duminică, 1 iunie 2014

ROZARIUL, RUGACIUNEA CEA MAI BOGATA IN HARURI

   Iata marturiile unor personalitati:
    
   "Este, dintre toate rugaciunile, cea mai frumoasa, cea mai bogata in haruri, cea care-i place cel mai mult Sfintei Fecioare."
                                                                                                       (Sfantul Pius X, Testament)

   "Dupa Liturghie, devotiunea Rozariului face sa coboare in suflete mai multe haruri decat oricare alta si, prin ale sale Bucura-Te Marie, opereaza mai multe miracole decat orice alta rugaciune."
                                                                                                     (Sfantul Vicentiu de Paul)

   "Castigam mai multe merite, printr-o singura meditatie, bine facuta, asupra Patimirii, decat postind un an intreg, vinerea, cu paine si apa, decat recitand toata Psaltirea, decat facand, pe jos, pelerinajul Sfantului Iacob."
                                                                                                  (Sfantul Albert cel Mare)

   "Rozariul este omagiul cel mai placut pe care il putem oferi Maicii Domnului."
   "Cel care O slujeste pe Maria este tot atat de sigur de Paradis ca si cum ar fi deja acolo."
                                                                                                   (Sfantul Alfons de Liguori)

   "Biserica, mai ales in pericole si in epocile cele mai critice, intrebuinteaza si cultiva in mod traditional Rozariul, intotdeauna cu succesul dorit."
   "Este bine cunoscut ca aceasta forma de rugaciune ii este atat de placuta Sfintei Fecioare, incat este deosebit de eficace pentru a salva de pericole Biserica si poporul crestin."
                                                                                                   (Papa Leon XIII)

   "Mare este forta unei ostiri care tine in mana nu spada, ci Rozariul."
                                                                                                   (Papa Pius IX)

   "Rozariul este rugaciunea celor mai grandioase  victorii ale crestinismului."
                                                                                                    (Cardinalul Ottaviani, 1955)

   "Rozariul va salva lumea."
                                                    (Papa Pius IX)

   STUDENTUL SI BARBATUL CU ROZARIUL - de Genevieve Esquire

 
Genevieve Esquier
 Acum peste o suta de ani, un student care calatorea cu trenul, se afla intr-un compartiment alaturi de  un barbat cu infatisare de taran instarit, care depana boabele unui rozariu. 

    - "Domnule, i-a spus studentul barbatului in varsta, mai credeti inca in aceste lucruri depasite?"
   - "Da, i-a raspuns barbatul, desigur. Dar dumneavoastra?
   Studentul a izbucnit in ras si a replicat:
   - "Eu nu cred in lucrurile astea prostesti. Urmati-mi sfatul si aruncati rozariul pe fereastra. Aflati ce spune stiinta despre asta."
   _ "Stiinta? (...) Poate puteti sa-mi explicati", a raspuns barbatul, cu umilinta si cu ochii in lacrimi.
   Studentul a observat emotia tovarasului sau de calatorie si, pentru a evita sa-i raneasca si mai mult sentimentele, i-a spus:
   - "Va rog, dati-mi adresa dumneavoastra si va voi trimite o documentatie."
   Aruncand o privire asupra cartii de vizita pe care barbatul o scosese dintr-un buzunar interior, tanarul a amutit. Pe cartea de vizita se putea citi: Louis Pasteur, Director, Institutul de Cercetari Stiintifice, Paris.
*
    Ziarul "Vers Demain", Montreal, Canada, mai-iunie 2009: - "Louis Pasteur (1822-1895), chimist, inventator al vaccinului antirabic si al pasteurizarii"
                                                                                           ("Chretiens Magazine", nr.224)

   ROZARIUL SI UNITATEA CRESTINILOR

   Rozariul la baptisti! - de Rene  Laurentin


   In cursul unei vizite la Centrul Ioan Paul II, facut cu scopul regenerarii teologiei in sensul traditiei vii la nivel stiintific, l-am intalnit pe Mc Manus Denis, rectorul acestui institut de cercetari. El mi-a facilitat o intalnire cu doua tinere femei pastori baptisti.
   Baptistii fac parte dintr-una dintre cele mai mari Biserici provenite din Reforma, o Biserica inflacarata care, prin latura ei apostolica, eshatologica si, pe de alta parte, un pic inchisa, care prin stabilitatea ei si masura efectivelor sale au stiut sa dobandeasca dimensiunile unei Biserici. 
   In cursul acelei intalniri, m-a surprins marturisirea celor doua femei pastor care au spus ca ele se roaga Rozariul in fiecare zi. Nu cu o parohie, ci pentru ele, cu titlu de devotiune privata, aceasta facand parte din viata lor. De ce? Ele au explicat: "Sfanta Fecioara, spuneau ele,  este consubstantiala cu Cristos prin umanitatea pe care Ea i-a transmis-o. (...)
   Este aportul femeilor la teologie. Ele au o intelegere mai interioara, mai vitala a crestinismului. Paternitatea-maternitate a Tatalui si maternitatea Mariei, la fel ca misterul maternitatii, realizat de atatea femei, aduc o noua dimensiune intelegerii crestinismului.                                                                                        
                                                                                            
                                                                                          ("Chretiens Magazine", nr.223)

   MARTURIA UNUI PASTOR

   Rozariul in secret


    Marturia ar parea de necrezut din partea unui pastor, necatolic si care nu voia nici macar sa auda de Fecioara Maria si de aceasta devotiune a Rozariului. Iata povestea lui:

   Pastorul Paul-Felix Ekula era foarte grav bolnav la ochi. La 15 august 1999 pastorul a primit, intr-un vis, vizita Sfintei Fecioare care ii cerea Lui Isus sa-l vindece de boala sa; ceea ce Isus a facut pe loc! Imediat pastorul  si-a recapatat vederea! Fecioara Maria a adaugat apoi la prenumele pastorului pe acela de Paul si l-a indemnat sa cumpere un rozariu, pe care, dupa multa rezistenta, el va sfarsi prin a si-l procura de la biserica parohiala Sfantul Gabriei. De atunci, viata sa a cunoscut transformari in care relatia cu Sfanta Fecioara a dobandit un loc privilegiat si in care, momente de extaz, l-au facut sa vada o lumanare a carei lumina ii dezvaluia o scena a Sfintei Familii reunite. In secret el se ruga Rozariul si a primit numeroase lumini interioare.
   Cu ocazia unei adunari ecumenice, pastorul Paul-Felix Ekula a citit pasajele evanghelice ale lui Luca (1,46 si 2,14) pentru a revela ca toti crestinii si toate crestinele  trebuie sa dea locul cuvenit Celei pe care Sfintele Scriptrui au proclamat-o fericita de catre toate generatiile (Lc 1,48). El a recunoscut ca patru luni in sir a trebuit sa ascunda de credinciosii bisericii sale ceea ce se intampla intre Mama Mantuitorului si el! Acum el traieste relatia sa cu Sfanta Fecioara, in plina lumina!
                                                                                           
                                                                                                               ("Regina Pacis", nr.226)

   MARTURII ALE UNOR PAPI, CARDINALI, EPISCOPI, TEOLOGI

   Papa Ioan Paul II - "Rozariul este rugaciunea mea preferata."


Papa Ioan Paul II
   "Este o rugaciune minunata. Minunata prin simplitate si profunzime. Pe fundalul unor Bucura-Te Marie, defileaza principalele episoade ale vietii Lui Isus Cristos. Ele ne pun in comuniune vie cu Isus prin Inima Mariei, am putea spune asa. In acelasi timp, putem aduna in aceste decade ale Rozariului toate evenimentele vietii noastre interioare sau familiale, ale vietii tarii noastre, a omenirii, adica evenimentele noastre personale sau cele ale aproapelui nostru si, in special ale acelora care nu sunt cei mai apropiati, a persoanelor care sunt cele mai aproape de inima noastra. Astfel, simpla rugaciune a Rozariului se desfasoara in ritmul vietii zilnice."    

 (Extras din Scrisoarea apostolica "Rozariul Fecioarei Maria", a Papei Ioan Paul II - octombrie 2002)

  
    Papa Ioan XXIII si Rozariul

 
Papa Ioan XXIII
 In "Culegere de Documente pontificale asupra Rozariului", bunul Papa Ioan, cum era numit de obicei, a demonstrat marea sa devotiune pentru Rozariu. Au putut fi extrase treizeci de pagini din alocutiunile sale si scrisorile de incurajare de toate felurile. Pe de alta parte, el nu se putea abtine sa nu vorbeasca despre Rozariu, il recita in intregine
(toate misterele) in fiecare zi. Trei Rozarii recitate rar si pios, luau mult timp din ziua unui papa, dar el considera ca rugandu-se bine Sfintei Fecioare, Aceasta il va ajta in munca sa. Si, intr-adevar scurtul sau pontificat a fost dintre cele mai fecunde. Multi papi i-au indemnat pe credinciosi sa recite Rozariul. Dar Ioan XXIII este singurul care a coborat din Cer pentru a face o recomandare solemna. Iata in ce imprejurare:

   In 1966, o sora din "Congregatia Fiicelor Caritatii " era bolnava la Neapole, unde era ingrijita de doua luni. Stomacul, intestinul, splina, totul era atins de dureri variate. Se incercase totul si mai multe interventii chirurgicale au fost neputincioase in fata raului. Pe scurt, la 26 mai 1966, ea se afla intr-o stare disperata si era asteptata moartea sa apropiata. Nu mai putea sa manance si o scurgere continua ii uda pansamentele. Surorile  au inceput o novena la Papa Ioan XXIII, a carui proces de beatificare deja incepuse. Si iata ca, in a treia zi, in timp ce Surorile erau in capela, Sora Caterina, bolnava, singura in camera, a auzit deodata o voce de barbat care o chema pe nume. Speriata la inceput, ea s-a intors catre perete. Dar atunci a observat langa patul sau un chip frumos, si un glas bland ii vorbea: "Sora Caterina, mi-ati adresat multe rugaciuni, si Surorile dumneavoastra la fel. De aceea vin sa va anunt ca sunteti vindecata. Sunati clopotelul, iar Surorile vor veni sa constate ca vi s-a redat sanatatea. Nici macar nu aveti febra."
   Si, intr-adevar,orice urma de boala disparuse. Sora a sunat, si toate tovarasele sale au venit alergand. Ea le-a povestit viziunea. Au constatat ca termometrul nu urcase nici macar pana la 37 grade. Ea a cerut mancare si a coborat din pat in mijlocul Surorilor. Apoi ea a adaugat ca Papa i-a dat cateva sfaturi, in special cel de a recita in fiecare zi, cu piosenie, Rozariul. Si acest sfat, venit de aceasta data direct din Cer, s-a incheiat prin exclamatia: "Oh, Sfanta Fecioara! Sfanta Fecioara!
                                                        
                                                         ("Notre Dame des Temps Nouveaux" - septembrie 1967)

   Cardinalul Danneels: Este un regim de rugaciune foarte echilibrat

Cardinal Godfried Danneels
   Prelatul nu o ia pe ocolite pentru a repune in chestiune prejudiciile. El precizeaza ca "lacasul de rugaciune este inima, nu capul; este o problema de iubire, si nu in primul rand de gandire si de inteligenta".  De veacuri intregi Rozariul este "rugaciunea saracilor", ale acelora care se adreseaza Lui Dumnezeu cu inima, mai degraba decat cu capul, si care nu dispun nici de timp, nici de tacere. Rozariul a devenit devotiunea populara prin excelenta. Chiar in manastirile din Evul Mediu, cand fratilor laici le venea greu sa se roage psalmii in latina cu calugarii, ei se rugau 150 Ave Maria in locul celor 150 de psalmi. Rozariul a devenit, astfel, "psaltirea saracilor". Si continua sa fie la fel si astazi. Oamenii se roaga cu inima, observa cardinalul, dar si cu gura si buzele, cu degetele si cu mainile, depanand intre degete boabele rozariului. Ei se roaga chiar si cu picioarele, mergand in procesiuni. Ei se ajuta in asta de ritm, repetand neincetat aceleasi cuvinte. Prelatul adauga: "Inteleasa bine,  devotiunea populara - si in special Rozariul - reprezinta un regim de rugaciune foarte echilibrat. Rozariul consta in a-L privi pe Isus, vorbindu-i Mamei Sale. Caci esentialul rugaciunii nu consta in a repeta Bucura-Te Marie, ci in a contempla cele cincisprezece (si acum douazeci) de mistere.  Sunt aproape toate misterele Lui Cristos."

   Cardinalul Daneels descrie Rozariul ca pe o rugaciune lipsita de exigenta, care se recita individual sau colectiv, care se adapteaza la tot felul de situatii, pe care o poti spune singur sau in grup, cu voce tare sau in gand, acasa sau pe drum, in "saracia spiritului".
                                          
                                       (Jean Prosper Antoine in "Jesus et Notre temps",  februarie 2006)
   
   Mons. Jean-Marie Cattenoz, Episcop

Bernadette Soubirous
 Rozariul "de doi bani" al Sfintei Bernadetta

   Ce provocare: Bernadetta nu stia decat Tatal Nostru si Bucura-te Marie, si se incurca in formularea Crezului! Gestul sau instinctiv, la Grota, a fost sa-si ia rozariul ei "de doi bani" (un rozariu ieftin, al unei familii extrem de sarace). El o ajuta sa fie fara incetare in comuniune cu Cerul, sa stea in prezenta prietenilor din Cer: Cristos si Maria. Rugaciunea ei cu cuvinte putine dar, fara indoiala, profunda, ii permitea sa-si asume, in Dumnezeu, mizeria si suferinta, singuratatea si incercarile.
   Sfanta Fecioara a ales-o, caci Ea, prin rugaciune a luat in stapanire saracia sa, care nu este decat mizerie atunci cand nu e locuita de Dumnezeu. Prima cerere adresata de Fecioara Maria Bernadettei a fost aceea de a se ruga pentru pacatosi. Rugaciunea, aparent fara importanta, este totusi esentiala.  Bernadetta trebuie sa ne reaminteasca sursa noastra vitala, Dumnezeu, care ne-a creat si continua sa ne daruiasca, in fiecare clipa, existenta. A ne ruga inseamna a ne cufunda in adancul nostru, in Dumnezeu care ne cunoaste mai bine decat noi insine si stie mai bine ce este bun pentru noi. "Rugati-va neincetat. Este vointa Sa asupra voastra in Cristos". (Tes.) A ne ruga neincetat inseamna a lasa ca Iubirea Lui Isus sa ne locuiasca viata. Desigur, rugaciunea poate fi dificila. Si atunci, precum un copil, sa mergem langa Isus, langa Maria, langa sfintii pe care-i iubim mult, si sa le spunem: "Nu reusesc", "Linisteste-ma"... Dar pur si simplu sa fim acolo, in tacere. Cand suntem fideli timpului rugaciunii, ajungem sa facem ceea ce avem de facut. Este foarte concret Sa-i spunem Lui Dumnezeu: "Doresc mult sa ma ocup de Tine, dar si Tu sa Te ocupi de mine."
   Din rugaciune si-a tras Bernadetta intreaga sa viata. Acest indemn al Mariei: "Rugati-va, rugati-va!", trebuie sa aiba o rezonanta profunda in fiecare dintre noi.
        
         (Mons. Jean-Marie Cattenoz, in "Famille Chretienne" nr.1518 din 17-23 februarie 2007)

   Hans Urs Von Balthazar, teolog

Hans Urs von Balthazar
 Iata parerea unuia dintre cei mai mari teologi ai timpului nostru:

   Rozariul a fost intotdeauna un element important in aparitiile Mariei. S-a intamplat ca Ea sa prefire printre degete boabele rozariului in acelasi timp cu credinciosii. De ce, oare? Pentru ca noi preferam sa-i adresam rugaciunea Ei, mai degraba decat Lui Cristos sau Tatalui? Nicidecum. Ci pentru ca, dimpotriva, ne indreptam asupra misterelor vietii Lui Isus, si prin aceasta, asupra misterului Lui Dumnezeu Treimic, chiar prin privirea Mariei; pentru ca aceasta contemplare a noastra sa-si aiba izvorul in memoria Sa. Ochii nostri sunt tulburi; pentru a vedea bine (iertata sa-mi fie aceasta exprimare), trebuie sa privim prin ochelarii Mariei... 
   "El a suferit pentru noi". Aceste cuvinte isi capata intregul sens atunci cand ne imaginam ce a putut simti Maria in spiritul Sau si in Inima Sa in timpul Patimirii. Nu este vorba de vreo mila oarecare: Isus le-a indepartat pe fiicele Ierusalimului "care-L jeleau".
   Maria, Mama Sa, tacuta si voalata, mergea alaturi de El vadind o slabiciune extrema,  fiind totodata insufletita de o forta suprema, Inima Sa era un giulgiu, mai adevarat decat valul legendar al Veronicai. Isus Cristos, Dumnezeu, trebuie sa fie pentru noi ceea ce este pentru Maria. Asadar, prin Ea trebuie sa cautam sa patrundem misterul Mantuirii. Noi uitam aceasta.
   Lucrurile despre care am auzit vorbindu-se prea des, se ofilesc in memoria noastra. Dar memoria Mariei este la fel de exacta astazi, ca si in prima zi. S-O facem sa apara in fiecare zi tinerilor si copiilor alesi de Dumnezeu (...) pentru ca Maria a fost intotdeauna cu totul disponibila, memoria Sa a fost pagina imaculata pe care Spiritul Sfant avea sa graveze Cuvantul Lui Dumnezeu Tatal.
                       
            (Hans Urs von Balthasar, in "Bulletin de troi blancheurs", deptembrie-octombrie 2005)

   MARTURIA UNUI PREOT 
    Jacques Philippe

Pr. Jacques Philippe


   Astazi, Rozariul "revine in forta", ca un mijloc foarte pretios pentru a intra in harul rugaciunii profunde si iubitoare. Este un semn al acestei prezente materne a Mariei, atat de puternica in timpurile pe care le traim, care doreste ca, datorita rugaciunii, sa readuca inimile tuturor copiilor Sai spre Tatal lor.

          

                 (Extras din "Temps pour Dieu",  de Jacques Philippe)

  
 MARTURIA UNUI SFANT
 


 "Recitati Rozariul!"
   Devotiunea lui Padre Pio fata de Preasfanta Fecioara se exprima, in principal, prin Rozariu.
   El se ruga incontinuu Rozariul, evocand viata Mariei, meditand si rugandu-se cu Maria - caci acesta este Rozariul - fiecare dintre misterele Lui Isus. La sfarsitul vietii sale, el si-a exprimat gandul, ca un testament,  asa cum o facuse toata viata: "Iubiti-o pe Preasfanta Fecioara si faceti-O iubita. Recitati mereu Rozariul."

   (Extras din "Marie, la mere des disciples", de Jean Hemery)

    EA A SCOS DIN BUZUNAR UN MARE ROZARIU UZAT SI A MARTURISIT: "Timp de 18 ani m-am rugat pentru fiica mea!"

                                                              Pr. Albert Pfleger:
Pr. Albert Pfleger
   Telefonul a sunat in prezbiteriu. Un apel de la spitalul din cartier. Mi s-a cerut sa o asist in ultimele clipe pe o femeie care avea o tumoare la creier. Mama ei telefonase de la Budapesta si ceruse ca un preot sa mearga sa o asiste pe fiica sa. "Cum bolnava este aproape mereu in stare de inconstienta, a adaugat asistenta, este de ajuns sa aduceti uleiul sfintit." 

   Dupa cateva minute, ma aflam langa bolnava. Placut surprins, am constatat ca era constienta. Am intrebat-o daca doreste sa se spovedeasca. Refuzul sau a fost categoric. Inutil sa insist!
   Eram foarte indurerat ca trebuia sa plec fara sa-mi fi indeplinit ministerul, cand, tanara s-a razgandit si s-a declarat dispusa sa primeasca Sacramentele. Ea s-a spovedit pe deplin constienta, apoi i-am dat Extrema Onctiune. Am mai avut inca timp sa merg sa aduc sfantul Viatic. Era inca foarte lucida cand i-am dat Impartasania, dar dupa cateva clipe a recazut in coma...
"Cineva trebuie ca s-a rugat mult pentru acest suflet" , ma gandeam eu pe cand ma intorceam acasa. Faptul ca si-a recapatat cunostinta chiar la sosirea mea si pana la capatul administrarii Sacramentelor, nu se explica altfel...
   Tanara a murit la putin timp dupa aceea.
   Peste cincisprezece zile, o persoana in varsta s-a prezentat la prezbiteriu. Era mama defunctei. Ea a venit special de la Budapesta  pentru a obtine amanunte despre moartea fiicei sale.
   Ce bucurie i se citea pe chip cand i-am facut cunoscut ca bolnava, perfect constienta, a primit ultimele Sacramente. "Ce usurare pentru inima mea", a spus atunci evlavioasa femeie... A scos din buzunar un mare rozariu si mi-a marturisit: "Timp de 18 ani m-am rugat si am facut sacrificii pentru fiica mea. Spre sfarsitul razboiului ea a plecat cu niste soldati germani, fugind din Ungaria. Casatoria ei nu a fost fericita si, mai grav, ea s-a indepartat complet de Biserica. Mi-am facut multe griji pentru ea... dar acum stiu ca este salvata..."
   Vizibil consolata si plina de recunostinta si-a luat ramas-bun de la mine, pentru a se intoarce in patria sa. Iar acum, mai mult ca niciodata, eu sunt convins de acest adevar: un suflet pentru care cineva s-a rugat mult, nu se va pierde.

                                               (Pr. Albert Pfleger - "Fioretti de la Vierge Marie")

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu