joi, 19 decembrie 2013

OSTIREA CERURILOR SE INCHINA INAINTEA TA, DOAMNE (Ne 9, 6)

de Jacques Magnan

Jacques Magnan
    Jacques Magnan s-a născut în 1958. Este  căsătorit și tată a patru copii. Absolvent al Academiei de Studii Biblice, el a scris din 1993 articole lunare pentru Jurnalul  Stella Maris. El este, de asemenea, autorul a trei cărți publicate de Editions du Parvis: "Apocalipsa - timpul de gardă", "Scara de har", și un studiu aprofundat pe cele două Epistole catre Tesaloniceni, "Fiii luminii."
   Articolele lui Jacques Magnan, menite sa consolideze credința creștinilor în adevar, ne dau lumini prețioase pentru a discerne semnele timpurilor, semnele Lui Dumnezeu, în acest moment al istoriei.
   Articole sale ajuta la aprofundarea credinței Bisericii care este înrădăcinată în Cuvântul lui Dumnezeu. Ele sunt o hrana adevarata spirituala si  ne încurajeaza sa-L urmam cu încredere  pe Domnul nostru Isus, spre  unirea cu Dumnezeu în iubire, rugăciune și bucurie a Raiului.

   "Credinta in Dumnezeu este infinit mai mare decat poate cuprinde spiritul omului sau decat poate sonda acesta prin inteligenta sa. Exista universul in care suntem, pe care, in parte, il observam, si exista universul invizibil, in afara oricarei prospectiuni umane, in care sunt toate creaturile ceresti."

   FAPTURILE CERESTI IN BIBLIE

   Oricare ar fi ele, fapturile ceresti sunt toate creaturi ale Lui Dumnezeu creatorul, Atotputernicul.
Yahweh Sabaot - acest nume inseamna, in sens larg,  Dumnezeul puterilor ceresti, Dumnezeul Vesnic al ostirilor, Suveranul multimilor (cf. 1R 1,20; 17,45; Is 1,9; So 2,10; Rm 9,25; Iacov 5,4 etc).
   Numai Lui Dumnezeu i se cuvine adorare, atat din partea oamenilor cat si din cea a curtii ceresti care il contempla in glorie. Este ceea ce ne invata Scriptura care ne dezvaluie adesea aceasta realitate: Ne 9,6: "Ostirea cerurilor se inchina inaintea Ta." Dar cine este aceasta ostire a cerurilor?

 Expresia "ostirea cerurilor" sau "ostirea cerului" are doua mari semnificatii in Biblie. Ea desemneaza sau astrii si stelele (cf Dt 4,19; 17,3; 2R 23,5 etc) sau ingerii, fapturile ceresti, locuitorii cerului (cf. 1R 22,19; Is 24,21; Ps 148,2 etc). Pe noi ne intereseaza in principal aceasta a doua semnificatie, caci ea este aproape intotdeauna subdiacenta primei. Aceasta expresie o intalnim prima data inca in Cartea Genezei, atunci cand Dumnezeu isi incheie grandioasa opera: Gn 2,1: "Asa s-au facut cerul si pamantul si toata ostirea lor." Acest pasaj este foarte important, pentru ca in lumina care devine tot mai mare pe masura ce inaintam in Sfintele Scripturi, el ne permite sa afirmam ca ingerii si alte fapturi ceresti au fost create in insasi miscarea universului pe care noi il observam. (Textele Magisteriului Bisericii Catolice afirma acest adevar: "... Dumnezeu, prin atotputernicia Sa, inca de la inceputul timpului, a creat din nimic, si fiinta spirituala si pe cea trupeasca, adica pe ingeri si lumea pamanteasca; apoi creatura umana, care tine de amandoua, compusa cum este din spirit si trup...") . Toate aceste fapturi nu preceda creatia, si totusi ele preceda crearea omului si chiar pe cea a pamantului, caci Dumnezeu ii spune lui Iov (Iv 38, 6-7): "In ce au fost intarite temeliile lui (pamantului) sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului, atunci cand stelele diminetii cantau laolalta si toti ingerii Lui Dumnezeu Ma sarbatoreau?". Asadar ingerii s-au bucurat cand a fost creat pamantul. Existenta lor este, deci, mai veche decat a noastra, cu peste cinci miliarde de ani, caci aceasta este vechimea aproximativa a pamantului. De aceea Insusi Domnul indeamna sa fie onorati ingerii buni ai Lui Dumnezeu, care sunt prietenii, insotitorii, calauzitorii nostri. Adresandu-Se lui Moise in timpul Exodului, Domnul ii spune: 
   Ex 23,20-21: "Iata, Eu trimit inaintea ta pe ingerul Meu, ca sa te pazeasca in cale si sa te duca la pamantul acela pe care l-am pregatit pentru tine. Ia aminte la tine insuti: sa-l asculti si sa nu-i fi necredincios, ca nu te va ierta, pentru ca numele Meu este in el." Poate ca este vorba aici de Ingerul Domnului al carui nume este minunant (Cf. Judecatori 13,18). Oricum ar fi, este important sa-i iubim pe ingeri, care mijlocesc pentru noi (cf. Tb 12,12) dar, atentie! Ingerii nu se adora, nici chiar cei mai gloriosi, cum este cel pe care il trimite Domnul Isus la Sfantul Ioan ca sa-i faca Revelatia: Ap 22, 8-9):
   "...am cazut sa ma inchin inaintea picioarelor ingerului care mi-a aratat aceasta. Dar el mi-a zis: Vezi sa nu faci asta! Caci sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, proorocii, si cu cei ce pastreaza cuvintele cartii acesteia. Lui Dumnezeu inchina-te!" (cf. Ap 19,10; Col 2,18).
   Dumnezeu este Tatal, Fiul si Spiritul Sfant, adorat de Biserica si de curtea cereasca (cf. Ap 5,13-14) din care face parte o magnifica diversitate de creaturi inteligente, glorioase si sfinte. Sunt Serafimii (inflacarati) cei cu sase aripi, care-L lauda pe Dumnezeu Cel de trei ori sfant: Is 6,13: "Sfant, Sfant, Sfant e Domnul Sabaot (Domnul Vesnic al ostirilor), plin este cerul si pamantul de marirea Lui."
   Sunt Heruvimii, care pazesc drumul spre pomul vietii, cu sabii de foc (cf. Gn 3,24) si cei de la Chivot (cf. Ex 25, 18-22), care acopera cu aripile lor capacul acestuia.
   Apoi cei din viziunea profetului Iezechiel (cf.Iz 1; 10; 11) a caror descriere este extraordinara. Aceste fapturi scanteietoare au patru aripi si o multime de ochi. La fel ca cele "patru fiinte avand fiecare cate sase aripi  si fiind pline de ochi, de jur imprejur si pe dinauntru" din Cartea Apocalipsei (cf. Ap 4,6 - 11) care "odihna nu au ziua si noaptea zicand: Sfant, Sfant, Sfant e Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, Cel ce era, Cel ce este si Cel ce vine."
   Sunt, deasemenea, ingerii, sfintii care coboara din cer (cf. Dan 4,10.14.20). Se pare ca acestia sunt ingeri mesageri, cei fara de numar,  despre care se vorbeste cel mai mult in scriptura. Ei nu sunt niciodata descrisi cu aripi si nu sunt limitati de spatiul si de materia acestei lumi. Sunt foarte frumosi si au aspect omenesc. Ei pot aparea gloriosi sau cu o infatisare identica cu cea a unui tovaras de drum, de exemplu. Astfel a fost Tobit insotit de ingerul Rafael (cf. Tb 5-12), unul dintre cei sapte Arhangheli. Exista, deci, in cer o ierarhie care, totusi,  nu seamana cu cea a oamenilor.  In cer, nici o fiinta nu-si face simtita puterea asupra alteia. Toate traiesc intr-o minunata armonie. Fiecare are rolul sau, functia sa speciala, care-i place cel mai mult si pe care Dumnezeu a stabilit-o potrivit deciziilor Sale infailibile, care-i coplesesc dincolo de orice asteptare pe cei care beneficiaza de ele. Adica pe toti cei care sunt in cer. Anumite fiinte sunt mai glorioase decat altele, mai luminoase, sau avand culori speciale. Fiecare se bucura de gloria celorlalte si le admira in frumusetea lor perfecta. Creaturile ceresti compun o simfonie de Glorii. Sa nu uitam ca, printre aceste fiinte, sunt si sfintii, alesii care sunt asemanatori ingerilor, deci gloriosi si nemuritori (cf. Mt 22,30; Lc 20,36). Cea mai mare Glorie a creaturilor Lui Dumnezeu este aceea a Sfintei Fecioare Maria, Regina ingerilor, a Carei splendoare este incomparabila printre aceste fiinte. Regina Cerului este bijuteria stralucitoare cea mai minunata a intregii creatii, caci Ea L-a purtat, ca sa intrupeze, pe Cuvantul Creator. Ori, acest lucru nu l-a facut nici un inger. De aceea, toti se inclina in fata Mamei Lui Dumnezeu pentru a o venera cu bucurie. Sa ne amintim, totusi, ca Gloria Lui Dumnezeu o depaseste infinit pe cea a creaturilor Sale.

   INGERII CAZUTI


 Ingerii cazuti si-au pierdut sfintenia, gloria. Ei insisi s-au facut rai. Caci tot ceea ce a creat Dumnezeu a fost la origine bun si foarte bun (cf. Gn 1,31). A fost un timp in care insusi Satana era bun, model de perfectiune, plin de intelepciune, cununa frumusetii (cf. Iez 28,12). El a fost, fara indoiala,  unul dintre ingerii ((sau Heruvimii, Iez.28,14) cei mai gloriosi ai cerului. Dar, de-a lungul timpului,  a dat dovada de infatuare orgolioasa, tinzand la un rang pe care nu-l putea avea. Si anume, de a-L egala pe Cel Preainalt (cf. Is 14,14). Tata al minciunii (cf. Ioan 8,44), el pacatuieste de la inceput (cf. 1 Ioan 3,8), adica de la originea omenirii. Este instigatorul caderii (cf. Gn 3,1-7). "Iar prin pizma diavolului, moartea a intrat in lume" (Intel. lui David 2,24). Satana a devenit razvratitul, impreuna cu alti ingeri care l-au urmat. Ei s-au intors de la Dumnezeu, de la vointa Sa binevoitoare, pentru a face numai dupa dorintele lor vinovate, tot mai nelegiuite. Diavolul s-a trezit, deci, in fruntea unei legiuni de mai multe miliarde de ingeri rai, deveniti demoni. Un sfert din ingeri (= stele) a cazut (cf.8,12; 12,4 etc). Paralelismele biblice stele=ingeri sunt semnificative in privinta numarului si a proportiilor gigantice ale caderii. Astfel au fost ei alungati din cer (cf. Is.14,15) de puternica ostire a cerului condusa de Arhanghelul Mihail (cf. Ap 12,7).

   OSTIREA CEREASCA

   Lupta intre aceste puteri ceresti (si, de asemenea, pamantesti) a fost si este inca titanica. Batalia dintre acesti ingeri nu este o problema de arme ci de conceptii umane, de putere, de glorie, de inteligenta, de intelepciune. Ostirea cerurilor serveste, deci, pentru a interzice accesul in cer al legiunilor demonice, al caror salas definitiv este iadul (cf. Mt 25,41). De remarcat ca Dumnezeu ar fi putut, printr-un singur cuvant, sa-i azvarle pe ingerii rai in infern sau in abis (cf. Mt 8,29; Lc 8,31). Anumiti diavoli au o libertate relativa pentru a-i ispiti pe oameni pana la judecata de apoi, precedata de o perioada simbolica de o mie de ani, cand Satana va fi inlantuit si va fi o adevarata domnie a Lui Cristos si a Bisericii (cf. Evrei  9,27; Ap 20,4.5.6.11-15 etc), apoi va mai urma inca o perioada nedefinita, in timpul careia natiunile vor fi din nou inselate inainte de judecata generala...

 Ostirea cerurilor are o misiune de aparare, desigur,  dar in primul rand o are pe aceea de a-L lauda pe Dumnezeu: "Aleluia! Laudati pe Domnul din ceruri, laudati-L pe El intru cele de sus, laudati-L pe El toti ingerii Lui, laudati-L pe El toate ostirile Lui." (Ps 148, 1.2). In Evanghelie gasim, de asemenea,  interesantul pasaj al vestirii pastorilor: Lc 2,13: "Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul,  multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu..." Astfel ingerii " din ostirea cereasca ce sta langa tronul Lui Dumnezeu" (cf.3R 22,19) vin sa ne viziteze. Caci acesta este si rolul mesagerilor Lui Dumnezeu care vestesc,  reveleaza, calauzesc pe oameni. Ei urca si coboara in spatiul misterios care ne leaga de cer (cf. Gn 27,12).
   Pentru a incheia acest subiect, asteptand rabdatori in credinta, speranta si caritate, venirea glorioasa a Domnului urmat de ostirile cerului (cf. Ap 19,14), sa nu-i uitam pe ingerii nostri pazitori, a caror sarbatoare a fost fixata de Biserica la 2 octombrie. Ei sunt, in mod incontestabil, intotdeauna langa noi (cf. Mt 18,11; Evrei 1,4; Fapte 12,15). Ingerii mijlocesc pentru noi si se roaga pentru noi. Impreuna cu ei sa-L adoram pe Domnul!
   Ps 138,1.2a: "Lauda-Te-voi, Doamne, cu toata inima mea, ca ai auzit cuvintele gurii mele.  Inaintea ingerilor iti voi canta, inchina-ma-voi in locasul Tau cel sfant..."

                                                                               "Regina Pacis" nr.17

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu