La 6 iulie, Biserica celebreaza martiriul unei adolescente de doisprezece ani. Un martiriu pe care nenumarate femei, tinere sau mai putin tinere, il vor suferi de-a lungul unui secol de orori si de sange, si pe care il mai sufera si astazi. Ca tinerele algeriene rapite cu sutele, in fiecare an, de teroristii ascunsi in munti; acolo, violate de zeci de monstri, zi de zi. Iar cand vreuna dintre ele se imbolnavea sau ramanea insarcinata, era strangulata fara mila... Da, martire !
Maria Goretti s-a nascut la 16 octombrie 1890
intr-o familie saraca si profund crestina, cu patru copii. Tatal, Luigi Goretti, avea 41 de ani cand s-a nascut Maria. O figura biblica. "Un om cu frica Lui Dumnezeu".
Cultiva un petec de pamant caruia trebuia, literalmente, sa-i smulga in fiecare an cele necesare pentru a-si hrani familia. Mama, Assunta, avea 35 de ani la nasterea Mariei. Era femeia puternica pe care o descrie Cartea Intelepciunii. Puternica in blandetea si umilinta sa. De dimineata pana seara tarziu torcea, sapa sau grebla, pentru a-si hrani copiii dintre care una, Tereza, va deveni Misionara franciscana a Mariei.
O familie unde domnea pacea si bucuria Lui Isus. Si care era fericita, in pofida saraciei. O familie de sfinti.
Maria a fost botezata a doua zi dupa nastere, in biserica parohiala a satului situat intr-o zona muntoasa la sud de Ancona. Locuitorii o venerau pe "Sfanta Fecioara Regina Martirilor".
Inca de cand era mica, Maria, impreuna cu fratii sai, ingenunchiau seara, langa parintii lor, pentru a recita Rozariul, litaniile si rugaciunea Sfantului Bernard.
___________________________
TRECEREA ZILIERULUI
__________________________
Pe masura ce copiii cresteau si aveau o pofta de mancare tot mai mare, Luigi nu mai reusea sa-i hraneasca. In fata micutilor care plangeau de foame, tatal era tot mai nefericit. Seara, implorarile se indreptau spre crucifixul atarnat pe peretele bucatariei micute si curate, pe care Assunta o intretinea ca pe o bijuterie.
Si tocmai atunci un sarman zilier, in cautare de lucru prin sate, a trecut prin fata casutei lor. Assunta i-a dat o mana de castane, caci saracia, chiar lucie, nu-i impiedica sa imparta cu altii...
Trecerea acestui sarman sa fi fost oare providentiala? El le-a vorbit despre ferme abandonate, cu pamanturi fertile, in jurul Romei. "De ce n-ati cobora din acesti munti unde domneste saracia, la campie unde, muncind, ati putea trai mai bine?"
Dupa plecarea zilierului, Assunta si Luigi incep sa viseze la o viata noua. Dar de unde sa ia banii necesari calatoriei? In plus, Assunta era atat de atasata de bucatica de pamant si de casuta lor! Dar plansul copiilor care se ridicau flamanzi de la masa, o aducea la realitate. Zilierul le vorbise despre fermele din campia romana, unde lucrase la contele Mazzoleni, mare latifundiar. "Un adevarat paradis!", le spusese.
Luigi si sotia sa au decis sa-si incerce norocul. Si-au vandut casuta si petecul de pamant si au pornit la drum.
Dar in locul unui paradis, au dat peste niste pamanturi mlastinoase si nesanatoase. Contele Mazzoleni le-a inchiriat ieftin una dintre fermele sale. La parter erau staulele, iar la etaj, unde se urca pe o scara exterioara de piatra, se afla locuinta fermierului.
Luigi si-a suflecat manecile si s-a apucat de lucru, pentru a defrisa si a asana terenurile mlastinoase. Din nefericire, aceste pamanturi erau veritabile focare de paludism!
Dupa un an, epuizat, uzat, Luigi cade prada frigurilor; malaria, tifosul si pneumonia l-au dat gata. Medicul se declara neputincios. Assunta cheama preotul. Impreuna ei recita Rozariul. Maria nu se dezlipea nici o clipa de la capataiul tatalui sau, implorand-O pe Sfanta Fecioara sa-l salveze. Zadarnic insa, caci Luigi Goretti moare la 6 mai 1900, ca un slujitor vrednic, la un an dupa ce a cedat mirajului descris de acel zilier aducator de nenorocire.
__________________________
INGERUL CAMINULUI
__________________________
La moartea tatalui sau, Maria avea 10 ani. Ea o consola pe mama sa, doborata de durere, si o inlocuia in casa atunci cand aceasta pleca la camp pentru a trudi din greu. Ea le-a insuflat fratilor sai teama de Dumnezeu si oroarea fata de pacat. "Maria este un inger" ii spuneau oamenii, Assuntei.
La 20 mai 1902, in Sarbatoarea Sfantului Sacrament, Maria, fratele ei Angelo si inca vreo doisprezece copii au primit prima impartasanie. Maria i-a spus Lui Isus-Ostie, cand L-a primit, ca doreste sa ramana fecioara.
Ea se ruga neincetat nu numai recitand Rozariul, ci si cand facea treaba in casa, inlocuind-o pe mama sa. "De ce te rogi atat de mult?" a intrebat-o intr-o zi o prietena. "Ma rog pentru
a-I consola pe Isus si pe Maria, ofensati de atatea pacate", a raspuns ea cu chipul scaldat in lacrimi.
__________________________
VINERI, 5 IULIE 1902
__________________________
De la moartea tatalui, familia Goretti trebuia sa lucreze si sa imparta locuinta sa cu familia Serenelli, oameni brutali si lenesi. Tatal era un pierde-vara si un alcoolic, iar mama isi pierduse mintile si murise in azilul de la Ancona. Bucataria era comuna. Viciul, in preajma virtutii...
Alessandro, baiatul de 19 ani al familiei Serenelli, era grosolan si vicios; camera sa era tapetata cu imagini obscene.
Assunta dorea sa paraseasca aceste locuri, dar era legata prin contract. Ea isi amintea de ultimele cuvinte ale sotului ei: "Assunta, intoarce-te la Corinaldo." Caci venirea lor acolo se dovedise o catastrofa....
Alessandro ii dadea mereu tarcoale Mariei. Ii facea avansuri. "Este pacat, Dumnezeu interzice asa ceva" ii spunea ea. Dar Alessandro habar n-avea. "Daca-i sufli o vorba maica-ti, te omor", o ameninta el.
Maria se temea si se refugia in rugaciune catre Isus-Euharistie, Sfanta Fecioara, Sfantul Iosif - pazitorul castitatii.
Vineri, 5 iulie 1902, Maria veghea leaganul in care dormea mica Tereza. Deodata, Alessandro a dat buzna peste ea strigand: "Vino, urmeaza-ma!" Pentru ca ea refuza, o taraste cu forta in bucatarie, in timp ce ea tipa zadarnic dupa ajutor. Zgomotul pe care treieratoarea il facea afara, acopera glasul. Alessandro ii pune un calus in gura, dar ea reuseste sa si-l smulga si striga: "Nu face asta, este pacat! Ai sa mergi in Iad!"
Excedat, monstrul dezlantuit scoate un cutit si o loveste pe Maria. Fetita geme: "Dumnezeule, mama, mor!"
Bruta, crezand ca Maria a murit, s-a incuiat in camera lui. Dar auzind-o gemand, s-a intors in bucatarie si a mai injunghiat-o o data. "De data asta a murit si nu mai poate sa vorbeasca" , si-a spus el. Tereza s-a trezit in leagan si pentru ca s-a vazut singura, a inceput sa tipe strident. Maria a reusit sa se tarasca pana la intrare. Batranul Serenelli a vazut-o si a chemat-o pe Assunta, care a sosit in goana.
"Mama!, a gemut Maria. El a vrut sa ma faca sa comit un pacat grav, iar eu n-am vrut."
A fost chemat medicul, care, constatand gravitatea ranilor, a ordonat sa fie dusa la spitalul din Nettuno. Intre timp, locuitorii satului se stransesera in jurul casei in care se petrecuse crima. "La moarte, la moarte!" urlau ei. Bruta se baricadase in camera sa. Au venit doi jandarmi, au spart usa, l-au legat si l-au dus, tarandu-l intre caii lor, pentru ca lumea sa nu-l linseze.
