sâmbătă, 21 aprilie 2012

" O Femeie invesmantata cu Soarele "

                                                                                               (Ap 12,1)
                                                                                          de Jacques Magnan



  
  
     Laudat sa fii Doamne, pentru Maria, Regina Luminii, pe care ai invesmantat-O in Gloria Ta si ne-ai trimis-O ca sa ne aduca mai aproape de Tine, ca sa ne conduca la viata vesnica pe care Evanghelia Ta o reveleaza dumnezeieste.
     Da, Doamne Isuse, Tu esti Viata Vesnica; Viata noastra.
     Vino in ajutorul nostru. Trimite asupra noastra, de langa Tatal, pe Spiritul Sfant.


    Prin cuvantul Sau care este adevar, Dumnezeu ne conduce in Cer, unde spiritele angelice si sfintii traiesc intr-o fericire indescriptibila si intr-o glorie inimaginabila.  Pentru binele nostru prezent si vesnic, noi trebuie sa fim atenti la invatatura divina, care ne reveleaza multe mistere.  Epifaniile (1) Mariei glorificata de Dumnezeu implinesc unul din aceste mistere.
                                                                  ____________________
                                                                   REGINA GLORIOASA
                                                                  _____________________

    Cartea Apocalipsei, la capitolul 12, ne descrie una dintre viziunile Apostolului Ioan autorul cartii (2). Dupa cum stim si credem cu convingere, Femeia invesmantata cu soarele este Sfanta Fecioara Maria, Mama Mantuitorului (3). Prin aceasta viziune glorioasa, Ioan vede maternitatea divina a Mariei, care Il naste pe Isus Domnul si Biserica (cf.Ap.12,5.6.17). Pe de alta parte, viziunea apostolului descrie profetic aparitiile Mariei de-a lungul timpurilor. Putem, de asemenea,  sa vorbim despre epifaniile Maicii Domnului, care s-au inmultit in decursul secolului XX. Ele continua si in acest inceput al secolului XXI. Manifestarile, interventiile Reginei Apostolilor, sunt mult mai importante decat ar parea. In mod cu totul gresit, multi relativizeaza aceste evenimente, care intra in planul Lui Dumnezeu. A minimaliza importanta si impactul interventiilor mariane este echivalent cu a proceda la fel cu cuvantul si misiunea Profetilor Biblici, de fapt,  a nu dori sa ascultam apelurile insistente pe care ni le adreseaza Dumnezeu prin mesagerii Sai. Aparitiile Mariei fac parte dintr-un anunt apocaliptic, un anunt legat de Revelatie, cea a Lui Isus (cf.Ap 1,1 si urm), ale carei repercursiuni sunt considerabile pentru viata credinciosilor, a Bisericii si a lumii. Daca suntem cu adevarat atenti, pretutindeni unde se manifesta o noua fervoare in Biserica, acolo este Maria, acolo Ea este iubita si recunoscuta la adevarata Sa valoare. Maria nu este Dumnezeu, singurul caruia Ii datoram adorare. Deci Ea nu este adorata, ci venerata, asa cum i se cuvine unei Sfinte atat de inalte, a carei vocatie mareata si incomparabila, si pe care o indeplineste cu umilinta si discretie, este de a-L da lumii pe Mantuitorul.
    Atunci cand Mama Lui Isus nu este cu adevarat iubita, primita asa cum a facut-o, la cererea Mantuitorului, Apostolul Ioan (cf. Ioan 19,25-27), nu poate exista progres spiritual, fecunditate. Preacurata, aleasa de Dumnezeu, este indispensabila mantuirii. Ea este indispensabila in viata oricarui crestin, iar maternitatea Sa divina se extinde asupra tuturor oamenilor, pentru ca mantuirea, oferita de Isus, cuprinde intreaga omenire si in decursul intregii istorii. Mai multe motive majore demonstreaza necesitatea de a ne trai credinta cu Maria in inima noastra, pentru ca prezenta Lui Dumnezeu in noi sa fie durabila, pentru ca, dupa exemplul Mariei, sa devenim cu adevarat temple ale Spiritului Sfant (cf.  1Co 3,17: 6,19; 2Co 6,16):

    1)  Potrivit poruncii Lui Dumnezeu (cf. Mt 22,37-39), trebuie sa-i iubim pe toti oamenii. Cu atat mai mult, deci,  pe Mama Mantuitorului.

    2)  Maria are vocatie de Revelatie. Prin ea se dezvaluie gandurile intime ale multor inimi (cf Lc 2,35). Acest anunt profetic al lui Simeon vine de la Spiritul Sfant.

    3)  Maria este Mama Lui Isus Cristos, Mantuitorul nostru. Trebuie, asadar,  sa-i dam onoarea care i se cuvine, realizand, pe de alta parte, cuvintele imnului Magnificat (Lc 1,48.49).

    4)  Maria estePreacurata, iubita intr-un fel unic de Dumezeu, care a ales-o (cf Lc 1, 30-45). Ea este plina de har (cf Lc 1,28).

    5)  In Comuniunea Sfintilor din Cer si de pe pamant, Ea mijloceste in mod incomparabil la Dumnezeu, pentru noi. Noi le cerem surorilor si fratilor nostri sa se roage pentru noi, deci bineinteles ca-i cerem in primul rand Mariei sa se roage pentru  noi. Toti crestinii ar trebui sa se roage "Bucura-te Marie" (cf Lc 1,28.42).

    6)  Onorand-O pe Maria, Il onoram si pe Dumnezeu, care a ales-o dintre toate femeile. recunoastem, deci, lucrarea Lui Dumnezeu.


   7)  Sfanta Fecioara este cu Biserica. Ea a facut-o sa se nasca, ca Mama a Capului si a Trupului.  Biserica, Trup Mistic al Lui Cristos, este fara incetare unita cu El. Maria insoteste pasii Bisericii ca si pe cei ai Fiului Sau.

    8)  Maria merge alaturi de noi, Ea este Mama noastra. Daca avem credinta adevarata in Isus, este imposibil sa ne lipsim de Ea, caci Ea este unita cu Fiul Sau Isus intr-o legatura de la Inima la Inima inexprimabila si incomparabila.

    9)  Cartea Apocalipsei anunta maternitatea Mamei Lui Dumnezeu si a Bisericii. Ea anunta si aparitiile si interventiile Mariei, care striga in durerile nasterii (cf Ap 12,1.2 si urm.). Viziunea lui Ioan ne invita asadar sa recunoastem Semnul Lui Dumnezeu, primid mesajul Mariei.

    10)  Noua Eva, mai mult chiar, caci Ea este Mama lui Dumnezeu Mantuitorul, Ea restabileste, printr-o sfanta posteritate, Cristos si Biserica, armonia primordiala, si deschide portile Cerului, Poarta mantuirii vesnice.
    11)  Prin maternitatea Sa, Maria colaboreaza in cel mai inalt grad la salvarea si la mantuirea oamenilor.

    12)  Ca Mama a Cuvantului Lui Dumnezeu, Ea ne iubeste cu duiosie si ne da o invatatura salvatoare de o admirabila limpezime cereasca. Ea ne trimite intotdeauna la Dumnezeu, la Fiul Sau Isus Cristos.

    Toate aceste puncte ar putea fi dezvoltate la infiit. Timpul demonstratiilor scripturistice este mereu de actualitate, dar trebuie sa credem cu o inima de copil. Biserica si toti cei care o iubesc pe Maria, fie ca sunt "invatati" fie ca nu,  au devenit apostoli ai Lui Dumnezeu, demonstrand, sau cu ajutorul Scripturii, sau cu argumente intelepte, locul important si unic al Mariei in planul Lui Dumnezeu, in proiectul Sau vesnic (cf Efeseni 1,3-14).
    Prin umilinta si sfintenia Sa exemplare, Roaba Domnului a fost incoronata in Cer, cu o glorie stralucitoare, fara egal printre creaturile Lui Dumnezeu (cf Lc1,48.49.52;Iacob 4,10). Mai pura decat cel mai splendid dintre diamante, Maria straluceste de miile de raze ale Luminii Divine cu care este invesmantata, cum spune viziunea lui Ioan: Ap 12,1.2  "Si s-a aratat in cer un  Semn mare: o Femeie invesmantata cu Soarele, si luna era sub picioarele ei si pe cap purta cununa de douasprezece stele. Si era insarcinata si striga chinuindu-se si muncindu-se ca sa nasca."


    Iconografia ne-o arata uneori pe Maria ca Sfanta Fecioara a Semnului. Intr-adevar Ea este acest Semn, pe care-l anunta Scriptura (cf Is 7,14; Mt 1,23). Nu exista nici o indoiala. Desigur, Femeia din Apocalipsa mai poate desemna, prin analogie, Biserica. Dar in cartea lui Ioan, Biserica este numita de mai multe ori si in mod clar (4).
    Textul vorbeste, de asemenea, de Mireasa Mielului (cf Ap 19.7-8) pentru a desemna Biserica. De altfel, cum se face ca, in numeroase aparitii, Sfanta Fecioara Maria apare cu o cununa de douasprezece stele? Daca Maria apare astfel, este pentru ca vrea sa ne atraga atentia asupra textului Apocalipsei, sa ratifice si sa confirme ca despre ea vorbeste acest text (in Ap12). Este zadarnic sa cautam alte explicatii, si toate acestea pot fi demonstrate cu usurinta prin Scriptura pentru cine vrea sa-si deschida urechile, mintea si inima.  Acest lucru este de o importanta considerabila pentru Biserica, pentru unitate si pentru fiecare dintre noi. Este aici un mare mister care se dezvaluie astazi ceva mai mult si trebuie sa avem sfanta indrezneala de a-l anunta in mod corect si distinct. Suntem intr-un nou advent. Mesagera a Pacii, Maria pregateste aceasta noua nastere, care este de ordin spiritual si priveste Biserica, ce inainteaza spre noi Rusalii cu consecinte magnifice. Aceste Rusalii au inceput deja. Spiritul Sfant lucreaza, iar roadele prezentei Sale sunt vizibile in tot ceea ce priveste noua fervoare si reinnoire a Bisericii. Aceasta reinnoire se refera mai ales la rugaciune, la Liturghie, la Cuvantul Lui Dumnezeu, la sacramente, care ocupa un loc foarte important in viata crestinilor si-i fac sa aduca roade. Aici este opera Lui Dumnezeu si a Mariei. Aparitiile Mariei au urmari peste tot. Fara aceste aparitii care fac parte din planul Providentei Lui Dumnezeu, Biserica ar fi intr-o stare mai jalnica iar reinnoirea, noul elan de fervoare, nu ar exista. Peste tot unde se intampla ceva cu adevarat rodnic in Biserica,  acolo sunt Sfantul Spirit si Maria care Il aduce pe Fiul Sau.
    Evident ca Isus este prezent peste tot in Biserica. Acolo unde se aduna doi sau trei in Numele Sau, acolo este El (cf Mt 18,20). Isus este cu Biserica pana la sfarsitul veacurilor (cf Mt 28,20). Impreuna cu Spiritul Sfant si cu Tatal, Isus este in noi,  in cei care credem (cf Ioan 14,17.23). Dar lucrarea Lui Dumnezeu da roade acolo unde este iubire. Iar unde este iubire cu adevarat, acolo este si Maria. Cine Il iubeste pe Isus, o iubeste cu tandrete si pe Mama Sa si recunoaste chemarile Ei. Fiecare trebuie, asadar, sa-si masoare gradul iubirii pe care i-o poarta Lui Dumnezeu, vazand iubirea pe care o are pentru Maria si pentru aproapele lui.
    Trebuie sa meditam mult asupra puterii, asupra gloriei Mariei si a sensului Interventiilor Sale. Maria este faptura cea mai apropiata de Dumnezeu, cea care cunoaste cel mai bine Misterele Lui, Iubirea Lui, planul Lui. Din inaltul Cerurilor, Regina Cerului vine sa se manifeste oamenilor. Pentru a recunoaste autenticitatea  acelor aparitii  nerecunoscute inca de Biserica, trebuie sa privim roadele durabile, care se manifesta sub diverse aspecte.
    Ceea ce spune Maria este intotdeauna in conformitate cu invatatura Bibliei si a Bisericii. Instrumentele alese de Dumnezeu sau de Maria raman umile si cat mai mult posibil in umbra fata de misiunea care le-a fost incredintata. Este o constanta biblica si hagiografica. Pentru a discerne mai bine, trebuie sa ne uitam daca "vizionarul" nu urmareste vreo glorie personala din ceea ce vede si daca progreseaza cu adevarat in viata spirituala. Printre criteriile de discernamant sunt: spiritul pacii, al unitatii, al iubirii, al adevarului, al bucuriei si al umilintei.
    Fiecaruia ii revine ca, in inima sa,  sa-si faca o idee exacta si justa. Acolo unde se afla Spirutul Lui Dumnezeu, acolo este si pacea sufletului. Daca aceasta pace a sufletului este prezenta, ea ne inclina catre o convertire mai profunda si ne duce, intotdeauna,  in adevar, la Cuvantul Lui Dumnezeu, la rugaciune si la sacramente.  Asadar, sa ne pastram mereu spiritul critic si prudenta indispensabila, avand insa inima total deschisa... Dar ce ne spune Maria? Ce ne cere Ea? De ce toate aceste aparitii?
     Ceea ce ne cere Regina Pacii nu este nou, si se incadreaza in ceea ce ne cere Dumnezeu in Biblie, prin Biserica si prin multiplele aparitii in decursul vremii. Pentru a  face o sinteza a mesajelor Mariei in numeroasele Sale aparitii, sa vedem, de exeemplu, ce ne spune Ea la Medjugorje: "Rugati-va, rugati-va, rugati-va!"  Omenirea i-a intors spatele Lui Dumnezeu si a uitat ca fericirea si pacea ei vin de la Dumnezeu, fara de care nimic bun nu se poate cladi. Oamenii Bisericii, care a devenit fada, trebuie sa se intoarca cu umilinta la Dumnezeu. Omul a fost creat ca sa mosteneasca viata vesnica alaturi de Dumnezeu in Cer. Aceasta este speranta credinciosilor. Rugati-va, rugati-va, rugati-va! Iata fundamentul autenticitatii vietii spirituale. De rugaciune depinde totul in viata noastra: alegerile noastre, pacea noastra si a celorlalti, iubirea noastra pentru Dumnezeu si pentru aproapele nostru. Un credincios este un om al rugaciunii, izvor al rodniciei. Prin rugaciunea si sacrificiile, posturile noastre, noi ne unim mai intim cu Dumnezeu, care vede ca Il iubim. Rugaciunea personala este fundamentala. Ea este garantia sigura a ofrandei noastre, a abandonarii noastre Lui Dumnezeu, care conduce viata celor care Il iubesc. Acela a carui rugaciune personala este asidua, care se hraneste cu cuvantul Lui Dumnezeu si se roaga cu inima, inainteaza spre Dumnezeu in fericire pe care o raspandeste in jurul lui. Rozariul este una dintre rugaciunile cele mai puternice si rodnice.

    Este ca o scara care ne ajuta sa urcam la Cer, inaltandu-ne in Misterele Lui Dumnezeu. Ce conteaza daca suntem distrati la rugaciune? Parintii Bisericii, pustnicii, toti sfintii spun: Rugaciunea este o dulce indeletnicire de iubire. Si te poti indeletnici cu ceva chiar si cand esti distrat. Cu atat mai bine cand nu esti, caci unirea cu  Domnul este atunci mai profunda, mai intima.    Sa nu ne descurajam niciodata, sa nu zabovim asupra nimicniciei noastre ci sa ne straduim sa raspundem cat mai bine chemarilor Marie care, in durerile nasterii, ne cere cu deosebita insistenta sa ne rugam Lui Dumnezeu, sa traim impreuna cu El si in El.
    Rugaciunea ne permite sa ne incarcam bateriile interioare cu har divin, in asteptarea rabdatoare a Domnului (cMt 25,1 - 13). A nu ne ruga inseamna a proceda ca fecioarele fara minte din parabola. A  ne ruga inseamna a veghea ca lampa noastra sa fie aprinsa (cf Lc 12,35), inseamna a primi Harul pe care Dumnezeu ni-l da pentru a avea puterea sa scapam de tot ceea ce trebuie sa se intample si sa stam drept in fata Fiului Omului, potrivit Cuvantului Domnului (cf Lc 21,36). Si pentru asta ne indeamna Sfanta Fecioara sa ne rugam. Actualitatea lumii ne-o demonstreaza din ce in ce mai mult in fiecare zi. Lumea s-a indepartat intr-adevar de Dumnezeu si refuza sa aculte chemarile la convertire pe care Dumnezeu ni le adreseaza prin Maria si prin Biserica.(...)
    Fiecare dintre noi vede orientarea lumii, ceea ce este bun si ceea ce nu este. In Dumnezeu, noi ramanem lucizi, senini si fermi in credinta. Aparitiile Mariei sunt evenimente foarte serioase. Trebuie sa ascultam cu adevarat chemarile Reginei Glorioase care ne invita cu duiosie materna sa ne rugam mult, sa ne intoarcem la Domnul in bucuria copiilor Lui Dumnezeu.
    Cu cat va fi mai mare unirea noastra cu Dumnezeu, cu atat vom fi mai fericiti in adevarata pace. De aceea trebuie sa avem mare grija de viata noastra spirituala. Convertirea vietii noastre trebuie sa ne angajeze sa traim o intoarcere, o relatie de iubire profunda cu Domnul si cu aproapele nostru, potrivit poruncii Lui Dumnezeu. Ascultand din toata inima Cuvantul Lui Dumnezeu, invatatura Bisericii, mesajele Mariei care, cu o neobosita simplitate materna, ne aminteste bazele esentiale pentru a ne inradacina viata in Dumnezeu si a merge cu bucurie spre mantuirea eterna, vom deveni intr-adevar crestini preaiubiti de Dumnezeu.

_____________________________
Note:
    (1) Epifanie, din grecescul "ephiphaneia" (aparitie, manifestare) din "epi"(pe) si "phaino", "phanero" (manifestare). Epifania este manifestarea Lui Isus tuturor oamenilor care Il cauta (Regii, Magii, etc...)
    Expresia "Epifania Mariei" corespunde mai bine decat aceea mai putin eleganta a neologismului "Mariofanii" intrebuintata uneori. Pe de alta parte, se vorbeste despre "Teofanii" care desemneaza manifestarile Lui Dumnezeu (aparitii divine, semne, etc.). Teofaniile grupeaza un vast domeniu al manifestarilor divine. Maria nu este Dumnezeu dar aparitiile Sale se incadreaza intr-un plan divin in care Dumnezeu este prezent, revelandu-se prin intermediari sau direct    ( aparitii ale Lui Isus cu Maria, darul Spiritului Sfant...). Asupra cuvantului biblic "ephiphaneia" vezi 2Tes.2,8; 1Tim 6,14,2;  Tim 1,10; 4,1.8;  Tit 2,13; cf Ioan 21,1.
    (2)  Sfantul Apostol Ioan este autorul cartii Apocalipsei, dupa cum spune traditia Bisericii si cum demonstreaza un studiu serios si comparativ al scrierilor atribuite lui Ioan (Ioan  1.2.3; Apoc.1.1, 2.4.9.10, 22,8)
   (3)  Aceasta nu exclude alte interpretari care nu se opun acestei intelegeri ci, dimpotriva, o precizeaza...
    (4)  Asupra cuvantului "Biserica" vezi Ap.1,4.11; 2.7.8; 12.26; 1.7.14.22; , 22,16


                                                                                                                                                            Stella Maris nr.370

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu