sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Aparitiile Sfintei Fecioare la Escorial - partea I

( partea a II-a: http://dinimaginatie.blogspot.ro/2012/11/escorial-din-mesajele-primite-de-   luz.html )
( partea a III-a: http://dinimaginatie.blogspot.ro/2013/01/escorial-din-mesajele-primite-de-luz.html )


    Multi cunosc aparitiile de la San Damiano, de la Manduria, mesajele primite de Vassula Ryden si, mai ales vizitele Preacuratei de la Medjugorje - incepand din 25 iunie 1981 si pana in prezent. Putini stiu insa despre aparitiile Lui Isus si ale Sfintei Fecioare Indurerate la San Lorenzo si apoi la Escorial - situat la 40 km nord-est de Madrid, pe drumul spre Avila - si ca acestea le preced cu putin pe cele de la Medjugorje: primele aparitii ale Lui Cristos, in 12, 13 si mai ales in 15 noiembrie 1980, data celei dintai stigmatizari a vizionarei Amparo si 1 si 10 mai 1981 ale Sfintei Fecioare, care se vor manifesta apoi pe celebrul frasin de la Prado Nuevo, incepand de duminica, 14 iunie 1981, sarbatoarea Sfintei Treimi.

   AMPARO, VIZIONARA
Luz Amparo 
   Luz Amparo Cuevas s-a nascut la 13 martie 1931, intr-o familie foarte saraca, intr-un satuc sarman din austera La Mancha. Foarte curand orfana de mama, ea indura o copilarie de doliu, mizerie, despartiri, in timpul careia, fara sa stie sa se roage, o implora pe Sfanta Fecioara s-o duca langa mama sa. Nestiind nici sa citeasca nici sa scrie, incepe sa lucreze ca fata in casa, la Madrid. Si tot astfel continua sa-si castige painea si dupa ce se casatoreste cu Nicasio Borderas, in parohia San Lorenzo din El Escorial, unde se stabileste tanara pereche.
   Cu saprte copii, traiesc in saracie, cu perioade de munca si de somaj, avand mereu probleme de sanatate: el cu plamanii si stomacul, ea cu tulburari cardiace chiar dupa nasterea primului copil, si cu ulcer. Familia supravietuieste ajutata de vecini si de oameni ai bisericii, intr-o lipsa totala de practica religioasa. Amparo nu va ascunde niciodata ca pana in 1980 era "credincioasa dar nepracticanta", ca aproape toti principalii martori si actori ai acestei uimitoare istorii.

   SEMNE SI HARURI PREMERGATOARE
   Prin luna mai 1970, Amparo a fost supusa unei interventii chirurgicale de urgenta, la un spital din Madrid. Intr-o noapte ea vede un medic aplecat asupra ei: "cu plete, barba, ochi verzi si ten auriu". Dar cand, a doua zi, vorbeste despre "doctorul cu barba", nimeni nu-l cunoaste si toti concluzioneaza ca este vorba de un "efect al anesteziei".
   In 1973, probleme de inima, de stomac, hemoragii, ameteli. Pe scurt, sanatatea sa distrusa ( isi pierde cunostinta si cade pe jos ) nu-i mai permite sa lucreze nici ca menajera nici in propria sa gospodarie. Atunci participa la un pelerinaj la Lourdes. Se roaga... pentru altii si, cu boala sa nevindecata, regreta ca trebuie sa plece. Dar intoarsa acasa, constata ca i-a revenit sanatatea si poate munci normal. Ea atribuie aceasta ocrotirii Sfintei Fecioare, fata de care isi intareste afectiunea filiala de totdeauna.  Dar numai atat.
   In aprilie 1980, Amparo este angajata de familia Martinez, proprietari ai unui magazin de instrumente muzicale, care locuiau intr-un cartier rezidential din Madrid.
   Foarte ocupati, ei o angajeaza pe Amparo, convinsi ca aceasta "femeie simpla, curajoasa, buna si afectuoasa" va sti sa se ocupe cum trebuie de copiii lor. Desi crestini, sotilor Martinez le placea sa se distreze si nu le pasa de religie. De Dumnezeu isi aminteau doar cand voiau sa-I ceara ceva.

   IRUPTIE CEREASCA
   In seara de 12 noiembrie 1980, intorcandu-se acasa de la lucru, Amparo vede ca o urmareste un barbat pe care are impresia ca-l recunoaste dar nu-l poate identifica. Inspaimantata, se intoarce din drum, il alerteaza pe Marcos - portarul imobilului, care o conduce, dar acesta nu remarca nimic. A doua zi se repeta acelasi lucru. In seara de 13 noiembrie, in casa in care lucra, intre doua treburi, Amparo priveste plina de compasiune la televizor un reportaj despre copiii din Biafra. Deodata aude o voce limpede si puternica:
   - "Fiica, roaga-te pentru pacea lumii si convertirea pacatosilor; lumea este in mare pericol."
   Panicata, coboara la familia Marcos (a portarului), impreuna cu care revine pentru a controla apartamentul. Nu gasesc pe nimeni. Sa fie vorba de o casa bantuita?
    Amparo isi reia treburile, impreuna cu Beatriz, fetita stapanilor, pe atunci in varsta de sapte ani. Din nou se aude aceeasi voce puternica dar tandra:
   - "Fiica, nu te teme."
   In acelasi timp Amparo vede cum camera se umple de lumini colorate care formeaza un nor. In mijlocul unei lumini mai intense apare cel pe care il "vazuse" la spital si care o urmarise. Tematoare, il intreaba:
   - "Tu esti tatal meu?", iar El raspunde:
   - "Da, fiica. Eu sunt Tatal tau Ceresc. Nu exista nici o vrajitorie in casa asta... Roaga-te pentru pacea lumii si convertirea pacatosilor. Iubiti-va unii pe altii. Vei trece prin incercari dureroase."
   Desi si-a imaginat o serie de posibile catastrofe, in mod paradoxal Amparo s-a simtit inseninata. Dupa ce s-a asigurat ca fetita nu vazuse nimic, a povestit scena familiei portarului dar acestia n-au crezut nimic si au sfatuit-o sa "dea fuga la un doctor." Si atunci, Amparo a hotarat in sinea ei ca, pe viitor, sa nu mai spuna nimic si sa-si pastreze secretul.

   PRIMELE STIGMATE, PRIMII MARTORI - UN COPIL SI UN OM UMIL
   In dimineata zilei de 15 noiembrie, Amparo facea curat impreuna cu mica Beatriz. Deodata, in mijlocul unei lumini stralucitoare, apare o cruce pe care este rastignit Cristos, dezbracat de  vesminte si sangerand. Copilul insa vede altceva si spune:
   - "Amparo, dar tu sangerezi!"
   Oripilata si prada unei dureri ingrozitoare, in timp ce sangele tasnea din fruntea si mainile sale, amparo exclama: "Ah, Dumnezeul meu, ce-i asta?"
   Cristos ii raspunde:
   - "Fiica Mea, aceasta este Patima Lui Cristos. Este o incercare. Trebuie s-o suporti in intregime."
   Amparo spune: "N-o pot suporta". Dar Cristos replica:
   - "Daca tu n-o poti suporta cateva secunde, inchipuie-ti ce suferinte a trebuit sa indur Eu, ore in sir, pe Cruce, murind tocmai pentru aceia care ma rastigneau. Prin suferintele tale, tu poti salva multe suflete..."
    Apoi Domnul o intreaba daca accepta acest apel de a fi un "suflet-victima" (vocatie pe care Cerul va trebui sa i-o reaminteasca, sa i-o explice si sa i-o repete de-a lungul anilor).
   Amparo accepta: "Cu ajutorul Tau, Doamne, voi suporta."
   Mica Beatriz a vazut cum sangele a disparut la fel cum aparuse, dar i-a promis lui Amparo care se temea sa nu-si piarda slijba, ca nu va spune nimanui. Secret pe care copila l-a pastrat cu sfintenie pana cand faptele s-au repetat si in fata altora din familie...
   Venind la lucru in 20 decembrie, Amparo a fost interpelata de portar:
   -  "Ai fost la psihiatru?"
   In aceeasi clipa, sangele a tasnit din mainile lui Amparo, din frunte, din coasta, din genunchi si din picioare.
    Nefiind nici el practicant, portarul Marcos cade in genunchi si se roaga, cum poate, pentru prima data din copilaria sa. Amandoi convin sa nu spuna nimanui. Dar se pare ca Cerul hotarase altfel...

   NOI MARTORI
   In 22 decembrie, ziua Sfintei Cecilia, patroana muzicienilor,  sotii Miguel si Julia Martinez pleaca sa se distreze impreuna cu niste prieteni. Amparo ramane sa se ocupe de casa si de copii si, in mod ciudat, ii apare un fel de "alergie" pe piept, care nu scapa vigilentei bunicii. Ea-i vorbeste despre asta a doua zi, Juliei Martinez, care insista sa vada si ea ce are Amparo, si descopera, stupefiata, pe pieptul acesteia, "pielea umflata, rosie, formand o inima in relief, traversata de un fel de sageata oblica." Amparo refuza sa fie vazuta de un medic si, simtindu-se rau,  incearca sa plece acasa. Dar in prag,  inima de carne incepe sa sangereze " pe puncte, ca si cum ar fi fost niste urme de cuie." Sotii Martinez o intind pe Amparo pe pat, iar acesteia incep sa-i sangereze abundent mainile si-i apar rani la picioare. Apoi, "ceva pe frunte, ca si cum ar fi coroana de spini a Domnului." 
   Si astazi, cu capul in maini, Miguel evoca aceste clipe in care intreaga sa viata i-a defilat prin fata ochilor, cu un intreg cortegiu de remuscari.
   "Fenomenul" se prelungeste. Rigida, Amparo este in extaz. Sangerarile inceteaza, iar  Miguel se teme ca ea sa nu fi murit: isi cheama copiii, pe Jesus si pe Beatriz, de 11 si  respectiv 7 ani, pentru a le spune: 
   - "Priviti copiii mei, caci intr-o buna zi va trebui sa dati marturie." 
   Apoi coboara pentru a avertiza familia lui Amparo, iar portarul cheama si vecinii. 
   A doua zi merg cu totii la manastirea din San Lorenzo, pentru spovada generala, iar parintele confesor le da cateva explicatii oportune "despre alte fapte similare permise de Dumnezeu in Biserica Sa."
   Pe data de 24 noiembrie Amparo, impreuna cu sotul ei, merg sa se roage la biserica Sfanta Gemma (Galgani, stigmatizata italianca, 1878-1903). Acolo, fenomenul reincepe. Ei alearga in magazinul patronilor lui Amparo, unde stigmatizarea se repeta, fara extaz, in fata angajatilor. Unul dintre ei, surdo-mut, incepe sa vorbeasca. Dar Cerul nu voia sa ramana la acest prim cerc de martori apropiati.

   PRIMELE STIGMATIZARI PUBLICE
   Dupa aceasta iruptie aproape zilnica a Cerului, identificata de primii martori,  "fenomenele" s-au regularizat si nu mai surveneau decat vinerea. Amparo era "avertizata" cu catva timp inainte, prin "aparitia unei mici pete negre pe dosul mainilor si in dosul palmelor".
   Cu toate acestea, la 5 decembrie, ea este surprinsa intr-o brutarie unde, crezand ca mai are timp, intrase sa cumpere paine. Brutareasa si clientii sai au asistat la o stigmatizare cu extaz de peste doua ore. Din acel moment, vestea s-a raspandit cu repeziciune in intregul tinut.
    Pentru a-l reaminti si a-i preciza sensul, mai mult decat simbolic,  Isus spune, la 3 martie 1990: "Nu va ganditi decat la paine, nu va ganditi la sacrificiu?" Sau: "Va hranesc sufletul, dar va dau si painea de toate zilele, copiii Mei." (6 mai 1995)
   De acum convertiti si... in slijba menajerei lor, sotii Martinez au hotarat ca Julia va sta pe viitor acasa vinerea,  ca s-o insoteasca pe Amparo, care va ramane in apartamentul lor.
   Din ianuarie 1981, inca inainte ca Sfanta Fecioara sa fi aparut, se recita rozariul in apartamentul familiei Martinez, de doua ori pe saptamana, intr-o cladire din apropiere, din cauza numarului mare de credinciosi. In cursul primelor luni, Amparo n-a primit mesaje destinate publicului, dar a marturisit ca-L vede pe Domnul, participa la suferintele Patimirii Sale, vorbea cu El, simtind uneori prezenta Sfintei Fecioare, si ca "Ingerii, in special Arhanghelul Gabriel, erau cei care resorbeau sangele, inchideau ranile si raspandeau parfumul de trandafiri" care invada, in mod inexplicabil, locurile in timpul stigmatizarii.

   DIN NOU LOURDES:  AMPARO O VEDE PENTRU PRIMA OARA PE PREACURATA
   Cu ocazia sarbatorii Sfantului Iosif, din 19 martie, Amparo a dorit sa se intoarca la Lourdes cu prietenii sai care asistasera la extaze si stigmatizari. Doar mult mai tarziu va dezvalui ca acolo a vazut-o pe Preasfanta Fecioara inconjurata de lumina si imbracata in alb, care a inlocuit pentru o clipa statuia din grota de la  Massabielle, care i-a spus:
   - "Roaga-te, fiica Mea,  pentru pacea lumii si convertirea pacatosilor."

   SAPTAMANA SFANTA A ANULUI 1981
   In Joia Sfanta din 1981 Amparo a sosit la familia Martinez, avand dureri cumplite de spate. In timpul noptii, in prezenta sotului ei, avusese impresia ca era "biciuita fara mila". Julia Martinez, dupa ce i-a vazut spatele, sfasiat si insangerat, i-a sugerat sa se retraga singura intr-o camera, ca sa se roage si sa mediteze. Si atunci, in timpul acelei Saptamani Sfinte, Domnul i-a spul lui Amparo ca, pe viitor,  va trebui sa-si traiasca stigmatizarile "in intimitate, durerea fiind numai pentru ea", deoarece imbulzeala celor care voiau sa asiste la stigmatizari, in dorinta de a-si inmuia batistele in sangele ranilor sau din simpla curiozitate, ba chiar pentru a demasca ceea ce unii considerau un trucaj "displacea Domnului la fel de mult ca si comportarea negustorilor in Templu."

   SOSIREA SFINTEI FECIOARE A DURERILOR
   Vineri, 1 mai 1981, Amparo pleaca sa-si petreaca ziua, impreuna cu cativa apropiati, la Cortes, o manastire locala. Atunci a vazut-O ea pentru prima data pe Preacurata ca Sfanta Fecioara a durerilor: "cu mantie neagra al carei capison ii acoperea capul si era tivit cu un voal alb, transparent." In aceeasi seara, acasa la ea, Amparo a vazut-O din nou "ingenunchiata, foarte trista, cu lacrimi curgandu-I pe obraji; Ea tinea cate o lumare in fiecare mana si se ruga pentru pacea in lume." Si atunci i-a dat acest prim mesaj:
Sfanta Fecioara a Durerilor
   - "Fiica Mea, nu incetati sa va rugati cu devotiune Sfantul Rozariu... El are mare putere. Eu va cer foarte putin: sa va rugati. Caci prin rugaciunile si penitentele voastre ne veti ajuta, pe Fiul Meu si pe Mine,  sa salvam multe suflete care ratacesc in asteptarea cuiva care sa le salveze..."
   Duminica, 10 mai,  Preasfanta Fecioara ii apare din nou lui Amparo, in casa familie Martinez, "Imbracata in alb si iradiind o lumina stralucitoare"  si i-a dat urmatorul mesaj:
   - "Fiica Mea, spune tuturor fiilor Mei sa respecte intrutotul mesajul pe care l-am dat de a se ruga Sfantul Rozariu. Dar trebuie sa se apropie mai mult de Euharistie, caci multi dintre ei n-au facut-o. Sa se impartaseasca in primele vineri ale lunii si toti cei care se impartasesc in acea zi, sa se roage pentru Biserica Catolica, pentru ca crestinii sa fie mai uniti... (Amparo rezuma apoi conversatia care s-a desfasurat in continuare: pacatele de necuratie Il ofenseaza teribil pe Domnul. Sa fim foarte umili, caci orgoliul inchide portile Cerului. Sa perseveram, caci Ea este foarte multumita de noi si sa ne rugam pentru preoti, pentru ca ei sa fie fii buni ai Lui Dumnezeu...) "Apropiati-va mai mult de Euharistie, primiti cu asiduitate Trupul Lui Isus. Rugati-va pentru pace in Spania, in special pentru Tara Bascilor."

   PREASFANTA FECIOARA IL DESEMNEAZA PE DIRECTORUL SPIRITUAL AL LUI AMPARO
   Aceasta s-a intamplat intre a doua si a treia aparitie a Sfintei Fecioare. Desigur, convertita prin aparitiile Lui Cristos in noiembrie 1980, Amparo trecuse la o sustinuta practica religioasa si sacramentala... Dar, pentru a se spovedi, ea se adresa cand unui preot, cand altuia, de obicei celui mai apropiat in momentul respectiv. O martora a avenimentelor, de la inceputul lor,  i-a propus lui Amparo (care inca nu stia sa citeasca) o lista cu cinci directori spirituali confirmati. A doua zi Amparo i-a raspuns ca Preacurata il indicase pe primul de pe lista. Acesta, Alfonso Maria, calugar de la varsta de 16 ani si ajuns superior general carmelitan al Castiliei, a acceptat si a fost directorul spiritual al lui Amparo pana in momentul mortii lui (2002)
   De fiecare data cand Amparo vine la spovada ( cu o periodicitate de 15 zile), intreaga biserica a manastirii carmelitane din Madrid, crucifixul si confesionalul, sunt invaluite de o aroma de trandafiri. Carisma acestuia face ca multi credinciosi sa vina din departari in Spania ca sa se spovedeasca.

   14 IUNIE 1981, IN VARFUL FRASINULUI DE PE PRADO NUEVO
Prado Nuevo - locul aparitiilor
   A treia aparitie a Preacuratei, in aceasta duminica de 14 iunie, Sarbatoarea Sfintei Treimi, este retinuta de memoria populara ca "inceputul aparitiilor de la Escorial."
   Prado Nuevo este o pasune marginita de frasini, destinata cresterii vitelor reproducatoare de tauri de lupta. Amparo, impreuna cu cativa apropiati, venisera in acea zi de sarbatoare acolo, la iarba verde. Deodata, deasupra unui frasin, vad cu totii un nor de fum. Crezand ca este un incendiu, se apropie si remarca un intens parfum de trandafiri si de tamaie. Cazand in genunchi (pe o piatra), Amparo o vede pe Sfanta Fecioara Indurerata, in picioare, pe nor, care ii da urmatorul mesaj:
   - "Eu sunt Sfanta Fecioara Indurerata. Vreau ca in acest loc sa se construiasca o capela (si indica amplasamentul precis) in onoarea Numelui Meu. Sa vina oamenii aici de peste tot din lume pentru a medita la Patimirea Fiului Meu care este foarte uitata. Daca vor face ceea ce spun Eu, vor fi vindecari. Aceasta apa va fi vindecatoare. Oricine va veni aici ca sa se roage in fiecare zi Sfantul Rozariu, va fi binecuvantat de Mine. Multi vor fi insemnati cu o cruce pe frunte. Faceti penitenta si rugati-va."
   Pusi la curent, martori si prieteni au alergat ca sa recite primul Rozariu la Prado Nuevo. Amparo a spus mai tarziu ca Preacurata insemnase mai multe persoane pe frunte cu Crucea propriului Sau rozariu iar pe fruntile acestora puteau fi vazute aceste cruci putin adancite.
   Aparitiile si mesajele Lui Cristos si ale Sfintei Fecioare (publice si private) au continuat intr-un ritm sustinut, iar dupa mai multi ani,  aparitiile si mesajele publice s-au fixat la primele sambete din luna. Dar acest inceput fulgerator a fost insotit si de alte "minuni" care au avut loc: de exemplu, doua crucifixuri au sangerat (unul la familia Martinez, celalalt in alt oras) iar o mica statuieta a Sfintei Fecioare Indurerate (cumparata de Miguel Martinez, sub forma sa foarte venerata in Spania) a varsat lacrimi.
Capela ceruta de Sfanta Fecioara, la Prado Nuevo

   ARHANGHELUL GABRIEL ANUNTA A DOUA VENIRE A LUI CRISTOS
   La 18 iunie 1981, in sarbatoarea Trupului Domnului, Amparo, insotita de sotul si de fiul ei precum si de portarul Marcos, au mers la Escorial, pe Prado Nuevo unde,  pe la ora 11 seara au inceput sa recite Rozariul. Chiar de la  primul mister, au vazut la o distanta de cca 50 de metri, stralucirea unei lumini foarte vii, deasupra palcului de frasini. Au continuat sa se roage si au vazut luna "ca si cazuta la pamant." (nu se mai vedea pe cer), luminand intregul teren cu o lumina galben portocalie. Foarte repede, in centrul luminii s-a format o cruce imensa. Pe masura ce continuau rugaciunea, viziunea s-a imbogatit cu o multime de lumanari aprinse care se ridicau unele deasupra celorlalte "ca la pomul de Craciun"; in varf, o lumanre mult mai groasa decat celelalte, lumina cu raze circulare. Apoi, la stanga lumanarilor, a aparut silueta unei persoane in tunica alba, dar fara contururi corporale precise. Aceasta scena a durat pe tot parcursul recitarii Rozariului, in timp ce au observat ca luna "se ridica" pe bolta cereasca.
   Chiar a doua zi, 19 iunie, Arhanghelul Gabriel i-a aparut lui Amparo, in casa unde lucra, pentru a-i dicta sensul viziunii din ajun.
   - Crucea inseamna ca toti crestinii trebuie sa ramana uniti.
   - Luminile semnifica Avertismentul care se va produce in cer inainte ca Domnul sa trimita pedeapsa pe care o pregateste pentru toti cei care n-au vrut sa dea atentie atator avertismente ale Cerului.
   - Luna pe pamant inseamna ca niste astri se vor izbi de Pamant.
   - Iluminarea terenului (Prado Nuevo) iseamna ca intregul pamant se va lumina peste tot in lume: cei care nu se vor afla atunci alaturi de Domnul (in stare de har) nu vor putea rezista intensitatii acestei straluciri, si vor muri.
   - Lumanarile si tunica alba inseamna ca in acel moment Isus se va afla,  stralucitor,  alaturi de toti cei care sunt plini de Dumnezeu si de Preasfanta Sa Mama: va fi a doua venire a Lui Isus Cristos pe pamant.
   La 4 iulie, in timpul recitarii publice a Rozariului la Prado Nuevo, Sfanta Fecioara Indurerata care a venit  "inconjurata de cinci ingerasi si cu picioarele asezate pe un animal oribil, un fel de balalur", a plans atat de mult incat "n-am putut rezista in fata unei asemenea dureri si am plans si eu" - povesteste Amparo.
Capela de la Prado Nuevo

   PREZENTA INGERILOR SI INMULTIREA SEMNELOR
   A sosit momentul pentru a insista mai mult asupra rolului extraordinar al Arhanghelului Gabriel la Escorial si asupra prezentei sale si a ingerilor in viata cotidiana a lui Amparo si a martorilor din ianuarie 1981 (bilocatii si ajutoare surprinzatoare).
   Chiar din primele luni ale lui 1981 Amparo anuntase ca "vor fi vazute lucruri extraordinare in soare si in luna."  Astfel, la 7 august 1981, la ora 5 dupa-amiaza, Marcos,  Amparo si fiul ei, Pedro, au vazut "inima Lui Isus in nori". La 1 septembrie, Marcos a vazut din nou "Inima Lui Isus in soare, la ora 8 dimineata. la 8 septembrie, in compania mai multor copii: "La 22,45, in luna, am vazut silueta unui personaj asezat intr-un jilt. Avea parul lung si tinea in mana dreapta un glob foarte mare."  La 11 septembrie "la ora 8,10 dimineata, cifra 4, foarte mare, in soare";  la 16 septembrie,  "pe la 8,15 dimineata, o cruce si un porumbel in soare". In cursul lunii "o stea dubla in soare".
   Grupuri intregi de oameni, veniti sa se roage, au observat fenomene si semne in soare: in 15, 16 si 19 septembrie, in mai multe randuri, pe Sfanta Fecioara de la Fatima, lucru care s-a repetat in 14, 17 si 21 noiembrie precum si in 6 decembrie, astfel ca,  incepand din martie 1982 televiziunea spaniola prezenta o serie de marturii serioase, de cele mai multe ori legate de convertiri si haruri spirituale de toate genurile.
   In acest timp, Amparo continua calea grea a stigmatizarilor: in Miercurea Cenusii si mai ales in Joia Sfanta (cand un Crist a sangerat din nou din maini, frunte, picioare, apoi din genunchi si coasta ("ca Amparo", va spune mica Beatriz) si in Vinerea Sfanta la patronii ei; la manastirea din San Lorenzo, pe 25 octombrie: comuniunea mistica administrata de doi ingeri, la 29 octombrie tot la manastire, apoi o noua transverberatie - la 23 noiembrie, la exact un an dupa prima. In timp ce, la 8 decembrie, trei copii au vazut un fir de sange curgand de-a lungul arborelui aparitiilor, pe care l-au vazut apoi si adultii, conditia pentru a-l vedea fiind sa se roage in genunchi.
   Cu toata aceasta ploaie de haruri, Isus ii spune intrista lui Amparo ca, desi El " n-a incetat sa reverse miracole de iubire peste tot, unii n-au vrut sa primeasca toate acestea cu inima curata." Intr-un mesaj din 18 decembrie 1981 Isus ii spune: "Lumea se inraieste in fiecare zi; ce trebuie oare sa fac ca ei sa se salveze?... pedeapsa se apropie. In ce mod se va purifica lumea si Biserica Mea? Caci totusi, Eu le dau multe prilejuri favorabile..."

   MESAJE ALE INCEPUTURILOR LA ESCORIAL
   Sa le abordam cu tema centrala, foarte prezenta in 1981 si in primele luni ale lui 1982, semnaland totodata ca prima etapa, esentiala,  a Escorialului  se pare ca acopera perioada 1981-1984. La fel ca diamantele, mesajele prezinta mii de fatete care se lumineaza unele pe altele. In aparenta, ele se repeta. In realitate, insa,  desfasoara firul temelor nu intr-o progresie liniara ci prin imbogatiri circulare progresive, ca o spirala pedagogica ascendenta.
Prado Nuevo - apa binecuvantata
   De altfel, nici o tema nu este prezentata fara opusul ei complementar. Astfel,  lacrimile Mariei sunt insotite intotdeauna de solutiile pe care Ea le propune: rugaciune, Rozariu, penitenta, sacrificii voluntare si de multumiri, atunci cand sunt puse in practica! Viziunile iadului, de cele ale cerului; criticile aduse societatii sau Bisericii, de ceea ce se asteapta de la ele. Ingrijorarea Lui Cristos sau a Preacuratei este intotdeauna completata cu conditiile salvarii. Viziunile Patimilor istorice se finalizeaza cu promisiuni ale Indurarii. Avertismentul, pedeapsa si sfarsitul timpurilor sunt insotite de asigurari pentru credinciosii care vor fi in harul Lui Dumnezeu si de anuntarea Imparatiei Iubirii care va veni.
   In sfarsit, apelurile sunt insotite de promisiuni si de superbe viziuni ca "zborul spre lumina al sufletelor din Purgatoriu", "primirea de catre Maria in ora mortii", "rapirea celor alesi, spre Pamantul Fagaduintei" si "Lacasurile Ceresti".
   Trebuie mentionat ca Mesajul de la Escorial reproduce, chiar din primele luni, pasaje intregi din La Salette (iar Amparo nu cunostea nici macar existenta acelor aparitii), si are multe puncte comune cu  Paray-le-Monial, Fatima etc.

   PATIMIREA LUI CRISTOS SI CO-PATIMIREA SFINTEI  FECIOARE, CONTINUA
   In paralel cu cerea Sa personala adresata lui Amparo "Uneste-ti durerile cu ale Mele pentru a salva lumea" (8.09.1981), Sfanta Fecioara Indurerata ii indeamna pe toti sa-L ajute pe "Fiul Sau care poarta o  Cruce foarte grea din cauza tuturor celor care nu-L respecta pe Dumnezeu: ajutati-L sa se despovareze de aceasta Cruce pe care o poarta constant". (28.07.1981), sau: "Copiii Mei: luati Crucea si urmati-L pe Fiul Meu, caci Fiul Meu este foarte obosit. Ajutati-L sa se despovareze de aceasta Cruce" (25.09.1981).
   In decursul anilor, ea va repeta: "Nu fiti Irozi. Va vreau Cirinei."
   Iar Cristos confirma, chiar din 25 septembrie: "Eu port o cruce pe umeri pentru ca Dumnezeu sa-Si reverse Divina Sa Indurare asupra intregii omeniri". Iar Maria: "Fiica Mea, vezi Inima Mea strapunsa de durere. Vezi-o cum sangereaza din cauza tuturor copiilor Mei, fara deosebire de rasa." (2.10.1981). In 16.10.1981, vorbind despre Patimirea Lui Cristos, Maria-i spune lui Amparo: "Ce suferinte ingrozitoare! Fiica Mea, sa fii constienta de ceea ce a suferit Fiul Meu pe aceasta Cruce si de ceea ce indur Eu, prabusita la picioarele Crucii, distrusa, cu inima sfasiata."
   Amandoi vin cu fidelitate s-o sustina pe Amparo in momentul stigmatizarilor reparatoare "pentru salvarea atator pacatosi": "Aceasta suferinta Eu o indur in permanenta din cauza perversitatii tuturor pacatosilor", ii marturiseste Isus la 23 octombrie; in timp ce Maria o incurajeaza si mijloceste: "Eu Ii cer in mod constant Parintelui Vesnic sa va ofere toate prilejurile favorabile, caci multe suflete sunt pe cale de a fi salvate... Il rog sa opreasca pedeapsa... Inima Mea este victima de durere, dar lumea nu-i da nici o atentie". Iar Cristos aminteste co-patimirea Mariei in termenii acestia: "Mama Mea plange si sufera permanent. Nici un vas n-ar putea cuprinde lacrimile pe care le varsa Mama Mea zilnic, din cauza voastra, a tuturor." (23.10.1981)
   La 13 noiembrie, prima aniversare a iruptiei ceresti la Escorial, Isus ii explica lui Amparo Patimirea Sa si cum, in mod mistic, ea continua si azi: "Am sa-ti descriu  situatia lumii, ca tu sa intelegi scopul Patimirii Mele mistice ca victima jertfita de lume, ca Rege martir al caritatii Mele pentru suflete si ca Dumnezeu dispretuit de creaturile Sale. Mi-am folosit intelepciunea, fiica Mea,  pentru a imparti toate mijloacele pentru ca oamenii sa poata dobandi Imparatia Mea vesnica; am revarsat toata tandretea Mea pentru a-i atrage, bunatatea si indurarea Mea, harurile Mele, maretia si iubirea Mea; dar ingratii nu vor... Le-am oferit tuturor exemplul Meu pe drumul acestei lumi. Pentru toti M-am inaltat la Ceruri, intorcandu-Ma la Tatal si pentru toti Eu fac miracolul consacrarii Euharistice, pentru a ramane aici, impreuna cu ei. Pentru toti si nu doar pentru unii, inchis in acest sacrament, zi si noapte,  trist si suferind. Pentru toti am instituit preotia Mea privilegiata, Sfanta Biserica. Pentru toti am dat cuvintele Mele de mantuire si viata pe care le pastreaza Sfanta Evanghelie, lege de har si de iubire, pe care am exprimat-o clar in aceste cuvinte: Iubiti-va unii pe altii, spunand-o sub aceasta forma pentru ca toti sa inteleaga. Si v-am mai spus: Ramaneti uniti cu totii, ramaneti in Mine, pentru ca sa fim cu totii unul, asa cum Tatal Meu si cu Mine una suntem. Dar ce-au facut ei cu cuvantul Meu, cu doctrina Mea, cu dorintele Mele, daca nu bataie de joc, crime si tradari?"
   Pentru ca nu toti "vor sa se salveze" (responsabilitate personala subliniata la Escorial), Preacurata se plange, inca din 25 septembrie ca "lacasurile Fiului Meu sunt aproape goale, cele ale dusmanului sunt pline."
   Fata de aceasta situatie ingrijoratoare in privinta mantuirii si fata de anuntarea clara a sfarsitului timpurilor, Isus precizeaza, la 20 noiembrie 1981, rolul eminent al Mariei:  "Sa stie cu totii ca Mama Mea este Cea care retine pedeapsa: prin lacrimile Sale, prin durerea Sa. Ea sufera toate acestea din cauza copiilor Ei si le da avertismente, caci nu vrea ca ei sa se piarda... Multi sunt in stare de pacat de moarte, iar Mama Mea are inima strapunsa de durere din cauza ingratitudinii atator pacatosi care nu vor sa auda nimic."
   In ziua aceea Maica Sfanta insista asupra crancenei suferinte pe care anumiti preoti o provoaca Inimii Lui Isus si Inimii Sale.
   Dar, la fel ca si pe drumul Calvarului, amandoi se arata foarte hotarati sa persevereze: "Eu sunt pe Cruce ca sa-i rascumpar pe toti!"-  striga Cristos, la 11 decembrie. Iar Maica Sfanta precizeaza: "Fiul Meu si cu Mine vom suferi in permanenta din cauza perversitatii lumii."
   Afirmarea acestei patimiri in prezent, este si mai concreta la 18 decembrie:  "Da, fiica Mea (Amparo traieste si vede patimirea), Eu o sufar in permanenta...  Aceasta durere pe care o suferi tu, este o scanteie din Inima Mea strapunsa de ingratitudinea atator pacatosi... Am vrut sa rascumpar omenirea, ca toti sa se salveze, insa ingratii imi raspund rastignindu-Ma in fiecare zi!"
   STIGMATIZAREA DE LA CRACIUNUL LUI 1981
   La 25 decembrie, Amparo a primit o noua stigmatizare insotita de viziunea unei scene din Misterul al IX-lea al Rozariului, Isus aratandu-i astfel ca a venit pe pamant pentru a suferi: "Da, fiica Mea, Eu sunt aici si am venit ca sa-ti fiu alaturi; suntem impreuna amandoi pe Cruce. Vino langa Mine, vino la pieptul Meu ca sa te apar de dusman. Dar si tu sa Ma aperi de ultragiile si insultele a caror victima am fost in curtea lui Irod. Contempla rusinea si jena Mea, ascultand rasetele si batjocurile omului impotriva Mea. Ofera fara incetare actele tale de adoratie, de reparare si de iubire, pentru salvarea sufletelor. Astazi tu ai sa Ma consolezi..."
   "Cere Tatalui Meu sa ierte aceste suflete ingrate care Il ofenseaza continuu. Si mai spune-I ca, in miicimea ta, esti dispusa sa repari ofensele pe care le primeste; mai spune-I  - desi esti o victima sarmana-   sa te acopere cu Sangele Inimii Mele. Cere iertare pentru toate aceste suflete; uneste-ti sentimentele cu zelul si ardoarea care Ma devoreaza: Eu nu vreau ca aceste suflete sa se desparta de Mine, le iubesc atat de mult, desi ele ma ofenseaza in permanenta..."
   "Nu Ma lasa singur, fii constienta de cat de multi sunt cei care M-au uitat, care nu se gandesc decat cum sa se distreze, fara a se preocupa de sufletul lor. Chiar si sufletele alese (preoti si calugari) Ma abandoneaza si Ma lasa singur zile intregi; desi le vorbesc, ei nu vor sa Ma auda, caci inima lor este prea inglodata in cele lumesti..."
   "Anumite suflete sunt mari pacatoase, dar vad ca ele se caiesc si aceste suflete sunt cele care poarta cu adevarat Crucea Mea. Ce bucurie atunci cand aceste suflete isi marturisesc pacatele si cata usurare a suferintelor Mele atunci cand,  aceste suflete care au pacatuit atat de mult, se caiesc! Multe iubesc cu adevarat!..."
   Apoi Cristos ii arata lui Amparo alte tablouri vivante ale Misterelor al IX-le si al X-lea ale Rozariului, in 8 ianuarie, 5 si 12 februarie 1982. Iata relatarea lor:

   "DOMNUL INDURERAT"
   Amparo: "Il vad pe Domnul care nu mai are pe umeri Crucea. El inainteaza prin multime - mare multime - clatinandu-Se, in timp ce este impins inainte. Vad cum din multime iese o femeie si-I intinde o naframa alba Domnului, al Carui chip este plin de sange. Domnul isi sterge fata, apoi inapoiaza femeii naframa. Toti ii strga Domnului: << Iata un rege las! Cere-i, odata, Tatalui Tau sa te salveze! >> Il insulta si-i arunca vorbe murdare. Numeroase femei isi imping copiii inaintea Domnului, iar El le impune mainile pe cap, iar pe unii ii strange la piept. Niste oameni i se pun in cale si nu-L lasa sa treaca; atunci calaii ii indeparteaza si continua sa-L brutalizeze pe Domnul. El ii priveste pe toti si-i binecuvanteaza facand semnul crucii cu mana; atunci un calau il loveste cu un bat peste mana.
   Acum Domnul este asezat pe un bolovan mare. Isi ridica ochii spre Cer si-L implora pe Tatal spunand: << Tata, O, Tata! >>  Apoi ii priveste pe toti cei din jur cu o privire plina de mila. Din nou isi ridica ochii spre Cer si spune: << Ajuta-Ma! >>
   Toti incep atunci sa-si bata joc de El spunand: << ia uitati-va la el, facatorul de minuni cere ajutor! Ia fa un miracol si-ti vom reda libertatea! >> Domnul nu raspunde nimic.
   Iata patru soldati, aceiasi care Il palmuisera; ei Il dezbraca cu brutalitate, smulgandu-i carnea care se lipise de haine, iar spinarea-i este ca jupuita. Acum ii smulg cununa de spini, Il imbraca intr-un alt vesmant alb si-i pun la loc cununa, impingandui-o cu putere pe cap; din nou sangele siroieste pe fata Domnului. O, Doamne! Vesmnatul ii este din nou patat de sange. Si Il imping iarasi si iarasi. Domnul este ostenit, nu mai poate. Urca pe o coasta, impiedicandu-Se de pietre. Ajung in varful muntelui unde o Cruce este intinsa pe pamant... I se ordona Domnului sa Se intinda pe Cruce. Domnul priveste spre Cer si lacrimi, ca de sange, curg din ochii Lui. Este legat de lemn cu franghii. Acum, Ii bat cuiele in mana dreapta. Incep sa intinda mana stanga, dar lemnul este mai lung decat bratul, care nu ajunge pana la gaura care este facuta sa se bata cuiul. Unul din calai se urca deasupra Domnului si trage foarte puternic de bratul Sau: Domnul se rasuceste de durere. Cel care se afla in partea stanga, reincepe sa traga de brat.   Ah, Doamne!
    Cand este tintuit, se aud loviturile de ciocan, sangele tasneste din maini. Ah, Domnul Indurerat, se rasuceste dintr-o parte in alta.
   I se intind picioarele cu franghii, este legat de mijloc si strans. Ei Ii leaga picioarele de lemn cu o franghie; aud din nou loviturile de ciocan cand Ii tintuiesc picioarele. Domnul priveste spre cer cu fata scaldata de sange. Ii cere Tatalui sa-L ajute. Ah, Dumnezeule, este oribil, este oribil!"
   Domnul: "Da, fiica Mea, aceasta tulburare pe care o incerci, Eu o simt in fiecare zi, din cauza acestor suflete care Ma ofenseaza prin atatea pacate de necuratie. Cum Imi profaneaza ele Trupul! Si fac asta zilnic: ei Ma rastignesc in fiecare zi. De aceea iti cer, fiica Mea, sa fii victima a Patimirii Mele: pentru ca Eu am acceptat cu resemnare vointa Tatalui Meu, de a suferi, a suferi pana la sfarsit."
   Si pentru ca Amparo accepta, mentionam aceste multumiri pe care i le adreseaza Sfanta Fecioara la 25.09.1981: "Tu presari cu trandafiri calea Fiului Meu, caci ai readus multe oi in turma Sa."
   Isus ii cere din nou, la 5 februarie, sa descrie urmatoarea scena din Misterul al IX-lea:
   Amparo: "Isus este pe Cruce, unde se rasuceste de durere. Se vad multi soldati calare; unul dintre ei aduce un sul de hartie, il desfasoara si suna din trompeta, ca oamenii sa asculte. El citeste: << Isus din Nazaret, Regele Iudeilor.>> Acest inscris va fi pus pe Crucea Nazarineanului.
   Toti incep sa urle: << N-avem alt rege decat Imparatul de la Roma, scoateti inscrisul!>> si, << Pilat, nu scrie Regele iudeilor, ci scrie: Acest blasfemiator a zis: Eu sunt Regele iudeilor.>> Foarte iritat, Pilat raspunde: << Ce este scris, este scris.>>
   Soldati purtand sabii, sunt pe cale sa mai rastingneasca doi oameni, cu Isus. Din nou Domnul ridica capul. Oameni care poarta mantii lungi, albe si verzi, isi bat joc de El, spunand: << Priviti-l pe ipocritul facator de minuni: nu mai vindeci bolnavi? Nu distrugi Templul ca sa-l recladesti in trei zile? Salveaza-te! Coboara de pe cruce!.>> Si continua razand: << Iata, el a salvat pe altii si nu se poate salva pe sine. Iata ce mai Rege a Israelului! Coboara, slaveaza-te si te vom crede. Daca nu, sa te salveze Tatal tau, cel care este atat de puternic si te iubeste asa de mult! Ipocritule, mascariciule!>> 
   Unul dintre ceilalti doi rastigniti Il insulta si el, spunandu-I: << Nu esti tu Cristos? Atunci de ce nu te salvezi pe tine si pe noi? Tu nu esti Cristos: nu esti decat un raufacator.>>
   Domnul Isi inalta ochii spre Cer si spune: << Tata, Tata, nu-i condamna, iarta-i ca nu stiu ce spun.>> 
   Celalalt talhar I se adreseaza atunci Domnului: << Tu esti cu adevarat Fiul Lui Dumnezeu, Isus din Nazaret! Aminteste-Ti de mine cand vei fi in fata Tatalui Tau. Iarta-mi toate pacatele."
   Domnul il priveste, nu se intelege ce murmura caci este pe moarte. Il priveste din nou si-i spune:  << Toate pacatele iti sunt iertate: astazi vei fi cu Mine in Rai.>> "
Pelerini la Prado Nueva

***
   Cristos o face pe Amparo sa vada apoi aceasta "urmare" al celui de-al X-lea Mister, la 12 februarie 1982:
   Amparo: "Isus se zvarcoleste pe Cruce. In ce stare este! Calaii sunt pe cale sa-si imparta vesmintele Lui. Sunt patru oameni si toti vor tunica Sa si se cearta pentru ea. Unul dintre ei da cu banul, iar cel care castiga, pastreaza tunica. Altul ii spune razand: << Imbraca-te in Rege!>> El isi pune tunica iar ceilalti trei reincep sa rada: << Uitati-va ce seamana cu nazarineanul. Faci si tu cumva minuni?>> Iar Isus este pe moarte, intr-o stare ingrozitoare. O, Doamne, ce dureri ingrozitoare am! Totul se intuneca, se aud tunete. Nu se mai vede nimic din cauza cetii. Toata lumea fuge. Se aud multe trasnete! Domnul ramane singur, nimeni nu-I mai da atentie. Domnul spune: <<Toti Ma parasesc.>> Preacurata se agata de Cruce plangan amar. Ce durere! Ah, cum mai plange!
   Domnul O priveste. Impreuna cu ea mai sunt doua femei care imbratiseaza si ele Crucea. Mai este si un barbat cu parul foarte lung. Nu stiu cine este. El o ia pe Sfanta Fecioara de dupa umeri, apoi in brate. Mi se spune ca este Ioan. Ah, Domnul ii spune Preacuratei: <<Femeie, iata fiul Tau.>> Apoi spune: <<Fiule, iata Mama ta. Sa ai grija de Ea.>> Apoi spune: <<S-a sfarsit. Tata, Tata, de ce M-ai parasit? In mainile Tale Imi dau Sufletul Meu...>>"

***
   In aparitiile de la Escorial este vorba foarte putin despre Invierea ca atare. In schimb, viziunile Inimii Lui Isus "ca un cuptor dogorand de iubire"  ( ca de ex. la 1.11.1995), sunt nenumarate, fara a mai socoti si extraordinara viziune a Schimbarii la fata a Lui Cristos, din 6 august 1982.
   Chiar de la inceputuri, accentul pare sa cada pe apelul adresat tuturor de a-L ajuta pe Isus si pe Maria "sa salveze un numar cat mai mare de suflete" (prin rugaciune, penitenta, sacrificiu si in special prin detasarea de cele pamantesti si prin apostolat). Si asupra conditiilor participarii noastre la Inviere: "Da, fiica Mea, Noi suferim mult, o asigura Cristos, in 5 februarie 1982, dar sunt si suflete bune care se caiesc de greselile lor, care cer iertare. Tatal Indurator le asteapta ca sa le dea mostenirea lor, adica Lacasurile Ceresti. este cea mai buna mostenire, caci este pentru vesnicie. De aceea, iti repet: merita sa suferi."  In afara de Amparo, Isus se adreseaza si grupului care o insoteste, si noua, tuturor.

   SFARSITUL TIMPURILOR SI LACASURILE CERESTI
   Lui Amparo i-au fost aratate chiar de la inceputuri, si continua sa-i fie aratate, Lacasurile Ceresti, foarte variate. La 25 septembrie 1981, Isus ii spune: "Cel de-al treilea Lacas se va numi Betleem. Dar pentru a ajunge la acest Lacas, trebuie sa purtati Crucea, chiar daca este grea: Eu am sa va ajut s-o purtati." In aceeasi zi, Sfanta Fecioara preciza:  "Cei alesi se vor intoarce in Eden. Eu voi veni cu Fiul Meu sa-i iau pe cei alesi care se vor regasi in Edenul de iubire si de fericire... Lacasurile sunt pregatite pentru cei alesi; dar si temnitele Iadului sunt gata..."
   Totul va fi descris, in detaliu, in marile viziuni escatologice, din 1982 si 1983.
   Isus si Maica Sfanta anunta, de asemenea: "Tatal Ceresc va asteapta" (23.X.1981).
   Anunturile reptate ale "Zilei Judecatii natiunilor" sunt insotite de un apel urgent: "Spune-le sa fie gata." (8.09.1981)
   Cititorul uimit sa nu traga cumva, din aceasta rapida trecere in revista, (am amanat pe mai tarziu tot ceea ce se refera la Avertismente, Pedeapsa si Lupta escatologica) vreo concluzie dualista prematura: nu toti cei alesi vor pleca in Lacasurile Ceresti.

   CONDITII DE MANTUIRE SI PRACTICI CERUTE LA ESCORIAL
   Chiar de la primele mesaje publice si paralel cu anunturile escatologice frapante pe care le contine, Isus ne asigura:  "Spune tuturor celor care cred, sa nu se teama: aceasta nu-i va afecta deloc." Ceea ce va repeta si Maria, la 11 februarie 1982 si inca o data - in 5 februarie 1994, Cristos, adaugand: "Spune-le sa persevereze in rugaciune si sa se apropie de Euharistie: caci Eu voi fi acolo pentru a-i ajuta sa persevereze si pentru a le da putere..." 
   "Timpurile sunt foarte grave: spune-le tuturor sa se roage mult Sfantul Rozariu pentru a potoli mania Lui Dumnezeu Tatal." (6.07.1981)
   Sfanta Fecioara va repeta si Ea, de exemplu la 28 iulie: "Spune-le sa se apropie de Euharistie si sa se roage Rozariul in fiecare zi... Rugati-va si faceti penitenta." Ea se va referi, de altfel,  si la devotiunea din primele vineri ale lunii , la Preasfanta Inima: "Sa se impartaseasca in fiecare luna, in prima vineri: toti cei care o vor face, vor fi salvati." (In cateva mesaje de mai tarziu, Ea va cere s-o facem rugandu-ne pentru unitatea Bisericii).
   Tema sacrificiului, centrala la Escorial,  aparea inca din 25 septembrie: "Va fac un apel, copiii Mei,  luati Crucea si urmati-L pe Fiul Meu..."  "Avertizeaza-i ca Fiul Meu este insetat de suflete care sa vina la El. Le asteapta asa cum astepta la fantana lui Iacob, ca sa-i converteasca pe toti."  La 2 octombrie, Preacurata se va referi la "devotiunea din primele sambete in onoarea Inimii Sale " strapunsa de spini, de durerile provocate de atatia pacatosi si de atatea blasefemii proferate contra Fiului Meu si contra Mea."
   Aceasta va trebui sa conduca la prima din ceea ce s-a numit "marile promisiuni de la Escorial" din 5 martie 1982:  "Promit tuturor care recita sfantul Rozariu in fiecare zi si se impartasesc in primele sambete ale lunii, ca-i Voi asista in ceasul mortii lor."
   Apoi s-a insistat, pe langa rugaciuni si sacramente, la detasarea de cele pamantesti (legata de sacrificiu): "Spune-le, cere Maria,  sa se straduiasca sa caute lucrurile de Sus, unde se afla Cristos la dreapta Lui Dumnezeu>" (2.10.1981)  Sau: "Este foarte importanta salvarea sufletelor: trupul nu are importanta. El nu va servi nici macar ca ingrasamant pamantului." Isus va confirma si va repeta, in 13 noiembrie (prima aniversare): "Spune-le ca atunci cand ii invit sa vina la Mine, o fac in spiritul de a le schimba viata rea de vicii, pacate,  necredinta, rautate si placeri rafinate cu care ati inconjurat fiecare zi din viata voastra omeneasca. Caci oamenii trebuie sa-si supranaturalizeze actiunile imitandu-Ma pe Mine atunci cand M-am facut om: caci Eu am cautat sacrificiul, saracia,  umilinta si disconfortul in toate." (13.11.1981), tema reulata adesea in 1994/1995.
    De aici, necesitatea sacrificiului (octombrie 1981):  "Faceti multe sacrificii pentru pacatosi, pentru ca multe suflete se afla in iad pentru ca n-au avut pe nimeni sa se roage pentru ele."
   Cererea de apostolat apare in 16 octombrie 1981:  "Sa faca apostolat, caci multe suflete au mare nevoie sa primeasca mesajele Mamei lor Ceresti."
   "Rugaciune si sacrificiu, rugaciune si penitenta pentru ca toti sa fie salvati." (16.10.1981) - au fost cerute intr-un ansamblu de practici vizand pregatirea personala si a altora pentru intoarcerea la Dumnezeu... in ambele sensuri ale termenului. Maica Sfanta cere sa ne rugam pentru convertirea pacatosilor: "Este ceea ce avem mai mare nevoie." (5.03.1982 si da o rugaciune speciala pentru preoti... Va multumi in 20 noiembrie, rugand-o pe Amparo sa descrie viziunea "sufletelor care urca spre Cer".  Si adauga la 11 decembrie: "Ganditi-va ca rugaciunea poate totul: rugati-va mult pentru mantuirea sufletelor, pentru mantuirea intregii lumi." Cere construirea Capelei, precizand unul dintre scopuri: "... pentru a face reculegeri si exercitii spirituale pentru a pregati sufletele, caci Timpul se apropie iar Noi vrem ca voi sa fiti cu totii pregatiti." (8.01.1082) "Continui sa repet sa se faca penintenta si rugaciune,  caci lumea este pe buza prapastiei: Eu sunt Mama lor si vreau ca toti sa fie salvati." (15.01.1982) Sau:  "Ziua Judecatii natiunilor si sentinta Lui Dumnezeu Tatal, sunt aproape... Vreau sa-i salvez pe toti. Daca ei (martorii si credinciosii) ar vrea sa-i salveze pe altii prin rugaciunile si exemplul lor..." (22.01.1982)
   Rozariul, natural ca ocupa un loc privilegiat:  "Este bine sa recitati cele 15 mistere, copiii Mei, caci este urgent sa salvati multe suflete", spune Preacurata, la 23 octombrie 1981.  O va repeta, de exmplu la 8 ianuarie 1992: "Rugati-va sfantul Rozariu, cu multa devotiune, caci prin el multe suflete sunt pe cale sa fie salvate." Si din nou la 15 ianuarie: "Spune-le fiica Mea, sa aiba incredere in Dumnezeu: sa-si spovedeasca greselile, sa se caiasca, sa se grabeasca sa se roage Rozariul in fiecare zi. Eu cer Rozariul Meu peste tot in lume. Rozariul poate salva lumea, daca nu, cea mai mare parte a omenirii va pieri, aceasta sarmana omenire oarba si care se lasa orbita de diavol care sta mereu la panda in spatele fiecaruia." 
   Isus va spune putin mai tarziu: "Continuati sa va rugati Rozariul care-i place atat de mult Mamei Mele, conslolati-O cu rugaciunea Sa favorita."  (2.04.1982)
   La multi ani dupa aceea, Maria va comenta: "Rozariul este rugaciune, meditatie si penitenta."  Ea cere: "sa va rugati cu inima, nu cu buzele... ca rugaciunile voastre sa iasa din strafundul inimilor voastre." (6.08.1994. 6.05.1995 etc)
   Apoi, foarte repede, apelul la o frecventare sustinuta a Euharistiei este legat de apelul la cainta:  "Eu sunt ca tatal fiului ratacitor, ii astept cu bratele deschise: striga Cristos, in 25 septembrie 1981. Si din nou in 23 octombrie:  "Sa se converteasca, sa nu mai faca pacate, sa-si spovedeasca greselile si sa se caiasca... Multi nu vor sa se gandeasca la greselile lor..." "Sa se caiasca si sa ceara iertare Parintelui Vesnic, caci Parintele Vesnic ii asteapta pe toti."
   Domnul, Care cere sa ne rugam mult pentru preoti, ne pune deja in garda contra falselor doctrine si a sacrilegiilor. Intai a fost un prim avertisment clar: "Spune-le sa nu asculte nici o falsa doctrina, caci toate, in afara de a Mea, ii vor duce in fundul prapastiei, toate aceste false doctrine ii vor precipita intr-o viata de amaraciune, de disperare,  de ura fata de ceilalti. Spune-le ca aceste doctrine sunt satanice si sunt impotriva Cuvantului Tatalui Meu." (8.01.1982)
   Apoi, tema a fost amplu dezvoltata in mesajele care au urmat.
   Preasfanta Fecioara ne cere: "Sa vizitati foarte des Preasfantul Sacrament unde Fiul Meu se afla singur si trist si va asteapta pe toti." (2.10.1981)
   Sa-L ascultam pe Cristos: "A fost pentru Mine o bucurie, dupa Cina cea de Taina, sa Ma fac insotitorul oamenilor, pana la sfarsitul lumii si sa le dau Hrana de Viata cu Trupul Meu. Si cat sunt de trist, uneori, captiv pentru ei,  atunci cand vad ca Ma abandoneaza in Tabernacol si nu cred in prezenta Mea reala! In cate inimi murdare trebuie sa intru si cum Imi vad Trupul si Sangele profanate! Cum vad in fiecare zi sacrilegiile si enormele abominatii pe care le fac impotriva Mea!... Eu Ma aflu zi si noapte in Tabernacol pentru ei toti, si cum resping ei apelurile pe care le fac din aceasta Locuinta trista si rece in care sunt! Din iubire pentru suflete , Eu sunt prizonier al Euharistiei... De cate ori nu cer multor inimi sa vina sa ma consoleze, si ele ma resping! Eu Ma aflu prezent acolo ca cel mai bun tata, ca prietenul cel mai fidel, cu imensa iubire pe care o simt pentru aceste suflete, dar nu sunt inteles, fiica Mea!... Sa vina la Mine, caci Eu sunt Tatal lor si-i iubesc din toata Inima Mea: Sa-L viziteze pe prizonier... sa-I dea iubire, sa-si faca pomana cu iubirea lor acestui sarman cersetor care-i asteapta zi si noapte..." (12.11.1982)
   Sa citam, in sfarsit, aceasta sinteza din 2 aprilie 1982: "Spune intregii omeniri, fiica Mea,  ca Indurarea Parintelui Vesnic este pe cale sa se epuizeze iar mania Sa este pe punctul de a cadea peste Pamant: toti sa-si indrepte viata, sa-si imbrace trupul cu pudoare; sa nu mai comita atatea pacate de necuratie; sa inceteze sa-L ofenseze pe Dumnezeu, caci trebuie 
sa-si spovedeasca greselile inainte de a primi Trupul Meu si sa inceteze sa mai comita sacrilegii."
   Apostolatul a fost, de asemenea, cerut tuturor, chiar de la inceputuri. Este interesant de observat ca "Obra" (Lucrarea), cuvantul prin care Cerul desemneaza in prezent la Escorial comunitatile - care "traiesc la fel ca primii crestini" si care primesc persoane sarace si abandonate - , a denumit la inceput dublul apostolat cerut: raspandirea Rozariului si a mesajelor. A fost prima etapa din "Obra". De la 16 octombrie 1981, Maria recomanda: "Sa se straduiasca sa faca apostolat, caci numeroase suflete au nevoie sa primeasca mesajele Mamei lor din Cer." Ea revine adesea, uneori cu gratitudine, ca de exemplu la 26 februarie 1982: "Este foarte important sa ajutati sufletele: cei care sunt cu tine sa continue aceasta misiune... Le voi fi foarte recunoscatoare... Sunt foarte fericita de aceasta lucrare pe care o faceti voi cu rugaciunea Mea favorita, sfantul Meu Rozariu."
   Nu este inutil sa subliniem practicile de mantuire propuse la Escorial, chiar de la inceput.
   Aceste elemente fundamentale vor evolua si vor lua amploare in decursul anilor, 
ducandu-i pe martori si pe credinciosi la "roadele" recunoscute de Biserica in iunie. In trei etape progresive, ele ii vor conduce pe "cei de la Escorial" spre punerea in aplicare, cu exigenta si cu bucurie, a Fericirilor de pe munte. Poate si spre formarea unor  "Apostoli ai timpurilor din urma"...
                       ("Stella Maris" nr: 311, 312, 313,si 314 - "Regina Pacis" nr.12)
Manifestare, la moartea lui Luz Amparo
Prado Nuevo - 18.08.2012
___________________________
Luz Amparo a plecat la Domnul in 17 august 2012 - putin dupa ora 17,30, dupa o lunga suferinta. Ea a trait trup si suflet Patimile Lui Cristos, pana in momentul mortii sale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu