marți, 1 mai 2012

AJUTA-MA, ESTI UN INGER !

                                                                                                  
    
    de Sr. Emmanuel Maillard

 Octombrie 1987.  Dupa  sarbatoarea Sfintilor Ingeri Pazitori, Marija (vizionara Medjugorje) face o escapada pe o insula in apropiere de Split, cu trei prieteni, printre care un seminarist.  Intr-o seara, prietenii observa aerul ei intrigat de dupa aparitie. In acea vreme, vizionarii erau intotdeauna impreuna la aparitie si Marija facea in acea zi primii pasi spre o noua situatie: aceea de a primi singura vizita Sfintei Fecioare.  Insa cauza uimirii ei venea din cu totul alta parte.
     - Stiti, Sfanta Fecioara a facut ceva ciudat in aceasta seara, spune ea prietenilor sai. Ea ne-a dat teme de facut! Ne-a cerut sa-i scriem o scrisoare ingerului nostru pazitor si sa i-o dam maine.
     Una dintre prietenele Marijei, M., imi povesteste:
     - Nu-mi puteam crede urechilor! Nu stiam ca-i putem scrie ingerului pazitor, ca-i plac scrisorile!  Eram foarte incurcata, caci de multi ani nu-i adresasem nici un singur cuvant ingerului meu pazitor. Cand eram mica, dupa ce aflasem ca aveam un inger cu mine, ii vorbeam. Dar aceasta nu a durat mult timp.
     Si iata ca in douazecisipatru de ore,  trebuie sa-i scriu o scrisoare! Ne-am facut toti temele cu constinciozitate. Cand Sfanta Fecioara a revenit a doua zi, era insotita de niste ingerasi. Marija ne-a explicat ca acesti ingeri semanau cu copii de unu sau doi ani. Ea nu stia daca erau ingerii nostri pazitori, caci Sfanta Fecioara nu a facut prezentarile, dar ei erau in numar de cinci si priveau cu intensitate pe fiecare dintre noi. Personal, eu simteam ca ingerul meu pazitor este unul dintre ei. In acea seara,  Sfanta Fecioara ne-a invitat sa stabilim legaturi de prietenie cu ingerul nostru pazitor si sa apelam la el pentru a obtine ajutor. Ea ne-a spus sa-i cerem favoruri, servicii.
     A doua zi, scrisorile noastre erau depuse la picioarele Sfintei Fecioare. Mai tarziu, le-am ars. In zilele ce au urmat, am vorbit mult impreuna despre ingerii nostri pazitori si am devenit constienti de prezenta lor, de ajutorul lor. Aceasta ne aduce bucurie, si ce bucurie! Fiecare dintre noi a inceput un dialog cu totul nou cu ingerul sau pazitor si aceasta ne-a schimbat viata. Tot felul de aventuri au inceput sa ni se intample, datorate ingerilor nostri pazitori. Iata una dintre ele: 
    Putin dupa acest sejur pe insula cu Marija, am petrecut cateva zile la Munchen cu prietena mea Milona (una dintre cele patru persoane prezente cu noi pe insula). In timp ce ne pregateam traseul de intoarcere cu masina de la Munchen la Medjugorje, ma gandeam la un preot sfant pe care il cunosteam la Verona (Italia) si simteam o puternica dorinta de a trece pe la el, pentru ca sa-l cunoasca si Milona. Erau, insa, cateva lucruri care ma faceau sa ezit. Acest ocol prin Verona adauga cinci ore de mers calatoriei noastre, iar preotul,  care suferea de o boala grava, era la pat si nu mai primea pe nimeni de luni de zile. In plus, trebuia sa trecem de doua porti exterioare, din incinta Domului din Verona,  pentru a putea suna la apartamentul sau; insa era duminica si nimeni nu ne-ar fi deschis aceste porti. De fapt,  nici nu exista sonerie.
     Dar... intuitia ca trebuia sa mergem, s-a dovedit mai puternica decat toate aceste obstacole. Preotul acela era atat de sfant (este vorba de Don Bozio, decedat in 1995), incat doar faptul de a-i intalni privirea ni-L aducea pe Dumnezeu untr-un mod extraordinar ;  trebuia sa ne incercam norocul. Am pornit la drum si dupa ce am parcurs cativa kilometri, am incercat sa telefonam la Verona. Ne-a raspuns un robot care ne-a spus: "Parintele Bozio nu primeste pe nimeni, dar va raspunde la apelurile telefonice intre orele 16 si 17". 
    Cum pe plan uman partida era dinainte pierduta, ne-am hotarat sa-i punem la treaba pe ingerii nostri pazitori. Mai intai, le-am cerut sa-l gaseasca pe parintele Bozio, sa-l intrebe daca putem veni si sa ne transmita raspunsul in inimile noastre. Dupa ce ne-am rugat cateva minute, dintr-o data ne-a cuprins o mare bucurie, pe care am inteles-o ca pe un semn pozitiv pentru a face cele cinci ore de drum pana la Verona. Apoi, la fiecare jumatate de ora ne trimiteam ingerii la parintele Bozio caci,  dupa calculele noastre, nu puteam ajunge la Verona in intervalul orar in care era inca disponibil, cel putin la telefon. Ingerii aveau de indeplinit doua sarcini:
    1. Sa aiba grija ca portile mari ale manastirii si ale casei  sa fie deschise si ca cineva sa raspunda la parinte acasa;
    2. Sa fie anuntat parintele de vizita noastra.
    La sosirea noastra,  prima poarta era larg deschisa si la fel si a doua! Am inceput sa urcam treptele care duc la palierul sau si cand ne ridicam ochii, pe cine vedem? Pe parintele Bozio in persoana!  Statea in picioare pe ultima treapta si ne privea cum urcam! In schimbul zambetelor noastre, el ne spune in loc de salut de primire:
     - A, voi doua care mi-ati trimis ingerii pazitori!  Intrati!  Vreau sa va dau o binecuvantare!
     Aceasta intamplare, adauga M. razand, nu este decat un exemplu printre multe altele!
     Ca Sfanta Fecioara se deplaseaza insotita de ingeri, nu este un fapt nou in istoria aparitiilor. Dar astazi, la Medjugorje, beneficiem de un har unic:  cei care O vad in fiecare zi, cei care vad ingerii in jurul Ei, sunt la indemana noastra! Vicka si Marija descriu ingerii in acelasi mod ( nu am vorbit niciodata despre asta cu ceilalti vizionari). Din spusele lor, ingerii au o infatisare omeneasca, chipuri frumoase, par ondulat, sunt imbracati cu haine lungi care le acopera picioarele. 
     De cele mai multe ori, Sfanta Fecioara vine cu ingeri care seamana cu copii de un an sau doi ani. Dar ei pot fi si mai mari. Ei sunt intorsi catre  Regina lor, pe care o sorb din priviri cu o iubire si o uimire nedisimulate. Ceea ce frapeaza cel mai mult la ei, este ca imita tot ceea ce face Ea. Daca Ea se inclina inainte, se inclina si ei. Daca Ea isi deschide bratele, si le deschid si ei. Daca Ea vorbeste cu tristete, se intristeaza si ei. Daca Ea surade, surad si ei...
     Marija ne spune ca si cel mai mic gest al Sfintei Fecioare este o expresie pura a  vointei Lui Dumnezeu, cel mai mic cuvant, cea mai mica inflexiune a vocii, toate acestea dezavaluie pana la perfectiune vointa Lui Dumnezeu. Ori, rolul ingerilor nostri pazitori este tocmai acela de a ne ajuta sa realizam in totalitate planul particular al Lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Ei au fost asezati de Dumnezeu langa noi, pentru a ne inclina catre vointa lui Dumnezeu.  Atunci cand o insotesc pe Sfanta Fecioara, se vede bucuria lor crescanda in fiecare moment, caci totul in Ea implineste planul Lui Dumnezeu. Daca Sfanta Fecioara ramane mai mult timp, ingerii nu mai pot de bucurie, ei nu mai reusesc sa si-o stapaneasca si incep sa bata din aripi cu mult zgomot, din ce in ce mai tare.
     - Pentru noi, vizionarii, spune Marija, a-i observa pe ingeri este o adevarata scoala.  Eu invat de la ei cum sa O imit pe Sfanta Fecioara si cum sa traiesc dupa modelul Ei. Cum sa O primesc ca Regina.
     La Medjugorje, se intampla ca Sfanta Fecioara sa apara pe munte inconjurata de mii de ingeri. Eu cred ca vizionarii nu stiu despre ce fel de ingeri (sau arhangheli?) este vorba. 
     L-am auzit adesea pe Ivan spunand: "In aceasta seara Sfanta Fecioara a venit bucuroasa si fericita, impreuna cu cinci ingeri" sau "cu trei ingeri". Aceasta se intampla mai ales la marile sarbatori, dar si in alte zile.
     Acum, daca doriti sa traiti o relatie privilegiata cu ingerul pe care Dumnezeu l-a asezat in mod special langa dumneavoatra (1), nu este prea tarziu!  De ce nu i-ati scrie o scrisoare pe care sa o depuneti la picioarele Sfintei Fecioare cu ocazia vizitei sale de la 18:40? 
(La Medjugorje, la ora 18:40, ora aparitiei zilnice - la Biserica si nu numai, se tin cateva momente de tacere, in genunchi, iar acest obicei a fost preluat de multi pelerini care il practica acolo unde traiesc, acolo unde se afla la acea ora.)

(1)   (In secolul douazeci, printre cei care au avut o mare intimitate cu ingerul lor pazitor, sa-i mentionam pe Papa Ioan al XXIII-lea, pe sora Faustina, pe Padre Pio...)

4 comentarii:

  1. Fii binecuvintata draga mea Daniela!
    Silvia

    RăspundețiȘtergere
  2. Si tu sa fii binecuvantata!
    Dumnezeu ne-ar da binecuvantari tuturor, din plin si cu mult peste, daca le-am cere...

    Laudat sa fie Isus si Maria!

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea Daniela ,a fost ieri un mesaj mai lung ar nu s-a trimis am zis asa a fo st sa fie..
    Ai dreptate in legatura cu binecuvintarile,dar nu numai Isus vrea sa-i spunem tot in fiecare minut sa ne traim viata cu el cu tot ce se intimpla,oricum vede si stie dar vrea sa ne auda ca.i marturisim lui,si Doamne ce se bucura atunci cind ne intinde bratele sale ,cind ne lasa sa ne sprijinim pe umarul sau.
    Isus te Laud,te Maresc, te Binecuvintez si-ti multumesc!
    Am citit in mesajul Fecioarei Maria ca in toate zilele de miercuri sa ne rugam Sfintului Iosif,asa ca pe acest Sfint care mie personal i-mi este tare drag il rog sa te ocroteasca pe tine si pe familia ta si pe toate familiile de pe pamint!
    Cu ajutorul celor de Sus in scurt timp voi merge pe Muntele Sfintei Treimi pina atunci voi trai cit voi putea mai mult numai si numai in rugaciuni.
    Doamne ajutata!

    RăspundețiȘtergere
  4. Am citit si eu faptul ca Isus doreste sa-I vorbim, sa-i spunem toate problemele noastre pe care, de altfel le stie. El doreste aceste dialoguri, din iubire, simte nevoia unei altfel de apropieri si de legaturi cu noi - micile si neinsemnatele creaturi.
    Sper ca la intalnirea din luna iunie voi merge si eu la Nusfalau. Sa ne ajute Sfanta Treime sa ne implinim aceasta dorinta.
    Fii binecuvantata!

    Laudat sa fie Isus si Maria!

    RăspundețiȘtergere