Maria a fost asezata intr-o trasura cu banci, ale carei zdruncinaturi ii faceau suferinta de nesuportat. Doar pe la ora sase seara a ajuns trasura la spital. Mica muribunda a fost examinata de medici, care au constatat ca primise paisprezece lovituri de cutit, dintre care noua foarte profunde. Erau leziuni la inima, in pericard, la intestin, la plamanul stang. Ar fi trebuit sa fie deja moarta.
Intinsa pe masa de operatie, cu fata livida incununata, ca de o aureola, de parul ei minunat, Maria are fericirea sa vada sosind un preot care o spovedeste. Apoi, timp de doua ore, chirurgul o opereaza fara s-o adoarma, caci se temea de o peritonita. Maria indura suferinte asemanatoare celor ale Rastignitului. Si, la fel ca Lui Isus, ii e sete: "Mama, da-mi putina apa." "Sarmana mea copila, doctorul mi-a interzis caci ti-ar face si mai rau." Timp de douazeci de ore, setea o va devora, iar ranile nu vor inceta nici o clipa sa-i provoace o suferinta atroce. Maria poate, intr-adevar sa se compare cu Isus rastignit, pe care ea Il iubeste atat de mult. Si astfel isi indura calvarul, ca pe un dar divin!
Al doilea har a fost sfanta impartasanie, precum si maslul. Inainte de a-i da impartasania, preotul a intrebat victima daca il iarta pe ucigas, la fel cum Isus i-a iertat pe cruce pe calaii Sai: "Da, a spus ea, pentru Iubirea Lui Isus il iert. Vreau sa vina si el cu mine in Paradis. Dumnezeul sa-l ierte, caci eu
l-am iertat deja."
Doi jandarmi i-au pus atunci intrebari muribundei cu privire la imprejurarile dramei. Assunta a asistat la acest interogatoriu. Dupa plecarea jandarmilor, ea a intrebat-o pe Maria de ce nu i-a spus despre avansurile lui Alessandro. Maria i-a raspuns ca Alessandro o amenintase cu moartea daca va spune ceva mamei sale.
Au urmat apoi delirul si agonia. Ea repeta cuvintele pe care i le adresase lui Alessandro inaintea si in timpul actului criminal. Apoi a spus: "Tata!" si, privind spre o statuie a Sfintei Fecioare, a scos un strigat de iubire: "O, Maica Preacurata!" Oare o vazuse venind s-o primeasca in momentul mortii?
Azvarlindu-si capul pe spate, cu mainile crispate pe piept, si-a dat ultima suflare la ora 15,45. Sufletul ei a zburat spre Cer. Era in 6 iulie 1902, prima sambata a lunii, in Sabatoarea Pretiosului Sange.
Multimea a alergat sa venereze trupul neinsufletit al acestei copile sfinte, martira la fel ca sfanta Agnesa.
Inmormantarea a vut loc la 8 iulie. Liturghia Recviemului s-a celebrat in biserica Colegiului din Nettuno, arhiplina, in fata capitlului complet, de catre preotul titular asistat de inca doi preoti. A fost ingropata in cimitirul din Nettuono, in asteptarea transferarii la Biserica "Sfanta Fecioara a Harurilor", din Nettuno, pe care Maria o venerase in mod special.
_________________________________
CONVERTIREA LUI ALESSANDRO
_________________________________
LA 18 octombrie 1902, Alessandro a fost condamnat la treizeci de ani de munca silnica. Cel care a pretrecut primul an in penitenciarul de la Noto, in Sicilia, era, dupa spusele gardienilor, acelasi om obscen si josnic, o adevarata bruta.
Dar Maria Goretti veghea din Cer. Ea l-a inspirat pe episcopul diecezei, Mons. Blandini, sa mearga sa-l vada pe ucigas la inchisoare.
"Va pierdeti vremea, este un dur, veti vedea!", i-a spus directorul inchisorii.
Episcopul a intrat in celula intunecata, umeda si dezgustatoare, in timp ce gardianul veghea din exterior, gata sa intervina la cel mai mic semn.
- "Ce vreti de la mine?" a marait detinutul.
- "Fiul meu, episcopul dumitale vine sa te salute si sa te intareasca."
- "N-am cerut sa ma vizitati, n-am nevoie de nici o intarire, nici de predicile dumneavoastra", a replicat ucigasul, scuipand pe jos.
- "Maria Goretti!", exclama Alessandro stupefiat. Iar episcopul gaseste cuvintele potrivite pentru a atinge inima criminalului. I-a vorbit despre moartea Mariei, despre ultimele sale cuvinte prin care si-a exprimat dorinta de a-l avea pe ucigasul ei langa ea, in Paradis.
Auzind aceasta, Alessandro care se refugiase in duritatea sa, cade in bratele episcopului si, doborat de emotie, izbucneste in plans. A continuat sa planga si dupa plecarea Mons. Blandini, spre marea uimire a gardienilor. De acum devenise un om nou, reinnoit de iertarea victimei sale si de rugaciunile de mijlocire pe care aceasta le adresa Lui Dumneze, in Cer. Intr-o noapte, Maria i-a aparut lui Alessandro: imbracata in alb, ea culegea flori din gradinile Paradisului si le oferea ucigasului ei. Alessandro a inteles, in sfarsit, toata tragedia, in lumina iertarii si a dorintei Mariei de a-l vedea, si pe el, in Paradis... Si atunci, el i-a scris o scrisoare de cainta, episcopului Blandini.
Dupa 27 de ani de inchisoare, Alessandro a fost eliberat pentru comportare buna. In 1937 a venit la Corinaldo, unde Assunta se reintorsese. Aceasta l-a luat drept cersetor cand, l-a vazut cum se arunca deoadata la picioarele sale:
- "Sunt eu, Alessandro! Vin sa va cer sa-l iertati pe ucigasul fiicei dumneavoastra!"
- "Maria te-a iertat. Cum sa nu te iert si eu, la randul meu?"
A doua zi era Craciunul. Assunta l-a insotit pe Alessandro la Liturghie, apoi amandoi au fost invitati la masa de preot...
_____________________________
SPRE CANONIZARE
_____________________________
LA 31 martie 1935, a fost deschis procesul de beatificare a Mariei Goretti. In cursul acestuia, Allesandro a fost audiat ca martor. El a facut elogiul victimei sale, subliniind bunatatea, modestia si puritatea ei: "Eram orbit de pasiunea brutala. Ea este o adevarata martira."
La 28 ianuarie 1929, ramasitele pamantesti ale Mariei Goretti au fost transferate la biserica Sfanta Maria a Harurilor, din Nettuno, insotite de un cortegiu triumfal.
 |
| Relicva Mariei Goretti |
Comentand aceste cuvinte, Pius XII va spune: "Ah, vechea si buna metoda de educatie! Nimic n-o poate inlocui. Abandonarea ei de catre familii, distruge fericirea."
A venit si Anul sfant 1950. La 26 iulie, Pius XII procedeaza la canonizarea a cinci Fericiti, prinre care si Maria Goretti. Papa o prezinta ca "model si protectoare a tinerilor".
Inca de la ceremoniile beatificarii, el se ridicase impotriva "corupatorilor constienti si voluntari din domeniul romanelor, ziarelor, revistelor, teatrului si filmului precum si al modei indecente... Asupra lor, corupatori constienti si complici inerti, atarna, teribila, Dreptatea Lui Dumnezeu."
***
Dupa Pius XII si Anul sfant, escaladarea in viciu, violarea moralei private si publice, ororile de tot felul, s-au agravat considerabil. S-a deschis o prapastie adevarata intre crestinii adevarati si "lume". Dar nu trebuie sa fugim de lume, trebuie s-o schimbam. Daca credinta Mariei Goretti s-ar raspandi, cu siguranta ca lumea s-ar schimba.
Pius XII a fost sever cu "crestinii caldicei": "Vai de ei, caci ar putea sa se ridice si ar vedea legiuni de persoane integre gata sa lupte impotriva scandalului. Dar ei raman inerti..."
Sfanta Maria Goretti, roaga-te Domnului pe care Il vezi fata in fata, sa ne inspire dragostea ta pentru puritate si oroarea ta fata de pacatul care raneste Inima Dumnezeului Iubirii!
("Stella Maris" nr.382 - "Regina Pacis" nr.35)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.