IUBIREA FACE CA TOTUL SA FIE DE PRET

de Preot Slavko Barbaric - (fost paroh al parohiei Medjugorje, plecat acum in casa Tatalui Ceresc).

   

   "Dragi copii, astazi voiesc sa va chem sa lucrati in Biserica. Eu ii iubesc pe toti la fel si doresc ca fiecare sa lucreze cat mai mult cu putinta. Stiu, dragi copii, ca puteti, dar nu voiti pentru ca  va simtiti prea mici si lipsiti de insemnatate in astfel de lucruri. Trebuie sa fiti curajosi, si cu mici flori sa va aduceti obolul in Biserica si in fata Lui Isus, ca toti sa fie multumiti. Va multumesc ca ati raspuns la chemarea Mea." (Mesajul Sfintei Fecioare - Medjugorje, 31 octombrie 1985)

   Nimeni nu-si poate gasi scuze. Suntem toti iubiti cu aceeasi Iubire nemarginita. Iubirea este izvorul din care viata isi trage puterea si seva. Cei care stiu ca sunt iubiti se simt liberi, plini de curaj si de insufletire. Nu se tem de slabiciunile lor si de greselile altora. Trufia nu-i impinge la fapte gresite. 
   Iubirea nu cauta scuze, ea trece la fapte. Cel ce iubeste si este iubit stie ca totul este de mare pret, pentru ca iubirea face ca orice fapta sa aiba insemnatate in ochii Lui Dumnezeu si in ochii aproapelui. De asemenea, stie ca este mai bine sa greseasca lucrand, decat sa incerce sa ocoleasca greselile nefacand nimic.
   Cei care nu simt acea iubire ce trece dincolo de bunatatea sau rautatea lor, care sunt doar rasplatiti pentru faptele bune si pedepsiti pentru greseli, fara urma de iubire,  aceia sunt mereu nesiguri pe ei, in tensiune si nelinistiti. Se simt obligati sa reuseasca cu orice pret. Sunt lipsiti de bucurie si de pace. Singura masura dupa care se  judeca pe ei insisi si pe ceilalti este reusita rasunatoare si slava lumeasca. Iar cand nu sunt ridicati in slavi ii apuca disperarea si isi pierd curajul de a mai face ceva.  In ziua de azi, mult rau se naste astfel si multi oameni sunt raniti profund.
   Maria e Mama - Ea iubeste fiecare copil la fel. De aceea fiecare este chemat sa raspunda si sa-si aduca aportul sau cu deplina raspundere, dupa cum poate, si unde poate. Viata Bisericii este o viata de comuniune in care fiecare om are locul sau, este de neinlocuit.
   Nimeni nu poate iubi in locul altuia. Cei mici, precum si cei mari, cei sanatosi, precum si cei bolnavi, cei bogati, precum si cei saraci, cei instruiti si cei fara de carte - toti pot, si de aceea trebuie sa contribuie la viata comunitatii.
   Fiecare floare din buchet e insemnata. Nici una nu este mai mult sau mai puti insemnata, ci fiecare de pret.
   Ce bucurie pentru fiece membru al Bisericii, cand isi da seama de acest adevar si il primeste. Cata amaraciune ar disparea din inimi, cata vorbire de rau ar inceta, cati ar fi tamaduiti de convingerea ca sunt fapturi lipsite de pret!
   "Darurile sunt felurite, dar e acelasi Spirit. Si felurite slujiri sunt, dar acelasi Domn. Si lucrarile sunt felurite, dar este acelasi Dumnezeu care lucreaza toate in toti. Si fiecaruia se da aratarea Spiritului spre folos... Caci precum trupul unul este, si are madulare multe, iar toate madularele trupului, multe fiind, sunt un trup, asa si Hristos" (1 Cor 12,4 - 7.12.

   CU IUBIREA SE DEPASESC GRANITELE

   "Dragi copii, va chem la iubirea de aproapele si iubirea fata de cei prin care ajunge la voi raul. Astfel, cu iubire, veti putea deosebi intentiile inimilor. Rugati-va si iubiti, dragi copii. Cu iubirea puteti face si ceea ce va pare cu neputinta. Va multimesc ca ati raspuns la chemarea Mea."  (Mesajul Sfintei Fecioare - Medjugorje, 7 noiembrie 1985)

   Dupa cate stim din viata, adevarat e ca tot omul doreste sa fie iubit. La fel, plantele si animalele se bucura de iubire. A fi iubit si a iubi este legea de capatai a vietii. Unde nu este iubire, e ura, si unde este ura, acolo-i moarte si nimicire. A iubi si a fi iubit inseamna a avea o lumina in inima, si in acea lumina a vedea si a recunoaste oamenii si intamplarile. 
   Cand, insa, cineva incepe sa urasca si nu mai raspunde cu iubire, atunci moartea i se furiseaza in inima.
    Mai intai, moartea pune stapanire pe cei ce urasca, chiar daca, dupa judecata omeneasca, ar fi indreptatita ura lor. Asadar, primii care sufera sunt cei care urasc. Omeneste, este sa-i iubim intotdeauna pe cei ce ne iubesc si sa-i uram pe cei ce ne urasc, sa raspundem cu aceeasi masura, rana pentru rana, bomba pentru bomba. Dar asta este legea mortii care, din nefericire, ne este mai aproape decat legea vietii.

 Slavko Barbaric

   Sfanta Fecioara Maria voieste sa ne calauzeasca pe o alta cale, calea Lui Cristos, calea fiilor Lui Dumnezeu si calea fiilor Ei. Ea vrea sa ne invete sa biruim ura prin iubire, sa invingem intunericul cu lumina si sa depasim jignirile prin iertare. Aceasta este legea Lui Cristos si iubirea crestineasca. Cel ce iubeste, sta in lumina. Iubirea devine un mijloc prin care se dezvaluie intentiile omenesti. Iubirea stie sa deosebeasca, dar nu osandeste. Iubirea intelege si primeste, ea nu alunga. De aceea iubirea pare, de multe ori, naiva si neputincioasa, cand, de fapt, este atotputernica. Cel ce iubeste se face partas de puterea dumnezeiasca si de cunoasterea dumnezeiasca. Cel ce nu iubeste, mai intai de toate, se pedepseste pe el insusi si impiedica desavarsirea sa omeneasca. Isi ingradeste prilejurile si isi stramtoreaza locul de viata.
   Maria incearca sa ne invete legile vietii. De aceea ne cheama sa iubim si, prin iubire, sa depasim judecata si gandirea omeneasca.
   "Iubirea indelung rabda; iubirea este binevoitoare, iubirea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Iubirea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Iubirea nu cade niciodata (1 Cor 13,4 - 8 a).

                                         din cartea : "IN SCOALA IUBIRII" - de Preot Slavko Barbaric