Ca niciodata pana acum

            de Nuccio Quattrocchi

    Si precum a fost in zilele lui Noe asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau, pana cand a intrat Noe in arca si a venit potopul si i-a nimicit pe toti. La fel cum a fost in zilele lui Lot: mancau, beau, cumparau, vindeau, semanau zideau, iar in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti.   La fel va fi si in ziua in care Fiul Omului se va arata (Lc 17, 26-30). Si inca: In acelasi timp au venit unii care i-au povestit despre galileenii al caror sange, Pilat il amesteca cu jertfele lor. Si Isus, raspunzand, le-a zis: "Credeti ca galileenii aceia erau mai pacatosi decat toti galileenii, de vreme ce au suferit acestea? Va spun ca nu; dar daca nu va convertiti , cu totii veti pieri la fel. Sau acei doisprezece peste care a cazut turnul din Siloam si i-a ucis, credeti ca au fost ei mai vinovati decat toti oamenii care locuiau in Ierusalim? Va spun ca nu; dar daca nu va convertiti, cu totii veti pieri la fel" (Lc. 13, 1-5).
   Adanciti in ocupatiile omenesti, riscam cu usurinta sa fim doborati, sa murim.  Caci, daca nu veti crede ca Eu sunt, veti muri in pacatele voastre" (Ioan 8,24 b).
   A crede in Isus nu inseamna sa stim ca El exista; satana stie asta mai bine decat noi.  A crede in El inseamna  a trai cu El. Din El.
   Sfanta Fecioara ne invita la aceasta intalnire, iar invitatia Sa este astazi mai urgenta si mai presanta ca oricand: " si astazi, ca niciodata pana acum, va invit sa va deschideti inimile la mesajele Mele".
   Ea, chivotul Legamantului nostru, inca  ne mai asteapta. Portile Inimii Sale sunt intotdeauna deschise, dar oare ne va fi dat sa putem intra pe ele intotdeauna? Astazi, cu siguranta ca da, ne incadram inca in timp: "fiti ai Mei" ; dar maine?  Acesta este un timp de penitenta si de convertire, timp cu atat mai propice pentru a ne veni in fire si a ne intoarce in casa Tatalui (Lc 15, 11-32). Pocaiti-va si va intoarceti de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinta sa nu va fie piedica... Lepadati de la voi toate pacatele voastre cu care ati gresit si va faceti o inima noua si un duh nou... Intoarceti-va si veti trai (Ez 18, 30b-32).
   Si noi, ca niciodata pana acum, vrem sa fim disponibili, o, Mama, sa primim invitatia Ta. Vrem sa fim ai Tai cu toata inima, cu totul ai Tai, fara sa rezervam nimic pentru noi. Spiritul Sfant sa patrunda in intreaga noastra fiinta, ca sa transforme totul, sa reinnoiasca totul, sa orienteze totul spre lauda si gloria Lui Dumnezeu. Obtine-ne, Mama, sa stim sa oferim viata noastra cu bucurie, cu naturalete, cu extrema simplitate. Obtine-ne imbratisarea Lui Isus, o imbratisare atat de stransa incat sa ne faca sa disparem in El si asatfel sa rezulte in Cristos, un singur Fiul al Tatalui.
   O, Mama nu din dorinta gloriei personale Te rugam noi astfel,  ci doar pentru a putea sa stam in prezenta Tatalui si sa facem ceea ce-I este placut Lui (Ioan 8,29). Tu Insati ne ceri sa fim aceia care atrag sufletele la Dumnezeu si nu aceia care le indeparteaza. Cum vom putea sa fim astfel, daca Cristos nu traieste in noi? Tu esti cu noi si ne iubesti pe toti cu o dragoste speciala, iar aceasta ne aprinde speranta. Obtine-ne iertarea pacatelor noastre pentru ca sa se transforme in credinta orice neincredere, in speranta orice asteptate, in iubire viata noastra (Ioan 15,13).
   Din adancul inimii Mariei ajung la noi o invitatie si o promisiune: "fiti ai mei din toata inima si atunci veti vedea ca Dumnezeul vostru este Mare, caci va va da, din abundenta, binecuvantari si pace". Noi atestam ca aceasta promisiune a Ta, o , Mama, este deja o realitate si Iti multumim pentru opera Ta de salvare.

                 Oameni de pace si de iubire

                                                                                                de Nuccio Quattrocchi

   "Un nou secol, un nou mileniu se deschide in Lumina Lui Cristos. Insa nu toti vad aceasta lumina. Noi avem datoria minunata si exigenta de a fi reflectarea ei."

   Astfel ne indemna Papa Ioan Paul II, iar Sfanta Fecioara ne sugereaza modul de a fi reflectarea Luminii Lui Cristos : "dragi copii, si astazi va invit sa va rugati."

   Cat de diferita de metodele noastre este aceasta invitatie a Mariei! Oare poate rugaciunea sa rezolve problemele omului? "Mult poate rugaciunea staruitoare a celui drept" (Iacob 5,16), iar Maria insista cerand sa ne rugam. Nu pentru a evada din responsabilitatile noastre, ci chiar pentru a ni le asuma cu o intelepciune constienta. Nu pentru a lasa rezolvarea problemelor noastre pe seama unui Dumnezeu indepartat, ci pentru a primi in El si de la El, lumina necesara. A ne ruga si a ne lasa atinsi de Dumnezeu intr-o relatie concreta si vitala, capabila sa transforme, zi dupa zi, viata noastra si a altora. Iar aceasta transformare nu-i atinge numai pe aceia care ne sunt aproape fizic, ci si pe toti aceia pe care-i intalnim in Cristos, chiar daca sunt departe de noi in spatiu si timp.

   "Rugati-va copilasilor, in special pentru toti cei care nu au cunoscut Iubirea Lui Dumnezeu". Rugaciunea este un canal prin care curge Iubirea Lui Dumnezeu, iar noi suntem invitati astazi sa fim de acord ca aceasta iubire sa ii atinga pe toti cei care nu L-au cunoscut. Este vorba de aceia care nu au auzit niciodata vorbindu-se despre Dumnezeu (si poate ca acestia sunt putini) dar si despre aceia care au refuzat, mai mult sau mai putin constient, aceasta Iubire,  (iar acestia sunt cu siguranta multi, si poate ca printre ei suntem inclusi si noi).

   "Rugati-va pentru ca inimile lor sa se deschida si sa se apropie de Inima Mea si de Inima Fiului Meu Isus."  Nu este vorba de a cere vreun har oarecare, ci despre  deschiderea inimii pentru a se abandona Lui Dumnezeu, abandonare ceruta la fel de mult de Maria. Este vorba de a obtine convertirea reala si totala care sa faca tot mai apropiata inima omului de aceea a Lui Isus si a Mariei si care sa le permita Lor sa ne transforme in oameni ai pacii si ai iubirii.  Lumea noastra incepe noul mileniu plin de contradictii, care ofera - catorva norocosi - mari posibilitati, lasand milioane si milioane de persoane nu numai in afara progresului, ci prada unor conditii de viata cu mult sub minimul datorat demnitatii umane. In acest scenariu schitat atat de realist de Papa Ioan paul II (Novo Millenio ineunte) este cat se poate de necesar si de urgent sa fim oameni ai pacii si ai iubirii. Nu ajunge sa spunem cateva rugaciuni, sa participam la niste veghi. Este absolut necesar sa fim reflectarea Luminii Lui Cristos in lumea de azi, sa ne lasam transformati de El, sa ne lasam traiti de El. Trebuie sa primim de la Acela care este existenta noastra. Nu numai sa spunem sau sa facem, ci sa fim. Sa fim oameni ai pacii si ai iubirii pentru ca Iubirea Sa, Pacea Sa sa ajunga la fiecare barbat, la fiecare femeie, la fiecare fiinta vie. Sa fim  oameni ai pacii si ai iubirii pentru a da marturie ca Cristos este viu si prezent astazi in lume, ca este intotdeauna gata sa stearga orice lacrima, sa vindece orice rana. Sa spunem tuturor, mai mult cu viata decat cu cuvintele, ca Dumnezeu se apleaca asupra celui neinsemnat si asupra celui nevoias, ca imbratiseaza victima, dar nu il uraste pe  prigonitor.

  Sa incredintam Mariei vietile noastre, ca sa triumfe in lume pacea si iubire.

   Pace si bucurie in Isus si Maria !

                                                         ("Ecoul Mariei, Regina Pacii" nr.3-4)