EU SUNT AL DOILEA PAROH DE ARS

       Ma gandesc sa mai scriu ceva legat de Medjugorje. N-as vrea sa  captez atentia in mod obsesiv - cu acest subiect (desi sunt lucruri extraordinare de relatat si nu promit ca nu voi reveni cu ele...).  
      Fecioara  Maria  apare la Medjugorje, dar mai apare si transmite mesaje,  in multe alte locuri  din lume.  ESENTA ESTE ACEEASI. 
      Indraznesc sa spun ca este perioada din apocalipsa (pe care noi deja o traversam) in care FEMEIA VA ZDROBI CAPUL SARPELUI, promisiune facuta de Dumnezeu in Cartea Facerii.    
      Este foarte adevarat ca Lucrarea pe care a inceput-o Fecioara Maria la Medjugorje  - este de o amploare si de o importanta pe care noi nu o intelegem (Fecioara a spus vizionarilor :"Voi nu sunteti constienti de importanta aparitiilor."   
      Eu - personal - inteleg ca ceea ce s-a inceput la Medjugorje se extinde si se va extinde in continuare in parohiile din toata lumea.  Este o nastere din nou, a oamenilor - in credinta.    Mama noastra Cereasca ne reinvata ceea ce am uitat, ne reinvata abecedarul credintei, sperantei, tolerantei, spiritului de sacrificiu, iubirii, iar insiruirea poate continua...  Ne readuce ceea ce am eliminat din vietile noastre si,  de fapt, ceea ce este VIATA pentru noi, adica pe DUMNEZEU. Noi, fara Dumnezeu, traim dar nu avem viata...    Nu este nimic senzational,  ca o mama care-si vede fiii in pericol, sa-i avertizeze, sa-i indrume, sa incerce sa-i salveze.  Si tocmai asta face Maria, cu  Simplitate, cu  Umilinta, cu Gratie, cu  Iubire. Ea doreste ca aceste virtuti sa infloreasca si in sufletele noastre. Dar cat timp  traim departe de Dumnezeu, nu le putem dobandi . Daca ne vom apropia de Dumnezeu, vom descoperi in noi - in masura apropierii de El -   umilinta,  toleranta,  smerenia, iubirea, vom intelege ca Dumnezeu este ADEVARATA SI UNICA VALOARE si nu vom mai incerca sa ne complicam vietile intrand in labirintul extenuant al cautarilor fara sfarsit, de false valori, de false impliniri.  Fecioara Maria ne redeschide Evanghelia - pe care am inchis-o (asta daca a fost deschisa vreodata), ne readuce la Isus, de la care ne-am ratacit. Acesta este scopul Sau, scopul venirii  Ei in pe pamant.  Cineva spunea ca Fecioara Maria nu face altceva decat sa repete la fiecare aparitie :"Rugati-va!".  Oamneii sunt putin dezamagiti ca in loc sa ne spuna lucrui extraordinare - de pe-acolo de prin Cer..., in loc sa faca minuni  (dar, ceva mai mari - sa le vedem cu totii... ca sa putem crede...),  ne tot repeta sa ne rugam.   La inceputul aparitiilor, Fecioara Maria raspundea multor intrebari particulare puse Ei prin intermediul vizionarilor. A lamurit multe lucruri "mai marunte", s-au intamplat si foarte multe miracole - la care a fost martora intreaga parohie, si-apoi o multime de miracole pe care le-au traiti diversi pelerini.  Dar, pe masura ce - din punct punct de vedere spiritual  incepuse o anumita maturizare - a trecut la lucruri mult mai profunde. Miracolul te ajuta ca sa crezi, dar  nu iti si intretine credinta. Ea trebuie intretinuta cu trairi  in Dumnezeu, prin rugaciune - ca  viata de pe pamant sa devina un preludiu al vietii vesnice.  Miracolul interventiei lui Dumnezeu in viata noastra prin ajutorul, Bunatatea si Iubirea Sa, nu cred ca este un suflet care sa nu-l fi trait.  Si daca sufletul nu a trait acest miracol, este pentru ca  nu l-a cerut. Dumnezeu este DORITOR sa ni-l ofere, dar nu trece peste vointa noastra, nu forteaza DA-ul nostru.
      Si pentru  ca am amintit despre DA-ul pe care Dumnezeu il asteapta de la fiecare dintre noi - pentru a savarsi miracolul Iubirii Lui Eterne in suflete noastre,  exemplul care urmeaza - cred - este FOARTE GRAITOR...

 EU SUNT AL DOILEA PAROH DE ARS
          (De Sora Emmanuel Maillard)

     In aceasta dimineata, la Medjugorje, tin o conferinta unor pelerini francezi, in mica sala video alaturata capelei de Adoratie. Dupa ce am dezvoltat pe larg apelul la sfintenie, lansat lumii de catre Maria, mi-am zis: "le trebuie acum un exemplu foarte puternic, de care sa-si aduca aminte..." Si imi vine in minte o intamplare din viata Parohului de Ars.
    - Il cunoasteti cu totii pe Sfantul Paroh din Ars. Stiti in ce masura ii atragea pe cei mai mari pacatosi pentru a-i aduce la Dumnezeu. Sfintenia sa era foarte mare si numeroasele victorii pe care le obtinea pentru suflete il iritau enorm pe Satan. Acesta venea adesea sa-l necajeasca pentru ca sa-l faca sa renunte la activitatea sa. Chiar si noaptea, il impiedica sa doarma, prin sarcasmele sale, incerca sa dea foc patului sau, etc. Intr-o zi cand Sfantul Paroh ii smulsese inca un mare numar de suflete, Satan nu s-a putut stapani si, furios, a scapat aceasta confidenta: "Daca s-ar mai gasi in Franta inca doi ca tine, nu as mai putea calca pe aici!"  Prin urmare, trei mari sfinti ca Parohul de Ars ar fi fost suficienti pentru a-l impiedica pe Satan sa-si faca lucrarea in Franta? Vedeti, deci, ce putere inimaginabila ascunde sfintenia unui singur om!  Un singur sfant este mai puternic pentru tara sa si pentru lume, decat un  presedinte al Republicii. Numai ca, iata, in Franta nu erau si ceilalti doi sfinti care ar fi putut intregi aceasta protectie.
      Apoi, adresandu-ma grupului din fata mea, lansez intrebarea:
      - Cine dintre dumneavoastra vrea sa devina unul dintre cei doi sfinti care lipsesc?
      Consternare generala. Nimeni nu se astepta la o astfel de cerere!
      Cum asteptam reactiile, aratand clar ca nu voi continua inainte de a vedea doua degete ridicandu-se, am vazut doua manute ridicate in primul rand.
      - Eu, Sora, eu!
      - Si eu!
      Doua fetite de sapte si opt ani, acceptau provocarea! Ele puteau fi cele doua sfinte indispensabile Frantei.  Inghit in sec, pentru a-mi impiedica lacrimile sa curga... cei ce raspund trebuie sa fie niste copii si o fac din toata inima lor pura!
       Dupa conferinta, le explic cum sa devina sfinte si cat de fericita este Gospa de decizia lor. Cum le va ajuta Ea, zi de zi, fara a le parasi niciodata, si cat de pretios, infinit de pretios este pentru ea, Da-ul lor generos. Ele iau impreuna hotararea de a trai mesajele si de a se ajuta una pe cealalta. Si iata-le plecate...
       Trei ani mai tarziu, tin o conferinta langa Nice (Franta). Se adunase o mare multime. In timp ce testez microfonul inainte de a lua cuvantul, simt cum o mana micuta imi trage scapularul. Ma intorc si vad o mutrisoara de zece ani care imi surade pana la urechi si imi spune:
     - Sora, ma recunosti? Eu sunt al doilea Paroh de Ars!
     Cum as fi putut sa nu-mi amintesc! Din nou lacrimile imi umplu ochii si imi e greu sa le stapanesc.
     - Of, formidabil! spun dintr-o suflare.
     - Si ea, Sora, o recunoasteti si pe ea?  Ea este al treilea Paroh de Ars!
     Aceste doua mici caprioare isi tinusera promisiunea facuta Sfintei Fecioare, in pofida tuturor obstacolelor, si trei ani mai tarziu, ele veneau sa mi-o anunte cu mandrie!
      - E greu, imi spune una dintre ele dupa conferinta, mai ales la scoala. Multi rad de noi. Dar nu ne lasam, simtim ca Sfanta Fecioara ne ajuta, e formidabil!
      - Ah, voiam sa va intreb: deunazi un baiat m-a insultat direct, in fata tuturor, si in plus, cu rautate. Credeti ca voi avea cununa de martir?
      Imparatia Cerurilor apartine copiilor si celor asemena lor.
      Micuta Sophie continua sa-mi scrie. Ea se gandeste la o vocatie religioasa, sa ne rugam pentru ea.

 CELE OPT SI UNA NOCTURNE PE  PODBRDO
                        (De Sora Emmanuel Maillard)

       In aceasta seara Marija ne povesteste din nou despre perioada primelor aparitii:
      - Gospa ne cerea adesea sa ne rugam pentru intentiile Ei si pentru planurile pe care tocmai le realiza.  Intr-o zi ea ne-a cerut sa facem o novena puternica, pentru ceva foarte important, si a invitat tot satul sa mearga pe colina intre orele doua si trei dimineata pentru a se ruga, timp de  noua nopti. O mare parte dintre sateni a raspuns la apel. Acolo, Fecioara ne aparea noua (vizionarilor), iar in cursul celei de a doua nopti, s-a intamplat un lucru incredibil. In timp ce noi aveam aparitia, satenii au vazut stelele cazand de pe cer. Ele se indreptau spre locul unde se afla Gospa, ca si cum prezenta Ei le atragea ca un magnet. Stelele alunecau pe Ea, alcatuind un fel de mantie de lumina, apoi cadeau pe pamant. Atingand solul, ele se indreptau din nou catre cer, multiplicandu-se la infinit. Satenilor li s-a facut frica vazand stelele cazand astfel din cer si unii au inceput sa tipe. Ei spuneau: "Iata, e sfarsitul lumii! E sfarsitul lumii! Li s-a facut atat de frica incat au ramas toata noaptea sa se roage pe colina.
         Dar noi, vizionarii, nu vazuseram nimic din toate acestea caci, in timpul aparitiei, Gospa era ca in fiecare zi, iar noi nu vedeam nici cerul, nici stelele, nimic din ceea ce se petrecea in jurul nostru.  Dupa extaz, satenii ne-au povestit totul.
        Atunci ne-am bucurat foarte mult, caci in acea vreme eram mereu amenintati cu inchisoarea.  Ne-am zis:  "Cand vom fi in inchisoare, tot satul va putea marturisi in locul nostru despre ceea ce face Gospa aici. Ea are acum noi martori!"


      Nu pot sa inchei fara sa amintesc  dintr-un cuvant de invatatura pe care l-am auzit la Radio Maria.  
      Un preot ( nu i-am retinut numele - dar a aminitit ca este din Oradea)  vorbea despre miracole. Nu am ascultat de la inceput, dar ceea ce am reusit sa aud a fost - cred - esenta. Parintele zicea (citez din memorie deci formularea poate fi sensibil modificata): "Daca s-ar auzi despre mine, ca eu, preotul cutare, fac vindecari, fac minuni, ce de lume ar veni la mine... Ar veni oameni din toata Oradea, ba chiar din tot judetul, din toata tara, din toate tarile chiar, din toata lumea... si s-ar face coada la biserica mea, la preotul care face  minuni si vindecari.
      Dar oamenii nu stiu, ca cea mai mare vindecare, cel mai mare miracol se infaptuieste IN CONFESIONAL. Acolo se produce iertarea, vindecarea si eliberarea sufletului - ADEVARATUL MIRACOL, in taina."