MARTHE ROBIN - misiunea anti-sinucidere

de sora Emmanuel Maillard - "Comunitatea Fericirilor" - Medjugorje

   Pentru a intelege mai bine continutul acestei postari, ar fi important sa cititi articolul despre aceasta mare mistica franceza, pe care-l gasiti aici:
   MARTHE ROBIN "o ostie sfanta si placuta lui Dumnezeu"

 

Marthe Robin

   Am avut privilegiul s-o intalnesc pe Marthe Robin in mod personal, de patru ori. A cincea oara parintele Finet m-a luat cu el pentru a asista la cuminecarea saptamanala a Marthei. Un membru al Centrului ne insotea.  In intimitatea acestui eveniment maret ne-am rugat simplu un rozar, dupa ce am invocat unele intentii majore pentru Biserica si lume. 
   Cuminecarea Marthei s-a petrecut intr-o adoratie in tacere, apoi ne-am retras. Stiam: de indata ce Marthe primea Ostia, ea intra in extaz. Era interzis sa te rogi cu ea misterele de durere ale Rozariului, fiindca acestea o faceau sa intre imediat in extaz, un extaz dureros. In acea zi, Marthe m-a facut sa intuiesc ceea ce urma sa devina mai tarziu painea mea zilnica in Medjugorje si anume: sa realizez ca supranaturalul este atat de natural pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu.
   Uneori, Isus ii dadea parintelui Finet cate un semn al nerabdarii Sale pline de iubire fata de Marthe. El nu astepta ca rugaciunea: "Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu, dar spune numai un cuvant si de va vindeca sufletul meu", sa se termine, ca Ostia si aluneca deja din mainile preotului pentru a zbura catre Marthe si a se aseza pe buzele ei!
    Marthe percepea pe Dumnezeu si sufletele intr-un mod uimitor.
    Intr-o zi, o femeie foarte bogata intra in camera Marthei. Aceasta femeie are o infatisare placuta, se exprima usor si se bucura de un mare succes im mediile cele mai cultivate. De indata ce ea pune piciorul in casa Marthei, aceasta exclama:
   - "Oh, doamna, aveti un suflet dezgustator!" (1)
   Inutil sa mai spun ca doamna primeste socul vietii ei. Mai tarziu, datorita rugaciunii Marthei, ea se va stradui sa-si schimbe bazele vietii sale.
   O alta data, una din prietenele mele intra in camera ei. Este prima sa vizita. Marthe exclama imediat, cu o bucurie nedisimulata:
   -"Oh, Chantal, vino repede sa-mi dai un sarut!"
   (Trebuie stiut ca erau luate mii de precautii pentru a nu lovi patul Marthei, caci cel mai mic soc ii provoca un plus de suferinta). Dar Marthe i-a rezervat un regim special lui Chantal si ca urmare a dezvoltat o prietenie foarte profunda cu ea. De ce cu ea? Acesta ramane secretul Regelui. Chantal, este adevarat, manifesta o caritate remarcabila atat fata de cei mai respinsi, cat si fata de cei mai bogati.
   Intr-o zi, parintele Finet ii da sarcina unui preot al centrului sa mearga sa-i duca cuminecarea Marthei, fiindca el urma sa lipseasca. Preotul se aseaza langa Marthe ca sa se roage impreuna cu ea Rozariul, dar Marthe il intrerupe:
   - "Parinte, Isus nu este aici!"
   Preotul o linisteste:
   - "Ba da, Marthe, Isus este aici, am adus cutia cu Ostia... O am la mine."
   - "Isus nu este aici" - insista Marthe.
   Atunci preotul scoate cutia pe care o avea atarnata la gat, o deschide...
   - "Oh, Marthe! Ai dreptate! Dumnezeule, am uitat azi dimineata sa pun Ostia inauntru!"
   Aceasta perceptie a prezentei reale a Lui Cristos in ostie este intotdeauna pentru mine un motiv de uimire. Din nefericire, si satanistii pot percepe daca o ostie este consacrata sau nu. Dar in cazul lor, satana este cel care-i informeaza, el si-a pastrat caracteristicile sale de inger (dar inger al tenebrelor, si nu al luminii). Ingerii rai sau buni, stiu unde este Isus. Satana si-ar bate joc de un satanist care i-ar aduce o ostie neconsacrata ca sa o profaneze.
   Marthe vedea aceste realitati ascunse ochilor nostri si intreaga sa inima incerca sa-l "ajute" pe Isus-Ostie, facand reparatie si adorand.
  
   Tu, Spaniola!

Marthe Robin

    Marthe dadea dovada de o profunda compasiune fata de persoanele care sufereau. Ea le simtea de la distanta suferinta si suferea impreuna cu ele, mijlocind zi si noapte pentru cele mai distruse, mai ales pentru acelea care pareau sa alerge cu ochii inchisi catre infern. Ea i-a cerut Lui Isus chiar si faptul de a sta la poarta iadului pentru a convinge sufletele sa nu mearga acolo. Cand ii era incredintata o persoana in suferinta, ea nu o abandona. Puteai reveni douazeci de ani mai tarziu, si ea intreba, cu vocea sa de copil:
   - "Si cutare, cum mai este acum?"
   Avea o afectiune particulara pentru saracii pe care-i vedea zdrobiti sub greutatea duritatii din jurul lor, a rautatii umane si a racelii tipice unei societati materialiste. Marthe vedea in mod mistic miile de sinucideri care urmau, mai ales cele ale atator tineri torturati de vidul interior. Ea-i insotea in agonia lor si mijlocea pentru ei.
   Intr-o zi, ea le-a marturisit minunatei noastre prietene, Estelle Satabin si parintelui Manteau Bonamy, apropiati ai comunitatii mele, un lucru cu adevarat nemaiauzit, poate doar in viata lui Padre Pio:
   - "Daca vedeti pe cineva care vrea sa se sinucida, spuneti-i sa ma cheme in inima sa si voi veni sa-l ajut!"
   Estelle n-a lasat ca aceasta perla sa cada prada uitarii. Cativa ani mai tarziu, o tanara vine si se prabuseste in bratele ei, coplesita de disperare. Fara familie, aruncata din copilarie de la un orfelinat la altul din apropierea Parisului, sarmana inima a Lorettei a sangerat continuu inca de la nasterea sa. Cuvantul "familie" o face sa viseze, dar totul pare sa coalizeze impotriva ei. Doborata de succesiunea infernala de porti inchise in fata mizeriei sale, ea nu mai vede nici un motiv sa mai continue sa traiasca.
   Estelle face tot ceea ce poate ca s-o consoleze si s-o ajute in mod concret; ea-i vorbeste despre Dumnezeu si, de asemenea, ii dezvaluie faimoasa perla. Marthe trebuie sa intervina!
   - "Sti, am o prietena foarte buna, aproape de Valence, pe care o cheama Marthe. Ea este foarte apropiata de Dumnezeu, este o adevarata sfanta. Iar Dumnezeu i-a facut un dar foarte rar: cand cineva vrea sa se sinucida, poate s-o cheme in ajutor, ea aude vocea persoanei in sufletul ei si vine sa o ajute. Asadar, retine bine acest lucru, de acord? Daca simti ca ai de gand sa faci o prostie, cheam-o, ea va veni!"
   Tanara nu are nici o cultura religioasa, dar ca la adevaratii saraci, inima ei goala stie sa vibreze la caracteristicile Lui Dumnezeu: bunatate, frumusete, dorinta de a ajuta pe cineva in suferinta... Ea inregistreaza informatia, in maniera ei, si-si reia cu ceva mai mult curaj drumul presarat cu spini. Intr-o zi, abuzata de falsele promisiuni ale unui barbat, probabil nu cu mult mai norocos decat ea, Lorette se pomenste insarcinata si parasita. Ea se lupta sa pastreze totusi copilul, in ciuda presiunilor pe care le banuia fiindca, se gandeste ea, acesta ar putea fi inceputul familie sale adevarate: un micut doar al ei! Dar aici primeste o noua lovitura: considerata ca fiind prea saraca pentru a-si creste copilul - o fetita, aceasta-i este luata si plasata intr-un istitut din Oise. Drepturile de vizita sunt foarte limitate; "micuta sa" va fi crescuta de catre straini.
   

parintii Marthei Robin

Trec doi ani, Lorette spera sa-si reprimeasca fetita, dar cu somajul ei cronic si lipsa unui domiciliu stabil nu rezolva nimic. La o noua tentativa i se spune ca nu exista decat mici sperante, ceea ce e prea mult si Lorette cedeaza. Noaptea nu mai are somn, iar ziua rataceste fara tinta, ranita, sfasiata, disperata. Intr-o dimineata, in zori, ea se indreapta ca un robot spre podul des Arts. Parisul doarme inca, nu e nimeni pe strada... Lorette urca pe balustrada podului ca sa se arunce in Sena. Nu-si ridicase inca al doilea picior cand, dintr-o data, ii revine in memorie conversatia sa cu Estelle.
   "Oh, Doamne, Estelle isi spune ea. Sfanta... si daca as chema-o?!
   Dar Lorette a uitat numele sfintei, insomniile sale o tradeaza. Cu toate acestea, ii vine in minte un detaliu: ea locuieste langa Valence! Atunci, Lorette incepe sa strige:
   - "Tu, Spaniola din Valence (Lorette a confundat oraselul Valence din Franta cu orasul Valencia din Spania - in franceza se spune tot Valence), vino in ajutorul meu!!
   Si iata, Marthe este acolo. Desi invizibila ochilor Lorettei, cu o infinita delicatete materna Marthe o repune pe picioarele ei si o face sa se aseze. Lorette este calma, imaginea fiicei sale ii vine deodata in minte. Sa moara? Nu, nu asta este solutia!
   "Ei bine, ce-ar fi daca as merge mai degraba s-o vad pe micuta mea la Compiegne, este sambata. Asta imi va schimba gandurile?" - isi spune ea.
   Lorette nu are nici un ban in buzunar, iar metroul este prea scump pentru ea. Asa ca ea merge, si merge, catre Nordul Parisului, si cu cat merge mai mult, cu atat isi recapata fortele.
   "Da, isi spune ea cu o pace neobisnuita, este o idee buna sa merg s-o vad pe micuta mea!"
   La iesirea din Paris ea face autostopul si o masina se opreste. Lorette ii zambeste barbatului:
   - "Mergeti catre Campiegne?"
   - "Da, urcati!"
   Tacere stanjenitoare. Barbatul are o infatisare binevoitoare, simpla. Dupa cateva minute, el intreaba:
   - "Mergeti chiar la Compiegne?"
   - "Ah... nu, la cativa kilometri de acolo, dar lasati-ma la Compiegne, va fi bine, ma voi descurca!"
   - "Bine, pentru ca eu merg la Mortefontaine."
   - "Mortefontaine?! Dar este foarte aproape de unde merg eu!"
   - "Atunci e bine, va las acolo, nu ma deranjeaza."
   Lorette ii dezvaluie secretul ei acestui brabat atat de amabil: ea urmeaza sa-si petreaca ziua cu fetita ei, care i-a fost luata, viata nu este usoara, dar micuta aceasta este totul pentru ea...
   - "Si in seara aceasta, cum va intoarceti in Paris?" intreaba barbatul.
   - "Oh, in seara aceasta? La fel, voi face autostopul inainte de caderea noptii, am obiceiul!"
   - "Nu! Si eu trebuie sa ma intorc la Paris pe la ora 19, voi veni sa va iau, este mai simplu."
   Vor mai trece cativa ani pana cand Lorette o va intalni pe Estelle, din intamplare, pe un bulevard din Paris, intr-una din acele zile de har pe care doar Cerul stie sa le combine. Lorette povesteste tot...
   - "Ah, bine! Asadar, in acea seara doamna a avut soferul ei la dfomiciliu! Si dupa aceea?" - intreaba Estelle.
   - "Si apoi... ne-am simtit bine impreuna. Si el a avut o viata grea. Era foarte amabil cu mine..."
   - "Si apoi?"
   - "Apoi, ne-am casatorit. Am putut s-o iau inapoi la mine pe fetita. Uite, priveste fotografiile..."
   Cateva luni mai tarziu, atunci cand ii face o vizita Marthei, Estelle ii povesteste intamplarea Lorettei. Iar Marthe isi aminteste foarte bine de acea dimineata, pe podul des Arts, in zori, acea oita sfasiata de durere care isi striga oboseala ei de a mai trai si care avea lucruri mult mai bune de facut decat sa se arunce in Sena!

   Femei gen Lorette exista mii, mai ales in faza de "pre-Sena". Insa femei gen Marthe... Cine dintre noi se va ridica sa lucreze impreuna cu ea (2) si astfel sa-i inmulteasca pe cei salvati de la disperare?

Sr.Emmanuel Maillard

 (1)  Aceasta ne reaminteste de Sfanta Caterina de Siena. Intr-o zi, ea intalneste o doamna din inalta societate, pe care toata lumea o lauda in Italia. Aceasta soseste imbracata foarte scump, foarte parfumata si acoperita de bijuterii... In momentul in care femeia intra in camera, Caterina se simte rau si lesina in fata ei. Mai tarziu, Caterina va scrie ca ea nu a putut sa suporte mirosul gretos pe care-l raspandea acel suflet! Adeseori Caterina putea sa vada starea sufletului unei persoane si uneori, daca sufletul nu era in stare de har, emana un miros urat. Isus i-a dat Caterinei aceasta carisma speciala pentru a-i permite sa ajute acel suflet sa se converteasca, sa-si schimbe caile si sa se intoarca la Dumnezeu. Inca o data, atunci cand lumea admira orice cale de moarte, o mare sfanta ii permite Lui Isus sa-si planga durerea in fata pierderii unei vieti.
   In mod similar, Padre Pio putea fi foarte dur cu oamenii care se complaceau in pacatele lor. Un barbat, pe care mai apoi Padre Pio l-a vindecat de cancer in faza terminala, a relatat ca la prima intalnire cu Padre Pio, acesta i-a spus ca "este foarte murdar si ca ar trebui sa plece sa se pregateasca sa moara."

   (2)  Miile de marturii primite dupa moartea Marthei dovedesc minunata ei mijlocire de sus din Cer. O adevarata ploaie de haruri pe care le putem primi!
   
   sursa:  cartea "Copilul ascuns din Medjugorje" - de sora Emmanuel Maillard