[La fel ca matelotul de veghe in varful catargului, Sfantul Louis Maria Grignion de Montfort (1673-1716) a "vazut" timpurile pe care le traim noi astazi, incredibila suferinta... El a deschis o cale noua care duce in mod sigur la Isus, o minunata trecere, un secret admirabil: FECIOARA MARIA]
Dumnezeu Tatal a facut o adunare a tuturor apelor si a numit-o mare; El a facut si o adunare a tuturor harurilor Sale, pe care a numit-o Maria. Acest mare Dumnezeu are un tezaur sau o comoara foarte bogata, in care a cuprins tot ce are mai frumos, mai stralucitor, mai rar si mai de pret, chiar si pe propriul Sau Fiu; aceasta imensa comoara nu este alta decat Maria, pe care sfintii o numesc Comoara Domnului, din plinatatea careia oamenii s-au imbogatit.
Dumnezeu Fiul i-a daruit Mamei Sale tot ceea ce a dobandit El prin viata si prin moartea Sa, prin nesfarsitele Sale merite si virtuti deosebite, si a facut-O vistiernica a tot ceea ce Tatal i-a dat ca mostenire. Prin Ea isi aplica propriile merite madularelor Sale, le comunica virtutile Sale si le imparte harurile Sale; Ea este canalul Sau tainic, apeductul prin care face sa treaca, lin si din abundenta, milostivirile Sale.
Dumnezeu Spiritul Sfant i-a daruit Mariei, Mireasa Sa credincioasa, darurile Sale si a ales-O impartitoare a tot ceea ce are, in asa fel incat Ea imparte toate aceste daruri si haruri ale Sale cui vrea, cat vrea si cum vea Ea; nici un dar ceresc nu se acorda oamenilor decat trecand prin mainile Ei feciorelnice. Caci aceasta este vointa Lui Dumnezeu, care a voit ca noi sa dobandim totul prin Maria; asa va fi imbogatita, inaltata si cinstita de Cel Preainalt cea care de-a lungul vietii Ei, prin adanca Sa umilinta, s-a facut saraca, umila si ascunsa, pana in adancul nimicniciei. Aceasta este aprecierea Bisericii si a sfintilor parinti.
Daca as vorbi spiritelor puternice ale acestui veac, as putea aduce dovezi despre ceea ce am spus mai sus in cuvinte simple, citand pasaje latinesti din Sfanta Scriptura si din sfintii parinti si demonstrand totul prin argumente puternice pe care le puteti gasi pe larg in cartea parintelui Poire "Triple Couronne de laSainte Vierge" - "Intreita coroana a Sfintei Fecioare". Dar cum vorbesc mai ales celor saraci si simpli, care fiind de bunavointa si avand mai multa credinta decat au indeobste cei invatati, si care cred cu mai multa simplitate si cu mai mult merit, ma multumesc sa le declar cu simplitate adevarul, fara sa ma opresc a le reda tot felul de pasaje latinesti, pe care ei oricum nu le-ar intelege, cu toate ca o mai fac din cand in cand, fara insa a le cauta prea mult.
Sa ne ferim insa de a vedea in aceasta dependenta vreo injosire sau o nedesavarsire in Isus Cristos. Caci Maria, fiind infinit mai prejos decat Fiul Ei,care este Dumnezeu, nu-i porunceste asa cum porunceste o mama de pe pamant fiului ei care este mai prejos decat ea. Maria, fiind in totalitate transformata in Dumnezeu prin harul si gloria care transforma toti sfintii in El, nu cere, nu voieste si nu face nimic care sa contravina vesnicei si neschimbatoarei vointe a Lui Dumnezeu. Cand citim in scrierile sfintilor Bernard, Bernardin, Bonaventura etc. ca in cer si pe pamant totul, pana si Dumnezeu Insusi, este supus Preasfintei Fecioare, ei vor sa spuna de fapt ca autoritatea pe care Dumnezeu a binevoit sa i-o dea este asa de mare, incat pare ca Ea are aceeasi putere ca si Dumnezeu si ca rugaciunile si cererile Ei sunt asa de puternice la Dumnezeu, incat trec intotdeauna ca niste porunci pentru Maiestatea Sa, care nu rezista niciodata rugaciunilor Mamei Sale iubite, pentru ca Ea este totdeauna umila si se conformeaza vointei Sale.
Daca Moise, prin puterea rugaciunii lui, oprea ca mânia Lui Dumnezeu sa cada peste israeliti, in asa fel incat acest Domn Preainalt si nesfarsit de milostiv, nemaiputand sa-i reziste, i-a spus ca renunta se mânie si sa pedepseasca poporul razvratit, oare ce putem crede cu adevarat despre rugaciunea umilei Maria, vrednica Maica a Lui Dumnezeu, care este mai puternica pe langa Maiestatea Sa decat toate rugaciunile si mijlocirile tuturor ingerilor si sfintilor cerului si ai pamantului?
In ceruri, Maria porunceste ingerilor si sfintilor. Ca rasplata pentru umilinta Sa profunda, Dumnezeu i-a dat puterea si misiunea de-a completa cu sfinti tronurile ramase goale din cauza ingerilor razvratiti din orgoliu. Aceasta este vointa Celui Preainalt care-i inalta pe cei smeriti (cf. L 1,52), ca, de bunavoie sau silit, cerul, pamantul si infernul sa se plece, la poruncile umilei Maria, pe care El a facut-O stapana cerului si a pamantului, comandanta armatelor Sale, vistiernica comorilor Sale, impartitoarea harurilor Sale, realizatoarea marilor Sale minunatii, reparatoarea neamului omenesc, mijlocitoarea oamenilor, distrugatoarea vrajmasilor Lui Dumnezeu si insotitoarea credincioasa a maretiilor si triumfurilor sale.
Prin Maria, Dumnezeu vrea sa-si faca fii pana la sfarsitul lumii si-i spune aceste cuvinte: "In Iacob inhabita" - "Fa-ti lacas in Iacob" (Ecl 24,13), adica: statorniceste-ti locuinta si salas in copiii Mei predestinati, prefigurati prin Iacob, si nicidecum in fiii diavolului si in cei osanditi, a caror imagine este Esau.
Asa cum nasterea naturala si trupeasca presupune un tata si o mama, tot asa, si in nasterea suprafireasca si spirituala exista un tata care este Dumnezeu si o mama care este Maria. Toti adevaratii fii ai Lui Dumnezeu si predestinati il au pe Dumnezeu ca Tata si pe Maria ca Mama; cine nu o are pe Maria ca Mama, nu-L are nici pe Dumnezeu ca Tata.
De aceea, cei sortiti osandei, cum sunt ereticii, schismaticii etc., care urasc sau privesc cu dispret ori nepasare la Preasfanta Fecioara, nu-L au pe Dumnezeu ca tata, in ciuda faptului ca se mandresc cu El, pentru ca nu O au pe Maria ca mama; caci, daca ar avea-O ca mama, ar iubi-O si ar cinsti-O asa cum un copil adevarat si bun isi iubeste si isi cinsteste in mod firesc mama care i-a daruit viata.
Semnul cel mai negresit si mai neindoielnic pentru a face deosebire intre un predestinat si un eretic - om care imbratiseaza invataturi false -, sortit osandei, este ca ereticul si condamnatul la osanda nu manifesta decat dispret ori nepasare fata de Preasfanta Fecioara, straduindu-se, prin cuvintele si exemplul lor, sa micsoreze, fatis sau in ascuns, cinstirea si veneratia ce i se cuvine, de multe ori sub pretexte dintre cele mai frumoase.
Vai! Dumnezeu Tatal nu i-a spus Mariei sa-si faca locuinta la ei, deoarece sunt ai lui Esau.
Dumnezeu Fiul vrea sa se formeze si, ca sa spunem asa, sa se intrupeze in fiecare zi in madularele Sale, prin Mama Sa iubita, si ii spune: "In Israel haereditare", adica "ia-ti drept mostenire Israelul" (Sir 24,13)
E ca si cum ar spune: Dumnezeu, Tatal Meu, Mi-a dat ca mostenire toate neamurile pamantului, pe toti oamenii buni si rai, predestinati si cei sortiti osandei; pe unii ii voi conduce cu un toiag de aur, pe ceilalti cu un toiag de fier; pentru unii voi fi tata si aparator, pentru ceilalti razbunatorul drept, si pentru toti judecator; pe cand Tu, Maicuta Mea scumpa, nu vei avea ca mostenire si posesiune decat pe cei predestinati, intruchipati prin Israel (Iacob); caci buna lor Mama, ii vei naste, ii vei hrani si-i vei creste, iar ca Regina a lor, ii vei conduce, ii vei carmui si-i vei apara.
Conform explicatiei catorva sfinti parinti [printre care Sfantul Grigore si Sfantul Bonaventura], primul om nascut din Maria este Omul-Dumnezeu, Isus Cristos; al doilea este un om curat, copil al Lui Dumnezeu si al Mariei prin adoptie. Daca Isus Cristos, conducatorul tuturor oamenilor, S-a nascut in Ea, si cei predestinati, care sunt madularele acestui cap, trebuie sa se nasca in Ea, ca o consecinta necesara. Una si aceeasi mama nu poate aduce pe lume capul fara madulare si nici madularele fara cap; in caz contrar, n-ar fi decat un monstru al naturii. Tot asa, in ordinea harului, capul si madularele se nasc din aceeasi mama; si daca un madular al Trupului Mistic al Lui Isus Cristos, adica un predestinat, s-ar naste din alta mama decat Maria care a nascut Capul, acesta n-ar fi un predestinat, nici un madular al Lui Isus Cristos, ci un monstru in ordinea harului.
Mai mult, Isus Cristos, fiind si acum ca intotdeauna rodul Mariei, asa cum zilnic cerul si pamantul ii repeta de mii si mii de ori: "Binecuvantat este rodul trupului Tau, Isus", e sigur ca Isus Cristos este, in particular, pentru fiecare om care-L poseda, acelasi rod veritabil si opera a Mariei, ca pentru toata lumea in general; astfel, un credincios oarecare, care-L poseda pe Isus Cristos format in inima lui, poate marturisi cu toata taria: Multumesc din tot sufletul Mariei; ceea ce posed acum este rezultatul actiunii Ei si rodul Ei, si fara ea nu l-as avea". Mariei i se pot aplica cel mai bine cuvintele pe care Sfantul Paul si le aplica siesi, zicand: "Quos iterum parturio, donec in vobis formetur Christus:, adica " [Copiii mei], indur din nou chinurile nasterii pana cand Cristos se va forma in voi" (Gal4,19).
Sfantul Augustin se intrece pe sine insusi si intrece tot ce am spus pana acum, atunci cand spune ca totusi predestinatii, ca sa poata fi formati dupa chipul Fiului Lui Dumnezeu, sunt ascunsi in aceasta lume in sanul Preasfintei Fecioare, unde sunt paziti, hraniti, sustinuti si crescuti de aceasta buna Mama, pana cand Ea ii va naste pentru gloria cerului, dupa moarte, care este chiar ziua lor de nastere, asa cum numeste Biserica moartea celor drepti. O, taina a harului, necunoscuta celor sortiti osandei si putin cunoscuta celor predestinati!
Dumnezeu Spiritul Sfant vrea ca in Ea si prin Ea sa se formeze cei alesi si de aceea ii spune: "In electis meis mitte radices" (Ecl 24,13), adica: Iubita Mea, Mireasa Mea, printre alesii Mei prind radacinile virtutilor Tale, asa incat ei sa creasca din virtute in virtute si din har in har. In Tine am aflat atata multumire cat timp ai trait pe pamant practicand cele mai sublime virtuti, incat mai vreau sa Te gasesc pe pamant, fara a inceta de a fi si in Cer. Inmulteste-Te, asadar, perpetuindu-Te in alesii Mei: ca Eu sa privesc in ei, cu multumire, radacinile credintei Tale nebiruite, umilinta Ta profunda, mortificatia Ta totala, rugaciunea Ta sublima, iubirea Ta arzatoare, nadejdea Ta neclintita si toate virtutile Tale. Ramai mereu aceeasi Mireasa vesnic credincioasa, mai curata si mai roditoare ca oricand: credinta Ta sa-Mi dea deci credinciosi, curatia Ta sa-Mi de fecioare, rodnicia Ta sa-Mi dea alesi si temple.
Cand Maria si-a infipt radacinile intr-un suflet, Ea face acolo minuni de har de care numai Ea poate fi in stare, fiind singura fecioara prolifica ce n-a avut si nu va avea niciodata asemanare in curatie si rodnicie.
Impreuna cu Spiritul Sfant, Maria a produs cea mai mare lucrare care a fost si va fi vreodata: pe Dumnezeu-Om, si, in consecinta, tot Ea va savarsi cele mai mari lucruri care vor fi in timpurile din urma. Ei ii sunt rezervate formarea si educarea marilor sfinti care vor fi spre sfarsitul lumii, caci numai aceasta exceptionala si minunata Fecioara poate produce, in unire cu Spiritul Sfant, lucruri neobisnuite si extraordinare.Cand Spiritul Sfant, Mirele Ei, O descopera intr-un suflet, zboara intr-acolo, intra din abundenta acolo, se impartaseste din plin acelui suflet, in masura in care i se face loc Mirelui Sau. Unul dintre motivele pentru care Spiritul Sfant nu face astazi minuni rasunatoare in suflete este pentru ca nu gaseste in ele o atat de mare uniune cu credincioasa si nedespartita Sa Mireasa. Spun: "nedespartita Mireasa" caci, de cand aceasta Iubire substantiala a Tatalui si a Fiului, (Spiritul Sfant) S-a nuntit cu Maria pentru a-L naste pe Isus Cristos, Capul celor alesi, si pe Isus Cristos in cei alesi, nu s-a mai despartit niciodata de Ea, pentru ca Ea S-a dovedit intotdeauna fidela si fertila.
sursa: "TRATAT DESPRE ADEVARATA EVLAVIE CATRE SFANTA FECIOARA MARIA" - de Sfantul Ludovic Maria Grignion de Montfort
fragmente din aceasta carte mai puteti citi la eticheta: Sfantul Ludovic Maria Grignion de Montfort - despre adevarata evlavie catre Sfanta Fecioara Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.