TACEREA CA LIPSA DE CURIOZITATE SI NON-VIOLENTA

Cine stie sa taca despre altii in intimitatea sufletului sau, mai invata si o altfel de tacere: aceea prin care face sa taca "curiozitatea" din sine.
   Cand cineva a facut o fapta discutabila, discutia asupra ei trebuie sa se limiteze cu buna credinta numai la interpretarea data de cel care a comis-o. Interpretarile personale si presupunerile duc la cresterea tensiunilor, adancirea disensiunilor si punerea in joc a armoniei si comuniunii, fiindca acestea - interpretarile personale si presupunerile -  duc la instrumentalizarea aproapelui.
   Tacerea, pentru a invinge curiozitatea,  este o disciplina delicata a sufletului, a interiorului intim, deoarece nu numai ca nu ne este ingaduit sa vorbim de rau sau inutil despre altii, ba chiar nici macar nu trebuie ca, din cauza curiozitatii proprii, sa-i faci curiosi pe altii prin interpretari personale sau presupuneri si banuieli.
   Exista si va exista mereu adanc inradacinata in noi tendinta de a vedea in altii numai partile negative, de a descoperi mereu ceea ce este in defavoarea altora, de a le sublinia defectele si lipsurile, cu atat mai mult daca ne aflam in fata unor delicte grave.

 

 Prin a-i sti pe altii in culpa, de atatea ori putem ajunge de-a dreptul la o satisfactie personala, deoarece ne inchipuim ca vinovatia altora ne va scoate mai mult in evidenta "nevinovatia" proprie si astfel vom aparea "mai buni" in ochii altora. Aceasta este mandria fariseului din parabola evanghelica, care isi da importanta ca nu este "ca alti oameni: talhari, nedrepti, adulteri" (Lc.18,11).
 Ispita subtila, dar eficace, este si in noi.  De aici provine curiozitatea cu care de atatea ori vrem "sa stim" ceva despre altii, si stim sa sustragem din cele aflate, cu multa abilitate,  acele lucruri care satisfac o tendinta a noastra lipsita de generozitate.
   A face sa taca curiozitatea, constituie una dintre cele mai frumoase si pretioase victorii ale tacerii, fiindca si aceasta este o "iubire" deosebit de delicata.
   Isus refuza sa dea satisfactie curiosilor care vor sa-si satisfaca doar un instinct natural: refuza sa dea "semn din Cer" , refuza sa-i raspunda hedonistului Irod, refuza sa se coboare de pe cruce la cererea talharului din stanga Sa si a dusmanilor de sub cruce.
   In al doilea rand, a tacea despre altii constituie si un mijloc de a ne dezintoxica de "violenta", o nota atat de trista a zilelor noastre, caracteristica sumbra a societatii umane.
   Unul dintre efectele - si chiar dintre cele mai grave - ale violentei care se desfasoara in jurul nostru este acela de a ne face sa ingeram noi insine microbul ei.
   Violenta are un microb cu un efect care actioneaza atat de profund in noi, incat nici nu ne dam seama ca ar fi un defect, ne "gasim" astfel intr-o stare de violenta pe care o manifestam, mai presus de toate, in gandire, in judecata, in vorbe, in gesturi...
   In fata atator situatii si cazuri in care predomina violenta, primul nostru cuvant interior este tocmai acea trasatura a unei judecati severe prin care ne expunem in mod instinctiv atitudinea noastra de "violenta". "Starpiti violenta!", se aude deseori.  Dar cum?
   Primul cuvant interior nu este intelegerea, nu este indulgenta, este riposta violenta. Indata ce aceasta atitudine este insusita in mod constient prin judecata si argumentare, ne manifestam violenta prin cuvinte, devenind automat agresivi.
   Riposta prompta prin ironie este forma violenta de raspuns a acelora care se cred inteligenti.
   Atenienii din Areopag ii spun lui Paul, care le vorbise despre Inviere,  ca il vor asculta alta data, ca acum, de  atata invatatura si-a cam pirdut capul... Riposta prompta prin insulta este forma violenta a celor semidocti.
   Fariseii, carturarii si arhiereii il invinuiesc pe Isus ca-i scoate pe diavoli cu Belzebul - capetenia diavolilor -, fiindca-i dojenise ca gresesc, deoarece nu cunosc scripturile... Riposta prompta prin lovire este forma violenta de raspuns a acelor mandri si abrutizati.
   Sluga il loveste pe Isus in fata, la judecata tinuta de Anna, zicand: "Asa raspunzi tu arhiereului?" Sluga mandra crede ca stie mai bine decat Invatatorul, cum trebuie tratata autoritatea. Sluga mandra si bruta se impune cu pumnul si palma... Dictatura este forma de violenta dusa pana la paroxism a celor ignoranti, drogati fizic sai indoctrinati psihic prin surogate ale adevarului, binelui si frumosului...
 Iata, in acest caz, marele remediu preventiv, fiindca este mai usor sa previi boala decat sa o tratezi. Este "tacerea" prin care nu vorbim despre aproapele nici cu noi insine, in forul nostru secret de a judeca si de a gandi, si nici de a ne adresa altora prin cuvinte sau gesturi... Numai procedand astfel, nu alimentam violenta. De fapt, violenta trebuie eliminata in primul rand in intimitatea sufletului nostru. Trebuie s-o elimin din mine, atunci va fi inlaturata din societate si din lume, fiindca nu o voi mai alimenta cu aportul violentei mele.
   Invatatura este conforma cu Scriptura: "Daca te loveste cineva peste un obraz, ofera-l si pe celalalt". "Celui ce te da in judecata ca sa-ti ia tunica, lasa-i si mantaua". "Daca te sileste cineva la drum de o mila, fa cu el doua", spune Isus (Mt 539-41).
   La ultima Cina,  Isus a spus ucenicilor Sai sa vanda haina daca n-au bani, si sa-si cumpere o sabie. Oare pentru a alimenta violenta? Unul dintre ucenici ii spune ca deja au doua sabii. Isus ii spune: "Ajunge" (Lc 22,36 si 38). Era de ajuns si una, de care se va folosi unul dintre ei, Petru, in gradina Maslinilor, pentru a taia urechea slugii venite sa-L aresteze pe Isus. "Sabia" va scoate in evidenta mai pregnant ca Isus a imbratisat "Crucea" de bunavoie, de aceea  vindeca urechea slugii si da ucenicilor posibilitatea de a invata ce atitudine trebuie sa ia in fata violentei: "Cine scoate sabia, de sabie va pieri" (Mt 26,52). 
   Cine foloseste limba impotriva aproapelui sau, de limba va pieri, auzind: "Plecati, blestematilor, in focul cel vesnic!"

                                            sursa: "TACEREA - atribut divin -"   de  Pr. Anton Danca