luni, 4 ianuarie 2016

VIATA SFINTEI AGNESA (partea a doua)


Prima parte a vietii sfintei Agnesa o puteti citi, accesand:
http://dinimaginatie.blogspot.ro/2015/12/viata-sfintei-agnesa-prima-parte.html

 Timpul pierdut

   Auzind Sinforian ca Agnesa este crestina, prinse curaj deoarece nadajduia ca o va face sa cedeze daca nu cu lingusiri, atunci cu amenintari. De data aceasta nu s-a mai dus prefectul la casa Agnesei, ci a chemat-o la sine impreuna cu parintii ei si a poruncit sa fie intovarasiti de sclavii stapanirii!
   Agnesa a inteles ca lupta devenea din ce in ce mai apriga si mai apasatoare si de aceea isi mentinea sufletul mai unit cu Domnul, unica ei speranta. Planurile nemilosului prefect sunt puse in aplicare. Agnesa este ridicata din casa parinteasca, ea insa in mijlocul cruzilor zbiri, cu pasul sigur si cu chipul senin, mergea acolo unde o astepta coroana martiriului. Parintii, care o intovaraseau, se temeau nu atat pentru viata fiicei lor iubite, cat pentru incercarile la care va fi supusa nevinovatia si credinta ei.
   Sinforian o primi in fata tribunalului sau de dreptate cu acel aer, cum era de asteptat, in stare sa ingrozeasca pe nefericitul care ar cadea in mainile lui. Dar Agnesa, linistita, calma, cu surasul pe buze, nu dadu nici un semn de teama, ceea ce-l facu pe pe prefect sa o ia intr-o camera alaturata si sa incerce cu cuvinte dulci sa o readuca, dupa cum spunea el, la cel mai intelept sfat: "Tu stii, ii spuse el, motivul ce m-a determinat sa te chem in fata mea. Fiul meu doreste sa te ia de sotie. Nobletea ta, frumoasele tale calitati m-au facut sa aprob aceasta alegere a lui. Nu cred ca poti spera o situatie mai buna decat aceasta; socot ca esti propria ta dusmanca daca refuzi o astfel de cerere." 
   Agnesa, cunoscand toate aceste chitibusuri, in care nu vedea decat lucrarea diavolului, ii raspunse cu toata linistea: "Imi dau seama de cinstea la care vrei sa ma inalti, eu insa am un mire mult mai inalt si mai nobil, mai bogat si mai puternic. Bogatiile Sale nu sunt din lumea aceasta, e drept, cu toate acestea nici nu se pot compara cu cele ale fiului tau."
   Atunci prefectul isi mari viclesugurile, promisiunile si o asigura ca insasi greseala cea mare de a fi crestina i se va ierta daca se va indupleca sa se casatoreasca cu fiul lui.
   Agnesa, cu obisnuita sa seninatate si hotarare, ii raspunse: "Da, sunt crestina, si aceasta este pentru mine cea mai mare cinste. Mirele meu este Isus Cristos si numai in El imi pun toata credinta, intreaga mea inima este a Lui. Nu am trebuinta de darurile tale, si de amenintarile tale nu ma tem."
   Sinforian, vazand ca nu valorau nimic lingusirile, cuvintele blande, promisiunile, isi schimba vorbirea si o ameninta ca o asteapta o aspra pedeapsa. Insa sfanta Agnesa, cu aceeasi seninatate pe chip, asculta cuvintele de tunet ale seducatorului si de pe buzele ei iesi un raspuns de refuz.
   Ce era de facut? Pentru ce timpul acesta pierdut? Sinforian porunci sa fie scoasa afara copila si sa fie introdusi parintii, nadajduin ca cel putin ei, fiind mai obisnuiti cu cele ale lumii, vor fi mai ingaduitori si o vor convinge pe fiica lor sa cedeze...
   Ce amagire... Ei care o daruisera Lui Isus, acum sa o faca sa-L paraseasca? Nu se putea!... Si astfel raspunsera ca sunt fericiti ca trebuie sa aprobe modul curajos de a se purta al fiicei lor.
   Sinforian, adanc ofensat de refuzul fiicei si al parintilor, este cuprins de manie si in inima-i incolteste dorinta de razbunare. A voit la inceput sa-i pedepseasca pe parinti, insa nu a indraznit, fiindca erau nobili. Pana la urma a dat drumul atat fiicei cat si parintilor, insa cu gandul de a face o noua incercare intr-un timp mai prielnic. Parintii Agnesei isi dadura seama ca lucrurile s-au complicat si de aceea o indemnau pe fiica lor la statornicie si incredere in Dumnezeu.
   A doua zi, Agnesa este chemata din nou la prefect, care cu o infatisare adanc indurerata ii vorbi cu bunatate amestecand cuvintele cu lacrimi si suspine. Ii descrise starea vrednica de mila a fiului sau, Procopiu, care din ce in ce mai mult suferea chinuit de febra.
    Sfanta fu cuprinsa de mila afland starea tanarului Procopiu, insa nu putea sa se duca dupa el fara sa renunte la Isus, si acest lucru nu-l putea face. Sinforian intelese in sfarsit ca tinerei ii statea mai mult la inima fecioria decat viata. Sarmanul om era foarte departe de a intelege excelenta fecioriei in crestinism. De aceea sa nu ne miram ca il auzim spunand aceste cuvinte Agnesei: "Daca vrei cu orice pret sa ramai in hotararile tale si tii atat de mult la feciorie, du-te in teplul zeitei Vesta si acolo consfinteste-te ei in chip solemn, desavarsit."
   Sfanta Agnesa, desigur a compatimit prostia prefectului si de aceea i-a zis: "Daca am refuzat pe fiul tau, care cu toate ca e stapanit de o patima violenta, injositoare, este totusi om, creatura cu minte, care vede, atinge, umbla si se bucura de minunatiile naturii, cum as putea sa cinstrsc pe zeii surzi, muti, fara simturi, fara suflet si facand cea mai mare nedreptate Marelui Dumnezeu, inclinandu-mi capul inaintea unor pietre ca toate pietrele?"
   La acest raspuns, prefectul fu cuprins de o cumplita furie. Gesturile lui pareau ca ale unui om iesit din minti. S-a intors spre Agnesa cu ochii holbati ca o bufnita si-i zise: "Daca nu ai fi asa tanara si incapabila de judecata, numeni nu mi-ar putea opri mana ca sa te lovesc. Am tot dreptul sa te pedepsesc pentru blestemele ce le-ai rostit. Deoarece insa mai tin la tine, iti zic numai, cantareste-ti vorbele pe care le rostesti." Agnesa, fara sa-si piarda cumpatul, ii raspunse: "Sa nu crezi ca varsta mea frageda e cauza refuzului favorurilor tale. Credinta nu depinde de ani, ci de sentimente, si atotputernicul Dumnezeu masoara sau cantareste sufletul, nu anii. Iar pe zeii tai, de furia carora vrei sa ma aperi, lasa-i te rog sa se infurie, sa-mi vorbeasca, sa-mi porunceasca, sau sa ma faca sa ma misc din locul acesta, daca sunt in stare, sau sa ma constranga sa-i ador. Vad insa ca tu te zbati sa ajungi acolo unde nu vei putea ajunge niciodata. Ceea ce ai de gand sa faci cu mine, fa-o cat mai degraba."

   Un trist sau, sau!


   "Cand va vor da in mana stapanitorilor si a imparatilor, sa nu va ganditi cum sau ce sa vorbiti, caci vi se va da voua in ceasul acela ce sa vorbiti. Caci nu sunteti voi care vorbiti, ci este Spiritul Tatalui vostru care graieste in voi (Mt. 10,19). Aceste cuvinte Isus Cristos le-a adresat apostolilor si tuturor credinciosilor. Si, de fapt, minunate au fost raspunsurile pe care marturisitorii credintei, chiar si cei cu mai putina invatatura, femei, fete, copii, au stiut sa le dea tiranilor care nu stiura sa le raspunda decat cu amenintari si biciuri. Minunate sunt exemplele atator martiri ce s-ar putea aduce aici in aceasta privinta, insa noi sa ne multumim cu minunata pilda pe care ne-o da sfanta Agnesa, fecioara si martira.
   Intr-o zi, pe cand parintii nu se aflau acasa, Agnesa se prezenta singura la tribunal ca sa marturiseasca in public ca este crestina si ca va ramane pana la moarte credincioasa Mirelui ei, Isus Cristos. Imediat ce a aparut, s-a dat porunca sa fie arestata. Ea, mereu cu zambetul pe buze, se duse in fata soldatilor si-si intinse mainile delicate sa fie legate in lanturi. Soldatii, insa, in zadar se trudira sa-i puna mainile in lanturi, caci ele cadeau de pe mainile ei. Inconjurata de soldati, a fost dusa in fata lui Sinforian. Acesta, cand o vazu tot senina, linistita, tot cu surasul pe buze, o infrunta zicandu-i:  "Tu nu vrei sa adori pe zeii nostri nemuritori, nici sa veghezi focul sacru al zeitei Vesta, nici sa participi cu celelalte fecioare la jertfe. Dar asculta: alege din doua: ori aduci jertfa cu fecioarele templului, ori, daca nu, voi porunci sa fi dusa intr-un loc de batjocura, ca femeile cu viata stricata..." 
   Ce incercare inspaimantatoare!...
   Sfanta Agnesa nu se increde in propriile puteri. Insa-L iubeste din tot sufletul pe Isus Cristos, iar Isus, la randul Sau, o copleseste cu Iubirea Lui! De ce sa se teama? Nici de data aceasta curajul nu o paraseste, caci iata ce a raspuns tiranului: :Daca tu ai cunoaste pe Dumnezeul meu, fara indoiala nu ai vorbi asa. Eu insa, care ii cunosc puterea, nu ma ingrozesc de amenintarile tale, nici de chinurile pe care mi le pregatesti, la care vrei sa ma supui. Am langa mine pe Ingerul Lui Dumnezeu care ma va apara, iaf Fiul Unul Nascut al Lui Dumnezeu este un zid de nepatruns, un pazitor care nu doarme, un aparator cu care nimeni nu se poate masura. Insa zeii tai, ori sunt de bronz, care mai bine s-ar fi intrebuintat la faurirea uneltelor folositoare omului, ori din piatra, cu care mai bine se pavau strazile. Dumnezeirea nu locuieste in pietre sau in bronz, ci acolo Sus. Daca nu veti parasi cultul idolilor, va asteapta o pedeapsa mare si anume: precum idolii au fost facuti la foc, tot asa adoratorii lor vor fi aruncati intr-un foc care nu va avea sfarsit."
   La aceste cuvinte, Sinforian se aprinse si mai mult de manie, caci nu putea suferi faptul ca fusese invins de o sarmana copila. De aceea, din cauza veninului de ura ce lucra inlauntrul sau, a poruncit ca Agnesa sa fie pusa in lanturi. Ea insasi isi intinse mainile delicate catre calai, si pe cand trupul ei suferea de apasarea lanturilor, spiritul ei liber zbura spre obiectul iubirii sale pentru care dorea sa sufere si cu nerabdare astepta ora martiriului, ora fericita in care se va uni pentru totdeauna cu Mirele ei ceresc!

   Porumbita in ghearele uliului


    Prefectul Sinforian, ofensat de cuvintele fecioarei, dupa ce poruncise sa fie pusa in lanturi, a hotarat ca nevinovata copila, dezbracata de haine, sa fie dusa in circul lui Alexandru pe strada cea mai vrecventata a Romei si aici sa fie expusa goala, publicului. Sarmana Agnesa, la auzul acestor porunci atat de salbatice, se ingrozi si tremura de frica! Insa Mirele ei ceresc dovedi atunci ca nu in zadar isi pusese in El toata speranta sa, si ca atare nu putea lasa trupul ei nepatat sa fie expus privirilor nerusinate ale norodului. De atatea ori il rugase pe Isus sa o apere. De atatea ori se apropiase de Painea ingerilor, si cand Isus se afla in inima ei ii cerea cu fervoare ajutor in incercarile grele ale vietii!...
   Si de indata ce calaii neomenosi pusera in aplicare poruncile prefectului, parul sau auriu crescu asa de mult incat acoperi tot trupul, dupa cum ne spun Actele Martiriului ei, mai bine chiar decat o haina. Si pe cand era dusa pe strazile orasului, tot trupul ei stralucea de o atare lumina, incat nimeni nu putu sa-l priveasca!...
   Iat-o pe Agnesa ajunsa la locul destinat. Aici o noua minune trebuia sa se intample. Isus, Mirele ei, a trimis un inger ca sa o apere: o invalui cu o lumina atat de puternica, incat orbea pe toti aceia care indrazneau sa o priveasca cu gand necurat. Iar Agnesa, vazandu-se in felul acesta iubita si aparata de Mirele ei ceresc, cu inima plina de o sfanta veselie si recunostinta, cazu in genunchi si inalta imnuri de lauda si multumire acelui Dumnezeu care stie " sa inalte pe cei umiliti si sa injoseasca pe cei mandri." Statu asa nemiscata, intr-un dulce extaz, mai multa vreme. Revenita in fire, vazu la picioarele sale o haina alba ca zapada, bine potrivita pentru dansa, incat era sigura ca nu era facuta de mana omeneasca, ci de catre ingeri. Indata o imbraca zicand: "Iti multumesc Doamne, Isuse Cristoase ca m-ai socotit si pe mine intre slugile tale iubite si ai poruncit ingerilor tai sa-mi faca aceasta haina."  Si dupa ce spuse aceste cuvinte, se retrase intr-un loc singuratic si aici astepta sfarsitul luptei.

   La moarte


    In timp ce Agnesa statea cufundata in contemplatii ceresti, afara din nou se uneltea impotriva nevinovatiei sale. Procopiu, din pricina atator chinuri pentru sarmana fata, cu cativa prieteni rai ca si dansul, nadajduind ca vor invinge cu forta statornicia ei, cu pasi grabiti se indreptara spre usa incaperii in care se afla ea izolata. Procopiu, vazand ca cei ce erau inaintea lui si care intrasera, ieseau de acolo uimiti si plini de veneratie fata de ea, a inceput sa-i ia in ras spunand cu glas tare ca sunt mojici, lasi, prosti, etc., asa spun Actele Martiriului. Atunci Procopiu isi facu curaj si intra in acea incapere unde fecioara se ruga. Si el vazu lumina. Insa orbit de patima, nu se mai gandea la nimic, ci intinse mainile ca sa o apuce. Pe loc, cazu mort. Tovarasii sai care il asteptau afara, vazand ca nu mai iese, au fost convinsi ca si-a atins scopul sau marsav. Unul dintre ei a intrat inauntru ca sa-l felicite pentru reusita, dar vazandu-l mort, a inceput sa strige in gura mare: "Fugiti, fugiti, romanilor, fugiti caci vrajitoarea aceasta a ucis cu vrajile ei pe fiul prefectului."
   Vestea aceasta s-a raspandit indata in tot orasul. Vestea ajunse si la urechile tatalui care, ca lovit de trasnet, s-a ridicat de pe jiltu-i moale si intr-un suflet sosi la fata locului. Aici, vazand pe fiul lui intins la pamant, fara viata, incepu sa planga. Apoi se indrepta spre Agnesa pe care o acuza ca este faptasa acestui delict.
   Nevinovata copila, fara sa-si schimbe pozitia de rugaciune, zise: "Nu eu l-am ucis pe fiul tau care s-a aratat prea incapatant si indraznet. El, impins mai mult de altii, a voit sa arate ca nu se teme de acel Dumnezeu care vegheaza asupra mea, si pentru aceasta Ingerul Domnului l-a pedepsit cu moartea."
   La aceste cuvinte ale copilei, incolti in inima prefectului speranta ca fiul lui isi va recapata viata si-i zise: "Daca esti nevinovata, reda fiului meu viata, prin mijlocul ingerului de care vorbesti."
   Atunci Agnesa-i zise: "Cu toate ca nu meriti favoarea aceasta, totusi, pentru ca Roma sa cunoasca puterea Dumnezeului meu, lasa-ma singura in aceasta odaie ca sa ma rog si nadajduiesc ca Mirele meu Ceresc ma va asculta.

   La viata

    Dupa ce a iesit prefectul, Agnesa s-a aruncat in genunchi si incepu sa se roage cu toata fervoarea si increderea. Deodata, peste galagia multimii adunate afara, se auzira aceste cuvinte: "Nu este alt Dumnezeu in afara de acela al crestinilor. Numai El singur este vrednic de a fi cinstit. Idolii nostri nu sunt decat diavoli care ne amagesc si ne duc la osanda iadului vesnic."  Era fiul prefectului care, ridicandu-se in picioare sanatos, iesi din acea inchisoare si acum striga, pentru ca sa fie auzit de multime. Procopiu, uneltitorul cel mai infocat al Agnesei, tanarul pagan cel plin de vicii, era mantuit, a fost scos din ghearele mortii prin rugaciunile Agnesei! Cine isi poate imagina sentimentele de care a fost cuprins Sinforian la vederea fiului sau inviat din morti printr-o minune atat de clara si nemaipomenita? Procopiu nu si-a redobandit numai viata naturala, ci a fost vindecat si de patima care-l chinuia. Mai mult, scrie un invatat, e foarte probabil ca tanarul, pe langa viata, sa fi primit si darul suprafiresc al credintei si astfel s-a petrecut in el o a doua si cea mai minunata inviere, cea a sufletului. Acest lucru il confirma si sfantul Maximin: "Acela care intrase necurat, iesise curat, si dintr-un libertin, dedat viciului necuratiei, deveni un aprig aparator al curatiei."
   Dupa ce luara sfarsit persecutiile, crestinii dobandira locul acela sfintit de fecioara romana si ridicara o mareata biserica, de care avem unele indicii de pe la sfarsitul secolului al VIII-lea.
   Papa Inocentiu al X-lea, in anul 1632 darama vechea biserica si zidi alta noua cu o fatada mare de piatra, cu mai multe colonade si cu doua turnuri de o impunatoare frumusete. In felul acesta Biseria a voit sa sarbatoreasca taria si virtutea Agnesei si sa lase urmasilor o preafrumoasa pilda de curaj in a apara frumoasa virtute a curatiei.
   Roma crestina, care in orice loc are minunatii de tot felul, nu a uitat apriga lupta si biruinta sfintei Agnesa iesita din sanul ei, caci a consfintit ei o biserica din marginea acelei strazi minunate si caracteristice, Piazza Navona, care atrage privirile prin forma ei gratioasa, ale carei turnuri purtand in varf semnul rascumpararii noastre, se inalta spre cer, dominand cladirile din jur...

   "La moarte cu vrajitoarea!"

   Slujitorii templelor si mai marii preotilor pagani, indata isi dadura seama ca acea minune a produs o vie impresie in sufletul intregului popor, totusi erau convinsi ca inca multa lume era demoralizata, care chiar si in fata celor mai neobisnuite minuni, a ramas cu aceeasi ura fata de religia crestina. Tocmai de acestia se folosira slujitorii idolilor si preotii pagani spre a atata spiritele impotriva Agnesei si spre a-l sili pe prefect sa dea sentinta de moarte.
  In curtea prefectului si in imprejurimi se auzira strigate: "La moarte cu vrajitoarea! La moarte cu raufacatoarea!"
   Sinforian, multumit ca si-a redobandit feciorul viu, voia sa o elibereze pe Agnesa. Ba chiar s-a aratat nemultumit de cererea nedreapta a poporului infuriat. Dar se vede ca pe cat era de curajos in privinta sarmanei fete, pe atat era de fricos in fata poporului razvratit. Nu a stiut sa-si foloseasca puterea si, noul Pilat,  s-a retras lasand pe nevinovata copila in mainile lui Aspasiu, urmasul sau.

   Aspasiu, crud ca si Sinforian, avand-o in fata pe Agnesa, ii adresa o multime de grosolanii. O numi inselatoare, vrajitoare, dispretuitoare a zeilor imperiali, etc... si dupa ce si-a varsat toata mania in vorbe, voind sa atraga asupra sa bunavointa poporului, se hotara sa o jertfeasca, desi o socotea nevinovata. Si, intr-adevar, a poruncit sa fie arsa de vie. Aceasta sentinta cruda a fost primita cu strigate de bucurie de poporul dornic sa o vada prefacuta in cenusa pe tanara Agnesa, si incepu sa strige puternic ca sentinta sa fie executata cat mai degraba. Indata ce rugul a fost pregatit si ardea cu flacari mari, Agnesa a fost aruncata in foc. Insa iata o noua minune! Flacarile s-au desfacut in doua parti neatingandu-i nici hainele, asa ca ea umbla pe acel rug ca pe un pat de trandafiri, pe cand acei pagani care se ingrijeau de foc au fost prefacuti in cenusa. Agnesa, ridicandu-si mainile si ochii spre cer se ruga:  "Atotputernice, vrednic de adorat si de temut Parinte al Domnului Isus Cristos, eu iti multumesc ca prin harul Fiului Tau Unul-Nascut, am ramas neatinsa de amenintarile oamenilor nelegiuiti si ca am ramas neatinsa, curata de toate ispitele diavolului. Si acum Spiritul mangaietor ma intareste. Focul arde in jurul meu si flacarile se indreapta impotriva celor care l-au aprins. O, Parinte Sfant, ia-ma acum la Tine. Iata, acum vad pe Acela in care am crezut, posed pe Acela in care am nadajduit si strang la piept pe Acela pe care atat de mult l-am iubit."
   Ce minunata rugaciune! Agnesa se simte aproape de slava in care virtutea va fi incununata si iubirea ei fata de Isus va fi rasplatita desavarsit!

   Mielul jertfit


   Oricine s-ar fi astepta ca la vederea unei astfel de minuni si protectii ceresti, spiritele infuriate ale poporului sa se linisteasca, sa se potoleasca. Dimpotriva, strigatele devenira mai infuriate si un grup din multime ameninta sa sfasie pe nelegiuita vrajitoare, cum o numeau pe Agnesa. Aspasiu, vazand minunea focului, statea pe ganduri si nu voia sa-si manjeasca mainile cu sange nevinovat. Multimea, insa, murmura continuu si ameninta. Nici soldatii nu putura face liniste. Atunci Aspasiu condamna pe Agnesa la o alta pedeapsa, taierea capului! Calaul insarcinat cu executarea tristei sentinte ingalbeneste, si cu toate ca era obisnuit a varsa sange crestin, se apropie sovaind si nu putea sa-si faca curaj pentru a indeplini cruda sentinta. Multimea insa cerea cu glas puternic ca sentinta sa fie executata. Atunci Agnesa insasi si-a aplecat capul, si-a dat parul intr-o parte si a spus calaului sa loveasca. Calaul, ca afara de sine, si-a scos sabia, o ridica si o lasa sa cada pe gatul victimei nevinovate. Ea cazu la pamant unde se facu o balta de sange, insa sufletul impodobit cu doua coroane, una de crini - semnul nevinovatiei, al curatiei, si alta de ramuri de palmier - semnul martiriului, a fost dus de ingeri in Cer spre vesnica cununie cu Mirele dumnezeiesc!
   Spectatorii imbatati de o diabolica ura, se bucurara vazand-o in sfarsit nimicita pe Agnesa.

   In slava

   Lauda si cinste

Biserica Sfanta Agnesa din Roma
   Trupul sfintei Agnesa devenit palid din cauza pierderii sangelui, a fost pus in mormantul familiei din catacombele ce se afla inca pe strada Nomentana. Acest loc indata deveni tinta pelerinilor crestini si foarte probabil ca multe persoane care au venit aici, miscate de virtutile si minunile sfintei Agnesa, isi schimbara felul de viata. Desigur ca multe dintre aceste persoane aveau o cunostinta slaba despre Isus Cristos, insa judecau ca un Dumnezeu care are creaturi atat de tari in credinta, care doresc mai degraba moartea decat sa pateze virtutea, nu putea fi decat Dumnezeul adevarat. Apoi, cati barbati ca Sinforian si Procopiu nu au trebuit sa planga si iar sa planga pentru ca au fost pricina mortii ingerestii copile! Ni-l putem imagina pe nefericitul Procopiu aplecat pe lespedea rece a mormantului ce inchidea ramasitele pamantesti ale martirei, varsand lacrimi amare cerandu-i de mii si mii de ori iertare ca i-a pricinuit atatea suferinte si fagaduindu-i ca se va face urmas al Lui Isus Cristos.

   Este sigur ca in fiecare zi se marea numarul crestinilor care veneau la mormantul fecioarei si printre acestia nu lipsea Emerentiana, sora martirei. Ea socotea pierderea sfintei sale surori ca ireparabila, deoarece Agnesa a fost aceea care i-a indreptat pasii pe primele trepte ale perfectiunii si cea care i-a sadit in inima iubirea arzatoare fata de Isus Cristos. Asadar cum putea ea sa o uite?
   Alte persoane insa veneau la mormant cu alte scopuri. Astfel, multi pagani lenesi, copilarosi, care nu puteau sa inteleaga purtarea crestinilor, veneau din ce in ce mai mult la catacombe ca acolo sa-i injure pe crestini si sa arunce in ei cu pietre.
   Intr-o zi cativa pagani rai patrunsera pana la mormantul Agnesei unde au dat de o copila care plangea. Era Emerentiana, sora Agnese care,  plina de tristete, vazand purtarea lor ii mustra cu aceste cuvinte: " Neam trandav, pacatos si crud ce sunteti! Voi omorati pe aceia care adora pe Dumnezeul Cel Atotputernic si, spre a apara pe idolii vostri, trimitei la moarte oameni nevinovati." La aceste cuvinte barbatesti ale copilei, acestia ramasera uimiti, apoi imbolditi de satana, se inarmara cu pietre pe care le aruncara in Emerentiana. Ametita, a cazut la pamant fiind inmormantata de gramada de pietre, precum odinioara Sfantul Stefan, primul martir! Insa acesti calai nu au sfarsit bine, caci Domnul i-a pedepsit, aratand prin aceasta nevinovatia slujitoarei Sale.
   Actele asa povestesc faptul: "In aceeasi clipa un puternic cutremur de pamant s-a simtit si, cu toate ca cerul era senin,  au fost atat de mari si dese fulgerele, tunetele si trasnetele, incat multi dintre acei nelegiuiti care erau de fata au murit de groaza, de spaima."
    Au venit parintii Emerentianei insotiti de preoti. Au luat trupul copilei si l-au ingropat langa cel al Agnesei. 
   Pe peretii mormantului se vad diferite chipuri sapate in piatra si printre ele doi miei care stau in jurul unui crin. Cum sa nu vedem in acel simbol pe Agnesa si Emerentiana, curate si simple ca mieluseii ce stau in jurul Lui Isus Cristos care zice: "Eu sunt  Crinul vailor." ?
   Totodata Isus Cristos este mieluselul bland, iar Agnesa si Emerentiana sunt nepatate prin feciorie si in aceasta privinta am putea aplica Lui Isus Cristos cuvintele din Cantarea Cantarilor: "Mielul care paste printre crini."

   O vedenie


    Intro-o zi, parintii indurerati se rugau la mormantul Agnesei. Deodata vazura un grup de fecioare frumos imbracate, stralucind de o lumina supranaturala. Printre acele fecioare o vazura si pe fiica lor, care avea in brate un miel dragut. Ea le surase si le adresa aceste cuvinte: "O, parintilor, nu ma mai plangeti, caci sunt pe deplin fericita. Bucurati-va mai degraba caci acolo sus, impreuna cu aceste fecioare, sunt unita cu Dumnezeu de la care pot dobandi multe haruri pentru aceia care-mi sunt scumpi."
   Vestea aparitiei sfintei Agnesa indata se raspandi in tot orasul si in imprejurimi. Din acea zi numarul crestinilor ce veneau la mormantul ei s-a marit, iar sfanta Agnesa le dobandea haruri si binecuvantari ceresti.
   Sfanta Biserica, in amintirea acestei aparitii, a introdus in sarbatoarea ei - 21 ianuarie - o ceremonie deosebita.

   O ceremonie


   Iata cum se face astazi aceasta ceremonie. In sarbatoarea Agnesei, un preot celebreaza solemn Sfanta Liturghie pe altarul de la mormantul ei. La sfarsitul Liturghiei se pun pe altar doi mielusei impodobiti, care sunt binecuvantati si trimisi apoi la sfantul Parinte Papa care, la randul sau, ii binecuvinteaza. Apoi sunt dati in grija unei manastiri de calugarite care sa-i creasca. In Miercurea Mare sunt tunsi, iar din lana lor se impodobesc mantiile episcopilor.

   Din Cer

Altarul de la mormantul sfintei Agnesa. Sub altar se afla
 ramasitele pamantesti ale Agnesei si Emerentianei.
Relicvele celor doua sunt cuprinse in sarcofagul de
argint din spatele grilei altarului.
   Toti sfintii din Cer cauta sa ne faca bine noua, celor de pe pamant. Sa amintitm cateva din multele favoruri si haruri divine dobandite prin mijlocirea sfintei Agnesa.

   La Paris, un cardinal al Bisericii Catolice era grav bolnav. Wilhelm de Mililou care veghea la capataiul lui, fiind obosit, s-a retras sa se odihneasca putin. Indata ce a iesit medicul, ii aparu bolnavului fericitul episcop Bonifaciu insotit de o fecioara in alb. Sfantul Bonifaciu spuse bolnavului: "Ce faci, ce ai?" Bolnavul raspunse: "Sunt bolnav." Atunci sfantul episcop  facu cu degetul semnul sfintei cruci pe fruntea lui, ii sterse fata de sudoare, apoi, dandu-i binecuvantarea bolnavul se vindeca pe loc. Intrebadu-l bolnavul cine este fecioara aceea, sfantul episcop ii raspunse ca este Agnesa, care indata disparu. (Din viata sfantului Bonifaciu, episcop de Losanna).
   Un preot numit Paulin, care era in slujba bisericii sfintei Agnesa avea mari ispite necurate. Nevoind sa-L supere pe Dumnezeu, i-a cerut Papei sa-l dezlege de obligatiile asumate in ziua hirotonirii spre a se intoarce in lume si sa se casatoreasca. Papa ii dadu un inel sfatuindu-l sa mearga in fata icoanei sfintei Agnesa si sa ceara voie de la ea sa se casatoreasca. Preotul s-a dus in fata icoanei si in tot timpul cat a stat in fata icoanei cerandu-i permisiunea sa se casatoreasca, el tot punea si scotea inelul din deget. In timpul acesta ispita l-a parasit.
   Un alt preot care celebra Sfanta Liturghie la altarul de la mormantul sfintei Agnesa, a fost ispitit de diavol impotriva credintei si a adevarului ca Isus se afla real prezent in Sfanta Euharistie. Atunci el s-a rugat Lui Dumnezeu sa-l ajute. Indata auzi un raspuns dumnezeiesc care-i zise: "Sa ai credinta sfintei Agnesa care nu s-a indoit niciodata de vreun adevar de credinta." Si ispita il parasi pe loc... Ori de cate ori era apoi ispitit, repeta cuvintele: sa ai credinta sfintei Agnesa, si ispita il parasea.
   Un alt preot, adus de mijloc, bolnav, s-a vindecat in timp ce celebra Sfanta Liturghie la altarul de la mormantul sfintei. Unui confrate al sau care l-a intrebat cum s-a intamplat vindecarea, el i-a raspuns: am meditat si am gustat cuvintele Evangheliei de la Sfantul Luca ce se refera la Isus: "Toata gloata cauta sa-L atinga si o putere iesi din Dansul, care insanatosi pe toti."

   O bazilica

   Imparatul Constantin cel Mare avea o fata care capatase o boala urata, lepra. Tot trupul era numai rani. Se astepta sa moara curand. Insa a fost sfatuita sa mearga la mormantul sfintei Agnesa, unde a cazut in genunchi cerand ajutorul sfintei. Acolo, la mormant, a fost cuprinsa de un somn adanc. II aparu sfanta Agnesa care-i spuse: "Curaj Constanta (asa o chema) crede numai si Isus Cristos te va vindeca."
   Cand Constanta s-a trezit, era vindecata de boala ei. Ca multumire, a venit la mormantul ei insusi Constantin cel Mare. A ingenunchiat si a multumit sfintei pentru marele har obtinut de la Bunul Dumnezeu. Iar mai tarziu, pe mormantul sfintei Agnesa a zidit o frumoasa bazilica, care se poate vedea si astazi.

   Tie iti canta

   Sfintii si Parintii Bisericii au tesut sfintei Agnesa laude, cantand, preamarind virtutile si martiriul ei. Asa de pilda, sfantul Ieronim spune: "Limbile tuturor neamurilor canta viata sfintei Agnesa."
   Sfanta Maica Biserica indata o puse in numarul sfintilor. Numele ei il aflam in Canonul Sfintei Liturghii si in Litania tuturor sfintilot.
   Marii artisti au avut o atractie deosebita de a o prezenta cu mielul in brate.
   Astazi un mare numar de tinere crestine si-au ales-o ca patroana, cautand sa-i urmeze virtutile. Este patroana deosebita a Uniunii Fiicelor Mariei, Asociatiilor Tineretului Catolic feminin, etc...

                                                       sursa: "VIATA SFINTEI AGNEZA" - Editura Serafica    


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu