marți, 17 septembrie 2013

VIATA INTERIOARA




   1) Viata interioara este o viata de reculegere si tacere.
   2) Pentru a duce o viata interioara este necesar sa ne impotrivim firii noastre care ne predispune la curiozitate fara rost, la palavrageala, la risipa.
   Exista suflete care nu se afla niciodata "acasa", risipindu-se mereu in lumea din afara.
   In afara de palavrageala limbii, exista palavrageala mintii, "limbutia interioara a gandurilor"; preocupari usuratice,  noutati adunate de ici si colo, visari ale unei imaginatii demente. Aceasta risipeste la fel ca si cealalta.
   3) "Vai de cei care nu au cunoscut tacerea!" Un suflet risipit este, in mod necesar, un suflet superficial, care nu reflecteaza, care nu aprofundeaza nimic. Ori, comorile vietii - ca si ale pamantului,  trebuie cautate la adancime. Un suflet risipit este intotdeauna un suflet gol. Abia incoltite, gandurile si sentimentele se evapora. Nimic nu se coace pentru ca nimic nu-i statornic.
   4) Sufletul se desteapta si infloreste in umbra reculegerii si a tacerii. Exista o virtute a tacerii pe care n-o cunosc decat aceia care stiu sa taca.
   5) Cei mai multi oameni nu cunosc aceasta virtute a tacerii. Altii o presupun dar nu vor s-o incerce. Se tem sa se afle fata in fata cu ei insisi si cu scopul ultim al vietii lor. Si pentru ca tacerea i-ar face sa auda adevaruri de care se tem, ei cauta in zgomot si in "distractie", o siguranta falsa. Dar acesta nu e decat un remediu trecator.
   6) Trebuie sa ai curajul sa infrunti adevarul, oricare ar fi el. Ori, omul nu-si cunoaste adevarata fire decat cu conditia de a trai adancit in sine insusi. Numai datorita tacerii si cugetarii se deschid ochii asupra propriei mizerii; el isi da seama cat de mic e locul pe care-l ocupa in lume, cat de marginita este stiinta lui care nu rezolva nici una din problemele puse de viata, cat de scurta e existenta sa.
   De asemenea, numai datorita tacerii se aud glasurile profunde ale firii, indeosebi acela care impune activitatii o regula ideala, superioara instinctului si dorintei, si care se cheama constiinta.
   7) Sa iubim tacerea. Sa indragim clipele pe care le petrecem departe de zgomotul si agitatia lumii. Ele pot sa para austere, dar sunt rodnice. Punandu-ne in situatia de a privi viata de sus, ele dau seninatate sufletului nostru. Marginindu-ne doar la atat, nu vom cunoaste decat o seninatate trista, lipsita de bucurie. Viata interioara trebuie sa ne duca mai departe.

   Viata de credinta
   1) Viata interioara face mai mult decat sa ne smulga din zbuciumul lumii, ne invata sa ne cunoaste pe noi insine. Daca ne dedicam ei cu toata sinceritatea, daca, pentru a afla lumina la prejudecatile noastre, ne purificam atat de orgoliu care orbeste, cat si de senzualitatea care indobitoceste, viata interioara ne va pune pe calea unei cautari, cu mult mai pretioasa decat cea dintai.
   2) Coborandu-ne privirea pana in adancul nostru, vom observa ca nu suntem singuri; ca cineva locuieste in noi; ca cineva este acolo, prezent si viu in adancul sufletului nostru: "In mijlocul vostru sta Acela pe care voi nu-l stiti."
   3) Invatatura Sfintei Biserici ne ajuta sa ne facem o idee despre acest oaspete misterios al sufletului nostru. Credinta noastra crestina ne spune ca avem de-a face cu cineva foarte mare si foarte bun; ca suntem in fata Maiestatii celei mai inalte Iubiri, celei mai tandre din cate sunt pe lume, si ca acestei Maiestati si acestei Iubiri i se potriveste o singura denumire care rezuma tot: "Dumnezeul meu!"
   4) Pentru acela care a realizat-o, aceasta intalnire misterioasa si solemna cu Dumnezeu devine evenimentul culminant al vietii, eveniment atat de important, incat celelalte evenimente, chiar si cele mai considerabile, par neinsemnate in comparatie cu aceasta.
   Paul Claudel, vorbind despre lumina cu care a fost favorizat in ziua de Craciun 1886, la Notre Dame din Paris, ne spune:  "Atunci a avut loc evenimentul care a predominat intreaga mea viata. Intr-o clipa inima mea a fost atinsa si am crezut. Am crezut cu o astfel de putere de adeziune, cu o astfel de inaltare a intregii mele fiinte, cu o convingere atat de puternica, cu o astfel de certitudine care nu lasa nici un fel de indoiala, si de atunci nici o carte, nici un argument, nici un pericol al unei vieti agitate nu mi-au putut zdruncina credinta, nici s-o atinga, la drept vorbind."
   Fara a fi obiectul unui asemenea har extraordinar, orice suflet initiat in practica vietii interioare poate face o experienta asemanatoare.
   Mgr.d'Hulst spunea: "Cand vrem sa-L gasim pe Dumnezeu, trebuie sa privim, sa ascultam, sa ne rugam, sa iubim in adancul sufletului nostru. Atunci, exista un moment, iute ca fulgerul si la fel de luminos ca si el, in care Il vezi, in care Il simti, in care te daruiesti si esti sigur ca ai dreptate daruindu-i-te. Cateva strafulgerari de foc ca acelea, sunt de ajuns pentru a decide o viata."

   Viata de rugaciune
   1) Prin rugaciune se deprinde credinta si se reinnoieste experienta divina. Viata interioara este o viata de rugaciune.
   2) Rugaciunea nu este niciodata un act banal. Este indeletnicirea cea mai inalta data omului (sa i se consacre) aici, pe pamant.
   "Nu exista cu adevarat ora mai frumoasa decat aceea in care ne rugam."
   Intr-adevar, putem aplica rugaciunii definitia care a fost  data evlaviei: "O incercare de legatura, afectuoasa si vibranta, cu Misterul, dar presupunand ca aceasta incercare  reuseste intotdeauna si ca Misterul cu care ne impartasim prin rugaciune nu e un necunoscut intunecat, ci o fiinta vie si personala.
   3) De fapt, a te ruga, mai intai de toate, inseamna a te reculege in Dumnezeu, inseamna a te retrage in sanctuarul interior al carui tacere e plina de Dumnezeu. Orice rugaciune trebuie sa inceapa printr-un act de credinta in prezenta divina.
   4) Dupa aceea, sa te intretii cu Dumnezeu.
   Pentru a alimenta aceasta convorbire, sufletele care nu sunt obisnuite cu viata interioara, se servesc de formule gata facute, ca acelea de care face uz cultul public, formule care trecand repede printre buze, nu produc in suflet decat emotii superficiale si trecatoare.
   Sufletul interiorizat nu se preocupa de formule lungi. El stie din experienta ca, cu cat formula e mai scurta, cu atat poate fi mai intensa atentia ce i se da. Pentru el, dupa punerea in prezenta Lui Dumnezeu, rugaciunea inseamna concentrarea atentiei, cu toata taria,  asupra unui adevar de credinta.
   Ideea, astfel pusa in lumina, ia un contur extraordinar. Pe masura ce ideea ilumineaza si straluceste, inima se incalzeste si se curata: "Dumnezeul meu si Totul meu", repeta Sfantul Francisc.
   Si vointa, inflacarata de inima, devine capabila de hotarari mai generoase.
   5) Dar cuvintele si insesi ideile pe care le reprezinta aceste cuvinte, nu sunt aici decat accesorii. Esentialul este intalnirea care se produce intre Dumnezeu si sufletul care se roaga; e intrevederea in cursul careia sufletul spune Lui Dumnezeu mult mai multe lucruri decat contine o sarmana formula de care se serveste, in timp ce Dumnezeu face ca sufletul sa auda un raspuns care nu se poate traduce in limbaj omenesc: "Il privesc si ma priveste", zicea, in limbajul sau naiv, taranul pe care parohul din Ars il gasea in fiecare zi in biserica sa, nemiscat, in picioare, cu ochii tinta asupra tabernacolului, absorbit intr-o tainica adoratie.
   6) Fara indoiala, rugaciunea nu ne da totdeauna sentimentul prezentei divine. Se poate ca inima noastra sa ramana stearpa si rece, cu toata bunavointa noastra. In acest caz, trebuie sa stim astepta cu umilinta si rabdare la usa templului, pana cand va binevoi Dumnezeu sa ne lase sa intram. Dar sa fim convinsi ca timpul petrecut batand la usa, nu e timp pierdut; efortul este totdeauna meritoriu si roditor, chiar si atunci cand pare sterp.

   Viata de unire
   1) Viata interioara nu se opreste la o contemplare platonica a obiectului propus de credinta. Tocmai pentru ca  Fiinta pe care credinta a facut-o s-o intrevada, i-a aparut cu o bunatate infinita, sufletul credincios aspira sa o posede si sa fie posedat de ea. Viata interioara are drept urmare "un efort al fiintei trecatoare care suntem noi, pentru a participa la ceea ce este vesnic si neschimbator". Ea se desavarseste si se implineste in Unire si in Iubire.
   2) Dar pe cel care e la inceputul vietii spirituale, fara pic de experienta, il face sa-si dea seama ca unirea visata nu se poate realiza in conditiile in care l-a pus natura. Intre sufletul inca nedesavarsit si Dumnezeu, se ridica un obstacol de netrecut: egoismul de care se izbeste bunavointa sa. Acest bolovan ce-i bareaza calea nu poate fi sfaramat cu o singura lovitura. Va trebui sa fie macinat putin  cate putin, printr-o truda lunga si plina de rabdare.
   3) Cu alte cuvinte si pentru a vorbi fara figuri,  sufletul care vrea sa se uneasca cu Dumnezeu, trebuie sa inceapa prin a lupta impotriva propriilor defecte, care nu sunt decat forme variate ale egoismului cu care ne nastem toti.
   Aceasta lupta se duce practicand virtuti aspre, care sunt mortificarea si abnegatia.
   4) Dar acesta nu-i decat aspectul negativ al muncii interioare. In acelasi timp, in care se debaraseaza de defectele sale, sufletul dobandeste virtutile contrare; in acelasi timp, in care tinde sa micsoreze locul pe care-l detine egoismul in viata sa, el progreseaza si se desavarseste. Astfel se contureaza unirea cu Iubirea Divina.
   Si, pe masura ce se desavarseste aceasta transformare interioara, in locul framantarilor si luptelor de la inceput, urmeaza linistea si seninatatea, astfel incat opera purificarii si iubirii se continua intr-o pace fara griji.
   
                                                            sursa:  E.Macker - "Meditatii pentru viata interioara" 

4 comentarii:

  1. Laudat sa fie Isus si Maria!
    Draga mea Daniela,te imbratisez mult...ma bucur enorm ca ai putut
    rasspunde eram un pic speriata ca intradevar ceva se intampla si no sa mai putem vorbi macar aici...am rugat-o pe Mary sa-ti scrie pe YAHOO
    si sa-ti ceara nr de telefon sa -ti fac o surpriza sunandu-te pe neasteptate...dar aca a trecut vara si nu s-a putut,...stiu ca Totul este cu un scop probil rabdarea si incercarea ..
    Eu sunt tot la Londra,spre sfarsitul lunii Octombrie cred ca o sa plec cu sotul in Romania...si daca Tatal Ceresc va dori voi fi pe munte la inceputul lui Noiembrie,totul este in mana Sa Sfanta eu imi doresc enorm cu o iubire Imensa de mare vreau sa stau acolo sa simnt domnirea pacii si a linistii,sa-mi umplu inima mea cu multe haruri si daruri rugandu-ma ne-ncetat,sa ma incarc cu tot ce va voi Domnul.
    Daca tu indraznesti sa-ti scrii aici nr de telefon intr_un mesaj si dupa aia poti sa-l stergi...eu te-as suna cu cel mai mare drag o de aici o cand sunt in Romania.
    Ce pot sa-ti mai zic draga mea draga decat ca iti doresc sa fii
    in Har si Pace!
    Multumesc Tatalui Ceresc pentru tot ce n-ea pregatit pana in momentul de fata,multumesc pentru ce va dori sa ne pregateasca!
    Multumesc ,Mamei noastre dragi , ca ne iubeste atat de mult desii
    nu meritam,nu meritam dar Ea ca o Maica dulce,tandra,blanda mereu este cu noi prezenta.
    Te imbratisez cu mult drag ,te pun in Bratele Sfinte ale Fecioarei Maria sa te duca catre Inima Fiului ei Isus,pe tine si pe toti cei dragi ai tai !
    Laudat in veci de veci sa fie Isus si Maria !

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea Silvia, eu iti raspund uneori si cu intarziere fiindca (desi acestea ar trebui sa fie activitati secundare) am o multime de treburi, mai ales acum, toamna. Lucrez mult pe afara, cu conservarea pentru iarna a ceea ce Dumnezeu mi-a dat in gradina. Am avut fructe si legume din belsug si m-am ocupat de conservarea lor.
    Cand o sa intru in iarna si o sa incetez activitatile pe afara, sper - cu ajutorul Domnului si a Sfintei Fecioare - ca voi reusi sa scriu mai des si postari, pentru ca in ultimul timp le-am mai rarit...

    Te imbratisez si eu cu mult drag si te las in bratele Lui Isus si a Mariei - acolo unde deja tu esti si - cu convingere spun, din cat te cunosc - vei ramane acolo pentru vesnicie!

    Laudat sa fie Isus si Maria!

    RăspundețiȘtergere
  3. Laudat sa fie Isus si Maria !
    Multumesc lui Dumnezeu ca putem lua legatura cumva mai bine.eu deja ti-am cerut pe yahoo
    te rog scriemi acolo nr tau de telefon
    ,nu stiu din ce cauza eu acasa la mine nu am yahoo,,,numai la fica mea ,dar o sa caut mereu sa vad raspunsul tau.
    copilul nu are pagina de fezbook?
    sau scaip..
    Te las in bratele Maicii noastre Sfinte,sa te duca catre INima lui Isus!
    Te imbratisez cu drag !
    LAUDAT FIE ISUS SI MARIA !
    mihai.lata30@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga bunelule Fiodor te rog raspundemi nici o data nu tem vazut si macar vreau sa vad daca esti acolo sus sa le fac o bucurie bunicii si copiiloor tai si ca sa poata sa comunicati asa si vreau ca sa mi raspunzi eu ma numec Madalina si te iubesc chear si acolo sus si creu sa vorbesc cu tine

    RăspundețiȘtergere