joi, 28 noiembrie 2013

SFANTUL SARBEL -fecunditatea postuma a unei vieti ascunse (part.a II-a) - OPERATA DIRECT DE SFANTUL SARBEL

 de Jean-Claude Antakli (biolog si scriitor)

   prima parte a acestui articol o puteti gasi in postarea: http://dinimaginatie.blogspot.ro/2013/11/sfantul-sarbel-fecunditatea-postuma.html

   NOUHAD EL CHAMI, LIBAN - operata direct de Sfantul Sarbel
  
   Credinciosi si bolnavi se ingramadesc la manastirea Sfantului Sarbel din Annaya, din zori si pana noaptea tarziu, pentru a se ruga si a-l implora pe acest foarte mare sfant libanez, care nu a scris niciodata nimic, nici macar o scrisoare, dar care L-a intalnit pe Cristos si L-a urmat fara vreao privire in urma, in singuratate, tacere si rugaciune, mai intai intr-o viata monahala, apoi ca pustnic, "pastrand totul pentru a regasi totul, in sfintenie si contemplatie".
   In cursul unui pelerinaj in Liban, Jean-Claude Antakli (biolog si scriitor) a aflat in mod providential despre o uimitoare interventie recenta a Sfantului Sarbel asupra unei bolnave, Nouhad El Chami:
Nouhad El Chami
 Iata relatarea sa:


   Nouhad a acceptat cu o usurinta uimitoare sa ma primeasca, in 3 mai 2009,  prima sambata din luna Mariei, la Mezerib, la casa lor de la tara, in Muntii Libanului,  dimineata, a insistat ea,  caci dupa-amiaza era consacrata unei procesiuni in cinstea Sfintei Fecioare, asa cum se practica in mod frecvent in Liban in aceasta perioada a anului.

   In lumina lunii mai, pe pragul unei case foarte simple, doua surasuri straluceau unul langa altul; eram mai jos, pe drum, si doar cateva trepte, cam abrupte, ma desparteau de acea foarte frumoasa pereche. 
   El, foarte inalt, solid, de statura impozanta, ea mica, plinuta, aureolata de parul lung, alb, prins la spate cu o legatura de catifea neagra.
   Nouhad si sotul ei, Samaan, m-au primit cu acea generoasa ospitalitate libaneza care te invaluie, te incalzeste si te invita la partasie, la comunicare, la abandonare.
   Nouhad si-a intins usor gatul si, fara sa stiu nimic din ceea ce i se intamplase, am observat, de fiecare parte a gatului sau, doua taieturi impresionant de adanci si de mari care brazdau gatul acestei bunicute cu glas bland si dulce.
   In fata usii salonului era o banca de piatra sub un umbrar de vita, iar prin usa deschisa se puteau zari peretii foarte albi ai salonului si coltul de rugaciune, impodobit cu trandafiri rosii, stralucitori, pe etajerele, pe consolele pe care imaginile lui  Isus, Maria, sfintele Tereza de Lisieux, Rita, Rafka se aflau la indemana, obisnuite, desigur, sa fie atinse, sarutate si, bineinteles, sa li se adreseze rugaciuni. Deasupra lor, Sfantul Sarbel, calugarul eremit, cu ochii plecati, o reproducere de cca 80 x 40 cm care straluceste. Chipul sau impasibil era sifonat, deteriorat, ceea ce mi-a parut surprinzator si neobisnuit.

   Nouhad, care imi urmarise privirea, nu zicea nimic! Accepta, dinainte, intrebarile mele,  ea care nu stie nici sa citeasca, nici sa scrie,  la fel ca si sotul ei, dupa cum se grabise sa-mi spuna. Privirea sa increzatoare, linistita, ma facea sa ma simt complet in largul meu. Am inceput sa le vorbesc: 
   M-a adus acolo, la ei, devotiunea fata de Sfantul Sarbel, care ma face ca, la fiecare dintre calatoriile mele in Liban, sa locuiesc la Annaya. Sunt apropiat de Mirna Nazour de la Soufanieh si de Marietta - retrasa la Manastirea Adorarii Sfintei Euharistii. Credinta vibranta si vie a crestinilor din Orient ma intareste de fiecare data pentru a continua sa dau marturie in Occident despre prezenta reala a Lui Cristos in aceasta lume.

   "Iar eu, a spus ea, sunt Nohad, sotia lui Samaan El Chami. Sunt mama a 12 copii, 7 baieti si 5 fete.
   Am locuit la Mezerib si, de asemenea, la Halat, pentru a ma apropia de copiii mei."

   Aveam 55 de ani in momentul faptelor:

   "In noaptea de 9 ianuarie 1993, am paralizat subit pe toata partea stanga, cu pierderea totala a vorbirii. Transportata de urgenta la spitalul Notre-Dame Maritime din Jbeif, am fost examinata de dr. Joseph El Chami (nu este ruda cu noi), specialist in boli cardio-vasculare.

La terapie intensiva am fost supravegheata de medicul meu de familie si de un alt medic.
Nouhad si sotul ei, Samaan
Artereoscleroza bilaterala (80% stanga, 70% dreapta). Mi s-a recomandat mai intai odihna si, peste trei luni urma o spitalizare la Hotel de Dieu pentru ca, pe cat posibil, sa fie inlocuite carotidele obturate, cu proteze de plastic (arterioplastie), operatie delicata dupa hemiplegia mea paralizanta.

   In timpul primei spitalizari, care a durat noua zile, fiul meu mai mare, Saad, s-a dus, fara sa-mi spuna nimic, la Manastirea de la Annaya, si mi-a adus un flacon de ulei si un pumn de pamant luat de la primul mormant unde fusese inhumat Sfantul Sarbel.
   Fiica mea, Renee, invocand interventia Venerabilului Sfant, a inceput sa ma maseze cu amestecul de ulei si pamant.
   La primul masaj am simtit usoare furnicaturi in picior si mana, dar fara vreun semn de ameliorare. 
   Intoarsa acasa, eram neputincioasa, dependenta de copiii mei si de sotul meu pentru a merge la toaleta, a manca sau a bea.

   Lucida, dar paralizata!


   In a patra zi dupa intoarcerea mea de la spital, am visat ca urcam scara care ducea la Sihastria Sfantului Sarbel, ca asistam la Liturghie in mijlocul calugarilor, iar impartasania era distribuita de insusi Sfantul Sarbel.

   In noaptea de joi 22 ianuarie 1993, am simtit o durere foarte puternica la cap si in partea dreapta a corpului. Eram epuizata; am inceput sa ma rog la Sfanta Fecioara si la Sfantul Sarbel, spunandu-le: "Oare ce-am facut de sunt in starea asta, paralizata? Am comis vreo greseala care sa fi atras asta asupra mea? Am crescut 12 copii cu atata truda, rugaciune si perseverenta! Faca-se voia voastra! Daca trebuie sa ma vindec, faceti-o, daca nu, lasati-ma sa mor." Apoi, am adaugat: "In sfarsit,  fa ce crezi ca e bine, iar eu voi fi fericita, Doamne!"
   Pe la ora unsprezece am reusit sa adorm. Am zarit, in vis, o raza de lumina care se strecura in camera mea. In mijloc mergeau doi calugari, care s-au apropiat de patul meu, iar unul dintre ei, punandu-si mainile pe gatul meu, mi-a spus: "Am sa va operez."
   Chipul lui era in umbra, caci lumina care iradia din ochii si din trupul lui era foarte intensa. M-am auzit spunand: "Parinte, de ce vreti sa ma operati? Medicii m-au sfatuit sa nu fac operatia."
   Mi-era frica si m-am intors spre statuia Sfintei Fecioare, care este langa patul meu: "O, Preacurata! Mijloceste pentru mine. Cum pot ei sa ma opereze, sa sutureze plagile fara anestezie?"
   Am vazut-O atunci pe Sfanta Fecioara in picioare langa cei doi calugari, si in aceeasi clipa am simtit degetele celui care parea a fi Sfantul Sarbel cum imi masau gatul, apoi am simtit o durere ascutita.
   La sfarsit, celalalt calugar, apropiindu-se de mine, m-a ajutat sa ma asez, mi-a luat perna si mi-a pus-o la spate. A luat paharul cu apa care era pe noptiera, a scod din el paiul si, sprijinindu-mi capul cu mana, mi-a spus: 
   - "Beti!"
   - "Dar, Parinte, nu reusesc sa beau fara pai!"
   - "Noi v-am operat. Acum puteti sa beti si sa mergeti."
   Atunci m-am trezit, eram intr-adevar asezata pe patul meu si beam apa care imi aluneca, in mod normal, pe gat. Statuia Sfintei Fecioare era asezata pe masa, ca de obicei si, instinctiv, mi-am dus mana stanga la gat, caci ma durea ingrozitor. Mana si piciorul meu stang se miscau normal.  M-am ridicat si am ingenunchiat in fata Sfintei Fecioare si a icoanei Sfantului Sarbel pentru a multumi, apoi am intrat imediat in baie, ca sa ma uit in oglinda. Aveam doua rani de cca. 12 cm fiecare, de o parte si de alta a gatului. Era ora 2 dimineata!


Videoclip cu Nouhad El Chami:


   Sotul meu dormea in camera de alaturi unde am dat buzna, aprinzand lampa. Samaan, trezit brusc, mi-a spus inspaimantat: 
   - "De ce si cum ai venit singura? Ai sa cazi si starea ti se va inrautati!"
   Pentru a-l linisti, am ridicat repede bratul stang, spunandu-i:
   - "Nu te teme de nimic, Sfantul Sarbel m-a operat si pot sa merg!"
   Fiul meu mai mare, primul anuntat, a venit imediat pentru a ne duce, inca din zori, pe sotul meu si pe mine, pana la Sihastria Venerabilului Sfant, pentru a-i aduce multumiri.
   La intoarcere, apropiatii si vecinii erau uluiti de vestea care se raspandise ca fulgerul. Casa noastra a fost, o lunga perioada de timp, intesata de vizitatori; veneau de peste tot, chiar si din strainatate. Era epuizant. 
   Dupa o saptamana,  Parintele Abdou Yaacoub, parohul parohiei Halat si doctorul Magid El Chami, ingrijorati pentru starea mea, m-au sfatuit sa plec sa ma odihnesc in casa fiului meu, la cativa km de aici.
   Sfantul Sarbel mi-a aparut in vis, in  aceeasi noapte, pentru a-mi spune: 
   - "Nu trebuie sa-i abandonati pe oameni. Trebuie sa dati marturie despre credinta dumneavoastra. Urmele ranilor pe care vi le-am lasat dinadins si pe care ceilalti le pot vedea, sunt o marturie a puterii Lui Dumnezeu pentru aceia, si sunt numerosi, care s-au indepartat de rugaciune si de Biserica."
   - "Ei nu-i mai respecta pe sfinti. Ce puteti, sfinte, sa faceti pentru ei?"
   -  "Spuneti-le celor care au nevoie, ca eu sunt mereu prezent la Sihastrie. Iar dumneavoastra va cer sa mergeti acolo in data de 22 a fiecarei luni, zi aniversara a vindecarii dumneavoastra, si sa asistati la Liturghie."
   Si, deodata, la desteptare, mi-am dat seama ca, la nivelul celor doua rani de la gatul meu, se aflau trei fire de sutura la dreapta, si patru la stanga!
   Doctorul Magid, cand m-a vizitat, mi-a scos doua din acele fire, pe care le-a predat imediat inaltei autoritati a Bisericii.
   Am ramas, deci, la Halat.
   De 16 ani, in fiecare joi,  ziua miracolului, noi multumim, intr-o lunga procesiune, Sfantului Sarbel. Si in data de 22 a fecarei luni, urc la Sihastrie si ma conformez celor cerute de Sfantul Sarbel.
   La 15 august 1993, la sapte luni dupa vindecarea mea, l-am revazut pe Sfantul Sarbel in vis: "Nohad, mi-a spus el,  recitati Rozariul la dumneavoastra acasa, in prima sambata a fiecarei luni."
   Chiar de a doua zi, dupa ce am ars tamaie si am aprins lumanarea in fata altarului, am inceput Rozariul. Si atunci am remarcat ca din marea icoana a Sfantului Sarbel, pe care o cumparasem ca semn de recunostinta pentru vindecarea mea, a inceput sa se prelinga ulei, si din ziua aceea, dupa cum puteti constata, curgerea de ulei n-a incetat niciodata. Am remarcat mai inainte, cat ati fost de surprins!


Videoclip in care poate fi vazuta si icoana Sfantului Sarbel, considerata miraculoasa prin numeroasele scurgeri de ulei:

   La 2 septembrie in acelasi an, Sfanta Rita mi-a aparut intr-un vis in care eu eram in rugaciune intr-un sanctuar al Sfintei Fecioare, in plin camp. Sarutandu-ma pe frunte, Sfanta Rita mi-a pus mana pe umar si mi-a spus: "Va felicit pentru credinta dumneavoastra. Sfantul Sarbel est cel care v-a operat, iar Sfantul Maron  v-a dat sa beti!"
   Apoi, la 6 noiembrie 1993, si din icoana Sfantului Maron a inceput sa se prelinga ulei, in timp ce noi eram in procesiune in onoarea Sfintei Fecioare Maria. Si curgerea de ulei continua mereu!"

   Am ascultat-o pe Nouhad, fara s-o intrerup, admirand-o in toata smerenia, simplitatea si blanda sa gravitate.
   Asezata in fata mea, ea astepta. Apoi a riscat:
   "Nu stiu inca de ce am fost aleasa. Nici dupa 16 ani nu stiu! Se pare ca nu s-a mai vazut nimic de felul acesta. Vindecarea mea este spectaculoasa. Este un dublu miracol: nu numai ca arterele mele sunt in stare buna, dar toate sechelele grave pe care ar fi trebuit sa le am la creier, nu mai exista. Mi-am regasit toate facultatile. Intrebati-i pe medici, ei va vor explica mai bine ca mine. Puteti, de asemenea, sa va adresati Mons. Bechara Rai, Episcopul nostru, care ma cunoaste atat de bine."
   - Nouhad,  am spus eu cu blandete, vreti acum sa-mi vorbiti despre dumneavoastra?
   Ea m-a fixat cu gravitate, apoi putin uimita si, in sfarsit, trecandu-si rapid degetele peste cele doua cicatrice adanci de la gat, a inceput:
   "Mi-am petrecut o parte din  copilarie la Baalbeck, unde tata lucra la o fabrica de branzeturi, apoi ne-am mutat la Jounieh. Aveam, pe atunci, vreo 7 ani.
   N-am fost niciodata la scoala, caci tatal meu nu m-a lasat. De altfel,  pe vremea aceea, doar privilegiatii puteau merge la scoala. Eu insa voiam, inca de la 7 ani,  sa merg la o scoala de calugarite caci in perioada aceea simteam chemare in special catre Surorile Iezuite. Dar a fost sa fie altfel, caci tatal meu care avea una dintre surorile lui la Jounieh, s-a instalat la doi pasi de ea!
   M-am maritat tanara, aveam doar 16 ani, si l-am urmat pe sotul meu la  Zweribe, in muntele libanez. Am avut 12 copii, 7 baieti si 5 fete si, ca sa-i dam la scoala, ne-am intors la Jounieh, caci sotul meu si cu mine, desi analfabeti, am cautat sa dam copiilor ce era mai bun.
   Am 40 de nepoti si toti copiii nostri, fara exceptie, au terminat cursurile scolare cu succes. Multi urmeaza la universitate, iar patru au ales emigratia in Australia si Africa de Sud.
   In noaptea vindecarii mele, sotul meu nu a fost surprins, ci dimpotriva. El a avut intotdeauna o incredere de nezdruncinat in Sfantul Sarbel.
   In tinerete, fiind grav bolnav, toti credeau ca va muri. El a fost, cu mult inainte de mine, inconjurat de solicitudinea acestui sfant, care pe el l-a salvat de la moarte. De altfel, poti sa-l intrebi direct pe el."
   - Samaan, Nouhad mi-a vorbit despre fervoarea ta pentru marele vostru sfant libanez. Poti sa-mi vorbesti si tu, la fel cum a facut ea, despre copilaria ta?
   - "Familia mea este originara din Jbeil (Byblos) de peste patru secole, si probabil ca numele El Chami isi are originea in Damasc, care este numit in araba El Chami, iar El Chami inseamna: cel care este originar din Damasc.
   In timpul acestor patru secole si cinci generatii, noi am avut intotdeauna in familie un "Khoury" (preot, in araba).
   Fatri era un sat musulman in care traia o singura familie crestina. Deoarece i-a facut, intr-o zi, un mare serviciu Muftiului din sat, aceasta familie a fost autorizata sa-si aduca un invatator crestin pentru a educa toti copiii. Si a facut apel la unul din stramosii mei din Jbeil, un "Khoury", adica un preot casatorit, cu numele El Chami, care a acceptat sa vina, impreuna cu sotia si copiii sai, sa se instaleze in acel sat. Pentru a-i multumi, comunitatea musulmana a construit, in cinstea lui, o bisericuta. Toate acestea s-au petrecut acum cel putin 400 de ani. Caci tatal meu a trait centenar. Si inainte de el au fost patru generatii. Daca facem o medie de 80 de ani per generatie, calculul este bun! Iata, deci, istoricul originilor mele si ale parintilor mei care, dupa cum ti-am spus, au avut cu totii un preot in familia lor, exceptie facand familia mea.
   Pentru mine vindecarea miraculoasa a sotiei este un eveniment major, caci locul lui Nouhad in aceasta mare familie de 12 copii pe care i-am crescut,  nu era o sinecura! Eu plecam devreme la lucru si nu ma intorceam decat seara. Ea avea sarcina cea mai grea: se ocupa de casa, de gradina, de copii si, in plus, de saracii din sat. Intr-un cuvant, in decursul unei zile ea lucra mult mai mult decat mine, iar rolul ei era pretios si predominant. Facea chiar si painea "Al Tanour" (aratandu-mi in casa locul unde se cocea painea), metoda ancestrala proprie libanezilor."
   - Nouhad, mi-ar placea sa-mi explici istoria acestei icoane de 80/40cm, a Sfantului Sarbel, din care se prelinge ulei.
   "Am fost vindecata la 22 ianuarie 1993 si in acelasi an, in luna august,  care este pentru mine si luna Mariei, in special 14 august, am inceput sa ma rog devreme cand, am vazut uleiul curgand abundent, nu din intreaga icoana, ci dintr-o zona foarte precisa care merge de la frunte pana la nari si la mustata.
   Am sters acest ulei care lasa impresia, la nivelul cadrului icoanei, a unui abur, asa cum se intampla iarna cu geamurile. Sotul meu inca dormea si m-am dus spre el: 
   - Samaan, din icoana Sfantului Sarbel se prelinge ulei.
   Cumparasem icoana cand eram la Halat (aproape de Jbeil-Byblos) ca urmare a vindecarii mele in 22 ianuarie 1993. Era un mod de a-i multumi Sfantului Sarbel, iar cand am venit sa ne petrecem vara la Swarbi, am adus aici icoana, in casa noastra de la tara. Cand am adus-o, am facut o procesiune in tot satul in cinstea sa, Sfantului Sarbel. Am sters fara incetare icoana in ziua aceea de 14 august 1993 si, timp de 8 zile, eu cu sotul si copiii am pastrat cea mai mare discretie fata de prietenii si vecinii nostri. De fiecare data cand cineva intra si se mira: Ati vazut ca din icoana Sfantului Sarbel curge ulei?, noi raspundeam, jenati: Nu! Nu."
   La un moment dat, i-am spus sotului meu:
   - Trebuie sa-l anuntam pe preotul parohiei, Gabriel Hetane, nu crezi?
   Am mai reflectat, apoi l-am vazut pe Samaan stergand, cu multa grija,  icoana Sfantului Sarbel. Caci inainte sa se duca sa-l deranjeze pe acest preot,  avea nevoie sa se convinga el insusi de autenticitatea acestor scurgeri de ulei. A inchis cu cheia camera in care se afla icoana, pentru a fi sigur ca nici o influenta exterioara nu putea provoca un asemenea fenomen. Ne-am dus si am adus preotul. Cand am intrat in camera, cum sa-ti explic? Era ca si cum icoana ar fi fost cufundata intr-o baie de ulei. L-am auzit pe Samaan, plin de cainta, adresandu-se Sfantului, ca un copil: "Iarta-ma, Sfinte Sarbel!"  Si, intorcandu-se spre Parintele: "Eu cu mainile mele l-am sters chiar inainte de a iesi!"
   - A fost analizat uleiul care curgea din aceasta icoana?
   - Nu stiu, caci nu ma tin la curent cu toate.
   - Vrei sa spui autoritatea ecleziastica de care apartii?
   - Da. Personal, cred ca ei au analizat uleiul. dar, pentru moment, prefera sa pastreze o anumita discretie.
   - Aceasta scurgere este permanenta?
   - Numai in primii cinci ani, apoi a fost mai mult sau mai putin  regulata.
   - Aceasta icoana a ramas intotdeauna aici?
   - Nu. Cand ma intorc la Halat, o iau intotdeauna la mine. Trebuie sa mai sti, apropo de scurgere ca, de la operatia mea facuta de Sfantul Sarbel si de Sfantul Maron, curge sange din cele doua parti in care am fost operata, din locul urmelor cicatricelor.
   - In afara de Sfantul Sarbel, ai avut manifestari ale Sfintei Fecioare sau ale Lui Crsistos?
   - Da. Intr-o zi, un om parea ca-si bate joc de vindecarea mea: Cum este posibil ca un mort, fie el si sfant, sa vina pe pamant sa opereze?  In mod curios, in noaptea aceea am visat ca, in lumea aceasta, nu ar exista nici  Rai nici Iad si ca am fi ca niste ierburi care se nasc, mor si, la sfarsit, nu au de dat socoteala nimanui. Am vazut-O in vis Pe Sfanta Fecioara care mi-a spus: Nouhad, am sa te duc intr-o alta lume, ca sa poti vedea cu ochii tai ceea ce trebuie sa stii.  
   Mi-a aratat mai intai Raiul, si acolo m-am minunat in fata florilor; prezenta ingerilor era o incantare pentru sufletul meu, o simteam chiar in vis.
   - Iti amintesti, cu aproximatie, de momentul cand ai avut acest vis?
   - Cam la doi ani dupa vindecarea mea. Apoi, Sfanta Fecioara mi-a aratat Purgatoriul si Iadul.
   - Cum era viziunea Iadului?
   - Limbi de foc in mijlocul carora era plin de pasari negre. Sfanta Fecioara mi-a explicat ca pasarile reprezentau sufletele pacatoase, in suferinta. Apoi, intr-un alt loc, am observat gratii de fier, a caror prezenta imi parea stranie si nelinistitoare. M-am intors imediat spre Sfanta Fecioara, care a intins bratul in directia in care se aflau toate gratiile de fier nelinistitoare, ca cele ale unei inchisori. Mi-a cerut sa ma uit bine la ce se intampla in spatele acelor gratii. Si am vazut o scena stranie prin impudoarea sa: barbati si femei goale care ma umpleau de rusine. Ea m-a facut sa inteleg, prin aceasta viziune, ca toti cei care isi expun trupul pe pamant, cu consecintele pe care le atrag, vor suferi mult pe lumea cealalta. Sfanta Fecioara mi-a spus: Avertizeaza lumea despre asta!
   - Ti-a cerut sa avertizezi lumea ca sa o infricosezi, sau ca s-o previi?
   - Pentru a preveni pacatele trupesti si ravagiile viciilor. Pot sa dezvalui ceea ce am vazut pentru a-i pune in garda pe cei care se impartasesc fara sa se fi spovedit, pe cei care merg la Euharistie in stare de pacat de moarte, pe cei care nu se imbraca decent cand merg la Liturghie. Mai ales femeile nu trebuie sa fie sursa de ispita in locurile sfinte, caci aceasta il face sa sufere pe Isus. Ele nu numai ca sunt in stare de pacat, dar pot atrage si pe altii pe aceeasi cale.
   Eu ma rog des acasa, fara sa obosesc de loc. Sfantul Sarbel, la inceput, m-a ajutat mult caci, inainte de vindecare, viata mea conjugala fusese foarte dificila, in special cu familia sotului, care nu ma trata cum se cuvine si ma persecuta pe nedrept. Sfantul Sarbel ma linistea intotdeauna, spunandu-mi ca Cerul ma alesese pentru a fi un semn pe pamant, si adauga: Eu ti-am provocat ranile, potrivit  vointei Lui Dumnezeu, pentru ca lumea sa se intoarca la credinta.  Pentru ca toate aceste razboaie au avut drept consecinta, multe perturbari. Sunt multi oamenii care au parasit Biserica si si-au abandonat credinta.
   - Ai mai avut si alte aparitii ale Sfantului Sarbel, sau alte mesaje speciale?
   - Practic, in data de 21 a fiecarei luni, ajunul datei aniversare a vindecarii mele, Sfantul Sarbel imi apare in vis si ma intareste. Imi aminteste responsabilitatea pe care o am fata de acest har primit, pentru ca sa-mi intaresc credinta. Caci, la inceput, nu aveam nici un Parinte spiritual, iar Sfantul ma ajuta in mod regulat, cu rabdare, sa cresc in credinta si in rugaciune.
El mi-a aratat cat de pervertita este societatea noastra. Anumiti preoti m-au vorbit de rau pe mine si vindecarea mea. Iti marturisesc acest lucru, dar lor le datorez respect.
   - Sfantul Sarbel a abordat cu tine, de exemplu,  subiectul unitatii familiei, sau a unitatii Bisericii?
   - Unitatea familiei, da. Pe cea a Bisericii, nu. Nu mi-a vorbit niciodata despre asta. In schimb, tot ce se refera la familie, i se pare esential. El spune: Daca inceteaza iubirea in sanul familiei, acesta este lucrul cel mai grav.
   - Nouhad,  unii vizionari au descris adesea atitudinea Sfintei Fecioare in aparitiile Sale ca stralucind de bucurie sau plangand. Cand iti apare Sfantul Sarbel in vis, cum il vezi? Cu ochii inchisi, ca in toate icoanele pe care le avem despre el?
   - Nu, el este intotdeauna natural. Cu rozariul in mana, cu ochii plecati, in reculegere permanenta. Dar, atunci cand mi se adreseaza, are ochii deschisi.
   - Toate acestea se intampla, deci, numai in vis?
   - Da, numai in vis. Ca, de altfel, tot restul. Inclusiv propria mea vindecare miraculoasa, gratie interventiei chirurgicale. In toiul noptii, in timp ce dormeam. Visand.
   - In fata tuturor acestor manifestari, n-ai avut in vreo zi sentimentul a ceva ireal?
   - Ba da, chiar si in prezent am acest sentiment.

       Harurile abunda precum petalele de trandafir

   - Referitor la ranile de la gatul tau, continua sa se deschida in data de 22 a fiecarei luni, ca de obicei?
   - De 16 ani ranile mi se deschid nu numai pe data de 22 a lunii, ci in fiecare saptamana, joia, ca amintire a Patimirii Lui Cristos!
   - Asadar, de la inceputul vindecarii tale miraculoase, ranile ti s-au deschis in public, in timpul procesiunilor care plecau de la Ermitaj, in 16 ani, de cel putin 750 de ori, daca tinem cont de toate joile din fiecare an!
 
Sfantul Sarbel
 
- La 21 mai anul acesta, Sfantul Sarbel mi-a aparut ca sa ma anunte ca, de acum inainte, ranile nu mi se vor mai deschide in fiecare joi, ci doar pe data de 22 a fiecarei luni. El mi-a spus:  Nouhad, nu te teme, de acum inainte ranile tale nu se vor mai deschide in fiecare joi, caci vestea despre vindecarea ta s-a raspandit pe intregul pamant, dar vor continua sa se deschida in data de 22 a fiecarei luni, la fel ca in trecut!

   - In ce moment al zilei are loc deschiderea acestor rani?
   - In iunie 2008, am fost invitata in Togo. Am plecat insotita de sotul meu, de doi preoti si de moaste ale Sfantului Sarbel. Episcopul de Togo ne-a facut o primire foarte calduroasa. Cu ceva timp inainte venise o togoleza, in mod special, tocmai din Togo, pentru a indeplini o misiune din partea patronului ei, un om de afaceri foarte bogat. El avea o fetita de doi ani,  bolnava de cancer la creier si era inoperabila. Mai inainte, acest om de afaceri nu auzise vorbindu-se niciodata despre Sfantul Sarbel, dar sfatuit de episcopul sau, a acceptat sa trimita, pe cheltuiala lui,  pe angajata sa, pentru ca sa participe, la Annaya, la procesiunea de pe 22. Ceea ce ea a si facut. Apoi, ea a venit la mine, aici la Zweribe, ca sa-mi ceara, in numele patronului ei,  sa fac ceva pentru vindecarea acestei fetite!
   Ne-am rugat impreuna cu aceasta doamna togoleza. Si, inainte de plecarea ei din Liban, i-am dat tamaie, ulei binecuvantat si un mic cordon de panza pentru micuta bolnava.
   Dupa catva timp, am aflat ca fetita era vindecata. Tatal ei, nebun de bucurie, l-a rugat pe episcopul de Togo sa ne invite acolo pe cheltuiala sa! In aceasta tara s-au produs si alte miracole atribuite Sfantului Sarbel, ianinte de sosirea noastra. O fetita de 9 ani, oarba din nastere,  si-a capatat vederea.
   Medicul nostru de familie, dr. Magid, nu a pus niciodata la indoiala aspectul miraculos al vindecarii mele. Mons. Rai, episcop de Jbeil, la inceput rezervat din prudenta, dat fiind inalta sa functie, a inteles cu timpul. Convingerea i s-a intarit cu trecerea anilor, pentru ca numeroasele rapoarte medicale au confirmat caracterul de netagaduit al vindecarii mele. De fapt, ai fost bine primit de Mons. Rai, nu-i asa? Ce ti-a spus?
   - La primul lung interviu, el mi-a vorbit numai bine despre tine din punct de vedere spiritual. Mi-a vorbit despre prudenta sa de la inceput, despre parcursul din viata sa personala. Si, ca o dovada de incredere, mi-a aratat, cu o anumita emotie cateva bucatele din firele de sutura iesite din ranile tale, dupa vindecarea ta. O parte dintre ele a fost, de altfel,  incredintata Vaticanului pentru analize. Vezi, Nouhad,  episcopul tau te sustine, altfel n-ai fi avut parte, tu si familia ta, de acea primire la Sfantul Parinte Ioan Paul II, la Vatican! Si, de fapt, chiar au fost analizate aceste fire asemanatoare parului de inger?
   - Cred ca am inteles, atunci cand Papa ne-a facut onoarea sa ne primeasca, ca fusesera analizate cu atentie si ca o parte din compozitia lor chimica nu se regasea in firele de sutura utilizate in chirurgia umana. Pe vremea aceea imi aminteasc  ca mi se prevalase sange din ranile mele deschise, pentru a fi analizat si a se constata daca este vorba intr-adevar de propriul meu sange. Eu am avut harul de a primi o viata noua. Am realizat ca aici, pe pamant,  multe lucruri sunt desarte si ca trebuie sa ne intoarcem la esential. Ceea ce este important rezida in tot ce poate sa mantuiasca sufletul nostru.
   - Am inteles mesajul tau si iti promit sa-l traduc cat mai fidel posibil. Daca ai avea un ultim cuvant, pentru a-i ilumina pe cei care au harul sa creada, sau chiar incearca sa-si puna capat zilelor, ce le-ai spune?
   - Biserica! Calea este Biserica. Caci ea este Trupul Lui Dumnezeu. Iar Isus este aceasta Cale, care duce la Lumina, la puritatea Spiritului. Caci daca oamenii nu se vor hrani cu Trupul Lui Cristos, nu vor putea sa descopere harul!
   Cu siguranta, preotii au o mare responsabilitate. Ei trebuie sa-i duca pe tineri la dorinta de a descoperi aceasta Lumina. Aceasta trece prin recitarea Rozariului. De cate ori nu mi-a amintit Sfantul Sarbel importanta Rozariului! Fiecare familie trebuie sa-l recite acasa caci, mi-a spus el: Rozariul este o arma absoluta impotriva raului si a pierzarii.
   Oamenii isi inchipuie ca eu traiesc in cea mai buna dintre lumi, pentru ca am fost vindecata. Ei nu stiu ca eu trec prin incercarile si greutatile vietii, la fel ca toata lumea. Cu mica deosebire ca, in tot locul si in fiecare clipa,  eu continui sa am incredere in El.

   Ecografia  Doppler a confirmat operatia fara chirurg!
   - marturie a doctorului Magid El Chami -
   
Nouhad El Chami
Dupa ce a primit marturia lui Nouhad El Chami, operata in mod misterios de Sfantul Sarbel,  dl. Antakli a cerut-o pe aceea a medicului.

   Dr. Magid El Chami a spus: "Nouhad El Chami avea, pe vremea aceea, in 1993, 55 de ani. A fost internata la  spitalul Saint-Martin. din Jbeil. A stat trei zile la terapie intensiva, apoi inca vreo cateva zile in spital. A fost vazuta de mai multi medici, mai ales de specialisti in artere. Primul diagnostic a fost: accident vascular cerebral cu predominanta brahofaciala stanga (AVC).
   Au examinat-o Dr. Joseph El Chami, specialist in cardiologie, si doi neurologi, unul care i-a facut ecografia, celalalt care a preconizat interventia chirurgicala. Cu privire la scanner, s-a vazut ca era in momentul acela 75% paralizie de o parte si 65% de cealalta. Medicul specialist, un neorochirurg, a propus sa se faca o arteriografie carotidiana, la spitalul Hotel-Dieu din Beirut.
   A fost dusa acolo si a urmat un tratament clasic. S-a intors la 9 ianuarie 1993 si a iesit din spital la 18 ianuarie. Starea sa nu se ameliorase. Nu se putea deplasa singura si avea nevoie de sprijin. Apoi Nouhad a relatat ca ar fi venit Sfantul Sarbel, care i-ar fi spus, in  noaptea de 22 ianuarie 1993: O sa va operez. Ceea ce a si facut. Se petrecea intr-un vis, o viziune cu Sfantul Sarbel si Sfantul  Maron.
   Incepand din 5 martie 2002, un preot, Parintele Azzi,  insarcinat cu relatiile cu Vaticanul, a propus sa se continue explorarile medicale. El a venit sa ma vada si am propus sa se faca prima ecografie carotidiana. Aceasta ecografie arata ca femeia a fost operata. Dar noi stim ca ea n-a fost niciodata operata de un chirurg!
   Am ales in mod special un specialist care nu o cunostea pe Nouhad El Chami. El vorbeste despre o endarteriectomie bilaterala care este mai bine vizualizata in coltul drept. Exista o stenoza de 60% pe placa de aterom a carotidei interne distale cu hiperplazie. Mai exista o alta stenoza, dar care este departe de endarteriectomie. Adica operatia a fost facuta si, la cativa milimetri mai departe, exista din nou hiperplazie si aterom. Dar totul se petrece ca si cum vechile ateroame ar fi fost inlaturate."

   - Cum se face ca plaga continua sa sangereze si totusi Nouhad El Chami duce, de 16 ani, o viata normala?

   - "Si astazi curge adesea sange din plaga. Va arat o fotografie. In general vinerea, sau din partea dreapta, sau din partea stanga, curge sange in cantitate mare. Am vazut si eu asta de mai multe ori. In plus, exista o cicatrice foartte larga.
   Cand sangele nu curge, se vede o cicatrice in partea carotidei stangi si a celei drepte, ca o rana veche foarte vizibila. In general, sangele curge spontan vinerea; daca nu, in anumite ocazii, in prezenta anumitor personalitati."
  

   - Si in timpul Saptamanii Sfinte?

  - "Da, si atunci."

   - Nouhad a vorbit despre niste fire de sutura, dintre care unele au fost predate Sfantului Parinte Ioan Paul II. Este adevarat?

   - "Da. Eu insumi am scos trei fire care au fost predate Episcopului Rai Bechara. In 1993, cand am auzit vorbindu-se despre miracol, m-am dus imediat la ea si am vazut taieturile de ambele parti, rani care nu sangerau, dar care supurau usor. Apoi am vazut fire de sutura de ambele parti. Un fir, in prima zi, apoi altele doua, in ziua urmatoare. Am incercat sa le scot. Erau unul de 5 cm, ca de bumbac, celalalt era de 1 cm.
   Lucrul cel mai important este ca ecografia Doppler reveleaza o  ateromatoza foarte importanta de ambele parti, sechele de endarteriectomie, ca si cum ar fi fost efectiv operata de un chirurg. Si aceasta in 2002, la noua ani dupa AVC. Este foarte important sa se vorbeasca despre aceasta si sa se insiste asupra acestui fapt, care nu s-a mai intamplat niciodata in Biserica.
   Din punct de vedere clinic, pot rezuma astfel starea sa: un accident vascular cerebral pe punctul de a fi ameliorat. Dupa un vis pe care Nouhad El Chami il relateaza, Sfantul Sarbel a anuntat ca o va opera.
   Se vad sechelele unei operatii: o plaga care sangereaza si supureaza. Apoi se amelioreaza, lasand o cicatrice. Ecografiile Doppler arata ca totul s-a petrecut ca si cum ar fi fost practicata o endarteriectomie in interiorul arterei carotidiene, ale carei sechele le releva medicina. Aceasta femeie traieste astazi normal, si in data de 22 a fiecarei luni, din 1993,  mii de oameni vin sa se roage cu ea si langa ea.
   Cand Sfantul Hardini, Sfanta Rafka si Sfantul Sarbel, marii nostri sfinti libanezi, fac minuni, nu sunt elemente vizibile. Nu exista operatie. Au fost vindecate tumori, dar fara operatie. Sfanta Rafka este cunoscuta pentru aceasta. Ea face miracole, dar fara operatie vizibila. Tumoarea dispare. Eu personal nu auzisem inca niciodata vorbindu-se de vreo operatie chirurgicala. Or, potrivit ecografiei Doppler, a avut, intr-adevar, loc o operatie."

   Finetea unui fir de par de inger

Mons. Bechara Rai - episcop de Jbeil
Dupa marturia lui Nouhad El Chami, operata "miraculos" de Sfantul Sarbel, dupa marturia medicului ei, iata o noua convorbire cu episcopul locului, Mons. Bechara Rai, episcop de Jbeil, auxiliar al Patriarhului Nasrallah Pierre Sfeir.


   La 3 februarie 2009, zi cu o ploaie torentiala, eram asteptat de Mons. Bechara Rai, la Arhiepiscopia Maronita din Amchit.
   Venisem sa-i cerem permisiunea de a ne fi puse la dispozitie certificatele si dosarul medical al lui Nouhad El Chami, pentru a completa reportajul nostru pentru revista  Stella Maris.
   Mons. Rai ne-a spus: "Am sa va arat ce am pregatit pentru dumneavoastra!"
   Din sertarul biroului sau a scos o cutiuta alba, plata, captusita cu hartie matasoasa. Din ea a scos, cu varful cutitului de taiat hartie, doua fire foarte fine, pe care le-a asezat pe maneca sutanei sale negre, pentru a putea fi observate mai bine.
   "Sunt firele de sutura pe care doctorul Magid El Chami le-a scos din cele doua plagi ale lui Nouhad El Chami, dupa vindecarea sa miraculoasa. Am pastrat aceste doua bucatele, restul a fost incredintat Vaticanului in timpul vizitei pe carer a facut-o acolo Nouhad."
   Ne-am uitat cu emotie la aceste doua fire albe asezate pe maneca neagra. Contrastul scotea si mai mult in evidenta existenta lor: finetea unui fir de par de inger. Evident ca Mons. Rai nu stie ce foloseste Sfantul Sarbel. Dar stie ca in Orient, haruri ca acestea exista multe.
   Poporul Lui Dumnezeu, indiferent ca apartine ierarhiei sau turmei credinciosilor, nu intemeiaza totul, ca in Occident, pe dovezi si iar pe dovezi. Numerosi sunt crestinii din  Orient care au crezut fara sa fi vazut niciodata! Si poate in aceasta consta taina originara a acestei credinte viscerale si de nezdruncinat in Dumnezeul Iubirii si intr-un Dumnezeu Atotputernic, capabil sa faca minuni, cand vrea, unde vrea si in  masura in care aceasta poate ajuta la sfintirea persoanei respective.

Jean Claude Antakli ("Stella Maris" nr: 450, 451, 452, 454, 468 - "Regina Pacis" nr.257)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu