MENIUL UNEI PIZZERII

   de Moyses Louro  de Azevedo

 Initial:  o idee putin cam nebuneasca a unui tanar brazilian doritor sa-L vesteasca pe Cristos celorlalti tineri. Astazi, ceea ce a devenit "Comunitatea Shalom" s-a raspandit in toata Brazilia si in alte 12 tari din lume. Iata marturia fondatorului:

 " Efuziunea Spiritului Sfant mi-a schimbat viata. Aveam 18 ani si, incepand din ziua aceea, am avut o mare dorinta de a evangheliza. Mergand pe strazile orasului meu, sufeream cand vedeam aceste mii de tineri care cautau fericirea fara sa stie unde s-o gaseasca. Stiam ca majoritatea dintre ei n-ar fi acceptat niciodata invitatia de a intra intr-o biserica sau un week-end de evanghelizare. Cum sa-L dau pe Dumnezeu acelora care, fara s-o stie,  Il cauta? In 1980 aveam 20 de ani, iar Papa Ioan Paul II urma sa vina in orasul meu. Fortalenza, Arhiepiscopul nostru mi-a cerut sa-i dau un cadou Papei in numele tuturor tinerilor din  dieceza. L-am intrebat: Ce cadou trebuie sa-i dau? El mi-a raspuns: Nu stiu. Trebuie sa hotorasti tu.
   Ce as fi putut sa-i dau eu Papei..? Am inceput sa ma rog, si in inima mea se contura imaginea tuturor acestor tineri care erau departe de Dumnezeu. M-am simtit indemnat cu putere sa-i dau cadou Papei tineretea mea si viata mea pentru evanghelizarea tinerilor, a familiilor, pe scurt, a tuturor acelora care sunt departe de Biserica si Cristos. Acel 9 iulie 1980 imi este inca foarte viu in memorie. I-am dat scrisoarea mea; privirea sa mi-a patruns in suflet, primind intentiile inimii mele. M-a luat in brate si si-a pus mana pe capul meu. Era ca si cum Biserica imi spunea: Du-te! Du-te sa evanghelizezi!
   In perioada care a urmat, in inima mea crestea o intuitie putin cam nebuneasca; un tanar care nu merge la biserica, va merge intr-o pizzerie, intr-un snack-bar... De ce n-as deschide o pizzerie ca sa evanghelizez? Dar ma simteam cat se poate de slab si de incapabil s-o fac...
   In 1982, contand numai pe Providenta, am deschis o pizzerie. Fatada era cea a unei pizzerii la fel ca toate celelalte. In spatele salii restaurantului am amenajat o capela cu Sfantul Sacrament expus si mai multe incaperi destinate grupurilor de rugaciune. Tinerii intrau sa manance o pizza si ne intalneau pe noi, cei care facuseram experienta Lui Isus Viu. Deschideau meniul in care erau inscrise nume de sandvisuri si de pizza: "Mana", "Agape", "Kerygma"... Si atunci incepeau intrebarile: ce inseamna aceste nume? Iar pentru noi era ocazia sa vorbim despre Isus si despre Evanghelie. Conversatia se termina, aproape intotdeauna, in fata Sfantului Sacrament; persoanele cereau sa primeasca efuziunea Spiritului Sfant. Rezultatul a fost impresionant. In scurt timp, o mare multime de oameni gravita in jurul nostru. Tinerii isi aduceau familiile, prietenii; acolo era plin de tineri si de adulti. Iar noi am inteles ca Dumnezeu ne dadea o carisma speciala: sa fim discipoli si ministri ai pacii. Cei mai angajati dintre noi au simtit dorinta sa-si ofere viata Lui Dumnezeu si acelor persoane care veneau. Astfel a luat nastere Comunitatea Catolica Shalom, care are in randurile ei preoti, persoane consacrate, familii si celibatari, uniti prin contemplatie, fraternitate si evanghelizare. Ea s-a dezvoltat mult si evanfhelizeaza astazi in numeroase moduri: arta, mass media, umanitar, centre de formare...
   Eu cred ca cel mai mare har este in prezent aceasta indrazneala de a-L vesti in mod explicit pe Cristos Viu acestei societati secularizate, in pofida tuturor dificultatilor si slabiciunilor noastre,  cu singura forta a Spiritului Sfant si cu ajutorul carismelor Sale!
   Sa oferim Inimii Neprihanite a Fecioarei Maria micimea noastra si sa spunem impreuna cu Ea: "Lui Dumnezeu nimic nu-i este cu neputinta!"

                                          ("Feu et Lumiere" nr.253 - "Regina Pacis" nr.180)