Moarte sfanta, moarte sfanta!

      de Sora Emmanuel

   Cum as putea uita ziua cand, intalnind-o pe Vicka, din intamplare, in Bijakovici, am informat-o despre moartea recenta a lui Marc, tatal lui Denis Nolan, in Calofornia, si 
i-am cerut sa se roage pentru el. Spre marea mea surpriza, Vicka nu a rostit nici un cuvant de condoleante si nici nu s-a aratat catusi de putin intristata! Dimpotriva, chipul i s-a iluminat de o mare bucurie si a exclamat, ca si la anuntarea unei vesti minunate:
   - Moarte sfanta, moarte sfanta!!
   Imi era greu sa mai spun vreun cuvant, atat de mare-i era entuziasmul. 
   Am inteles atunci ca Dumnezeu a permis acea intalnire cu ea si cu doliul acelui om, pentru a ma invata. Si ce invatatura!
   - Cand Dumnezeu vine sa ne ia, a continuat Vicka,  ce bucurie sa mori! Dumnezeu este atat de Indurator! Cu exceptia faptului ca noi nu vrem - caci El nu forteaza pe nimeni -  El este atat de bucuros sa-Si poata exercita marea Sa Indurare! Dumnezeu este atat de bun, dar atat de bun! Daca oamenii ar sti aceasta, ei nu s-ar atasa atat de mult de lucrurile pamantesti. Cum pot fi ei atat de atasati de lucrurile pamantesti, cand aceste lucruri sunt astazi aici, dar maine nu mai sunt?
   - Vicka, pentru tine e usor de zis! i-am strecurat. Tu ai vazut ceea ce se petrece dincolo de voal!
   - Tocmai! Spun aceste lucruri pentru ca am vazut Cerul, si doresc ca toti sa le poata cunoaste! Vreau sa spun tuturor cat de bun este Dumnezeu; n-ar trebui sa le fie teama de El! N-ar trebui sa le fie teama de moarte! Daca in fiecare zi, deindata ce te trezesti, te decizi sa-L urmezi pe Dumnezeu, viata ta va fi foarte frumoasa. In fiecare zi vei creste spiritual si vei fi fericit pentru totdeauna. Pentru totdeauna! Iata cum e! Este simplu!
   Denis, pe care l-am informat in acea seara de intalnirea mea cu Vicka, mi-a raspuns intr-un email:
   "Am putut vedea aceasta Indurare, am trait-o. Dumnezeu a fost cu adevarat acolo, ca sa-i daruiasca iubirea Sa, tatalui meu. Credea in existenta Lui Dumnezeu dar nu practicase niciodata. Daca-i dadeai un rozar, in loc sa se roage, il rotea in aer ca si elicea unui elicopter. Desigur, era un om bun, dar nu era un sfant, departe de asa ceva! Insa, cand a chemat-O pe Maria,  ce indurare i-a fost data! Da, Dumnezeu este intr-adevar alturi de noi! Cuvintele Vickai sunt adevarate: nu trebuie sa ne fie teama de Dumnezeu."
   Unul dintre mesajele cele mai stupefiante ale Sfintei Fecioare, la Medjugorje, care mi-a fost relatat tot de Vicka, cu ocazia mortii cumnatului ei, Nedjo,  este aceasta:
   "Dragi copii, ar trebui sa sarbatoriti moartea apropiatilor vostri cu aceeasi bucurie cu care sarbatoriti nasterea unui copil."
   A cunoaste maretia si splendoarea "celeilalte vieti" sau a o ignora, este o mare diferenta...

   O MOARTE AMANATA 
   Cum a facut Dumnezeu ca sa-l cheme din nou la El pe Marc, tatal lui Denis, si prin ce mijloc divin a reusit sa-l schimbe pe acest "impietrit", in extremist?
   "Intr-o noapte, in martie 1997, povesteste Denis, familia mea a fost trezita brusc de telefon. Tatal meu, pe atunci in varsta de 85 de ani, era spitalizat in California din cauza unei pneumonii si medicii au prevenit-o pe mama mea ca nu va apuca ziua urmatoare.
   Am luat imediat avionul de la Chicago si l-am gasit pe tatal meu pe moarte, abia respirand. Membrii familiei mele il inconjurau. Deschizand dintr-o data ochii, el a observat orologiul de pe peretele din fata lui si a murmurat : < este 9,40! >
    Or, in Calofornia, ora 9,40 corespunde orei aparitiei Sfintei Fecioare la Medjugorje. Atunci i-am spus:
    - Tata, Sfanta Fecioara apare chiar acum la Medjugorje! Cheam-O!
   Si, timp de 20 de minute, cu toate ca abia mai respira, el a chemat-O pe Mama sa:
   - < Maria vino! Mama, vino! > (Era prima data cand  il auzeam pe tatal meu rugandu-se cu voce tare!)
   Incepand din acel moment, el si-a recastigat puterile. Ziua urmatoare, in timp ce era transferat de la Terapie Intensiva in camera sa, doua infirmiere au crezut ca era vorba de altcineva, ata de mult se schimbase. In scurt timp el si-a reluat activitatile si viata normala. Insa Domnul si Sfanta Fecioara au intrat in viata sa. Se spovedea, mergea la Liturghie cu mama mea si se ruga in tacere Rozariul. Optsprezece luni mai tarziu, el a murit subit de un atac cardiac, la varsta de optzecisapte de ani.
   Nu ma indoiesc nici macar o clipa: aceste optsprezece luni au fost un cadou gratuit din partea Cerului pentru a-l ajuta pe tatal meu sa-si pregateasca cum trebuie moartea, iar aceasta intarziere i-a fost obtinuta prin mijlocirea Sfintei Fecioare, Mam sa,  pe care el o chemase in ajutorul sau.

   UN BILET PENTRU CER?
   Multor oameni le este teama cand se gandesc la moartea lor sau la cea a apropiatilor lor. In realitate, "moartea nu exista!" ne spune Sfanta Fecioara. Este doar un voal care cade, ca si perdeaua din Templul din Ierusalim, care s-a rupt in doua, dezvaluind ceea ce era deja acolo ascuns in invizibil: Sfantul Sfintilor!
   Imi vine in minte o imagine, care este cam inadecvata, ca si orice alta comparatie, de altfel: exista fereste ale caror geamuri ne dau voie sa vedem din interior ceea ce se intampla in exterior, dar ii impiedica pe cei de afara sa vada in interior. Gradul de opacitate poate varia si uneori, lipindu-ne bine nasul de geam, putem distinge putin din ceea ce se afla in interior. Dar sa presupunem ca geamgiul greseste si monteaza geamurile in asa fel incat cei din interior nu pot sa vada in exterior! Este ceea ce ni se intampla noua! Pe pamant noi suntem ca si acesti oameni care nu-i vad pe cei care-i vad pe ei! Aici incepe tragedia necredintei deoarece intre a nu "vedea" pe cineva si a ignora cu totul existenta sa, nu este decat un pas.
   "Dragi copii, ne spune Sfanta Fecioara, sunteti incostienti."
   Sfintii au invins aceasta opacitate si traiau ca si cum vedeau invizibilul. Acest lucru le-a permis sa imbratiseze realitatile invizibile, fara sa le fie teama de ziua in care geamurile se vor sparge, in care voalul va cadea. Lor, Curtea Cereasca le era deja familiara si ei considerau trecerea prin moarte ca si acel sarut mult asteptat, care-i va introduce pentru totdeauna in compania alesilor, dupa exilul pamantesc.
   Pamantul este timpul dorintei, Cerul este vesnicia  posesiunii.
   In timpul misiunii sale in Dublin, vizionarul Ivan a declarat in fata multimii:
   "Daca ati vedea-O pe Sfanta Fecioara doar pentru o secunda, atunci toate lucrurile pamantesti si-ar pierde imediat atractia in ochii vostri."
   Pe pamant, daca nu doresc Cerul, sunt un muribund care inca poate fi reanimat. Daca imi transfer asupra lumii materiale capacitatea de a dori, atunci sunt un om mort si sunt terorizat de ora mortii mele, in care imi voi pierde toate falsele mele comori. Doar fiind mai putin atasati de lucrurile materiale, vom fi capabili, cu siguranta " sa contemplam cu bucurie viata vesnica."
   Vizionara Marija a primit cateva raspunsuri, referitor la acest subiect. Sfanta Fecioara i-a explicat ca , in Cer, fiecare dintre alesi stie exact ceea ce ceilalti au facut pentru el si in ce mod. Prin rugaciunile lor, prin sacrificiile si ofrandele lor, ei au participat la marirea gradului sau de glorie vesnica. Uneori chiar, alesii realizeaza ca rugaciunile unuia sau ale altuia au servit pentru ca ei sa nu se piarda. In Cer, fiecare dintre noi va avea o recunostinta vesnica fata de fiecare dintre aceste persoane si va trai o legatura speciala de iubire cu ele. Aceasta realitate este minunata si foarte incurajatoare, indeosebi atunci cand pe pamant nu vedem inca roadele sacrificiilor si ale rugaciunilor noastre facute pentru cei pe care-i iubim. Aici, Sfanta Fecioara ne da o speranta care ne poate vindeca de descurajare! Ea ne ajuta sa investim in valorile adevarate si astfel "sa contemplam cu bucurie viata vesnica".

                     Sora Emmanuel Mailard - "Copilul ascuns din Medjugorje"