In aceasta seara, in jurul unui platou imens de spaghetti pe care ni le-a pregatit, Marija (una dintre vizionare) povesteste...- Este incredibil ce pot inventa unii ghizi despre evenimentele din primele zile! Uite, de exemplu: un pelerin m-a intrebat daca intr-adevar Gospa (Fecioara Maria - in limba croata) a ales culoarea cu care s-a vopsit Crucea Albastra. Imagineaza-ti!
Buna introducere, imi spun, vom descoperi ceva nou...
- In ce priveste Crucea Albastra, continua ea, de fapt totul a inceput cand militia a interzis oamenilor sa urce pe colina. Noi (vizionarii) treceam pe acolo si brusc ne-a aparut Gospa. Atunci noi ne-am rugat, am cantat. In acel moment, militienii ne cautau si parcurgeau toata aceasta zona foarte furiosi. Ei au trecut pe acolo, foarte aproape de noi, dar erau ca si orbi: nu ne-au vazut! Nu auzeau nici cantecele noastre. Era incredibil, ei mergeau si isi vorbeau ca si cum noi nu am fi fost acolo, in timp ce noi cantam la cativa metri de ei.
Incepand din acea zi, Preacurata ne-a aparut acolo adesea si niciodata militia nu ne-a gasit. Era, intr-un fel, refugiul nostru. Intr-o zi cineva a ridicat o cruce si a vopsit-o in albastru. Am inceput sa zicem: "Mergem la Crucea Albastra". Dar nu Gospa este cea care a ales culoarea...
Micutul Michael ( fiul Marijei) incepe sa planga si Marija se ridica pentru a-l hrani. Pentru Marija totul apartine uneia si aceleasi realitati, a o vedea pe Gospa, a-si alapta, ca si ea, copilul... ea trece de la una la alta cu acea usurinta tipica inimilor curate.
- Putini pelerini cunosc Crucea Albastra, dar ar trebui sa-i incurajam sa vina sa se roage acolo, spune ea. Este un loc pe care Gospa l-a ales.
Da, Marija are dreptate. Si Crucea Albastra apartine acestor locuri caracteristice alese de Maria: acolo nu e nimic! Vreau sa spun, nimic extraordinar. Situata la cativa metri mai sus de drumul care inconjoara colina, acest important loc de aparitii (cateva sute!)(de mentioat ca de la data la care au avut loc evenimentele amintite in carte si pana in prezent - au mai avut loc alte sute de aparitii) respira umilinta peisajului local: cateva pietre iesind din pamantul rosu, cativa arbusti prea plapanzi pentru a te feri de soare, niste tufisuri cu spini din cauza carora nu te poti misca fara sa te alegi cu cateva intepaturi si pe pamant aproape nici o suprafata suficient de plata incat sa poti spera sa ingenunchiezi fara a-ti pierde repede echilibrul!
Crucea Albastra nu a incetat niciodata sa fie vizitata, caci grupul de rugaciune al lui Ivan se reuneste in continuare adesea acolo, martea si vinerea seara. Eu personal am fost martora unor mari haruri revarsate in acest loc, pentru pelerini si pentru mine insami (cand am ceva pe suflet, merg acolo si ma intorc intotdeauna usurata).
Intr-o seara, o multime de oameni se aduna in jurul lui Ivan in fata Crucii Albastre si o rugaciune fierbinte se inalta spre cer (inainte de fiecare aparitie se spun rugaciuni - vizionarii impreuna cu pelerinii prezenti). Dintr-o data vocile se intrerup caci Maica Domnului este acolo, este linistea cea mare a aparitiei. Trec astfel trei minute pana cand un zgomot de alunecare rupe tacerea. Susoteli, agitatie pe partea stanga... ce s-a intamplat?
O fata foarte tanara imi povesteste intreaga intamplare.
Necredincioasa, si bineinteles nepracticanta, ea traia ca toti tinerii francezi de varsta ei, fara a se ingriji prea mult de Acel Dumnezeu foarte indepartat despre care nu-i vorbeste nimeni. Catehismul? A fost uitat repede. Numai bunica mai merge la Liturghie duminica. Ei, trebuie lasata in pace, e batrana, e treaba ei, n-o sa ne certam pentru asta...
Dar iata ca bunica se decide sa mearga la Medjugorje cu autocarul, ea care are sanatatea atat de subreda. Si e hotarata! Asadar ea ii propune nepoatei sale sa o insoteasca. Targul e urmatorul:
- Eu iti platesc calatoria, vei vedea Iugoslavia care este foarte frumoasa si, in schimb, tu te vei ocupa de mine.
Mirajul Iugoslaviei isi face efectul, targul se incheie!
In acea seara, Valerie o insoteste pe bunica ei, la Crucea Albastra.
Ea stie ca toti acei oameni se roaga asteptand ca Sfanta Fecioara sa soseasca... dar ea nu asteapta absolut nimic. Toate astea sunt povesti! Bunica sta in picioare caci nu poate ingenunchia, in timp ce tanara fata este inghesuita de oameni care-i impiedica intreaga vedere. Abia se asterne linistea peste intreaga multime, ca Valerie o vede pe Sfanta Fecioara. Ea se uita, se tot uita... da, este intr-adevar Sfanta Fecioara. Ea e acolo, a venit, surade cu un suras care nu este de pe acest pamant. Trec doua minute si tanara se decide sa o vada si mai bine si se urca pe o piatra sprijinita de un mic zid. Imposibil sa nu-ti scape exclamatii, chiar si discrete. Atunci bunica intelege ca nepoata ei "vede ceva" si - cu stangacie - porneste o tentativa de a i se alatura pe piatra. Atunci se produce alunecarea si cad amandoua.
- Cand am putut sa ma ridic, imi spune Valerie, Sfanta Fecioara nu mai era acolo, totul se terminase.
Si adauga cu un aer aproape de vinovatie:
- Dar, spuneti-mi, sora, de ce mi-a aparut mie si nu altcuiva, cand voi toti ati venit sa va rugati Ei?
- Poate ca tocmai pentru asta! Tu erai singura care nu te rugai, care nici macar nu o asteptai. Ea te cauta de multa vreme si ieri seara a vrut ca tu sa o gasesti. Este Mama ta, sa sti ca nu te va mai parasi!
Oh, nici eu nu o voi mai parasi! Daca ati fi vazut, sora, cat este de frumoasa!
(Medugorje anii '90...)
Sora Emmanuel Maillard s-a nascut in Franta in anul 1947. Ea a studiat teologia cu Cardinalul Danielou si a obtinut diploma la Sorbona in anul l970. A intrat in Comunitatea Fericirilor in 1976 si traieste la Medjugorje din anul l989
 |
| Sora Emmanuel - la inceput si dupa aproape 23 de ani la Medjugorje |
Este o persoana foarte placuta, avand un dezvoltat simt al umorului. Fiindca a scris carti in legatura cu ceea ce se petrece la Medjugorje (si nu numai), a sustinut foarte multe conferinte pe aceasta tema in multe tari, este o persoana publica foarte indragita.
Pelerinii care merg la Medjugorje, isi doresc sa o intalneasca (in general primeste grupurile de pelerini). A povestit cum niste persoane dintr-un grup care ajunsese la ea, erau foarte exaltate si isi exprimau bucuria de a fi in preajma ei, spunandu-i cat de mult si-au dorit asta. Cu umorul care o caracterizeaza, Sora Emmanuel le-a raspuns: "daca pentru asta ati venit la Medjugorje, atunci, ati venit degeaba..."  |
| Crucea Albastra - Medjugorje |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.