joi, 27 februarie 2014

CAND A DEVENIT MARIA MAMA NOASATRA ?



    
   Maria a devenit Mama noastra in acelasi timp in care a devenit Mama Lui Isus. Printr-o maternitate unica, Ea a devenit Mama Lui Cristos-Mantuitorul: a Lui Isus si madularelor Lui - crestinii.
   Dar Isus a fost conceput prin lucrarea Spiritului Sfant si prin conlucrarea voluntara a Mariei. In aceeasi clipa si prin aceeasi conlucrare, am fost conceputi si noi - viitorii crestini.
   Fara Maria, fara acceptul Ei, Isus nu S-ar fi intrupat. Dumnezeu a voit ca cea mai mare lucrare a Sa, Intruparea si Rascumpararea, sa depinda de consimtirea unei creaturi, a unei smerite Fecioare. In consecinta, El vrea ca si realizarea Mantuirii, impartasirea harului si mantuirea fiecarui suflet, sa depinda de consimtirea Ei.

   Prin conceperea Lui Isus, Sfanta Fecioara a devenit, nu numai de fapt, ci in mod constient, Mama noastra.
   Cum i-ar fi putut ascunde Dumnezeu aceasta taina? Demnitatea Ei de Mama a Lui Isus si Mama a crestinilor avea sa aiba consecinte asa de glorioase si totodata asa de tragice pentru o inima de mama, incat Smerita Maria n-ar fi putut lua o hotarare, in mod liber, daca n-ar fi cunoscut toate amanuntele Mantuirii.
   Mai mult,  Ea nu numai ca a cunoscut consecintele acelui "fie  mie dupa cuvantul Tau", pe care l-a rostit la Buna Vestire, ci le-a si acceptat, in mod voluntar, cu toata iubirea Ei de mama, pentru a ne mantui de cel rau.
   Da, Ea stia ca acceptandu-L pe Isus ca Fiu al Sau, insemna sa ne accepte impreuna cu El si pe noi ca fii ai Sai. Iar a ne accepta pe noi insemna a-L pierde pe Isus, a-L da prada mortii pe cruce. De asemenea, Ea stia ca a-L salva pe Isus insemna sa ne piarda pe noi, sa ne lase prada osandei vesnice.
   Prin urmare, Maria a acceptat, in mod constient, o viata de durere si de suferinta negraita.

   Sfanta Scriptura spune (Fac. 25,22) ca Raveca, avand in sanul ei pe cei doi gemeni, Esau si Iacob, simtea cum se luptau unul cu celalalt in sanul ei. Lupta lor o facea sa sufere si sarmana mama spunea: "Daca trebuie sa se intample asa, de ce am mai conceput?"

   Sfanta Fecioara a conceput si a purtat in sanul Ei pe cei doi gemeni: Isus si omul; intre ei nu era pace deoarece unul era drept, celalalt era pacatos: intre cei doi gemeni era o lupta, si aceasta lupta O facea sa sufere. Ea stia ca viata unuia va aduce cu sine moartea celuilalt.

   Iar cand se nascusera cei doi gemeni, zice mai departe Scriptura (Fac.25, 25), Iacob tinea in mana piciorul lui Esau. Cel mai tanar, Iacob, inchipuie omul pe care Dumnezeu vrea sa-l rascumpere; acesta e nedespartit de fiul cel mai mare, de Isus - Rascumparatorul, si Isus nu se va naste fara ca, odata cu El, sa se nasca in spirit si viitorul Sau frate, crestinul.

  Sarmana Mama, vede cum cresc cei doi fii si in inima Ei se da o lupta continua. Isus e Fiul cel mai mare, iubit de Tatal si, ca intai nascut, are dreptu de mostenire.
   Maria Il iubeste deoarece e Fiul Sau, intaiul Sau nascut, dar il iubeste si pe Iacob, omul, deoarece l-a purtat in sanul Sau impreuna cu Isus si pentru ca el, omul,  seamana leit cu Ea, avand aceeasi natura omeneasca.

   Ea intervine ca si fiul cel mic, desi lipsit de drepturi, sa se bucure de dreptul de intai nascut al Celui mai mare, uzurpand, asa zicand,  privilegiul Lui Isus, lasand pe seama Lui Isus Jertfa, iar pe seama omului Mostenirea.

   Dar, ce durere a simtit Maria in Inima Sa de Mama in timp ce era preocupata de aceasta substituire. Ce durere sa-l prefere - in schimbul Jertfei Lui Isus, pe omul pacatos si ce iscusinta trebuia sa aiba pentru a abate mania Lui Dumnezeu care plana deasupra omului pacatos, cata tarie i-a trebuit pentru a-i impaca, pe veci, pe cei doi frati.

   O, scumpa Mama! Cate lacrimi Te-am costat! De aceea Te iubesc atat de mult! Vreau sa raman aproape de Tine, ca Iacob de mama lui. N-am nici un drept la mostenirea la care are dreptul Isus, prin natura Sa, dar Tu esti Mama noastra comuna, Tu-mi vei dobandi binecuvantarea Parintelui Ceresc si ma vei impaca cu Isus.
   O, buna Mama, iata ce ai inceput deja sa lucrezi in inima mea. Implineste-Ti lucrarea: substituie-ma cu totul Lui Isus. Imbraca-ma cu virtutile, cu faptele, cu sentimentele Fratelui meu mai mare, asa cum Raveca l-a invesmantat pe Iacob in hainele lui Esau. In acest fel Parintele Ceresc va vedea in mine pe Isus si ma va binecuvanta si-mi va acorda dreptul la mostenirea Fiului Sau.
    ***
   Devenind Mama mea, in clipa Intruparii, Maria a inceput sa-Si exercite indatoririle de mama fata de mine atunci cand L-a dus pe Fiul Sau iubit sa-L ofere in Templu.

   Prezentarea in Templu a Intaiului nascut insemna ca El, Mantuitorul, apartine Lui Dumnezeu, in calitate de Jertfa oferita pentru mantuirea fratilor sai mai mici.
   Si iata ca aceasta ofranda de jertfa este adusa la templu in bratele Mariei. Ea Il ofera pe Isus Lui Dumnezeu, ca Jerfa, iar Dumnezeu primeste darul. Rascumpararea Lui Isus, prin cele doua turturele sau prin  cei doi porumbei, este provizorie, si Maria isi da seama de aceasta.
   Dar chiar si daca n-ar fi stiut, batranul Simeon i-ar fi adus aminte de aceasta taina grozava: "iata, acesta este pus spre caderea si ridicarea multora in Israel si ca un semn care va starni impotrivire.... prin sufletul tau va trece o sabie." (Luca, 2, 34-35).
   Ea isi primeste, din nou, in brate comoara Sa scumpa, dar stie bine ca acest Isus, Fiul Sau, ii este incredintat numai ca un miel pe care va trebui sa-L nutreasca pentru a fi jertfit.

   Cand fiica lui  Faraon l-a salvat pe Moise din apele Nilului, a cautat o doica pentru a-i incredinta acest copil evreu. Si o gasi, fara sa stie, tocmai pe mama lui, care si-a luat sarcina de a-l ingriji, gata sa-l restituie fiicei lui Faraon, dupa ce va creste mare.
   Bucuria acestei mame, care l-a salvat pe fiul sau de la pieire, a fost, fara indoiala, micsorata de durerea ca acel copil nu mai era al sau, ca trebuia sa-l dea unei pagane.

   Asa si Tu, Mama mea, primesti pe scumpul Tau Fiu din  bratele lui Simeon, dar El nu mai este cu totul al Tau; in curand va trebui sa-L dai dusmanilor sai care-L vor ucide.
   Este adevarat ca in felul acesta ii vei mantui pe ceilalti fii ai Tai, ii vei scoate din robia pacatului, dar aceasta nu te scapa de marea Ta durere de a-L pierde pe Intaiul Tau nascut, pe Fiul Tau preaiubit. Iar aceasta durere nu va inceta niciodata. De acum inainte totul ii va aduce aminte sarmanei Mame ca Isus nu  mai este al Sau. Il va vedea, cu ochii sufletului, in mainile dusmanilor, batjocurit si chinuit pana la moarte.

   Uneori Isus Insusi ii va aduce aminte ca nu este numai al Ei, cum a facut la regasirea in Templu, dupa ce-L pierduse timp de trei zile. De asemenea, in casuta din Nazaret va vorbi, din cand in cand, despre acest subiect dureros, despre Jertfa Sa, despre moartea care se apropie.
   Isus ii explica felul in care moartea Lui va fi de folos pentru mantuirea oamenilor si Maria se bucura, totusi, ca in acest fel vor fi mantuiti ceilalti fii ai sai. In felul acesta isi petrece Maria anii aceia indelungati, intre teama si nadejde, intre durere si bucurie.

   O, cat de mult a  suferit Maria, pentru mine, in timpul vietii Sale, iar eu nu mi-am dat seama cata durere i-am pricinuit Celei ce ma purta in Spiritul Sau!
***
   Sfanta Fecioara ne-a conceput in momentul Intruparii Cuvantului, ne-a purtat in Spiritul Sau cand Il oferea pe Isus in Templu,  iar aceasta ofranda a continuat-o in Inima Sa pana la Calvar; si, in sfarsit, m-a nascut in durere, la picioarele Crucii, cand Isus a murit sub privirea Ei.

   In Cartea lui Samuil (II, 21, 1) citim o intamplare trista. Tara lui Israel era pustiita de o foamete care a tinut vreme de trei ani. David L-a intrebat pe Domnul, cine purta vina pentru aceasta iar Domnul i-a raspuns: "Vina e a lui Saul si a casei sale, deoarece au varsat pe nedrept sangele unor locuitori din Gabon". David ii intreaba pe fruntasii Gabonului ce compensatie doresc pentru aceasta pierdere, iar ei pretind sa le fie predati sapte urmasi ai lui Saul, pentru a fi rastigniti. Intre acestia sapte erau si cei doi fii ai Resfei, sotia lui Saul.
   Aceasta biata mama primi cu o resemnare sublima jertfa sangeroasa a celor doi fii ai sai. Cand au fost rastigniti pe un munte, in fata Domnului, ea s-a imbracat in haine de pocainta, a mers la locul executiei si si-a asternut hainele de doliu pe o piatra la picioarele crucilor si a asteptat cu resemnare adanca moartea celor doi fii ai sai. Iar dupa ce ei au murit, ea a ramas acolo,  absorbita de durerea sa,  pentru a apara trupurile lor neinsufletite de coltii fiarelor salbatice.

   O, Mama iubita, Tu esti aceasta Resfa din  Vechiul Testament!
   Din porunca Lui Dumnezeu, Ti-a fost luat Fiul, pentru a ispasi pacatele intregii omeniri.

   Si astfel Il urmezi  pe Fiul tau care urca Drumul Calvarului. Privesti cum Il pironesc calaii pe cruce, auzi suspinele Lui, vezi cum i se contracta muschii sub brutalitatea loviturilor de ciocan si-L vezi, in sfarsit, cum atarna intre cer si pamant, si ramai absorbita in durerea Ta tacuta, neparasind cu ochii pe Fiul Tau scump, ocrotindu-L, cu prezenta Ta si cu durerea Ta, de batjocurile celor care L-au rastignit.

   In acest ceas solemn, cu cateva clipe inainte de a-Si da sufletul, Mantuitorul spune cuvintele tainice: "Femeie, iata fiul Tau", si indreptandu-si privirea spre ucenicul preaiubit, adauga: "Iata Mama ta."

    Isus, in clipa cea mai importanta, nu numai din  viata sa, ci din tot cursul veacurilor, voia sa rezolve o chestiune mai mult decat familiala. Ca toate cuvintele rostite in timpul vietii Sale, si acestea aveau un inteles spiritual, un inteles mantuitor. Maria era Mama noastra inca din  clipa Bunei Vestiri; Ea isi cunostea privilegiul de Mama a oamenilor.
   O, cat de delicata este aceasta, cea din urma grija a Lui Isus pentru Maica Sa Indurerata. Cuvintele: "Iata fiul Tau", sunt raspunsul Lui Isus la cuvintele Mariei: "Fie mie dupa cuvantul Tau", rostite de Ea in momentul Intruparii. 

   Pentru ca Maria L-a oferit ca Jertfa pe Fiul Sau pentru mantuirea pacatosilor, El ii da  pe toti cei rascumparati, sa fie fiii Ei.
   
   Si intr-adevar, din acel moment, Ea incepe sa-Si exercite rolul de Mama a oamenilor.

  Cu Iubirea pentru noi ascunsa in Inima Sa, ne-a purtat in  tacere in Inima Sa de Mama, dar acum, dupa ce ne-a nascut spiritual, prin conlucrarea cu Isus, la noua viata supranaturala, Ea incepe sa-Si indeplineasca in mod public aceasta placuta indatorire de Mama.

                          din  cartea : "MARIA E MAMA MEA" , de Pr. canonic Nicolae Pura

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu