CAND SANUL MATERN ESTE UN CAVOU

"Fara iubire, nu puteti trai pacea"!

     Dar daca sanul mamei mele era un cavou, daca viata mea isi are radacina in "ne-iubire", sunt eu condamnata sa nu gust niciodata pacea?

     Sophie a ajuns la Medjugorje printr-un miracol. Profesoara de limba engleza, in varsta de patruzeci de ani, incantatoare, imi povesteste cu entuziasm aventura sa si nu inceteaza sa repete: " E incredibil, cu adevarat incredibil!" Trebuie spus ca in viata ei nici Dumnezeu, nici Satan nu au somat...

     Pentru Sophie, fiasco-ul a inceput inca de la conceperea sa: mama ei nu voia aceasta sarcina. Cand a aflat ca va avea gemeni, respingerea a fost si mai puternica. La nastere, acest fiasco a continuat; fratele ei geaman s-a nascut mort.  Sophie va simti, in acelasi timp, moartea datorata lipsei de iubire, si un vid in realatiile umane: cea dintai persoana cu care fusese in contact, prima sa iubire, era un mort! Ea a crescut fara Dumnezeu si fara nici un sprijin omenesc.

     La douazeci de ani se casatoreste, fiind insarcinata. Un nou esec: nu reuseste sa-si iubeasca sotul si nici el pe ea. Viata lor conjugala se aseamana cu doua ziduri alaturate care se izbesc unul de altul si se deterioreaza. Divorteaza. Micuta sa Claire incepe si ea sa mearga pe tragicul drum al copilului impartit. In speranta de a fi gasit ceva mai bun, Sophie se recasatoreste, dar constata cu groaza,  ca este mai rau decat inainte. Ea este sufocata de sentimentul non-identitatii  si nu poate comunica de loc cu sotul ei. Schimburile dintre ei se rezuma la "furie-repros-ranchiuna", in aceasta ordine sau una aleatorie. Din nou zidul opac al ne-iubirii. Insa un eveniment inca si mai grav conduce la o adevarata coborare in infern pentru Sophie: atunci cand da nastere unui baietel, ea retraieste intreaga drama a mortii fratelui sau geaman, toata vinovatia care-i ramasese de atunci (TRAUMA INTRAUTERINA), si isi da seama ca, asa cum fusese si cu mama ei, propriul ei san matern este gol de viata, gol de iubire.

     Prin disperarea ei, ea isi obliga propriul corp sa respinga viata. Dupa nastere este atinsa de o boala mortala, pe care medicina o numeste "auto-imuna" adica auto-distrugatoare. Anticorpii sai, destinati sa lupte impotriva agresiunii bolilor, se intorc impotriva propriului sau organism, pentru a-l distruge din interior. In  trupul ei este razboi, pentru ca in inima ei este moarte.  Ii cade in mana un poem al lui Paul Eluard: "Iti multumesc, Mama, pentru ca m-ai creat." Ii vine sa urle...!  Viata ei, cat de mult si-o uraste!

     Colageonoza, poliartrita reumatica, anemie... scaunul cu rotile se profileaza la orizont, urmat desigur de o moarte lenta, in cumplite chinuri.  Iat-o prabusita din pricina medicamentelor puternice. Evident, ca orice persoana care nu-si cunoaste Salvatorul, ea isi gaseste un pseudo-salvator: vindecatorul Cutare. El este scump, iti cere suvite de par la fiecare trei saptamani, dar are o imagine a Lui Cristos, in camera lui, prin urmare... "Trebuie sa fie om bun" isi spune ea.

      Intr-adevar, boala inceteaza sa evolueze.

      Insa, evident, ca la orice vindecare obtinuta de "vindecatori" , raul este oprit intr-un loc pentru a se muta in alt loc, devenind apoi si mai rau. Acest om o initiaza pe Sophie in esoterism si in practicile oculte. Fascinata, Sophie practica zilnic scrierea automata.

      - Mana mea pleca singura, eram obligata sa scriu! imi spune ea.

      Ea merge prin toate librariile sinistre ale Parisului pentru a cumpara carti de tip New Age si le citeste cu aviditate. Face yoga si practica repede deschiderea chakrelor. Atunci, in sufletul ei ia nastere, pe neasteptate,  o spaima ingrozitoare, care tine ziua si noaptea.  Este paralizata de angoase inca necunoscute pana atunci.

      Intr-o noapte, dupa ce scrisese dupa dictarea unui demon, ( cu buna credinta ca era in legatura cu "energiile cosmosului"), ea se trezeste brusc, lac de sudoare si moarta de spaima. Atunci, il vede pe Satan langa ea,  cu mana sa oribila, neagra, intinsa spre ea. Ce groaza!  Pentru prima data in viata ei, ea pronunta numele Lui Dumnezeu si Il cheama in ajutor; este cea dintai rugaciune...cu inima!

      Spre marea ei surprindere, Domnul ii raspunde la chemare si o face sa simta prezenta Sa. Sophie intelege atunci ca Acest Dumnezeu este VIU, este BUN, este PACE.  Viata ei se schimba complet. Incepe sa se roage in fiecare zi si descopera credinta. Mai tarziu, ea intelege ca esoterismul nu poate face casa buna cu viata crestina si alege: va merge cu Isus, adevaratul Mantuitor, Cel care nu are o bomba ascunsa dupa usa, pentru a o distruge.

      - Si Medjugorje? intreb eu.

      - Este incredibil! Isus mi-a daruit-O pe Mama Sa.

      - Povesteste despre Krizevac... nasterea ta din nou...

      - Faceam Calea Crucii impreuna cu grupul. Ajunsa la a treisprezecea statiune, aceea in care Maria primeste trupul Lui Isus in bratele Ei, fratele Cyrille mi-a spus: " Sophie, poti sa citesti meditatia Parintelui Slavko?" Eu spun cu naivitate ca da, si citesc.

      Vad ochii Sophiei umezindu-se... Vocea ei isi pierde timbrul...

      - Deci, citesc; insa, la un pasaj, intreg cosmarul imi revine in minte!  Ma prabusesc, izbugnesc in hohote de plans, cineva a trebuit sa continue in locul meu...   Fecioara Maria ma astepta acolo, la aceasta a treisprezecea statiune.

      Pasajul respectiv spunea: "Marie, te rog pentru copiii respinsi, care nu cunosc caldura sanului matern. Fii Mama lor, reda-le gustul pentru viata. O, Marie, Te rog pentru mamele al caror san matern a devenit un cavou pentru viata, pentru ca si-au omorat copilul sau l-au respins dupa nasterea lui. Reda-le viata!"

      Dintr-odata atinsesem radacina intregii mele suferinte: sanul mamei mele fusese asemenea unui cavou! Imi incepusem viata intr-un loc al mortii! Nu primisem viata!

      Iar meditatia continua cu acest mesaj:

      "Dragi copii...v-am ales intr-un mod special, asa cum sunteti. Eu sunt Mama voastra si va iubesc pe toti..."

      Atunci, Maria a devenit Mama mea; radacina mea, sanul in care ma intrupez. Cel mai surprinzator este faptul ca totul s-a petrecut cu blandete. Am simtit ca o adiere, ceva foarte usor, si gata. Ma asteptasem la un cutremur, dar nu!  Inainte de acea Cale a Crucii, eram orfana; dupa, aveam o Mama a mea. Iata, totul se facuse atat de usor. Acum, simt o mare pace, o pace incredibila!

      Apoi, Sophie adauga incet,  ca si cum ar proteja somnul unui copil:

      - Si acum, pot spune din adancul inimii mele: "Doamne, Iti multumesc ca m-ai creat!"

                                                                                                  de Sr. Emmanuel Maillard

    
      POLUARE MINTALA (de Marlene Reichmuth)

     Papa Benedict  XVI, pe atunci Cardinalul Ratzinger, amintea, intr-un studiu din 1974 cu privire la diavol si la influentele lui malefice, marturia evanghelistilor.  In prezenta  Lui Isus, diavolul era imediat demascat si invins. Aceasi experienta s-a repetat in decursul veacurilor in vietile sfintilor si in exorcisme.  Atunci cand diavolul este confruntat cu sfintenia, isi pierde capacitatea de a se ascunde si de a scap.  

Ratzinger conchidea reveland ca,  pretinsa inexistenta a diavolului, teza scumpa rationalistilor,  scoate in evidenta absenta sfinteniei dintr-o societate.  El actioneaza in voie, dar pe ascuns de noi. 

Odata cu televiziunea si internetul, asistam la un aflux de imagini.  Ele pot fi vehiculate de forte negative, care il influenteaza profund pe receptor. Astfel, filmul despre spanzurarea lui Saddam Hussein, reluat la nesfarsit de televiziuni, se pare ca a provocat moartea multor telespectatori, ca sa nu citam decat un exemplu.  Cum este cu putinta asa ceva?  Stiintele spiritului ne permit sa intrevedem complexitatea naturii umane. 

Potrivit psihanalizei, o zona de  inconstient absoarbe un mare numar de informatii, stocate fara controlul constientului.  Aceasta parte inconstienta poate fi la originea comportamentelor deviante sau poate provoca tulburari organice inexplicabile de catre medicina.

     Teologul si misticul elvetian Maurice Zundel, a facut diferite constatari pe care le descrie in cartea sa "Silence, parole de Vie" (Tacerea, cuvant de Viata), la capitolul "Inconscient et nouvelle naissance" (Inconstientul si noua nastere), pag.9 [ Ed. Anne  Sigier, 1990].

     Bazandu-se pe propriile sale observatii si pe cunostintele din timpul sau, era convins ca,  in primii ani ai vietii, copilul inregistreaza fara discernamant o multime de impresii vizuale si auditive, la gramada, fara sa le inteleaga. Aceasta se continua apoi, toata viata, cu diverse nivele de filtrare.  Astfel ca, noi traim avand in adancul nostru un film nelimitat, care se deruleaza in mod constant, deindata ce nu mai suntem in "stare de veghe". Se pare ca nimeni nu scapa de acest determinism al inconstientului.  Ne putem imagina ca diavolul actioneaza asupra acestei parti a spiritului, utilizand incarcatura negativa inregistrata.  

Parintele Roger Paulin

     Parintele Roger Paulin, preot carismatic din dieceza de Albi, ne da invatatura cu privire la Cuvantul Lui Dumnezeu si la laude, completate de cantece compuse de el.  Cu ocazia unei reculegeri la  Fribourg (Elvetia), din 22 in 24 septembrie 2006, el a dat urmatoarea marturie:

    Intr-o zi, a venit la el o mama cu fiica ei de trei ani si jumatate, intr-o stare disperata.    Copila era livida, pielea ei capatase o culoare verzuie pe venele proeminente. Refuza sa manance de mai multe saptamani si nu mai dormea.  Parintele Paulin a constatat, de asemenea,  ca fetita se temea ingrozitor de el.  Vazand-o in aceasta situatie, le-a sfatuit sa mearga de urgenta la spital.  Dar ele tocmai veneau de acolo: dupa ce facusera toate examenele, medicii nu gasisera nimic.

     Medicina nefiind de nici un ajutor, Parintele Paulin a inceput sa se roage, pe cand copilul sedea pe genunchii mamei.  In timpul rugaciunii, el si-a pus etola pe umerii mamei, fara ca fetita sa poata vedea acest gest. Imediat, copila a inceput sa tipe: "Mama, asta nu!"  Parintele Paulin a facut acelasi gest de trei ori, si de tot atatea ori, fetita a avut aceeasi reactie violenta.  Surprins, Parintele s-a intrerupt din rugaciune, a luat copila pe genunchi si a reinceput sa se roage.  Fetita s-a cambrat ca un arc!  Nestiind ce sa creada, Parintele Paulin a invocat Spiritul Sfant ca sa-l lumineze.  

Sub inspiratia Sa, a primit cuvintele: "Desene animate".  Perplex, 

s-a intors spre mama.  Aceste cuvinte-i spuneau ceva?  La incept, ea nu stia ce sa raspunda, dar, gandindu-se mai bine,  i-a povestit  Parintelui ca,  in fiecare dimineata, obisnuia s-o aseze pe fetita in fata televizorului, pentru ca ea sa-si poata vedea linistita de treburi, fara sa fie deranjata.  Astfel, fetita statea cuminte, in timp ce la televizor erau filme de desene animate japoneze, cu tot felul de monstri.

     Pentru Parintele Paulin a fost clar: era vorba despre o poluare mintala prin imagini.  A reinceput sa se roage.  Brusc, fetita s-a linistit si a exclamat, cu o voce care rasuna ca o eliberare: "Mamico, mi-e foame!"  Fiind vorba despre o copila care refuza sa manance de saptamani intregi, era un reviriment. Apoi, acea fetita care, mai inainte manifestase o mare neincredere, si-a pus capul pe pieptul parintelui Paulin si, imediat, a adormit profund.  Din ziua aceea, sanatatea ei s-a restabilit rapid.

     Ceea ce ne frapeaza in relatarea de mai sus este faptul ca,  aceasta infestare prin imagini nu si-a pierdut puterea decat atunci cand a fost demascata, confirmand astfel analiza lui J. Ratzinger.  Inainte de cuvantul de cunoastere al Spiritului Sfant, rugaciunile ramaneau fara efect si, de altfel, n-ar fi produs nici un fel de constientizare din partea mamei copilei.  In epistola catre Efeseni (5,11) Sfantul Paul avertiza: "Nu luati parte la faptele neroditoare ale intunericului, ci mai degraba denuntati-le."

     Parintele Roger Paulin, din fraternitatea  "Parole et Louange" ( Cuvant si Lauda), merge in numeroase orase din Franta si din strainatate, pentru a predica Cuvantul Lui Dumnezeu si a da invatatura despre lauda.

                                                                                         (Regina Pacis nr.225)

     
      PUTIN  SCOTCH SI MULTA IUBIRE

 Veronique D., de patruzeci de ani, se va sinucide, e lucru hotarat. "Destul cu atata suferinta, viata este prea cruda!"  Cu moralul la pamant, ea hoinareste prin Paris si merge agale de-a lungul unui sir de masini parcate pe marginea trotuarului. Observa o bucatica de hartie lipita de un parbriz si se apropie.

     "Mesajul Preasfintei Fecioare Maria de la Medjugorje" citeste ea si are senzatia de a fi cazut pe o alta planeta.

     " [...]  Copilasilor, nu va fie teama, caci Eu sunt cu voi, chiar si atunci cand voi va ganditi ca nu exista nici o scapare si ca domneste Satan. Eu va aduc pace. Eu sunt Mama voastra si Regina Pacii. Va binecuvantez cu binecuvantarea bucuriei, pentru ca Dumnezeu sa fie totul pentru voi, in viata. Va multumesc ca ati raspuns la chemarea Mea."

      Ea citeste, reciteste si re-reciteste. I se parea ca bea dintr-un izvor nevazut. Ea cumpaneste indelung fiecare cuvant si inima ei incepe din nou sa traiasca, iat-o ca bate din nou, fara acel cumplit obstacol al mortii!  Mai tarziu, Veronique cauta pista acestui faimos "Medjugorje", acest nume necunoscut si bizar. Si intr-o zi ea ajunge la Medjugorje... pentru a multumi!  Astfel am aflat de povestea ei.

      Fecioara Maria cauta brate si maini; de ele are nevoie! Iar cand le gaseste le foloseste, nu gluma, si ele servesc drept supapa de evacuare a acestei nemasurate iubiri materne pe care nu si-o poate stapani si care nu se gandeste decat la a salva.  Proprietarul masinii nu a aflat niciodata povestea ei. Dar stia ca isi oferise mainile, Fecioarei Maria, pentru a lipi printre altele, mesajele pe masina lui.

                                                                                                       de Sr. Emmanuel Maillard