Philippe Madre, diacon permanent in "Comunitatea Fericirilor", exercita un minister de vindecare. Din acest motiv el l-a cunoscut indeaproape pe Parintele Emiliano Tardif. Ei s-au rugat impreuna si, in mai multe randuri, au facut schimb de pareri cu privire la aceasta carisma care este, adeseori, gresit inteleasa de credinciosi.
Intr-o zi, marturisea Emiliano Tardif, predicam la Lourdes si erau multi bolnavi in scaune rulante. Inaintea ceremoniei le-am cerut responsabililor: "va rog sa-i dezlegati pe acesti bolnavi." Ei erau atat de bine incinsi cu centuri, incat nici chiar un urias nu s-ar fi putut ridica din scaunul sau. Si le-am spus: "Unde este credinta voastra? De ce-i legati pe bolnavi cand cereti Domnului sa-i faca sa se ridice?"
Atunci ei au acceptat sa-si dezlege bolnavii si iata ca o doamna s-a ridicat din scaunul rulant si a inceput sa umble. Dupa ceremonie, un jurnalist m-a intrebat:
- "Parinte, cum se face ca aceasta doamna care era intr-un scaun rulant, a putut sa se ridice si sa umble, in timp ce vecina ei, pe care o cunosc foarte bine, si care are o mare credinta, nu s-a ridicat? Cum puteti explica aceasta?" Iar eu i-am raspuns:
- "Aceasta este prima intrebare pe care i-o voi pune Domnului cand voi ajunge in Cer, iar dupa aceea iti voi putea raspunde!"
Draga Emiliano, Il vezi acum pe Domnul tau, pe Care iti placea atat de mult sa-L contempli... si sa faci sa fie contemplat in Euharistie. Acest Dumnezeu al Vietii, care te iubeste si de a Carui speranta straluceai, a venit sa te caute si sa te ia la El, marti, 8 iunie 1999, la sfarsitul unei reculegeri sacerdotale pe care o conduceai la Cordoba (Argentina).
Parintele Tardif Ii pune in prezent aceasta intrebare Domnului... si fara indoiala ca se bucura de raspuns!
Noutatea a facut repede inconjurul planetei si peste tot surprindere, surprindere indurerata, caci... nu ne asteptam! Erai inca asteptat, peste tot in lume, de multimi de oameni care aveau incredere in autenticitatea si puterea rugaciunilot tale. Dar la ce ar folosi sa ne lamentam si sa nu lasam sa debordeze aceasta prima si legitima pornire spre tristete intr-un elan de rugaciune de multumire pentru tot ceea ce ne-a dat prin tine Isus, al Carui umil instrument ai fost.
"Sunt fericit sa-mi pun sanatatea, pe care Isus mi-a redat-o in iulie 1973, in slujba evanghelizarii! Pretutindeni in lume Domnul isi manifesta Gloria Sa, prin semne si minuni care amintesc lumii de azi ca Isus este Viu in Biserica Sa si ca are aceeasi putere si aceeasi bunatate pentru toti cei care I se roaga"
Emiliano Tardif
______________
Ce ne-ai spune?
______________
Ce ne-ai spune in fata acestei confuzii care poate cuprinde inimile acelora care sufera de "absenta" ta, si care s-ar grabi sa vina sa se roage cu tine si sa se expuna, astfel, Milostivirii Lui Cristos Inviat?
Te-ai uita la noi cu privirea ta compatimitoare, cu surasul tau de om cumsecade si cu ochii tai stralucind de umor si ne-ai incuraja spunand, ca in marturia amintita mai sus: "Unde este credinta voastra?"...nu uitati ca Isus a facut din mine un martor, si numai un martor."
________________________
"Isus este Cel care vindeca"
________________________
Emiliano suferea adeseori din cauza faptului ca era considerat taumaturg, sau "un sfant care are puterea sa faca minuni." Mai peiorativ, se intampla sa fie tratat de anumite medii ca magician, ca vindecator, ba chiar ca manipulator al multimilor sau guru. Emiliano suferea nu din cauza ca era judecat in mod gresit, ci pentru ca puterea Iubirii Lui Isus nu era recunoscuta cum se cuvenea in ministerul de predicare si de vindecare pe care el il indeplinea neobosit. El avea, totusi, o constiinta simpla si, in acelasi timp, vie, asupra misiunii care ii era incredintata de Duhul Sfant, precum si asupra darurilor carismatice care-i fusesera conferite pentru slujirea acestei misiuni. Stia, cu siguranta, ca Isus il alesese, dar in nici un caz pentru a "juca rolul Lui Isus care vindeca" in lumea noastra moderna. Stia ca totul este darul Iubirii Lui Dumnezeu si ca el, Emiliano, nu era decat un instrument in mainile divine si un martor al Iubirii Lui Cristos. De aceea este importanta pentru noi o alta marturie a lui Emiliano:
"Predicam in sanctuarul de la Maastricht din Olanda, si am primit un cuvant de cunoastere pe care l-am spus cu glas tare: " In adunare este o persoana care sufera de surditate; ea poarta aparat auricular in care aude mult zgomot. Sa-ti scoti aparatul: Domnul te-a vindecat!... O calugarita destul de varstnica s-a apropiat incet, cu lacrimi in ochi, cu aparatul auricular in mana. La microfon a povestit ca suferea de surditate si ca, fara aparat, nu intelegea nimic. Ori, in timpul rugaciunii a inceput sa auda un mare zgomot in aparat. S-a intrebat daca nu cumva acesta s-a defectat si iata ca, scotandu-l, si-a dat seama ca era vindecata si-I multumeste Domnului pentru aceasta.
Dar, faptul cel mai surprinzator a fost ca, in timpul marturiei sale, o alta calugarita care semana cu ea ca doua picaturi de apa, a venit sa anunte ca si ea era vindecata de surditate si isi aducea aparatul auricular ca semn al vindecarii sale. Erau gemene si calugarite in aceeasi congregatie! Ele fusesera vindecate in acelasi timp! Iar putin mai tarziu, un medic, pe deasupra si jurnalist, mi-a cerut o explicatie asupra acestei duble vindecari. I-am raspuns:
- "Intrebati-L pe Isus. El le-a vindecat, nu eu. Daca vreti sa stiti ce s-a intamplat, incepeti sa va rugati si cereti-I Lui Isus sa va explice cum le-a vindecat pe gemene in acelasi timp!"
"De aceea va zic: Toate cate le cereti rugandu-va, sa credeti ca le-ati si primit si le veti avea." ( Mc 11,24)
_______________
Repere biografice
_______________
Parintele Emiliano Tardif s-a nascut la 6 iunie 1928 la Saint-Zacharie, Beauce in Quebec, Canada, intr-o familie cu 12 copii. La 21 de ani el a intrat in randurile "Misionarilor Preasfintei Inimi" din Quebec si a fost ordonat preot, in 1955. In septembrie 1956 a fost trimis in Republica Dominicana.
A fost mai intai profesor la Seminarul Misionarilor Preasfintei Inimi; apoi director al unei reviste pentru familii, "L'Ami du foyer", timp de 10 ani. Apoi a fost numit superior al congregatiei sale in Republica Dominicana, apoi Provincial pana in 1973. La aceasta data el s-a imbolnavit de tuberculoza pulmonara. A trebuit sa se intoarca imediat in Canada pentru a fi interna in spital la Quebec. Medicii considerau ca are nevoie de un an de tratament inainte de a putea parasi spitalul.
In momentul acela el a primit vizita a cinci membri ai unui grup de rugaciune carismatica. "Ei s-au rugat pentru mine in salonul meu de spital, iar Domnul m-a vindecat prin ei in trei sau patru zile. Am parasit spitalul perfect sanatos, fapt pentru care ma bucur inca si azi!"
Dupa aceasta el a inceput sa studieze Reinnoirea Carismatica Catolica si a luat parte la reculegeri si conferinte pentru a cunoaste mai bine aceste noi Rusalii pe care Domnul le acorda Bisericii Sale astazi.
In noiembrie 1973 Domnul i-a daruit o carisma de vindecare care, dupa cum ne spune el: "s-a dezvoltat progresiv si a fost pentru mine un minunat instrument al Domnului pentru a insoti munca mea de evanghelizare."
In 1974 s-a intors in Republica Dominicana unde a inceput sa lucreze la Reinnoirea Carismatica Catolica. De atunci, Parintele Emiliano n-a incetat sa se daruiasca pe toate continentele, in slujba evanghelizarii, adunand, la fiecare dintre zilele sale de rugaciune, mii de persoane care, prin el, Il "vedeau" pe Isus lucrand.
El s-a dedicat in mod special, slijirii fratilor sai preoti pe care-i voia confirmati in harul lor preotesc.
Este imposibil sa se contabilizeze vindecarile operate de Isus prin ministerul Parintelui Tardif; ceea ce putem retine despre el, este marea sa iubire pentru Dumnezeu si pentru oameni.
A murit in urma unei crize cardiace marti, 8 iunie 19999, la sfarsitul unei reculegeri sacerdotale pe care o conducea in Cordoba (Argentina).
