Miraculoasele "deplasari" ale casei Fecioarei Maria

    Casa sfanta

                                                                                                          

Casa Sfintei Fecioare Maria - din Loretto
(zidaria din caramida locala inclusiv
bolta, au fost ridicate mai tarziu, in 1536)

     Ne ocupam in aceasta meditatie nu de aparitia propriu-zisa a Sfintei Fecioare, ci de aparitia casei in care a trait Sfanta Fecioara, aparitie inregistrata la cca. 2.000 de km distanta de locul ei de origine,  la Loretto.  De fapt este vorba de o serie intreaga de aparitii.
     Sfanta casa - "Casa santa" din Loretto ramane un fenomen extraordinar, o enigma tulburatoare, inexplicabila pentru istoricii si oamenii de stiinta din timpurile noastre.
     Cat priveste casa Sfintei Fecioare de la Nazaret, apocrifele ne spun ca dupa ce apostolii s-au intalnit cu Isus inviat, la muntele din Galileea unde le daduse intalnire, ei s-au retras in casuta Mariei, unde Sfantul Petru a ridicat un altar si a frant painea. Cu alte cuvinte, in casuta in care avusese loc intruparea fizica a Lui Isus, s-a petrecut si prima intrupare sacramentala, prima liturghie celebrata de apostoli.
 Arheologia confirma ce ne spun apocrifele: atat casa Sfintei Fecioare din Nazaret, cat si casa lui Petru la Cafarnaum, au fost transformate de primii crestini in lacasuri de cult. Imparatul Constantin cel Mare este cel care a construit prima bazilica peste casuta Sfintei Fecioare de la Nazaret.  Sfantul Paulin de Nola ne-a lasat aceasta informatie pretioasa:
  

    "Imparateasa (Elena) a cerut fiului ei incuviintarea de a curati de murdariile paganismului si de a reda religiei adevarate toate locurile marcate de trecerea si semnele de binefacere ale Mantuitorului, pentru ca Biserica sa se poata bucura de cinste chiar la locurile ei de origine. Constantin i-a implinit dorintele, i-a pus la dispozitie tezaurul pe care ea l-a cheltuit cu lucrarile sfinte. Ea a acoperit cu bazilici toate locurile unde Domnul si Mantuitorul nostru a implinit misterele mantuirii noastre si ale iubirii Sale: Intruparea, Patima si Inaltarea Sa".


     Crestinii au mers in pelerinaj la Nazaret chiar si dupa ce musulmanii au cucerit Palestina, in secolul VIII. Ocupantii le storceau pelerinilor bani, amenintandu-i ca altfel darama biserica din Nazaret.
     Vin timpuri mai bune cand cruciatii elibereaza locurile sfinte. Acum sosesc la Nazaret pelerini celebri. Un istoric al timpului povesteste ca in 1219 Sfantul Francisc de Assisi a mers in Palestina si "s-a dus pana la Nazaret pentru a venera acolo casa in care Cuvantul Tatalui s-a facut om".
     Treizecisitrei de ani mai tarziu soseste un alt pelerin ilustru.  Sfantul Ludovic, regele Frantei, facut prizonier de catre  sultanul Egiptului in batalia de la Mansurah, face vot ca, daca este eliberat din lanturi, merge in pelerinaj la Nazaret.  Eliberat, isi tine promisiunea: chiar in ziua de Buna Vestire in anul 1252, soseste la Nazaret. Duhovnicul sau, dominicanul Geoffroy de Beaujeu, scrie:

     " Mi se pare ca as fi nedrept sa nu povestesc cu cata umilinta si cu cata evlavie a facut, piosul rege,  pelerinajul pe care l-a intreprins de la Sfantul Ioan de Acra (postul de sosire) pana la  sfanta si religioasa cetate a Nazaretului. In ajunul sarbatorii Bunei Vestiri, imbracandu-se in sac, a mers la Sefora,  patria Sfantului Ioachim si a Sfintei Ana, unde a petrecut noaptea, apoi a plecat la Cana, in Galileea, si de acolo pe muntele Tabor. In seara aceleiasi zile a coborat la Nazaret. De departe, cum a zarit sanctuarul a coborat de pe cal, si-a plecat genunchii si s-a inchinat cu evlavie. Restul drumului il face pe jos, intra cu umilinta in cetatea sfanta si in locul binecuvantat al Intruparii. Cu cata fervoare s-a comportat acolo, cu cat fast si marire a facut sa se celebreze vesperele, oficiul de noapte, liturghia si celelalte ceremonii care se cuvin la o solemnitate atat de mare, aceasta pot sa o ateste cei care au fost martori. Multi dintre ei au afirmat fara teama ca din ziua in care Fiul Lui Dumnezeu a luat chiar in acel loc carnea noastra in sanul Glorioasei Fecioare Maria, niciodata nu s-a celebrat slujba cu atata solemnitate si evlavie. Chiar in acest loc, evlaviosul rege a luat parte la o liturghie celebrata la altarul Intruparii si a primit  sfanta Impartasanie; iar nobilul Odon, episcop de Tusculum, delegatul Sfantului Scaun, a cantat o liturghie solemna la altarul principal si a tinut o predica miscatoare".

     La numai 13 ani de la pelerinajul Sfantului Ludovic, turcii care incheiau operatiunea de recucerire a Palestinei, daramau bazilica din Nazaret, pastrand casuta Maicii Domnului pe care bazilica o adapostea. De ce n-au daramat-o si pe aceasta? Din respect fata de Maria si Fiul Ei Isus despre care vorbeste Coranul. Si, in al doilea rand, era o speranta de castig; sperau sa stoarca in continuare bani de la pelerini. La inceputul lui mai a anului 1291, cu rasunatoarea victorie a lui Saladin, ultima fortareata din Palestina a cruciatilor, portul Sfantului Ioan de Acra (biblicul Akko), cade in miinile paganilor. Dar tocmai la acest inceput de mai se petrece incredibilul. Exact pe 10 mai 1291, la 2.000 de km departare de Nazaret, pe coasta orientala a Adriaticii, vis-a-vis de Italia, pe colina de la Tersatto, nu departe de Fiume (astazi Rijeka in Croatia) niste taietori de lemne din padure descopera o casuta pe care n-o mai vazusera niciodata in acest loc unde nu existase nici o casa si nici o cabana. Stupoare!  Cu frica, taietorii de lemne intra inauntru: nu gasesc pe nimni. O camera de locuit, innegrita de fum, cu un blidar sapat in perete, cu ustensile de bucatarie, in plus un altar de piatra cu o statuie a Maicii Domnului pe ea, o cruce greaca pe perete cu inscriptia: Isus Nazarineanul Regele Iudeilor, pe pereti pictata Sfanta Fecioara inconjurata de sfinti orientali iar printre ei un rege occidental pus in lanturi. Bietii oameni nu  aveau de unde sa stie cine este acest rege. Vestea zboara, toata lumea din sat vine la fata locului. E cineva totusi, un sceptic care nu vine: e parohul satului, Alexandru de Giorgio. De fapt nici n-ar fi putut veni, deoarece de mai multe saptamani statea la pat grav bolnav de picioare. Sfanta Fecioara il vindeca complet si-i descopera secretul: casuta poposita pe teritoriul parohiei sale era casuta ei din Nazaret:

Statuia Fecioarei din Loretto

     "Fiul meu, tu m-ai chemat si iata ca vin sa-ti dau un ajutor eficace si sa-ti descopar secretul pe care doresti sa-l cunosti. Sa stii ca Locuinta Sfanta adusa de curand in acest loc este casa in care m-am nascut eu si in care am fost crescuta in copilarie. In ea, la salutul Arhanghelului Gabriel, eu am facut sa se zamisleasca dumnezeiescul copil prin puterea Duhului Sfant. In ea, Cuvantul s-a facut trup. Apostolii au sfintit aceasta locuinta devenita importanta prin mistere atat de mari si au celebrat in ea tainele sublime. Altarul este acelasi pe care l-a consacrat Sfantul Petru. Statuia de cedru este chipul Meu facut de Sfantul Luca, el care traia intr-o dulce intimitate cu noi. Aceasta casa pe care Cerul o ibeste atat de mult si care a fost inconjurata timp atat de indelungat in Galileea, acum a parasit orasul Nazaret si a venit in orasul vostru. Dumezeu, pentru care nimic nu este cu neputinta este Cel care a facut aceasta minune.  Pentru ca tu insuti sa fii martorul si propovaduitorul acestei minuni, primeste vindecarea. Recapatarea sanatatii, imediat dupa o boala atat de indelungata, va confirma aceasta minune".
    

     Guvernatorul locului trimite o delegatie la Nazaret formata din trei persoane: Sigismund Orsici, Ioan Grigorovici si parohul Alexandru de Giorgio. Iau dimensiunile casei.  Ajunsi la Nazaret, afla ca intr-adevar casa coincidea cu fosta casa din Nazaret, inclusiv dimensiunile: lungime 9,52 m, latime 4,10 m, inaltimea interioara 4,30 m. Si li s-au plans musulmanii ca intr-o buna noapte casuta a disparut in mod misterios si odata cu ea si speranta de castig pe seama pelerinilor.
     Ca unul care cunoaste bine Palestina, cunosc marea afluenta a pelerinilor la locurile sfinte, in decursul istoriei. Nazaretul, din Evul Mediu pana in deceniile trecute, cand s-a construit actuala bazilica, nu a fost cunoscut practic ca loc de pelerinaj, nu aveau crestinii la ce merge.
     Nu stiu ce nu i-a placut Sfintei Fecioare in locul in care si-a adus casuta. Fapt este ca dupa trei ani, mai exact in noaptea de 10 decembrie 1294, casuta si-a luat zborul si a poposit in partea cealalta a Adriaticii, nu departe de oraselul italian Recanati, intr-o padure a unei doamne pe nume Loretta. O descopera niste ciobani. Senzatie mare. Lumea vine in pelerinaj de peste tot. Dar padurea e plina de hoti care-i jefuiesc pe pelerini. Dupa opt luni, casuta se deplaseaza intr-o buna noapte la un kilometru jumatate mai departe de Recanati, pe un ogor apartinand la doi frati: contii Stefan si Simon Rinaldi de Antici. Doi hapsani care se cearta de la banii incasati de la pelerini. Ca atare, casuta isi schimba iarasi locul. Intr-o noapte de decembrie a anului 1295, se muta la Porto di Recanati, unde a ramas definitiv, adapostita in mareata bazilica construita in secolul XVI de genialul Bramante, arhitectul care a construit fatada lui San Pietro din Roma.

     Loretto, cu cca. 2.000.000 de pelerini anual, este unul din cele mai importante sanctuare din lumea crestina.  Papi, regi,  mari personalitati, au venit sa se inchine aici. La Loretto vine echipajul lui Cristofor Columb, in trecerea din America in 1453, pentru a-i multumi Sfintei Fecioare ca i-a salvat de la pieire, intr-o furtuna pe mare. Aici vine regele Frantei, Ludovic XIII, pentru a-i multumi Sfintei Fecioare ca i-a daruit in mod miraculos un copil, pe viitorul Ludovic XIV. Cu aceasta ocazie, pune doua coroane de aur si diamante pe capul statuii Maicii Domnului, in plus doneaza un inger de 150 kg de argint, care ofera pe o perna de argint, Sfintei Fecioare, pe micul rege cantarind 12 kg de aur. Printre pelerinii celebri, Michel de Motaigne cu sotia si fiica. El ne descrie cu lux de amanunte o minune infaptuita sub ochii lui: un prieten de-al sau, pe care toti medicii din Paris nu putusera sa-l vindece, e vindecat pe loc.
     La Loretto vine Ioan XXIII in pelerinaj in 1962, ca sa incredinteze Sfintei Fecioare soarta Conciliului pe care se pregatea sa-l convoace.
     Aceasta casuta zburatoare i-a inspirat lui Benedict XV ideea sa o declare in 1920 pe Sfanta Fecioara de la Loretto, patroana principala a aviatorilor.

      Istoria, mai ales originea acestei casute, i-a pasionat pe istoricii si savantii din toata lumea. Mai ales rationalistii moderni au voit sa demonstreze ca e vorba de o legenda. Rezultatele la care au ajuns i-a descumpanit. Au descoperit ca legenda e adevar istoric pur.  Gulielm Garratt, profesor de arta la Universitatea din Cambridge, la sfarsitul secolului trecut, dupa cercetari foarte serioase, constata ca personajele legendei sunt personaje istorice: a existat intr-adevar la sfarsitul secolului XIII si parohia Tersatto si parohul Alexandru de Giorgio.  In 1962 s-a initiat un program vast de cercetare interdisciplinar: arheologi, istorici si alti specialisti in diferite domenii. Stiinta secolului nostru a capitulat in fata miracolului: o casa fara temelie,  care rezista de atatea secole si care a poposit in diferite locuri, e o performanta pe care tehnica, arhitectura moderna, nu o pot realiza. Materialul din care sunt facuti peretii, doua specii de calcar - unul mai dur altul mai moale - nu se gaseste in Italia, in schimb se gaseste in Palestina, in special la Nazaret. Mortarul, analizat in laboratoarele din Roma, este identic cu cel folosit la locurile sfinte din Palestina, in special la Nazaret. Partea lemnoasa si obiectele de lemn din casa sunt din lemn de Liban.  Evident ca in secolul XIII, locuitorii de pe cele doua tarmuri ale Adriaticii nu importau lemn de cedru din Liban, pentru constructii.

     Perplecsi, savantii si-au terminat lucrarile cu o intrebare:" Nu cumva legenda e cea mai curata forma de adevar?"  Unul din savanti conclude cu privire la Casa Sfanta: "Alaturi de adevarul pur istoric, exista un alt adevar mai intim, mai inalt,  mai hotarator. Adevarul este deasupra si alaturi, inainte si dupa evenimentele istorice."

Papa Benedict XVI, in Casa Sfanta

     Casa Sfanta din Loretto este o invitatie sa meditam asupra misterului Intruparii, asupra tuturor evenimentelor de la inceputul mantuirii legate de aceasta casa. De fapt, prin peretii acestei case, Sfanta Fecioara vrea sa transmita un mesaj special si un avertisment tuturor profitorilor, afaceristilor, agonisitorilor de bani pe seama lucrurilor sfinte, facatorilor de sanctuare cu scopul de a se inavuti cu banul pelerinilor. Aceasta casa in care Isus, Maria, Iosif au trait in saracie ca toti oamenii simpli de atunci - cu o rogojina jos pe care se culcau noaptea si se acopereau cu o scoarta - fuge din calea celor care vor sa castige pe seama ei: fuge de musulmanii hrapareti de la Nazaret, fuge de crestinii profitori de pe cele doua tarmuri ale Adriaticii.

                                 Pr. Claudiu Dumea