OGLINDA SUFLETULUI

IN DOMNUL TRAIM

   Daca nu m-am privit vreodata in oglinda, cum as putea sti cum arat? De buna seama ca, daca ar ramane la latitudinea imaginatiei mele felul cum arat,  as fi perfecta!

   Mi-as imagina, de altfel, ceea ce mi-as dori si, in timp, aceasta imaginatie ar face loc convingerii, certitudinii.

   Iar daca, crezand asta, m-as privi la un anume moment, pentru prima oara, intr-o oglinda ?

   Dezamagire, tristete sau poate chiar suferinta?

   Oare cat de constienti suntem de felul cum arata sufletele noastre?

   Candva, citind vietile unor sfinti care in viata lor spirituala traiau experiente  supranaturale, extraordinare: intalniri vizibile cu Isus, Maria, ingerii pazitori, cu alti sfinti plecati in Patria vesnica, primind locutiuni de la Insusi Dumnezeu-Tatal, traind extaze care-i transportau in supranatural unde le erau revelate si descifrate cele mai mari taine (exemplul Sfintei Tereza de Avila care - in extaz - a vazut si a inteles Misterul Sfintei Treimi, a putut vedea pacatele asa cum Dumnezeu Insusi le vede si a simtit in fiinta ei oroarea acestora asa cum Dumnezeo o simte) - ca sa nu citez decat doua din multele, de nenumarat astfel de experiente.

IN DOMNUL NE BUCURAM

    Deci, citind acestea,  nu intelegeam de ce totusi, acesti "PRIVILEGIATI" se vedeau ca fiind cei mai mizerabili, cei mai pacatosi...

   Avand trairi cu mult dincolo de hotarele intelegerii umane,  se vedeau cei mai de jos si nu vedeau pe nimeni mai jos decat ei; se vedeau cei mai neinsemnati si nu vedeau pe nimeni mai neinsemnat decat ei; se vedeau cei mai pacatosi si nu vedeau pe nimeni mai pacatos decat ei; nu vedeau un NIMIC mai mare decat pe ei insisi.

   A trebuit sa treaca timp... pana sa inteleg ca acesti mari sfinti, aceste suflete daruite TOTAL Dumnezeului lor, se vedeau in oglinda Lui Dumnezeu, in cel mai mic detaliu si, cate lucruri pe care le trecusera cu vedere, cate fapte pe care le crezusera  bune, cate omisiuni, cate "aspecte marunte" ale vietii lor - detalii care crescand pe masura apropierii de Creator - scoteau in evidenta  raul produs, amploarea lui, suferintele provocate.

   Sufletul care se priveste in oglinda care este Insusi Dumnezeu, va intelege de indata cat de limitat si insignifiant este in comparatie cu... Infinitul.

IN DOMNUL MUNCIM

   Cu cat  se apropie mai mult de Dumnezeu, sufletul isi vede nimicnicia, ii dispare iubirea de sine, se pierde in imensitatea Iubirii Lui Dumnezeu care este o iubire fara margini, in DARUIRE TOTALA si pentru toti.

   Cum ar putea un suflet care - intelegand acestea - sa ramana intr-o iubire egoista de sine?

   Cum ar putea un suflet care - intelegand acestea - sa se mai creada caritabil dand un ban sarmanului neajutorat, vazand cum Dumnezeu a pus la dispozitia creaturii Sale intreaga creatie si pe Sine Insusi ?

   Cum ar putea un suflet care - intelegand acestea - sa mai creada despre sine ca este iubitor - iubind doar pe cei de la care primeste iubire, vazand pe Domnul sau murind din iubire si nu doar pentru cei ce-L iubesc, cat mai ales pentru cei ce-L ucid ?

   Cum ar putea un suflet care - intelegand acestea - sa creada ca nu are pacate cand, in Lumina Lui Dumnzeu - acestea apar cate particule de praf...?

IN DOMNUL NE ODIHNIM

   Intalnind in viata mea, persoane cu profunde trairi spirituale, autentic crestine, am fost uimita si profund miscata de atitudinea acestora.  In cuvinte simple spuneau lucruri mari, nu cautau sa impresioneze, iar simplitatea era cea care le conferea grandoare!

   Imi pareau ca niste mici picaturi de apa, de neobservat, dintr-un mare fluviu, care totusi participau la fiecare  miscare, ondulatie a acestuia - CA PARTE DIN EL.

   Suflete atat de simple si totusi, atat de insondabile; atat de umile si totusi,  atat de inaltate; atat de neinsemnate si totusi, atat de stralucitoare.

   Ma gandesc cu bucurie ca exista astfel de suflete si ca am avut si am privilegiul de a le fi intalnit.
   Suflete care stiu sa multumeasca cu bucurie chiar si atunci cand primesc foarte putin si stiu sa daruiasca bucuroase, din putinul primit; suflete care nu incearca sa-si complice viata traind intr-o continua cautare, intr-o continua sondare a vietii proprii, a vietii altora, a vietii in general; suflete abandonate total Domnului, contopite cu El, traindu-si viata intr-o liniste constanta, cu o incredere statornica, cu pace de neclinitit, cu adanca smerenie, cu iubire sincere, fara nelinisti obositoare.

IN DOMNUL NE RUGAM

   Aceste suflete sunt pentru mine modele la indemana care, traind aici pe pamant viata  din Cer, imi starnesc dorinta de a ma schimba in bine si ma ajuta, mai ales, sa inteleg cat de mult mai am de lucrat la propria mantuire...

  Suflete lipsite  de orice vanitati si tendinte de autoapreciere, fara nici cea mai mica dorinta de a-si apartine lor insele - cat de mult ma ajuta ele in drumul meu...

   Cu ce repere frumoase mi-a jalonat Dumnezeu drumul vietii, ca sa ma pot ghida!

   Ii multumesc Domnului ca a facut posibil ca eu sa intalnesc in viata astfel de suflete si le multumesc  si lor pentru ca exista!