Republica Dominicana a decretat in amintirea sa, o zi de doliu national.
" Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: isi vor pune mainile peste bolnavi, iar acestia se vor face sanatosi." (Mc 16,18)
______________
Prima vindecare
______________
"Era la sase luni dupa propria mea vindecare, in 18 noiembrie 1973. Un om care suferea cumplit de artroza si care mergea cu carje, mi-a cerut sa ma rog pentru el. Am facut-o, asa cum ma rugasem deja si pentru altii. Dar, in timpul rugaciunii, am vazut ca i se facuse foarte cald; era un fenomen pe care nu-l cunosteam bine. Cand s-a ridicat era foarte impresionat, avea lacrimi in ochi si a inceput sa mearga fara ajutorul bastoanelor. Era intr-adevar o vindecare, primita in timpul rugaciunii, care m-a surprins total. De atunci, el n-a mai avut niciodata nevoie de carje. Domnul l-a vindecat rapid de artroza, iar eu am inteles aceasta ca pe o invitatie de a continua sa ma rog pentru bolnavi."
__________________________
"Unde este credinta voastra?"
__________________________
Cred, la fel ca multi altii, fara indoiala, ca l-am cunoscut bine pe Parintele Tardif, pentru ca ne placea sa ne intalnim destul de des pentru a evoca ministerul de predicare si de vindecare, si evolutia sa in Reinnoirea Carismatica internationala, pentru a ne ruga impreuna, in intimitate, sau pentru bolnavi - in timpul unor mari adunari, sau pentru momente - neprevazute - mai "aventuroase", ca in ziua aceea cand am fost arestati in fosta Iugoslavie, langa Medjugorje, in 1982, unde predicam la prima reculegere locala de vindecare. Multimile venisera in masa chiar din a doua zi, iar in a treia am fost arestati de militie sub surprinzatoarea acuzatie ca "daca legea acestei tari accepta ca cineva sa se roage pentru bolnavi, ea nu autorizeaza sa se faca vindecari!"
Mai ales in decursul acestei arestari, inainte de expulzarea noastra din tara, l-am descoperit mai mult pe Emiliano. El stia sa-i asculte pe semenii sai, ramanea linistit in orice imprejurare, chiar si in cea mai ingrijoratoare. Era impresionanta increderea sa in Dumnezeu si stia sa se foloseasca de simtul umorului pentru a face binele. Stia ce inseamna rugaciunea... si, de asemenea, adoratia euharistica. Ceea ce considera ca "suport al ministerului sau de vindecare", adica Euharistia si contemplatia, le traia mai intai el insusi, in mod permanent. Parca-l aud si acum spunandu-mi:
"In ce ma priveste, imi place mult sa unesc ministerul de vindecare, cu Euharistia, mai ales pentru a-i invita pe oameni sa-si centreze privirea asupra Lui Isus. El este Cel care elibereaza, care iarta, care vindeca. Tocmai in aceasta contemplare a Sfantului Sacrament pot oamenii sa creasca in credinta de care au nevoie. Aceasta prezenta vie a Lui Isus in Euharistie este intr-adevar un har de care noi trebuie sa profitam."
Ceea ce bucura inima lui Emiliano nu era atat faptul ca Domnul facea vindecari in timpul predicarii sale sau al ministerului sau de vindecare, chiar si numai pentru Gloria Lui Dumnezeu, ci mai ales ca oamenii putusera sa faca un pas inainte intr-o credinta mai profunda in iubirea divina manifestata in Isus Cristos.
___________________
Carisme sau distractii?
___________________
In cadrul ministerului de vindecare pe care i-l incredintase Domnul, Emiliano primise carisma cunoasterii imediate, aceasta perceptie inspirata, clara si subita a ceea ce Duhul Sfant era pe cale sa opereze intr-una sau mai multe persoane precise, care se recunosteau si puteau astfel sa se deschida la Harul Lui Dumnezeu. Caci cuvantul de cunoastere face sa se mareasca credinta la subiectul care beneficiaza de el, si in toata adunarea.
Noi am fost impresionati cu totii de cuvintele carismatice ale lui Emiliano Tardif, si stim, pe de alta parte, ca ele pot ocaziona multe critici, neintelegere si scepticism, care comporta marele pericol de a "inabusi actiunea Duhului Sfant" intr-o adunare de rugaciune. Dar exercitarea carismelor sale, impotriva dificultatilor intampinate frecvent, constituia pentru Parintele Tardif o scoala a simplitatii si docilitatii la Duhul Sfant pe care nu inceta
s-o urmeze. Cu obisnuitul sau simt al umorului imi spunea ca era modul lui de a avea distractii in rugaciune...
Distractii, la acest rugator carismatic, existau, fara indoiala! Dar a exprima in acesti termeni "modul in care el traia aceasta carisma" abia daca voala aceasta stare interioara de incredere in Dumnezeu si de abandonare la Duhul Sfant care-i permitea sa primeasca cu simplitate ( ceea ce le este atat de greu carismaticilor!) harurile Lui Dumnezeu, in rugaciune.
Chiar inceputurile acestei carisme in istoria Parintelui Tardif reflecta aceasta simpltate pe care ne este atat de dificil s-o sesizam si care permite - numai ea - harului Lui Dumnezeu sa vina in ajutorul nostru. Pentru el, aceasta incepuse dupa catva timp de la propria sa vindecare (carismatica) de tuberculoza pulmonara acuta, care fusese instrumentul esential al "noii sale convertiri" ( cum o numeste el) si al aderarii sale la aceasta viata in Duhul Sfant, care il nelinistea atat de mult inainte.
Despre aceasta neliniste, el vorbea, tot cu umor, mentionand aceasta reflectie a unui paroh: "Eu nu stiu daca carismaticii sunt nebuni, dar in parohia mea toti nebunii au intrat in Reinnoirea carismatica!" Totusi, aceasta neliniste de dinaintea vindecarii sale, era transformata intr-un zel de a deveni martor al Lui Isus! Si, cateva luni mai tarziu, in cursul unei celebrari euharistice in biserica sa parohiala din Pimentel (Santo Domingo), Parintele Emiliano o primise in inima sa ca un gand insistent care nu comporta decat un cuvant: "stomac".
Surprins si jenat, el indraznise, in final, sa propuna adunarii sa se roage pentru cineva care, poate, suferea de stomac... fara "rezultat" imediat. Dar a doua zi, a venit un barbat care a marturisit ca suferea de un ulcer la stomac foarte dureros, care se resorbise total in cursul noptii. Vindecarea era completa!
Si aceasta a fost prima lectie de simplitate a inimii Parintelui Tardif in primirea carismelor... iar urmarea se cunoaste.
____________
Este obositor!
____________
In octombrie 1995, la prima sesiune de formare a ministerelor de vindecare in lume, care a avut loc la initiativa lui Emiliano, acesta m-a invitata sa tin o conferinta cu tema: Carismele si sfintenia". Chiar inainte de a incepe, l-am intrebat daca dorea sa fie evidentiat cu prioritate un aspect special a ministerului de vindecare. El mi-a raspuns atunci:
" Spune-le ca este obositor!..."- replica umoristica, dar atat de realista!
Caci ministerul de predicare-vindecare este intotdeauna legat de evanghelizare, iar aceasta din urma, daca propriul sau zel ne devoreaza, este departe de a fi odihnitor.
Cata osteneala implica aceasta in disponibilitatea interioara si exterioara...
Osteneala de a fi constant solicitat si a nu te mai putea gandi la tine, la propriile nevoi existentiale...
Osteneala veritabilului elan de compasiune atunci cand acesta din urma este aproape permanent, pentru ca spectacolul suferintei umane este mereu in fata ochilor si nu te lasa in pace...
Osteneala grijii de a evangheliza si de a transmite adevarul la cat mai multi...
Osteneala muncii necesare indeplinirii durabile a unui asemenea minister...
Osteneala unei existente intr-o oarecare masura "vagabonde" , supusa dorintelor adeseori surprinzatoare ale Duhului Sfant...
Osteneala luptelor si bataliilor spirituale multiple legate de aflarea fata in fata, fara ragaz, cu Adversitatea... sub toate formele sale...
Oboseala de a suferi din cauza faptului ca prea putini barbati si femei Il primesc pe Isus Mantuitor in viata lor...
Osteneala care, daca s-ar putea, ar rima cu "zelul iubirii pentru Cristos"...
Osteneala care, fara indoiala, a fost drumul, tot mai arid si stramt, spre Cer pentru dragul nostru Emiliano Tardif...
Osteneala pentru care-i multumim ca si-a asumat-o pentru Gloria Lui Dumnezeu si marturia milostivirilor divine niciodata epuizate.
Acolo unde se afla in prezent, Parintele Tardif continua sa-si asume ministerul sau, sa se roage pentru noi si sa ne repete cu un zambet larg:
"Priveste-L pe Isus! El este Cel care te vindeca!"
"Domnul mi-a dat o singura misiune: de a proclama ca Isus a inviat; ca El este prezent in Euharistie; ca El ne-a salvat. Acest mesaj nu se va schimba niciodata pentru ca Domnul nu se schimba. Dar eu trebuie sa incer sa prezint acest mesaj in mod diferit. Unei lumi care vorbeste despre moartea Lui Isus eu ii proclam: Isus este Viu! Si Isus confirma prin semne evidente. Cu preotii incerc sa vorbesc mai mult despre viata spirituala, dar credinciosilor le dau unicul mesaj: ISUS ESTE VIU!
Rugaciunea Parintelui Tardif, pentru vindecarea amintirilor
Pentru ca noi suntem purtatorii bolilor provocate de traumele trecutului nostru, iata o rugaciune pentru vindecarea interioara, pe parcursul careia Domnul va tamadiui inimile acelora care recunosc ca au nevoie de ea:
Te binecuvantez, Te preamaresc si recunostinta Iti aduc Tie, pentru ca ne-ai iubit si ni L-ai daruit pe Fiul Tau Preasfant, Isus.
Iti aducem recunostinta, caci prin lumina Duhului Tau am putut intelege ca Tu esti Lumina, Adevarul si Pastorul Cel Bun, care a venit intre noi pentru a ne darui viata vesnica.
Tata, doresc astazi sa Ti-l prezint pe acest copil al Tau.
Tu il cunosti si l-ai strigat deja pe nume; il aduc in fata Ta, Doamne, ca sa asterni o privire parinteasca asupra vietii lui.
Tu esti singurul care-i cunosti cu adevarat inima si toate ranile vietii lui.
Tu cunosti si ceea ce ar fi dorit sa obtina, dar nu a reusit.
Doar Tu singur cunosti tot ceea ce a facut si tot raul care i-a fost facut.
Tu cunosti limitele, greselile si pacatele lui.
Tu cunosti ranile si apasarile vietii lui.
Tata, Te rugam azi pe Tine, prin Iubirea Fiului Tau, Isus Cristos, sa reversi puterea Duhului Tau Sfant asupra acestui frate al nostru, pentru ca si cel mai ascuns colt al inimii lui bolnave sa fie strabatut de caldura Iubirii Tale.
Tu esti Acela care tamaduiesti inimile sfasiate si oblojesti ranile.
Vindeca-l, Tata, pe acest frate al noastru, intra in inima lui, Doamne, precum ai intrat in acea casa unde erau ascunsi ucenicii inspaimantati. Tu ai fost Acela care ai aparut intre ei si le-ai spus: < Pace voua! >
Patrunde in inima lui si da-i Pacea Ta.
Umple-i inima de Iubirea-Ti Divina.
Stim ca iubirea alunga teama, patrunde in viata lui si vindeca-i inima.
Stim, Doamne, ca de fiecare data ne miluiesti, precum noi Te si rugam. De aceea Te rugam aceasta, impreuna cu Maria, Maica noastra, care a fost impreuna cu Tine la nunta din Cana, cand mirii nu mai aveau vin si Tu i-ai implinit dorinta. Ai prefacut apa in vin. - Prefa acum inima fratelui nostru, da-i o inima generoasa, delicata si plina de bunatate.
Te rugam, da-i inima noua. - Doamne, fa sa izvorasca bucuria din fratele nostru, aceasta sa fie rodul prezentei Tale. - Daruieste-i roadele Duhului Tau: iubirea, bucuria si pacea. Fa ca Duhul fericirii sa se pogoare asupra lui, ca sa-L caute si sa-L cerceteze in fiecare zi pe Dumnezeu, sa traiasca in asa fel incat sa nu mai aiba apasari, sa nu mai aiba rani, sa traiasca fericit cu perechea, cu familia si cu fratii sai.
Tata, iti aducem recunostinta pentru tot ce vei faptui astazi in viata lui. Iti aducem recunostinta, din toata inima noastra, caci stim ca Tu esti Cel ce ne vindeci pe noi.
Tu esti Cel ce ne scapa pe noi.
Tu esti Cel ce sfarami lanturile noastre, pentru a ne reda libertatea.
Iti multumim, Doamne, ca noi putem fi temple ale Duhului Tau Sfant si ca aceste temple nu pot fi sfaramate, pentru ca sunt lacasul Lui Dumnezeu.
Recunostinta Iti aducem pentru credinta noastra, Iti aducem recunostinta pentru har si pentru acea iubire pe care ai facut-o sa izvorasca din inima noastra.
Caci Tu esti Stapanul Atotputernic a toate.
Binecuvantat si preamarit sa fii, de intreaga lume!"
din: "Marturisesc: Isus traieste", de Pr. Jose H. Prado Flores, Ed. Ihtys - Oradea
( "Regina Pacis" nr.174)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.