miercuri, 20 martie 2013

"VIATA MEA IN SCHIMBUL CELEI A UNUI PREOT"


  Calugarita slovaca Zdenka Shelungova, din Congregatia Surorilor Caritatii Sfintei Cruci, este aproape necunoscuta.
   Viata mea in schimbul celei a unui preot", iata ce a oferit Sora Zdenka. Este ceea ce m-a impresionat in povestea acestei Surori curajoase. Si numai atunci am devenit cu adevarat constient de valoarea enorma a ministerului sacerdotal.
   Comunistii insa ghicisera mai demult. Dupa ce au pus mana pe putere in Cehoslovacia in 1948, ei au inceput imediat sa haituiasca preotii si calugarii, ca si cum ar fi fost dusmanii lor personali. 
   Sora Zdenka cunostea importanta ministerului preotului in vremuri atat de grele. Si era gata sa-si riste viata pentru ei. La 31 iulie 1955, ea murea, la varsta de 35 de ani, in urma torturilor pe care le suferise in inchisoare.

   CECILIA SHELINGOVA, "SORA ZDENKA CU INIMA DE AUR"
  Dar sa revenim la povestea ei. S-a nascut la 25 decembrie 1916 la Krivaorava, in nordul Slovaciei. Cecilia Shelingova era penultima dintre cei zece copii ai unei familii care, la fel ca intregul sat,  era foarte credincioasa.
   Fetita a urmat scoala la Surorile Caritatii Sfintei Cruci. Era serviabila, vesela, sociabila si foarte iubita de toti. Avea 15 ani cand si-a manifestat dorinta de a  intra in Congregatie.
   Cecilia si-a terminat studiile de infirmiera la Surorile din Podunajske Biskupice, in casa lor, provinciala, apoi si-a luat diploma la scoala de infirmiere de la Bratislava. La 30 iunie 1937, Cecilia, devenita Sora Zdenka,  este admisa sa-si depuna voturile. Pana in 1942 lucreaza intr-un spital din Slovacia orientala, apoi mai tarziu, ca laboranta si asistenta la radiologie in spitalul de la Bratislava.
   A arbora constant un suras pornit din inima, este regula sa de viata, notata pe prima pagina a jurnalului sau. "Domnului nu-i plac sfintii tristi", insista ea.
   Prin felul ei de a fi, vesel si agreabil, ea castiga repede inimile colegelor ei, ale medicilor si ale bolnavilor. In august 1937, acestia ii ofera o carte cu dedicatia: Zdenkai, "Sora cu inima de aur, amabila si fidela". Iar colegele ei nu inceteaza s-o confirme: "Zdenka are aceasta carisma speciala de a fi acolo pentru bolnavi."
   Iar ea este constienta de angajarea totala pe care o implica aceasta carisma. Pe prima pagina a unei carti de rugaciuni, ea noteaza "rugaciunea proaspatului consacrat": 
   "Doamne, inima mea sta in fata Ta ca o magnifica zi de primavara, plina de flori, de miresme si de stralucire. Ce vei face din aceasta primavara, Doamne? Ii vei trimite oare zile cumplite si furtunoase care sa faca florile sa piara, parfumurile sa dispara, pasarile sa-si inceteze cantul? Doamne, faca-se voia Ta. Caci numai asa se coace multimea de fructe. Dar, Doamne, apara-ma de un lucru: nu ma pedepsi ca pamantul primavaratic al sufletului sa ramana totdeauna linistit dar gol de eforturi, de munca,  de progres,  si sa fie astfel un tinut lipsit de viata pentru Tine si pentru aproapele meu."
   Si, intr-adevar,  Zenka n-a ramas intr-un "tinut linistit".

   "ITI OFER VIATA MEA IN SCHIMBUL VIETII ACESTUI PREOT"
   Suntem la inceputul regimului comunist. Incepe spionarea si persecutarea catolicilor, in special a preotilor si a calugarilor. In acea perioada, un bolnav a auzit-o pe sora spunand aceste cuvinte: "Nu stiu ce as da pentru a salva cel putin un preot."
   In februarie 1952, printre bolnavii spitalului se afla un preot  grav maltratat si care suferea ca urmare a torturilor la care fusese supus in inchisoare. Sora aflase ca acesta ajutase alti preoti sa fuga. Iar in spital trebuia pus pe picioare pentru a rezista drumului spre Siberia, unde urma sa fie transportat pentru a fi executat. Era supravegheat de un gardian.
   La 19 februarie, Sora Zdenka primise sarcina sa-l pregateasca pe preot de plecare. Ziua era friguroasa. Sora i-a oferit un ceai gardianului care pazea usa salonului preotului. In ceai a pus un somnifer puternic. Medicamentul facandu-si efectul, preotul a reusit sa iasa din spital cu ajutorul  Sorei Zdenka. Nu putem sti daca ea a luat spontan hotararea de a-l ajuta pe acest preot, sau a fost o actiune premeditata.
   Dupa ce a reusit ce si-a propus, Zdenka s-a dus in capela si a ingenunchiat la picioarele crucii: "Iti ofer viata mea in schimbul vietii acestui preot. Ajuta-l sa ramana in viata si sa se adaposteasca in siguranta." (In anul 2001, cand a fost scris acest articol, preotul salvat de Zdenka traia si isi exercita ministerul sau in Slovacia).

    PATIMIREA SOREI ZDENKA
   Ea era constienta de gravitatea urmarilor faptei sale. A doua zi a fost arestata de securitate. Potrivit actului de acuzare, era "un dusman neimpacat al Regimului Popular Democrat. Prin legaturile sale cu un gardian al inchisorii cantonale, ea a facut posibila evadarea in tari straine dusmane, a unor preoti condamnati pentru inalta tradare si spionaj."
   Sora a ajuns in detentia preventiva. Metodele prin care erau smulse marturiile, chiar pentru fapte care nu fusesera comise niciodata, erau extrem de brutale si inumane. In timpul interogatoriilor, calaii faceau cu schimbul pe parcursul intregii zile. Cineva din afara nici nu-si poate inchipui ce indurau atunci detinutii.
   Sedinta de judecata a avut loc cu usile inchise, la 17 iunie 1952. Martori oculari au relatat ca  Sora era extrem de slaba, alba ca varul si nu putea vorbi decat in soapta. Desi nu s-a recunoscut vinovata de tradare fata de tara sa, a fost condamnata la 12 ani de inchisoare.
   Suferintele curajoasei surori vor dura trei ani si jumatate. Notele gasite in jurnalul ei arata ca suferinta o preocupase deja inainte de aceste evenimente: "Nu-ti fie frica sa suferi. Dumnezeu ne da intotdeauna curajul de care avem nevoie. Nu ma voi teme de vant si de nori, caci stiu ca, in spatele norilor, straluceste Soarele."

   "EA TRAIA CA SI CUM AR FI FOST INCONJURATA DE BRATELE DOMNULUI"
   Dupa eliberarea sa, trei ani si jumatate mai tarziu, cand era atinsa de o boala mortala, Sora Zdenka nu a spus nimic despre suferintele sale, pentru a nu expune pe nimeni pericolului pe care-l reprezenta cunoasterea acestor fapte. Dar in inchisoarea din Praga, i s-a confesat Helenei Wilde-Kordova, o detinuta condamnata si ea la 14 ani de detentie.
   Ei i-a dezvaluit motivul arestarii sale, i-a vorbit despre promisiunea facuta la picioarele crucii si despre martiriul ei.
   Helene Wilde se prezentase voluntar la infirmeria inchisorii din Praga, pentru a ingriji o femeie care fusese operata. A fost instalata intr-o celula in care a fost adusa Sora Zdenka, care tocmai suferise o grava operatie la san. Bolnava se simtea atat de rau incat Helene se temea ca aceasta nu va supravietui. Cand proaspata operata a deschis ochii, colega sa de detentie, asa cum avea sa povesteasca mai tarziu,  i-a putut scruta "ochii adanci in abisul carora se citea cumplita suferinta, dar a caror privire era linistita si increzatoare, ca cea a unui copil." 
   Cele doua femei au stat in aceeasi celula 3 saptamani. Trei saptamani pentru care Helene Wilde este profund recunoscatoare: "A fost o mare fericire sa stau cu ea in celula, va spune Helene. Ea m-a ajutat sa trec peste perioada cea mai grea a vietii mele."
   Helene Wilde admira taria, bucuria interioara, puterea si credinta profunda de care straluceste Sora Zdenka, in ciuda suferintelor sale. "Ea traia ca si cum ar fi fost inconjurata de bratele Domnului. Avea, de asemenea, un cult pentru Fecioara Maria, dar venera in special Sfanta Cruce." O cruce pe care, deplin constienta, a fost gata s-o poarte.


   "AS VREA SA-TI SPUN CEVA"
   "As vrea sa-ti spun ceva" i s-a adresat intr-o zi Sora Zdenka colegei sale de celula. "Pana acum n-am spus niciodata, nimanui, si n-o voi face nici pe viitor. Dupa arestarea mea, interogatoriul a inceput cu lovituri de picioare. Voiau sa-mi smulga marturii false. Cum refuzam sa le fac, m-au dus intr-o alta incapere unde era un hardau mare cu apa. Cel care conducea interogatoriul, m-a apucat si m-a aruncat inauntru. Cu cizma, m-a tinut apasata pe fundul hardaului. Cand am inceput sa ma sufoc, m-a tras afara de par. Cum scuturam din nou negativ din cap, ca raspuns la intrebarile sale, ma impingea din nou sub apa. A facut asa de vreo zece ori, pana ce mi-am pierdut cunostinta. Imi clantaneau dintii cand m-am trezit intr-o incapere complet intunecata, fara ferestre."
   Zdenka crede ca n-a supravietuit decat cu ajutorul Lui Dumnezeu si pentru a-si indeplini voturile. Intr-o zi, povestea ea, usa a fost deschisa cu violenta. Doi oameni au tarat-o de par intr-o incapere vecina. I-au smuls rochia de pe ea. I-au legat mainile si picioarele si au atarnat-o cu un carlig fixat de tavan. Au intrat in incapere trei persoane care urlau la ea sa spuna cine a ajutat-o sa-l elibereze pe preot: "Nimeni, nimeni nu m-a ajutat!"
   Atunci au inceput s-o loveasca cu un baston de cauciuc. "M-au lovit pana ce mi-am pierdut cunostinta. Trupul meu n-avea puterea si posibilitatea sa se apere", povesteste Sora Zdenka. S-a trezit invelita intr-o panza de sac uda. Dupa catva timp, au agatat-o din nou de carlig. Si-a pierdut cunostinta inca de la primele lovituri. Cand s-a trezit, trupul ii era plin de rani. Nu stia daca este moarta sau vie. Tortionarii au revenit: "Cine a ajutat-o?" "Nimeni, nimeni nu m-a ajutat", i-a asigurat ea, pe jumatate moarta. Ei au izbit-o cu capul de peretele de piatra, apoi au tarat-o in celula sa. Au urmat si alte interogatorii cumplite.

   "INGERUL CU CHIP OMENESC"
   Helene Wilde relateaza ca Zdenka nu inceta sa se roage pentru dusmanii ei. Sora dispunea, intr-adevar de o rezerva inepuizabila de rugaciuni. Acumulase oare aceasta rezerva spirituala pentru cazul in care ar fi fost arestata ca multi alti crestini pe vremea aceea?
   Zdenka era de mare ajutor spiritual pentru colega ei de celula dar si pentru celelalte detinute. A fost pentru ele "ingerul cu chip omenesc", cum o numise inainte un medic. Ea le insufla femeilor speranta ca Dumnezeu le va rasplati suferintele. "Viata este un dar al Lui Dumnezeu si noi trebuie s-o traim dupa vointa Sa. Cativa ani de suferinta trec repede, apoi ne asteapta in Cer o minunata cununa."
   Si in inchisoare ea a ramas fidela devizei sale de a intampina zambitoare viata si oamenii. Ea a ramas fidela cuvintelor pe care le scrisese in cartea novicelor: "... Culege trandafirii durerii, zambind... Urca surazand Golgota si acolo Il vei intalni pe Cel care a cunoscut, inaintea ta, impostura si dispretul..."
   "Fericiti veti fi, a spus Isus in predica Fericirilor, cand va vor ocara pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra din pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti, caci plata voastra multa este in ceruri."  ( Mt 5, 11-12)
   Zdenka a trait aceasta bucurie. Ea a iubit in mod special duminica. In ziua aceea ea "isi aseza capul in mainile Lui Dumnezeu". De asemenea, mare-i era bucuria cand se putea intrezari soarele printre gratii. Intr-o zi, o pasarica s-a asezat pe fereastra si a inceput sa cante. I-ar fi placut sa cante cu ea dar era prea slabita. Si i-a cerut Helenei sa cante un cantec slovac in locul ei.

    "ASA VREA DUMNEZEU"
   Torturile si anii de inchisoare au slabit-o pe Zdenka. Un cancer la san, consecinta a supliciilor, o tuberculoza la ochi si alte boli fac sa se presupuna ca nu va mai trai mult. Si atunci este obligata sa ceara eliberarea conditionata. Autoritatile nu mai voiau sa inregistreze o alta martira pe lista de decese. 
   La 15 aprilie 1955, ea este eliberata dupa trei ani si jumatate de inchisoare.
   Ultima etapa a existentei sale o va desfasura la sectia cancerosi a spitalului din Trnava. A putut atunci sa-si imbratiseze mama, fratii, surorile, prietenii si, de asemenea,  pe surorile ei de calugarie. La 31 iulie 1955, preotul, ca de obicei,  nu vrea sa-i aduca impartasania decat dupa Liturghie. Sora Zdenka simte ca nu va mai trai pana atunci. "Asa vrea Domnul" sopteste ea. Si este impartasita de un alt preot. Va muri, intr-adevar, inainte de sfarsitul Liturghiei.
   Faptul ca Zdenka, nascuta in aceeasi zi cu Mantuitorul, si-a dat sufletul dupa ce a primit sacramentul Iubirii, cand in incaperea alaturata se celebra  Sacrificiul Crucii Lui Cristos si Invierea Sa, nu este o intamplare.
   Viata si moartea slujitoarei Lui Dumnezeu, si-au adus roadele. Datorita ei, multi s-au convertit, chiar si judecatorul care o condamnase.
   La 6 aprilie 1970, tribunalul districtual a anulat, in cea mai mare masura, sentinta care se pronuntase impotriva Ceciliei Shelingova...

                        ( Preot A.D. "STELLA MARIS" nr.369 - "REGINA PACIS" nr.13)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu