Maria este obosita deoarece ea si cu cele doua prietene ale sale, Sonia si Beatriz, revin dintr-o lunga procesiune de pe strazile satului Medjugorje, procesiune care este o traditie in timpul Festivalului Tinerilor. Dupa spusele prietenelor ei, urmeaza o ceremonie de incheiere la rotonda; ele vorbesc despre un program ce nu poate fi pierdut. Maria nu are nici o idee despre ceea ce se va intampla. Ea doar le urmeaza... O vioara incepe sa vibreze ( este vioara Melindei Dumitrescu, care locuieste in Medjugorje de cativa ani. Ea este cea care incanta auzul in timpul orelor de adoratie din biserica Sfantul Iacob), urmata de cantece minunate ce vin de la rotonda. Pe altarul in forma de sfert de cerc flacarile dansante ale lumanarilor par sa anunte o urmare misterioasa a procesiunii. "Vom vedea" isi spune Maria, care nu indrazneste de loc sa le arate prietenelor sale ignoranta sa abisala in materie de religie. Apoi, vioara isi schimba tonul, in timp de corul incepe cantecul Benedictus qui venit. Un preot inainteaza spre altar escortat maiestuos de doi purtatori de torte. El tine in mainile sale intinse un obiect pe care-l aseaza in centrul altarului. Seamana cu un soare cu picior?!
- Este un ostensor si in mijloc este Isus. Vezi discul alb? E Isus acolo...
- Isus... se gandeste Maria, vrea sa spuna Dumnezeu? Ea imi spune ca Dumnezeu este in acest soare?
Maria o cunoaste bine pe prietena ei, Beatriz, ea a fost intotdeauna o femeie echilibrata, normala, cu picioarele pe pamant... "Totusi, e cam ciudata treaba asta", isi spune Maria.
Maria a venit la Medjugorje oarecum din curiozitate, fara sa se astepte la nimic. Rade de prietenele ei si de interesul lor fata de tot ce este legat de religie. Ea a parasit biserica de foarte multa vreme si nu-si aminteste sa se fi rugat vreodata cu inima. Dumnezeu exista, fara indoiala, dar nu vede de ce ar privi-o pe ea acest lucru. Busola ei: sa faca ceea ce-i place mai mult si sa-si urmeze sentimentele.
Pentru Maria, totul a inceput foarte lent, acum cateva saptamani, la Parejas, micul ei oras in Argentina. Iesind de la lucru, ea merge sa-i faca o vizita micului ei fin, Felipe, in varsta de un an, si i se deschide mamei acestuia, Beatriz.
- Nu ma simt prea bine si nu stiu de ce, ii spune ea.
Beatriz aculta fara sa spuna nimic, dar atunci cand, o saptamana mai tarziu, Maria ii repeta acelasi lucru, Beatriz ii intinde o imagine. Pe ea scrie "Regina Pacii". Maria ramane uimita, o ia si o pune repede in poseta ei. Seara, o scoate si incepe sa citeasca mesajele tiparite pe verso. In fiecare seara, in mod instinctiv, degetele ei cauta imaginea, iar Maria ramane ganditoare in fata acestor cuvinte de pace si de tandrete. Fara sa-si dea seama, mesajele se infiltreaza in ea incet, incet si, in final, ea-i deazvaluie lui Beatriz adancul chinului ei:
- Nu am pace!
Cuvintele i-au scapat, le-a dat drumul, da, asta este, nu are pace su nu a vrut niciodata sa priveasca aceasta realitate in fata. De ce s-o priveasca daca stie dinainte ca nu o va putea depasi? Ea-i cere sotului ei sa-i cumpere casete de auto-relaxare la domiciliu, insa el are o alta idee:
- De ce nu te duci sa faci o calatorie pe litoralul Iugoslaviei? De fapt, Sonia si Beatriz pleaca acolo in curand. Ai putea sa profiti de acest lucru sa sa-ti regasesti radacinile familiei tale, acolo?!
Schimbarea peisajului o atrage pe Maria si accepta sa plece. De asemenea, ideea de a fi cu cele doua prietene ale sale o incanta. Insa prietenele ei au un alt scop decat cautarea stramosilor: ele se gandesc mai ales sa faca un pelerinaj la Medjugorje. "Pacat", isi spune Maria, "regiunea trebuie sa fie frumoasa, acolo este vara, sa mergem!"
Pentru a se pregati, ea ingereaza un scurt rezumat al evenimentelor de laMedjugorje si zambeste atunci cand cateva suflete bune se minuneaza de plecarea ei.
- Ce noroc ai! Sfanta Fecioara te invita acolo!
- Nu, Sonia si Beatriz m-au invitat, raspunde Maria.
Impotriva oricarei asteptari, Maria petrece zile de neuitat la Medjugorje. "In inima mea - va spune ea mai tarziu, nu exista decat aceasta ciudata pace, atat de speciala la Medjugorje, pe care nu o simti decat acolo".
 |
| Slavko Barbaric |
Desigur, acest preot este necunoscut, si pentru ea aceasta poza este neinteresanta.
Maria se simte in vacanta si descopera cu fericire un nou tip de relatii umane, aceasta comuniune, atat de simpla, atat de plina de bucurie, intre fiinte. Cu toate acestea, un detaliu important ii tulbura aceste zile de har: liniile telefonice din sat nu functioneaza pentru America de Sud si nu se stie cand vor fi reparate. Or, ea si-a lasat tatal batran, de optzecisiunu de ani, sotul ei si copiii care au douazecisiunu, optsprezece si si patrusprezece ani. Ganduri de frustrare interioara si de ingrijorare vin sa-i umbreasca linistea. Si pe urma, mai este Matias! Matias ruptura, Matias rana, Matias esecul ca mama... De la varsta de cincisprezece ani el refuza sa vorbeasca cu mama sa. Trei ani de suferinta interioara pentru Maria, torturata de aceste intrebari obsedante tipice unei mame care sangereaza: "Ce-am facut pentru ca sa ma urasca atat de mult? Ce face el acum? Cum va depasi toate acestea? Va pleca de acasa? Ce trebuie sa fac ca sa ma apropii din nou de el fara sa ma respinga?
In acea seara, stand aproape de rotonda, Maria se afla pentru prima data in viata ei in fata Sfantului Sacrament expus. Fara sa incerce sa inteleaga cuvintele cam ciudate pe care Beatriz le adreseaza "cu pipeta", ea se aseaza in genunchi, la fel ca si prietena ei, in fata "Soarelui aurit" asezat pe altar si asteapta... Nu stie sa se roage, iar mintea sa bate campii. Apoi, Beatriz ii sopteste cateva cuvinte, ca si un secret pastrat doar pentru unii alesi:
- Isus este acolo, priveste! Acum ei Il adora. Este un moment foarte special. Cere-i orice vrei, El iti va da.
Maria nu este sigura de nimic. Ea nu i-a vorbit niciodata Lui Isus si acum prietena ei ii spune ca Isus este acolo si ca poate sa-i ceara ce vrea, asa cum ii cere unui vecin, unui prieten?! N-are importanta, oricum ea nu are nimic de pierdut. Si pe urma, nu trebuie sa caute foarte adanc in ea subiectul cererii sale... Matias!
Pentru prima data in viata ei s-a rugat, sau mai degraba a strigat catre Dumnezeu din toata inima ei, din adancul rarunchilor ei. Ea si-a depus povara in inima Lui Dumnezeu si priveste Ostia, toata alba, ca un punct de lumina in noapte. Ea priveste..., isi inclina fata scaldata in lacrimi catre Ostie si... da, este chiar el, Matias!! In soarele aurit e chipul lui Matias! El pare inscris in Ostie, ca si cum ar emana din Ostie, ca si cum ar pluti in fata Ostiei! Maria o uita pe Beatriz, uita multimea si insusi trupul sau. Este fascinata de ceea ce ochii ei zaresc! In interiorul sau, ea il cheama pe fiul ei si... ce surpriza! El ii raspunde in inima sa, ca si cum s-ar fi stabilit o legatura intre sufletul ei si sufletul lui Matias.
- "Dar, mamica, ce e cu tine?" o intreaba el.
Oare este o aparitie? Maria il vede pe Matias ca si in ziua in care a plecat. Ei isi vorbesc in acest fel, de la inima la inima, un timp oarecare, iar la sfarsit, cand Maria devine din nou constienta de ceea ce exista in jurul ei, Beatriz o ia in brate cu tandrete. Plange de bucurie impreuna cu ea!
- Beatriz, Sonia, l-am vazut pe fiul meu, l-am vazut pe Matias!!
Din acea clipa, Maria nu mai este aceeasi. Isus a intrat in viata ei, ea L-a vazut lucrand, El a raspuns la strigatul ei. Ea-L priveste.
In timpul sederii sale la Medjugorje, Maria primeste si alte semne, printe altele unul legat de liniile telefonice care se afla tot in stare de pana. Ea este singura care obtine o legatura.
Intr-o seara, impreuna cu prietenele ei, vrea sa formeze numarul familiei sale insa, nu stie cum, degele ei se incurca si, din greseala formeaza numarul lui Matias. (Matias era pe-atunci la facultatea din Rosario, unde locuia intr-un apartament al familie sale. El obisnuia sa se intoarca la parintii lui, in Las Parejas, in week-end)
 |
| Sora Emmanuel Maillard "Comunitatea Fericirilor"-Medjugorje |
La reintorcerea sa, Juan Marco, sotul ei, o asteapta la aeroport. Maria aduce cu ea de la Medjugorje o bucurie noua si incepe una dintre cele mai extraordinare povestiri. Juan Marco nu o asculta foarte atent si imediat o intrerupe. Are o veste pentru ea:
- Maria, nu stiu ce se intampla cu Matias, vei vedea tu insati, nu inceteaza sa intrebe cand te intorci, ce mai faci, etc. Ciuda! Nu l-am vazut niciodata asa! Te asteapta cu nerabdare, ca si cum ati fi cei mai buni prieteni din lume.
- Chiar? Si cand a inceput asta?
- A inceput... asteapta... ah, da, in 4 august, dupa-masa... Dintr-o data a intrebat de tine si, incepand cu acea zi, este foarte nerabdator sa te vada...
- Ce minune! Si... pe la ce ora a fost, in 4 august?
- A fost... pe la ora saisprezece.
In acel moment inima Mariei tresalta. Ea a inteles. Timp de cateva secunde ramane muta. Intr-o strafulgerare, ea calculeaza. Dupa ora Medjugorje-lui era ora noua seara... Adoratia... Este exact momentul cand ea a strigat catre Isus si l-a vazut pe Matias in Ostie... Apoi, stapanindu-si lacrimile, murmura:
- Ai spus bine, la ora saisprezece, Juan Marco?
- Da, Maria, la ora saisprezece!
sursa: "COPILUL ASCUNS DIN MEDJUGORJE" - de sora Emmanuel Maillard
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.