua a noua, Sfanta Fecioara i-a aparut si Ea, cerandu-i ca sarbatorile Sale "sa devina intr-un fel sarbatori euharistice, care sa fie marcate in special prin primirea Sfintei Impartasanii".

   

Statuile Inimilor Unite, din Oratoriu

 Dupa ultima aparitie (1965), in timpul careia Sfanta Fecioara spunea: "Eu raman si veghez cu voi", Jeanne-Louise a trait din ce in ce mai profund cu Isus si Maria. Avea locutiuni interioare pentru ea insasi, despre care nu vorbea, sau spunea foarte putin. Incepand din 1965, ea a putut sa mearga la Liturghia parohiala in timpul saptamanii, caci cineva i-a propus sa o duca. Mai inainte nu avusese aceasta posibilitate.
   Fiind ocupata cu muncile campului in timpul zilei, Jeanne-Louise nu recita Rozariul in public decat duminica. Din 1970, cand s-a retras de la munca campului, a inceput sa-l recite in fiecare zi la ora 15.00 si sa raspunda unei voluminoase corespondente. Viata-i era - in totalitate - daruita Lui Dumnezeu si persoanelor pe care El i le trimitea. La putin timp dupa aceea, un cuplu de pensionari au venit sa o ajute. Ei s-au instalat intr-o rulota langa casa.
   Pelerinii n-au incetat sa vina in numar mare, iar Jeanne-Louise nu putea face fata singura. La cererea sa, si pentru a o ajuta, in 1972  a fost creata o asociatie: Les Amis de Kerizinen. Scopul ei era de a salvgarda drepturile si interesele, oricare ar fi fost acestea, legate de domeniu. Asociatia administreaza si astazi bunurile domeniului si, incetul cu incetul, a construit echipamentele necesare ( amenajarea izvorului, instalatii sanitare).
   

Oratoriul de la Kerizinen

In 1977 a fost infiintata, sub conducerea Jeanne-Louise, asociatia mariana feminina Les enfants de Marie de Kerizinen, ceruta in 1955 de Sfanta Fecioara.
   Raspunzand cererii Sfintei Fecioare, Asociatia a inceput constructia marelui Oratoriu, a carui piatra de temelie a fost pusa la 12 septembrie 1977. Inaugurarea a avut loc la 17 septembrie 1978, cu ocazia celei de a patruzecea aniversari a primei apariti, in prezenta a peste 10.000 de persoane. In anul urmator Oratoriul a fost impodobit cu vitralii reprezentand cele 15 mistere ale Rozariului, iar pentru a cincizecea aniversare a primei apariti,  la 11 septembrie 1988, in interiorul Oratoriul a fost amenajata o Cale a Crucii.
    La 13 septembrie 1992, cu ocazia celei de a cincizecisipatra aniversari, inaugurarea casei de primire a Sfantului Iosif (Accueil St-Joseph) a avut loc in prezenta mai multor mii de persoane. In ziua aceea a fost instalata o statuie din granit a Sfantului Iosif. Casa de primire contine - pe de o parte diferite incaperi deschise pelerinilor (documentatie, audio-vizual, picnic, sanitare, coltul copiilor) si o parte privata rezervata persoanelor care locuiesc acolo.

Jeanne-Louise Ramonet

   In 1987, intr-o rulota, apoi din 1993 in partea privata a casei Accueil Saint-Joseph, s-a instalat Jeanne - Louise impreuna cu cateva persoane, conform dorintei Sfintei Fecioare, pentru a trai o viata de rugaciune si de munca in slujba pelerinilor.
   Din 1984, sanatatea Jeannei-Louise a inceput sa se deterioreze. Nu mai putea sa primeasca pelerinii ca inainte (ii primise timp de 33 de ani). Nu mai iesea decat  pentru Liturghia de la biserica si pentru Rozariul de la ora 15.00. Corespondenta, la care raspundea personal, ii lua mult timp. Ea se ruga pentru intentiile pelerinilor, Liturghia orelor, citirea Scripturii si a cartilor de spiritualitate, Euharistia zilnica, viata sa cu Isus si Maria, tacerea sa si, de asemenea, atentia acordata la tot ce se petrecea la Kerizinen, toate aceste ii erau oferite Lui Dumnezeu, cu simplitate si fervoare si, bineinteles,  cu mult umor. Era fericita sa traiasca ascunsa, sa dispara. "Nu pentru mine trebuie sa se vina la Kerizinen, ci pentru Sfanta Fecioara", repeta  ea adeseori. Se pregatea pentru marea plecare la Cer, iar viata ei interioara tindea cu totul spre aceasta intalnire cu Domnul sau.
   Jeanne-Louise s-a stins duminica, 19 februarie 1995, la Kerizinen, la varsta de 84 de ani. Funerariile au fost celebrate in biserica din Plounevez-Lochrist, parohia sa,  joi 23 februarie 1995, in prezenta a peste 2000 de persoane. Ea se odihneste in cimitirul din Plounevez-Lochrist.
   Din 15 septembrie 1938, de cand Jeanne-Louise a inceput sa "comunice in mod candid" cu Sfanta Fecioara, Episcopii succesivi de Quimper au adoptat o pozitie negativa fata de aparitii. In ascultare, incepand din 1961, Jeanne-Louise nu a mai mers la locul aparitiilor ca sa se roage Rozariul cu pelerinii. In 1965, ea a reinceput sa asiste la Rozariul cu pelerinii, dupa autorizatia data de confesorul sau. Dar numai in 1967 ea a reinceput sa recite public Rozariul, ca urmare a  decretului Sfantului Scaun care ii autoriza pe credinciosi sa mearga la locurile de aparitii nerecunoscute. 
 

Izvorul de la Kerizinen

 Incepand din anul 1980, parintele Marie-Dominique Philippe, dominican fondator al comunitatii Saint-Jean, fara sa ia nici o pozitie publica, s-a dus de vrea cincizeci de ori la Kerizinen pentru a o intalni pe aceasta vizionara, discernand transparenta si sfintenia acesteia.
   Apoi, in 2004, Mons. Guillon l-a numit pe canonistul diecezei "pentru a examina ceea ce se traieste la Kerizinene astazi". De-a lungul timpului, acest loc a devenit un loc de rugaciune in care Rozariul meditat este recitat in fiecare zi, de peste 70 de ani. In fiecare an are loc o adunare de rugaciune mai importanta, precum si o veghe de rugaciune pentru Pace, in fiecare prima marti a lunii. In fiecare prima sambata se desfasoara rugaciunea celor o mie de Bucura-Te Marie. Sunt organizate nopti de rugaciune pentru sarbatoarea Sfintei Inimi, precum si pentru sfarsitul de an, in 31 decembrie.

 ("Chretiens Magazine". nr.242 - "Regina Pacis" nr.258)


   Secretul de la Kerizinen
   de Patrick de Laubier, preot, profesor de sociologie la Universitatea din Geneva

   Aparitiile de la Kerizinen sunt contemporane cu cele de la Amsterdam care cer proclamarea dogmei Mariei Co-Mantuitoare, cu cele ale doamnei Marie Secrary ("Divins appels" - Chemari divine), ale lui Gabrielle Bossic ("Lui et moi" -  El si eu), ale lui Angelique Millet, si cu multe altele.
   Amintim ca intre 15 septembrie 1938 si 1 octombrie 1965, Jeanne-Louise Ramonet afirma ca a primit 71 de aparitii ale Lui Isus impreuna cu Maria, 11 ale Lui Cristos singur, una a Sfintei Familii si 44 ale Fecioarei Maria. Intre ele au fost 65 de mesaje, in medie cate doua pagini in care Rugaciunea Rozariului este privilegiata. Consfintirea lumii la Inimile unite ale Lui Cristos si Mariei, in Spiritul Sfant, este ceruta in mod explicit.

 Trebuie sa remarcam, referitor la cele doua Inimi Unite, ca Biserica s-a nascut pe Cruce din Sangele si din Apa pe care lancea le-a facut sa curga din Inima strapunsa a Lui Cristos care murise si a Carui Inima nu mai batea. Timp de patruzeci de ore Inima Lui Cristos nu a mai batut. Trupul Sau (soma) devenise un corp fara viata(ptoma). Dupa Inviere, Inima Lui Isus va bate vesnic, dar timp de 40 de ore, atunci cand Biserica - Trupul Sau Mistic - se nastea, Inima Lui Isus nu a mai batut. Nascut din sangele Mamei Sale pe care Spiritul Sfant l-a fecundat, Inima Lui Isus nu a mai batut, dar Ea era unita cu cea a Mamei Sale. Cele doua inimi erau unite, si timp de 40 de ore numai aceea a Mariei Neprihanite a batut. Aceasta Inima facea sa traiasca Biserica a carei Mama este Maria. Si-a dat Inima Sa, iar Inima Lui Cristos, care nu mai batea, era ca inlocuita de cea a Mamei Sale. Divinitatea Lui Cristos ramane unita cu trupul Lui fara viata iar Sufletul Lui Cristos si Inima care nu mai batea, nu a cunoscut stricaciunea (Psalmul 15), dar nu batea in mod mistic decat prin Inima Neprihanitei. Iata secretul de la Kerizinen.
   Sarbatoarea celor 40 de ore, inaugurata de Philippe Neri, in 1548, este o devotiune foarte importanta, putin uitata astazi, dar pe care devotiunea la Inimile Unite o pune intr-o minunata lumina, justificand cu aceeasi ocazie cererea de la Amsterdam ( despre aparitia de la Amsterdam puteti citi in postarea: DOAMNA TUTUROR POPOARELOR - http://dinimaginatie.blogspot.ro/2012/04/doamna-tuturor-popoarelor.html    ).
   Da, Mama Lui Dumnezeu a fost in mod eminent Co-Mantuitoare, deoarece Si-a imprumutat, ba chiar Si-a dat Inima Sa care, timp de patruzeci de ore, a batut pentru cele doua Inimi Unite.
                                                       ("Stella Maris" nr.488 - "Regina Pacis" nr.258)