luni, 7 decembrie 2015

"VEGHEATI SI RUGATI-VA" PENTRU A-L PRIMI PE ISUS

   
   Craciunul nu este numai o comemorare a unui eveniment trecut. Dumnezeu bate inca la usa noastra pentru a ne transmite viata divina, aceea a Fiului Sau facut Om. Sa profitam de un dar atat de mare si atunci acesta va fi un timp de har, iar noi vom deveni semn al Iubirii Lui Dumnezeu. Astfel, prin noi, oamenii vor vedea aceasta bucurie si o vor putea primi: pace pe pamant oamenilor pe care El ii iubeste. Iata esenta mesajului.

   Inca de la primele mesaje la Medjugorje, Sfanta Fecioara ne-a vorbit despre cum sa ne pregatim si sa traim Craciunul. Si astazi Ea ne mai explica conditiile. Inainte de toate "va chem din nou la rugaciune." Este necesar sa-i acordam timp si inima Lui Dumnezeu pentru ca El sa ne poata transmite Iubirea Sa, setea Sa arzatoare de a ne simti in comuniune primara de iubire, de a ne auzi spunandu-i "Tata" impreuna cu Fiul Sau, de a ne da totul, tot ce ne poate face cu adevarat fericiti. Dar trebuie sa creem conditiile pentru a ne putea ruga si a primi Iubirea Sa, apropiindu-ne de iesle asa cum ne invata Maria: "cu rugaciune post si mici sacrificii, va pregatiti pentru venirea Lui Isus."  Isus se naste in noi tocmai in rugaciune, care este eficace cand e pregatita de post. Aceasta vrea sa spuna Petru cand ne indeamna: "Fiti intelepti si vegheati in rugaciune." (1Pt 4,7).

   Pentru a putea sa ne rugam este necesar, inainte de toate, postul tacerii in fata invaziei zilnice a oamenilor si a lucrurilor. Trebuie sa renuntam cu hotarare la tot ceea ce nu este necesar, pentru ca inima noastra sa devina o grota saraca si tacuta in care sa poata locui Isus. Dumnezeu nu gaseste loc acolo unde mintea este preocupata de curiozitati desarte, de discursuri inutile, de lecturi, fantezii si pasiuni care ocupa inima.
   Isus nu gaseste loc nici acolo unde exista o saturare de bunuri materiale, gandul chinuitor al exigentelor sporite necontenit, cautarea permanenta si neinfranata a placerilor trupului. De toate acestea se foloseste diavolul pentru a ne deturna de la cautarea Lui Dumnezeu, reusind sa atenueze sau chiar sa faca sa dispara in noi sensul pacatului. 
   Sufletul trebuie sa-si gaseasca pacea pentru a se putea ruga, pentru a fi atent la ceea ce este urgent pentru Dumnezeu si nu pentru sine, pentru a fi gata pentru lucrarile Sale. Iubirea va implini toatea acestea. Si ea ne va face sa renuntam la multe lucruri marunte, adica sa facem mici sacrificii cu care "sa inmultim uleiul din candela".

   Pentru ca acesta sa fie un timp de har, trebuie sa profitam de fiecare clipa dispunand de timp nu in vederea placerilor noastre, ci in cautarea continua a Vointei Lui Dumnezeu, in numeroasele ocazii pe care El ni le ofera pentru a face binele, adica in a indeplini lucrarile voite de El, mai ales cele de milostenie. Un asemenea mare dar cere o angajare maxima: sa avem mereu prezent in inima scopul si sa nu ne indepartam de el, ca unul carea alearga spre linia de sosire si nu are timp sa se lase absorbit de tot ce este in jur.
   Orice mare iubire  pretinde o tensiune totala a inimii si nu admite rutina si nici momente de ragaz. O mama este mereu atenta la copilasul ei si nu-l pierde din vedere in timpul ocupatiilor sale si nici macar cand lipseste de langa el. Tot astfel trebuie sa fie angajamentul, atentia sufletului la darul Lui Dumnezeu. Nimic sa nu ne poata distrage.
   Martorii primului Craciun au fost cuprinsi in intregime de eveniment: "grabindu-se spre Prunc, au vestit cuvantul grait lor despre acest Copil... apoi s-au intors preamarind si laudand pe Dumnezeu". (Luca 2, 16-20). Iar altii au venit de departe, cu mari sacrificii, ca sa-i ofere daruri (cf. Mat.2). Atunci de ce trebuie sa fie diferit astazi craciunul pentru noi?
   Avem o mare responsabilitate: sa nu lasam sa treaca in zadar venirea Domnului. Daca primim chemarea Mariei, atunci Isus va veni sa locuiasca in noi, iar noi vom raspandi bucuria si pacea Craciunului, contribuind ca acestea sa predomine in inimile oamenilor, in ciuda tuturor greutatilor.

                                                    sursa:  Don Angelo in  "Ecoul Mariei, Regina Pacii"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu