vineri, 27 iunie 2014

DUMNEZEU ESTE CU NOI

   Omul credincios este o fiinta inteleapta si responsabila. De aceea invit pe fiecare sa citeasca singur, in pace, capitolul 8 al epistolei lui Paul catre Romani.
   Apostolul spune:
   Rm 8, 5: "Cei care sunt dupa trup cauta cele ale trupului, pe cand cei care sunt dupa spirit cauta cele ale Spiritului. De fapt, dorinta trupului este moarte, spiritul este viata si pace." Si, mai departe:
   Rm 8, 9: "Insa voi nu sunteti in trup, ci in Spirit, din moment ce Spiritul lui Dumnezeu locuieste in voi. Iar cine nu are Spiritul lui Cristos, nu este al Lui."
Plecarea fiului risipitor
Vorbind despre trup, Paul nu se refera aici la legile naturale inerente conditiei noastre umane, pamantesti. El se refera, dupa obiceiul sau, la aceasta inclinatie spre rau, spre pacat, la aceasta dorinta rea care-l impinge pe om sa-si orienteze viata pentru a se bucura prin toate mijloacele de lucrurile pamantesti. Trupul tinde numai spre lucrurile acestei lumi. El defineste un fel de ingreunare care impiedica binele, il indeparteaza pe om de Creator pentru a se intoarce in mod egoist spre creaturi, spre lucrurile create care devin instrumente de idolatrie. Domnul ne da Spiritul Sfant tocmai pentru a ne readuce la prietenia cu El. Spiritul il intoarce pe om spre Dumnezeu, spre cele ceresti, spre iubire, spre bine. Spiritul lumineaza viata omului, ii acorda haruri si binefaceri pentru ca acesta sa-L descopere pe Dumnezeu si sa devina o fiinta spirituala. Nu devenim spirituali prin oarecari meditatii asupra sinelui, a fiintei interioare, a universului, etc. Aceasta este doar o amagire. Devenim fiinte spirituale numai primind cu smerenie pe Spiritul Lui Dumnezeu care ne cunoaste si stie de ce avem nevoie pentru mantuirea noastra si a celorlalti. 

   Omul trupesc nu are alt orizont decat aceasta lume care trece, moartea, neantul, uitarea... Omul spiritual este deschis spre vesnicie. Este plin de viata, de speranta. Prin viata Spiritului noi intelegem ca orice fiinta este importanta in ochii Lui Dumnezeu, ca noi toti suntem doar in trecere aici pe pamant si apoi vine judecata, vesnicia. Caci omul, fiinta de carne fragila (cf. Mt 26, 41), poseda si un spirit de intelegere si un suflet nemuritor, dupa cum spune Apostolul Paul "Insusi Dumnezeul pacii sa va sfinteasca in mod desavarsit si fiinta voastra intreaga: spiritul, sufletul si trupul sa se pastreze fara prihana pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos" (1 Tes 5, 23). Atunci, asa cum spune Apostolul neamurilor in Rm 8, 31: "Daca Dumnezeu este cu noi, cine este impotriva noastra?"

   DUSMANII MANTUIRII
   
   Dumnezeu il sustine pe omul care traieste in prietenia Sa. Este cu cel care cauta, cu smerenie, sa-i fie placut urmand calea sfinteniei, a Mantuirii. Totusi, Dusmanul care seamana fara incetare neghina, nu doarme. Pericolele, atacurile impotriva Mantuirii omului vin de peste tot si este bine sa le cunoastem originea. Acesti dusmani sunt: trupul, lumea si Satana. Acestia trei tind spre rau, spre ura, spre pacat si spre pierzare.

   Trupul

   Am abordat deja subiectul. Putem adauga ca, in sensul in care il utilizeaza aici Apostolul Paul, el duce la pofta, senzualitate, adulter, ura, crima, razboi. Trupul nu doreste decat propria sa placere. Nu are frane, este animal, bestial, fara mila, fara speranta, fara iubire atunci  cand este inchis Spiritului, rupt de Dumnezeu. Noi toti trebuie sa ne aparam impotriva acestei tendinte a trupului care ne impinge sa facem ceea ce Spiritul refuza. In trupul nostru vulnerabil suntem ispititi si trebuie sa ne rugam ca sa nu cadem prada tuturor ispitelor. Este invatatura Mantuitorului (cf. Mt 6, 13). Numai Dumnezeu, prin harul Sau, ne da mijloacele pentru a invinge acest adversar de carne, pentru a-l domestici, pentru a-l converti. In Dumnezeu, trupul si Spiritul pastreaza o armonie magnifica si fecunda.

   Lumea
   
   In afara de sensul cosmic sau pozitiv, cand vorbim despre lume desemnam totalitatea omenirii care traieste fara Dumnezeu, potrivit trupului. Aceasta omenire, din toate regiunile pamantului, nu are alte orizonturi decat sa cladeasca, dupa exemplul constructorilor turnului Babel, o lume orgolioasa, care nu se bazeaza pe Dumnezeu, ci pe propriile sale forte, pe propriile sale facultati umane. Lumea se opune Imparatiei Lui Dumnezeu. Ea este structurata de pacatul pe care Cristos l-a invins. Lumea fara Dumnezeu este, pentru omul credincios, o realitate de care se loveste in fiecare zi. Aceasta forta a unor mase ratacite de dorinta profitului, a puterii, este invinsa prin umilinta, credinta si rugaciune. Lumea intreaga este chemata de Domnul la convertire. In Dumnezeu, omul spiritual nu se lasa influentat de moda trecatoare, de utopiile pagane, de miscarile de masa. In Dumnezeu, omul ramane liber. Cu Dumnezeu, samanta buna nu inceteaza sa creasca si astfel Imparatia se intinde si straluceste in mijlocul lumii sclava pacatului si a stapanirii printului sau, Satana.

   Satana

   Satana este dusmanul Lui Dumnezeu si al omului. Acest arhanghel puternic si glorios, care a contemplat maretiile minunate ale Lui Dumnezeu, a plecat de la El din propria sa vointa. Diavolul a parasit lacasul ceresc impreuna cu o multime de ingeri cazuti. El si-a facut propria sa lume a raului, a pacatului, a urii, a dezordinii, a distrugerii, a tot ceea ce nu vine de la Dumnezeu. El este principalul dusman al omului, al credinciosului. El atrage omenirea in impasuri, in dezordini malefice crescande. Atrage lumea pentru ca ea sa-L respinga pe Dumnezeu si sa cladeasca fara El. Si vine timpul, care nu este departe, in care omenirea apostata il va vedea, uimita, in fruntea sa, pe fiul pierzarii conducad lumea pentru un timp destul de scurt. 

   Dumnezeul harului si al milostivirii

Intoarcerea fiului risipitor
"Daca Dumnezeu este cu noi, cine va fi impotriva noastra?" 

   In Dumnezeu, nu avem a ne teme de nimic. In El vedem lucrurile ca un strajer care, de pe un munte inalt, priveste in jos, spre o vale inverzita unde viata se desfasoara cu bucuriile si durerile ei. Ca niste strajeri luminati, noi vedem soarele stralucind, auzim furtunile vuind si le vedem venind. Iar cand vine seara, soarele, har pentru oameni, se retrage si lasa locul noptii...
   In Biserica noi am primit Spiritul Lui Dumnezeu care ne face sa strigam Abba! (cf Rm 8, 15). Dumnezeu ne vede, nimic nu-i scapa. El cunoaste slabiciunile noastre, calitatile noastre si asteapta, rabdator, iubirea noastra. Dumnezeu este milostiv fata de toti oamenii. In El sa fim vase ale milostivirii (cf. Rm 9, 29), pentru ca in noi, aceia care se ratacesc sa-L vada pe Dumnezeu la lucru si sa se intoarca la El pentru Mantuirea vesnica. 
    Da! Dumnezeu este cu cel care-L iubeste, cu cel care iubeste. El este cu noi pana la sfarsit (cf. Mt 28, 20). El este Emmanuel. El S-a dat pentru a ne salva, prin Maria Preacurata.
   Cu credinta senina si plina de bucurie, sa mergem spre Dumnezeu cu Fecioara Maria alaturi de noi. Noi si cu Ea, Ea si cu noi, iar Atotputernicul va fi intotdeauna cu noi.
   Binecuvanta sa fie Dumnezeu Tatal, Fiul si Spiritul Sfant.

                                                           ( "Stella Maris" nr.450 - "Regina Pacis" nr.225)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu