Dupa profesiunea sa de credinta in Cristos (Mat.16), Petru primeste de la Isus o mare binecuvantare care-l umple de o putere enorma, carisma unitatii Bisericii: "Tu esti petru si pe aceasta Biserica voi cladi Biserica mea si portile iadului nu o vor birui" (Mat.16, 18). Petru primeste promisiunea ca misterul Bisericii va ramane in istorie pana la sfarsitul timpurilor, si primeste aceasta promisiune ca o consecinta a profesiunii sale de credinta. Totusi, aproape imediat dupa ce a primit cea mai mare binecuvantare obtinuta de un om, Petru primeste si cea mai mare dojana: "Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala imi esti; ca nu cugeti cele ale Lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor."
Aici apostolul, cu o clipa mai inainte laudat in fata tuturor, este mustrat in modul cel mai sever. De ce se succed acestea?
Din punct de vedere uman, se pare ca Isus isi schimba parerea, dar in realitate Petru este acela care se contrazice, nu Isus. Deschiderea spre Spiritul Sfant ii permite Lui Cristos sa fie in continuitate logica cu adevarul care vine de Sus. La nivel omenesc, superficial, Isus este Acela care isi schimba cu usurinta parerea, dar la nivel spiritual Petru este acela care dovedeste dificultate in a ramane mereu deschis lumii care vine de Sus, pentru care Isus i-a spus: "Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, pentru ca nu carnea si sangele tau ti-au descoperit acestea, ci Tatal Meu care este in Ceruri".
Isus pregatise un dialog cu ai Sai: "Cine zic oamenii ca sunt Eu?", si de la aceasta intrebare generala, trece la cea personala: "Dar voi, cine ziceti ca sunt?" In acest moment se face tacere, este o dramatica confruntare in sufletele apostolilor, si atunci Petru este luminat, se deschide Spiritului Sfant si pronunta faimoasa profesiune de credinta: "Tu esti Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu Celui viu".
Asadar, dreapta credinta este importanta, fundamentala, si e mereu rod al deschiderii la Spiritul Sfant, dar nu ajunge. Aceasta judecata dreapta a credintei trebuie sa ramana intr-o permanenta deschidere la Spiritul Sfant. De fapt, cei care nu traiesc astfel, nu mai asculta ceea ce vine de Sus si incep "sa scoata faina din sacul lor". Asa se intampla cu Petru care-L ia de-o parte pe Isus si incepe sa-L dojeneasca, pentru ca nu mai accepta ceea ce zice Isus, si anume ca El trebuie sa mearga la Ierusalim si sa patimeasca multe de la batrani si arhierei si de la carturari si sa fie ucis, si a treia zi sa invieze. Exact la acest punct incepe tradarea credintei, nu atat ca judecata, cat ca permanenţă a judecatii in actiune.
De ce astazi Maria, Maica Domnului, nu este acceptata? Dreapta credinta spune ca prezenta Ei este indispensabila, dar in realitate Ea nu este acceptata pentru ca suntem inchisi in fata faptului ca Spiritul se poate manifesta astazi, ca Sfanta Fecioara Maria poate veni astazi in ajutorul fiilor Sai, intr-un mod pe care nu ni l-am imaginat.
In momentul profesiunii sale de credinta, Petru a primit un adevar care pentru un evreu era o blasfemie; el a reusit sa mearga dincolo de aparente si sa rosteasca un adevar care, cu siguranta, nu venea de la el. Imediat dupa aceea, el se inchide Spiritului Sfant si incepe sa-i fie frica de ceea ce le spune Isus despre viitoarea Lui patimire. Acesta este vechiul Petru, care "isi scoate faina din sacul sau", inchis Spiritului, incapabil sa ramana permanent in deschiderea fata de Spirit in care fusese in momentul pronuntarii profesiunii de credinta.
Aceasta se intampla cand nu stam in rugaciune. Sfanta Fecioara ne spune: "Pentru a intelege ce trebuie sa faceti, rugati-va Lui Dumnezeu sa va faca sa intelegeti ce lucru anume trebuie sa faceti in mod concret si unde aveti nevoie sa va schimbati."
Fara aceasta rugaciune continua, fara a fi in mod constant inradacinati in deschiderea la noutatea Spiritului, judecata dreapta a credintei ramane, dar devine o judecata care ucide credinta insasi, o inglobeaza, o schematizeaza, o face sa moara. Viata vine numai din continua deschidere la Spiritul Sfant care este Domnul datator de viata.
Inchiderea fata de Spirit aduce ariditate, moarte in Biserica, comunitati si chiar in viata noastra personala.
Fara aceasta deschidere, aceasta incredere si abandonare in Dumnezeu care este Atotputernic, credinta ramane sterila.
Sa ascultam dialogul dintre Isus si surorile lui Lazar. Intrebarea Lui Isus: "crezi tu aceasta?" este pusa pentru ca Maria si Marta sa fie deschise Spiritului Sfant in acel moment, pentru ca ori te deschizi instantaneu, ori credinta ta nu exista. Caci deschiderea la Spiritul Sfant este o deschidere la atotputernicia Spiritului.
Isus va dojeni pe Toma, necredinciosul, pentru ca n-a crezut in posibilitatea Invierii, pentru ca nu era deschis la caile inimaginabile ale Spiritului Sfant. Aceasta dojana este constanta in pedagogia Preacuratei care ne indeamna mereu sa nu avem mentalitatea lui Petru, limitata la calculele noastre, la masura noastra, la omenescul nostru. Cu acest atasament suntem prilej de sminteala tocmai pentru ca Spiritul gaseste mereu moduri noi si diferite de ale noastre, pentru a actiona.
Iosif a gandit in sinea sa ca trebuie sa o lase pe Maria. Iosif era un om drept, dar acea credinta dreapta, acea judecata buna de credinta nu a fost suficienta. A trebuit sa se deschida Spiritului Sfant pentru ca s-O primesca pe Maria.
Inchiderea la Spiritul Sfant este un pacat care nu va fi iertat, si este un fapt evident la Iuda. Isus S-a oferit lui Iuda pana la sfarsit, dar el, ramanand intr-o inchidere de nepatruns, s-a autocondamnat. Inchiderea definitiva la Spiritul Sfant aduce o condamnare care se arata a fi fara apel.
Dreapta credinta fara deschiderea la Spiritul Sfant duce la incorsetarea vietii de credinta, la incorsetarea Spiritului Insusi, si de aceea ne face complici cu satana.
Problema nu este sa stii sa citezi din Biblie, pentru ca si satana stie s-o faca.
Tradarea se petrece tocmai la acest nivel, scontand ca Spiritul sa fie mort. In acest mod ramane numai posibilitatea de autogenerare, folosind numai ceea ce vine de la oameni, dupa un plan care nu este cel care vine de la Isus.
Se incearca continuu sa se gaseasca diferite cai, ideologii, dar se construieste mereu pornind de la ceea ce se naste din inteligenta omeneasca si nu din cea a Spiritului. Este evident ca aceasta se intampla pentru ca nu ne rugam, nu stam in comuniune cu Spiritul Sfant, nu cream conditii pentru a fi mereu disponibili si deschisi Lui.
Cine mai reflecteaza la cei treizeci de ani petrecuti de Isus in tacere, cine dintre noi isi programeaza cu usurinta 40 de zile de tacere, de post, pentru a infrunta trei ani de viata apostolica? Prin urmare, este natural ca ceea ce facem sa dureze cat o dimineata, caci, de fapt, este opera noastra, nu a Lui Cristos. Toate lucrurile care nu vin de Sus sunt folosite de satana care exploateaza slabiciunile si ranile noastre. Oamenii isi fac iluzii ca se autogenereaza schimband modul de de a construi lucrurile, dar, de fapt, piesele sunt mereu aceleasi, si nu se schimba nimic. Nimic nou nu ia nastere de la oameni, ci vine de la Spiritul Sfant. Omul vechi ramane mereu acelasi. Este nevoie de coborarea Spiritului Sfant ca sa se schimbe. Si numai Spiritul este Acela care manifesta in ziua de astazi domnia Lui Cristos. Sunt momente in viata Lui Isus in care este foarte evident cum Cristos iese invingator in batalie in Spiritul Sfant si numai in Spiritul Sfant.
Don Giacomo - Note de la o reculegere spirituala pentru preoti, la Caravaggio
("Ecoul din Medjugorje" nr. 4-5)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.