MARIA IN APARITIILE SALE - Toata Frumoasa

                                                                                                  de  Pr. Claudiu Dumea

     "Mi-ai rapit inima sora mea, mireasa mea, mi-ai rapit inima numai cu o privire!" (Cantarea Cantarilor 4,9)


     Misticii, indragostitii Sfintei Fecioare, intotdeauna i-au adresat Mariei aceste cuvinte pe care mirele din Cantarea Cantarilor le adresa miresei sale.

     Vestea ca Sfanta Fecioara  se aratase unei copile in grota de la Massabielle se raspandise ca fulgerul in toata Franta. Toate ziarele scriau despre acest lucru. Fiindca citise in ziare ca pe data de 16 iulie avusese loc o noua aparitie si ca Fecioara zambise de mai multe ori si cum nu locuia departe de Lourdes, contele de Bruissard, necredincios, a voit sa mearga la Bernadeta si sa se convinga personal ca toata povestea aceasta a fost o inscenare. A gasit-o pe Bernadeta sezand pe pragul casei ocupata cu cusutul. Dupa ce schimba cateva cuvinte cu ea, contele o intreaba: 
     - "La urma urmelor, cum zambea Doamna ta?" 
      Copila il priveste uimita:
     - Trebuie sa fii in  cer ca sa imiti zambetul ei.
     -  Totusi, nu ai putea sa-l imiti pentru mine? Eu sunt ateu si nu cred catusi de putin in aparitiile sale.
     Bernadeta se intristeaza:
     - In acest caz domnule, vreti sa spuneti ca sunt o mincinoasa?  Dar pentru ca sunteti un om pacatos, voi incerca pentru dumneavoastra sa imit zambetul Doamnei.
     Se ridica linistita, isi impreuneaza mainile, isi inalta ochii si zambeste. Fata i se lumineaza de niste raze care nu apartin pamantului. Convertit, contele de Bruissard avea sa scrie mai tarziu: "... Am ramas fascinat: cred ca am vazut zambetul Fecioarei pe fata vizionarei. Din acea zi port in mine amintirea acelui zambet. Mi-am pierdut sotia si cei doi fii, dar nu ma simt singur pe lume. Traiesc cu zambetul Fecioarei care mi-a mangaiat sufletul".

     Cum arata Sfanta Fecioara la chip? Nu stim, caci n-a fost nici fotografiata, nici filmata, iar icoanele atribuite Sfantului Luca, pictorul Maicii Domnului, nu trec dincolo de secolul VI. In secolul XIV, scriitorul grec Nichifor Calist, uzand de informatii care ar proveni de la Sfantul Epifaniu din secolul IV, ne-o descrie astfel pe Maria: "Fecioara nu era inalta de statura, desi unii spun ca depasea statura medie. Fata usor bronzata de soarele tarii sale reflecta culoarea graului. Parul lung, ochii stralucitori, pupilele asemanatoare cumva cu culoarea maslinelor, sprancenele arcuite si negre. Nasul putin alungit. Buzele rosii si pline de suavitate cand vorbeau. Fata nici rotunda nici ascutita, dar usor ovala. Mainile si degetele fine..."
     De ce Cartile Sfinte nu ne redau trasaturile chipului Mariei? De ce, in schimb, chipul ei este tot mai mult facut cunoscut lumii prin vizionari, in timpurile moderne? Singurul raspuns la aceste intrebari l-am gasit intr-o pagina a Sfantului Louis Grignion de Montfort:

     "Mantuirea lumii a inceput prin Maria; prin Maria trebuia sa-si gaseasca si desavarsirea. La prima venire a Lui Isus Cristos, Maria aproape ca nu apare pentru ca oamenii, deocamdata putin instruiti si luminati cu privire la persoana Fiului Sau, sa nu fie tinuti departe de adevar, atasandu-se intr-un mod prea sensibil si grosolan de Ea, ceea ce probabil s-ar fi intamplat - daca Ea ar fi fost cunoscuta - din cauza frumusetii minunate pe care Dumnezeu i-a dat-o si in exteriorul Ei. E atat de adevarat acest lucru, de vreme ce Sfantul Dionisie Areopagitul noteaza ca, atunci cand a vazut-o, ar fi crezut cu siguranta ca e o zeita - din cauza misterioasei puteri de atractie si a neasemuitei frumuseti pe care o avea - daca credinta in care era bine ancorat nu i-ar fi spus contrariul.

     Dar la a doua venire a Lui Isus, Maria trebuie sa fie facuta cunoscuta si revelata de Duhul Sfant, pentru ca prin Ea Isus Cristos, sa fie cunoscut, iubit si slujit. Caci numai acestea sunt motivele care L-au determinat pe Duhul Sfant sa o ascunda pe mireasa Sa pe cand Ea traia pe pamant. In aceasta ultima faza a timpurilor, Dumnezeu vrea sa o reveleze si sa o faca cunoscuta pe Maria, capodopera mainilor sale ".


     Aceste cuvinte, Sfantul Louis Grignion de Montfort le scria la inceputul timpurilor moderne, adica acum cca 300 de ani in urma. O profetie care s-a implinit intocmai si se implineste in continuare.
     Dostoievski are o vorba celebra : "Frumusetea va salva lumea".  Dar care frumusete?  Raspunde un alt scriitor rus, Pavel Evdokimov: e frumusetea rascumparata, e frumusetea pe care o implora Dionisie Areopagitul in rugaciunea pe care o adresa Maicii Domnului (Theotokos): "Doresc ca imaginea Ta sa se rasfranga in oglinda sufletelor pe care tu sa le pastrezi curate pana la sfarsitul veacurilor,  sa le ridici pe cele care sunt incovoiete asupra pamantului si sa daruiesti speranta celor care contempla si imita modelul etern al frumusetii".
     Despre frumusetea Mariei, papa Paul VI, in discursul de incheiere a Congresului Marian din 1975, spunea aceste cuvinte: Maria este "femeia invesmantata in soare, in care razele preacurate ale frumusetii umane se intalnesc cu cele supraumane, dar accesibile, ale frumusetii supranaturale".

     Pentru artsiti, in special pentru pictori, Maria a constituit totdeauna modelul de frumusete si sursa principala de inspiratie. Din pacate, insa, arta lor,  oricat de geniala ar fi, se arata neputincioasa in a armoniza cele doua tipuri de frumusete pe care le descria Paul VI: frumusetea naturala si cea supranaturala. Arta occidentala exprima foarte bine frumusetea fizica, umana a Mariei, fiind amenintata uneori de naturalism; cea orientala accentueaza frumusetea mistica, harul, sfintenia Mariei, in detrimentul frumusetii fizice; si cum se poate contempla frumusetea mistica fara cea fizica?  E interesanta experienta pe care a facut-o teologul rus Serghei Bilgakov. In 1898 a vazut prima data Madona Sixtina a lui Raffaello, la Dresda. Povesteste: "Acolo, ochii Reginei Cerului care se ialta la cer cu dumnezeiescul Ei Fiu, m-au privit. Era in acei ochi o forta infinita de puritate si de daruire voluntara... Mi-am pierdut simturile, capul mi se invartea; din ochi imi curgeau lacrimi dulci si amare totodata, care faceau sa se topeasca gheata inimii mele... Nu era o tulburare ascetica; nu era o intilnire, o noua cunoastere, un miracol. Era o contemplatie (eram pe atunci marxist)..."
     Mai tarziu, in 1923, cand de-acuma Bulgakov se convertise si devenise preot, aflandu-se din nou in fata Madonei lui Raffaello, aceasta nu-i mai spunea nimic. Acum Bulgakov nu se mai extazia decat in fata icoanelor orientale.

     In ceea ce priveste frumusetea Mariei, geniul artisitc a intuit in special un aspect: duiosia care-i infrumuseteaza chipul si ochii. Duiosia ei este exprimata in celebra icoana "Eleusa" - in traducere duiosie, mila. Maria, in aceasta icoana atribuita Sfantului Luca, Il tine pe copilul Isus in brate, fata Ei lipita de fata Lui Isus, iar copilul cu o manuta o tine pe mama de gat, cu cealalta ii mangaie obrazul. Cu chipul "Eleusei", Maria i-a aparut Bernadetei, la Lourdes. Figurat vorbind, Dumnezeu are doua inimi: una de tata, alta de mama. Chipul Mariei reflecta chipul de mama al Lui Dumnezeu.  E o realitate pe care Sfantul Ioan al Crucii o explica astfel: "Cand Dumnezeu iubeste un suflet (si ce suflet a fost mai iubit ca cel al Mariei?) acel suflet devine atat de frumos, e inaltat atat de mult incat impartaseste ceva din Dumnezeu...face cumva din acel suflet egalul Sau... Sufletul creste din ce in ce mai mult in har si frumusete (Cantarea spirituala).

Si apoi urmeaza frumusetea ochilor sai. Dumnezeu a privit la smerenia slijitoari Sale, sau, mai bine exprimat, Dumnezeu a privit la slujitoarea Sa smerita. Aruncandu-si privirea asupra Mariei, Dumnezeu a imprimat in ea toata frumusetea ochilor Sai. Dar in acelasi moment, Fecioara si-a indreptat spre Domnul ochii ei nevinovati, ochi de copil, simpli, limpezi,  increzatori, plini de iubire si speranta, ochi neumbriti vreodata de orgoliu, de vanitate, neintinati de vreo patima sau de vreo imagine rusinoasa. "Ochii tai  sunt ochi de porumbita sub naframa ta... Mi-ai rapit inima sora Mea; mireasa Mea, M-ai ranit, Mi-ai rapit Inima numai cu o privire". Comentand aceste cuvinte din cantarea Cantarilor, aplicandu-le Mariei, Sfantul Ioan al Crucii spunea:

"O singura privire a ochilor Sai a ranit Inima preaiubitului ei, inima Lui Dumnezeu. Dumnezeu a devenit captivul privirii Ei. Atunci s-a simtit ranit de iubire si de aceea o introduce in abisurile Iubirii Sale.  Duhul Sfant coboara la botezul lui Isus, cu chip de porumbel. Ochii Mariei sunt ochi de porumbita". Ea a privit toate lucrurile si toate evenimentele vietii, cu ochi spirituali, cu ochii Duhului Sfant.
     Contempland cu ochii sufletului frumusetea chipului Mariei, ii inaltam aceasta frumoasa rugaciune compusa de unul din marii oameni ai Bisericii in veacul trecut, Alfons Gratry:
     "O, Mama iubitoare si minunata, te rugam priveste la mizeriile noastre si fie-ti mila de noi. Priveste la acesti copii atrasi la rau, la acesti tineri corupti, la acesti adulti ramoliti, la acesti batrani terminati inainte de vreme. Priveste la chipul neamului omenesc - arzand sau consumat de patimi - desfigurat de cele sapte vicii si de cortegiul de boli si de suferinte care rezulta din ele. Priveste la acesti ochi stinsi sau rusinati sau, mai rau inca,  arzand de orgoliu, de prezumtie, de desfrau si de rautate.
     Cat de rar intalnim printre oameni acea privire blanda, senina si puternica, simbol al nevinovatiei pastrate sau recucerite! Cand ne va mai fi dat sa intalnim acea privire frumoasa, divina, a unui suflet care il contempla pe Dumnezeu si care vede natura, lumea, oamenii, in Dumnezeu? Acea privire incarcata de toate razele vietii, de curaj si de forta, de bunatate si sinceritate, oglinda  a sufletului atunci cand sufletul este oglinda lui Dumnezeu? Oare Dumnezeu nu-si mai revarsa El, Soarele infinit, toate razele Sale in suflete? 
       Da, le revarsa, dar noi le stingem pe toate. Noi nu mai permitem ca chipul Lui Dumnezeu sa   straluceasca pe chipul nostru.
     O, Maica Neprihanita, unica frumusete desavarsita, care nu ai stins niciodata vreo raza a Lui Dumnezeu, dar le-ai primit pe toate pentru a le rasfrange - Lumina dumnezeiasca - asupra lumii, roaga-Te pentru noi !"