CARISMELE TEREZEI NEUMANN:
INTELEGEREA LIMBILOR NECUNOSCUTE
Un fapt exceptional, remarcat in viziunile Terezei Neumann, este cunoasterea si intelegerea limbii aramaice, vorbita pe vremea Mantuitorului in Tara Sfanta.
Inainte de anul 1922, Tereza era o persoana foarte pofticioasa, avand un fizic robust; lucra in agricultura, ceea ce, firesc, pretindea o hrana mai abundenta. Chiar dupa cei sapte ani de boala, in afara de zilele cu extaze dureroase, Tereza si-a reluat munca aproape obisnuita in gospodaria casei: cultiva flori, ajuta la gospodarie, impletea cu andrele si calatorea destul de mult. Dar, nu a mai mancat nimic.
Tereza Neumann dormea cel mult doua ore pe noapte.
Tereza putea citi gandurile oamenilor, le cunostea trecutul si prevedea viitorul. Ea stia daca persoana cu care sta de vorba, este in stare de har. Din aceasta cauza, de multe ori, chiar in extaz, ea nu suporta prezenta anumitor persoane.
Afalndu-se la Eichstatt, la sora sa Odile, care servea in casa doctorului Wutz, Tereza asista la Liturghia de la Konnersreuth!
Parintele Naber a fost ajutat de Tereza in ziua de 9 mai 1931 cand, din cauza frigului a facut o criza de reumatism incat nu s-a putut ridica sa mearga la biserica. In cursul adoratiei de noaptea, Tereza ceru Lui Isus sa-i dea ei crizele parintelui Naber. Ea a fost ascultata. A doua zi nu s-a mai putut ridica din pat, in schimb, parintele Naber a mers la biserica, nemaiavand nici o durere.
Dupa multe si diferite tratamente, nu mai putea umbla decat intr-un corset si cu ajutorul a duoa carje. Specialistii constatara bola incurabila.
Unii nazisti au voit sa o omoare pe Tereza, lucru care ar fi fost foarte usor, insa n-au facut-o, deoarece insusi Hitler i-a luat apararea, avand un fel de teama mistica pentru tot ceea ce se petrecea la Konnersreuth.
Isus venea sa judece sufletul, insotit de suflete pline de lumina, care in timpul vietii au fost apropiati celui decedat si care au primit deja intrarea in fericirea eterna.
Marti, 18 septembrie, Tereza ruga pe parintele Naber sa-i aduca Sfanta Cuminecatura, spre amiaza. Dar, pe la ora zece, trimise in graba pe Maria dupa preot.
In primul rand este harul Lui Dumnezeu. El "da" unde vrea. Si in al doilea rand sunt particularitatile dominante ale vietii spirituale constante la acest suflet, chiar din copilarie:
 |
| Tereza Neumann |
Ea rostea cuvintele fara sa stie in ce limba sunt pronuntate.
Parintele Naber, dandu-si seama de eveniment, a anuntat pe un profesor de limbi semitice, Dr. Kurz, care venind la Konnersreuth si asistand la extazele Terezei, a constatat ca este vorba de limba aramaica.
In decursul anilo, zeci de profesori, doctori, specialisti in limbi orientale de la diferite universitati, au verificat acest fenomen. Asa au fost: dr. Stigler, dr.Gerlich, dr. Wessely, dr. Mayer, Erwin von Aretin, dr. W.Hinz si altii.
Profesorii Wutz si Mayer au publicat un pretios articol, din care enumeram mai jos cuvintele Lui Isus pe Cruce, rostite in limba aramaica, pe care le-a auzit si comunicat Tereza Neumann:
"Abba, schabock lahon" - "Tata, iarta-le lor".
"Amen, amen, amarna lack bam atte emmi pardesa" - "Amin, amin iti zic, astazi vei fii cu Mine in Rai".
"Ha emeck, ha breck" - "Iata mama ta, iata fiul tau".
"Eloi, Eloi, lama sabacktani?" - "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?"
"Schalem kolochi" - "Savarsitu-s-a."
"Abba be jada afkid ruchi" - "Parinte, in mainile Tale imi dau sufletul meu".
Mentionam ca Tereza nu cunostea decat limba germana.
AJUNUL PERPETUU
Tereza Neumann a trait fara sa manance si sa bea, timp de 36 de ani.
Ca hrana a avut doar Sfanta Cuminecatura, zilnic.
Acest fapt a fost cunoscut atat in Germania cat si in alte tari.
De la data de cand a luat asupra sa boala seminaristului, adica de la Craciunul anului 1922, Tereza nu a mai mancat nici un fel de mancare, deoarece nu mai putea sa inghita nimic.
Pentru a stabili precis data cand incepe acest ajun perpetuu, parintele Naber noteaza:
"Prima viziune pe care a avut-o Tereza a fost la Schimbarea la Fata pe Muntele Tabor, in 6 august 1926. Aceasta viziune a avut-o dupa primirea stigmatului de la inima. Tereza era adancita in rugaciune cand fu invrednicita de viziunea Schimbarii la Fata. Impresia acestei viziuni, cu splendoarea si maretia in care i s-a aratat Isus, a avut o influenta definitiva asupra Terezei. Din aceasta zi, ea n-a mai avut nevoie de nici un fel de hrana sau bautura. De altfel, hrana solida ea nu mai consumase din 1922, de cand a preluat boala seminaristului. Lichide mai consumase, la indemnul mamei sale, dar, de cele mai multe ori, le vomita.
Dupa august 1926, Tereza n-a mai luat nici lichide, pana la sfarsitul vietii, ultima zi inainte de moarte, in 1962."
Cand Tereza era intrebata cu ce traieste, raspundea simplu: "Cu Isus!" voind sa spuna "cu Cuminecatura!"
Intr-adevar, la Tereza se puteau aplica cuvintele Lui Isus: "Adevar va spun, ca Trupul Meu este cu adevarat nutremant si Sangele Meu, cu adevarat bautura".
Tereza spunea adesea: "Foamea si setea mea, au rams pe Tabor!"
Pentru dovedirea acestui ajun perpetuu, Tereza a fost tinuta sub observatie timp indelungat. Episcopul Anton von Henle de Ratisbone, la inceput a fost indispus de aceste fenomene, astfel ca supuse cazul doctorului Seidl, medic-sef la spitalul din Waldsassen, care in afara de vastele sale cunostinte medicale, era observatorul cel mai sceptic si mai dispretuitor care s-ar fi putut gasi. El considera ca nu se va lasa inselat de "taranca". Astfel, cauta patru infirmiere devotate care au fost puse in garda cu "excrocheriile nevropate" ale tarancii si au fost trimise sa o pazeasca ziua si noaptea. Ele au fost puse sa jure in fata unui tribunal episcopal. Erau patru calugarite franciscane, pe care doctorul Seidl le instrui timp de patru zile, fiind in joc reputatia lui.
Pe toata durata supravegherii, care a durat doua saptamani, Tereza a fost supravegheata atat de riguros, incat nu a avut voie sa mearga nici in scaunul de marturisire, nici sa primeasca vizite. S-a cantarit si apa de spalat pe dinti. S-a luat proba din sangele curs din ranile stigmatelor, s-au facut analize atat din sangele luat din lobul urechii, cat si de la rani, pentru a se determina hemoglobina. A fost cantarita urina, si excrementele, precum si vomitarile.
Este interesant faptul ca la analiza sangelui, nu prezenta nici un simtom de infometare sau abstinenta.
Tereza a fost cantarita inainte si dupa extazele sangeroase, rezultand urmatoarele: greutatea normala era de 55 kg. Vineri seara, dupa suportarea sangerarilor, Tereza nu mai cantarea decat 51 kg, dar duminica dimineata avea din nou 55 kg.
Doctorul Ewald, un adversar incarnat al oricarei manifestari de "misticism", fiind chemat sa participe la ancheta, a marturisit:
"Intr-adevar, cele patru infirmiere sunt de neclintit. Nu le impresioneaza nici sangerarile, nici extazele. Raman impasibile, cu aparatul de fotografiat in mana. Ancheta a fost obiectiva si inatacabila!"
Acest ajun perpetuu a fost verificat si cu ocazia calatoriilor sale, destul de numeroase si de durata, uneori chiar de saptamani, cum erau reculegerile petrecute in manastirea Sfintei Walburga, la Eichstatt.
Era mereu supravegheata, dar nimeni, niciodata, nu a vazut-o luand ceva de mancare, dar nici sa aiba nevoie de purgatie sau scaun.
La inceput, eliminarile din vezica si intestine se faceau cam la doua saptamani, sub aspectul unor mucozitati foarte reduse. Dar, din anul 1930, a incetat complet orice eliminare de acest fel.
ABSENTA SOMNULUI
In afara de joi-vineri, cand avea extaze, sau alte zile cu extaze inopinate, Tereza ducea o viata normala de munca si activitate: ingrijea bolnavii, impodobea altarul bisericii, ajuta in gospodaria familiei. La acestea s-a mai adaugat, incepand din anul 1926, primirea de vizitatori, care in alte zile se numarau cu miile. De exemplu, in ziua de 5 august 1927, se aflau la Konnersreuth 4.000 de vizitatori, iar la 12 august, 2.500 de vizitatori. Acestea sunt estimarile jandarmeriei locale.
In mod obisnuit Tereza avea urmatorul program: dupa ziua de lucru, mergea, spre miezul noptii, la biserica. Intorcandu-se acasa, pana la ora 4 dimineata citea corespondenta, care si ea era foarte numeroasa. Dupa ora 4 se intindea pe pat dormind sau meditand. La ora 6 se ducea la biserica pentru Liturghia de la ora 7, apoi se intorcea acasa. Acesta era orarul obisnuit, in afara de cazurile cand calatorea, ori contacta vreo raceala, trebuind sa stea in pat. Atunci era tratata cu metode casnice, deoarece nu inghitea nici un fel de medicament.
BILOCATIA
Tereza putea fi vazuta in doua locuri, in acelasi timp.
Un muncitor din acea regiune era fara lucru de mult timp. Descurajat si necajit, hotara sa se sinucida. Astfel, intr-o noapte hotara sa se arunce inaintea trenului. Pleca de acasa si se indrepta spre linia ferata ce trecea prin apropiere. Auzi deja zgomotul trenului, apoi il zari. Se grabi sa coboare spre linia ferata cand, deodata se simti impins inapoi. Speriat, caci se credea singur, el se intoarse. In fata lui statea Tereza Neumann privindu-l mustrator si-i arata stigmatele de la mainile sale. In acest timp trenul trecu in viteza pe langa ei.
Nenorocitul muncitor izbugni in plans si se lasa convins de Tereza sa mearga a doua zi la parintele Naber sa-i istoriseasca necazul sau.
CUNOASTEREA GANDURILOR
Autorul acestei carti, E. Boniface, descrie cum s-a dus odata cu prietenul sau, J. Remisch (un alt biograf al Terezei), fiind transportati cu masina de un prieten comun. Fiind admisi sa asiste la un extaz al Terezei, intrara toti trei in camera.
Dupa cateva clipe, extazul se intrerupse brusc si Tereza, revenindu-si la starea normala, zise: "Aici este cineva necredincios!" Parintele Naber facu sa iasa toata lumea din camera, afara de cei doi ziaristi. Ulterior isi dadura seama ca prietenul lor era ateu.
Tot asa s-a intamplat cu unele persoane, care s-au travestit pentru a putea ajunge mai usor la Tereza. Se cunoaste astfel cazul episcopului.
Intr-o zi, cand Tereza se afla in stare de pace supranaturala, ce urma extazului, tresari si ridicandu-se, zise unui episcop ce era de fata: "Tu nu esti episcop, dar fii atent la eternitate! Si fii atent sa nu ti se intample ceva pe drum!"
Pseudo-episcopul iesi rusinat. El pleca intr-o masina luxoasa, condusa de un sofer in livrea. La cativa kilometri departare, masina, in plina viteza, intra intr-un platan de pe marginea soselei. La controlul facut de jandarmi se constata ca persoana purta in mod ilegal imbracamintea de prelat.
Au fost numeroase cazurile de citire a gandurilor si de aceea, multi medici au preferat sa vorbeasca de la distanta de cazul Terezei Neumann.
DARUL DE A VEDEA SI DE A AUZI DE LA DISTANTA
Sunt foarte multe cazurile in care Tereza asista la o Liturghie celebrata in alt oras, sau chiar in comuna sa, in timp ce era acasa, pe pat. Nu numai ca asista la slijba, ci vedea si decorul altarului, era nemultumita ca unele flori de la altar se ofilisera, sau ca unii copii erau neastamparati in timpul slijbei.
 |
| Tereza Neumann,cea cu basma alba |
Intr-o zi, profesorul Wutz a notat predica pe care o auzise Tereza, iar dupa cateva zile, mergans la Konnersreuth, a verificat autenticitatea predicii, constatand ca Tereza avea dreptate.
Parintele Naber povesteste un fapt ce i s-a intamplat:
"Odata, mergand la Berlin, pentru o afacere urgenta, am ramas acolo mai multe zile. La intoarcere, Tereza care nu a vazut niciodata biserica Sf. Angora, a descris-o exact, spunand si subiectul predicii mele din timpul slijbei. Mai mult, a povestit - in amanunt - cum nu am stiut sa deschid usita de la chivot, care era dubla, avand un mecanism special pe care nu l-am cunoscut, si cum a venit un ministrant sa-mi spuna ca este o cheita alaturi (14 decembrie 1930)".
In aceeasi maniera Tereza asista la diferite sarbatori ale Bisericii, la Roma. De exemplu, la proclamarea Dogmei Asumptiunii. Tot asa asista la Lourdes, la Fatima ori la Lisieux.
In fiecare an, Tereza era prezenta, in acelasi mod, de sarbatorile Pastilor, in Piata Sf. Petru din Roma, primind binecuvantarea papala "Urbi et Orbi"!
De asemenea, a asistat la Congresele Euharisitice de la Budapesta in 1938 si de la Munchen in 1960.
La Congresul de la Budapesta a luat parte si fratele ei, Ferdinand, caruia i-a spus la intoarcere: "Te-am vazut, erai intotdeauna in fata!"
Doctorul Fritzz Gerlich, care a studiat cazul Terezei, era credincios calvin si de la inceput a fost sceptic si neincrezator, dar apoi s-a convins de caracterul miraculor si exceptional al vietii Terezei Neumann, motiv pentru care s-a convertit la catolicism si se pregatea sa primeasca bitezul. Era, insa, un inconvenient, deoarece el era casatorit a doua oara, in timp ce prima lui sotie traia. Intr-o discutie avuta cu Tereza, in privinta botezului, aceasta i-a spus ca el a divortat fara nici un motiv serios, fiindca prima lui sotie il iubeste inca. Tereza ii aminti doctorului ca in cutare scrisoare trimisa de sotia lui si pe care el nu a citit-o cu atentie, aceasta-i scrie lucruri care ar clarifica intreaga situatie.
Doctorul Gerlich uimit, se intoarse la Munchen si incepu sa rascoleasca dulapul in care tinea corespondenta. Spre mirarea sa, gasi o scrisoare careia, de fapt, nu-i daduse nici o atentie si din care Tereza, cu o zi inainte ii citise pasaje intregi.
Intr-o zi Tereza facu o vizita unei bolnave la spital si-i dadu o medalie a Preacuratei, propunand sa faca impreuna o novena pentru insanatosirea bolnavei.
A doua zi, Tereza merse din nou la spital pentru a duce fructe bolnavilor. Ea se duse direct la patul bolnavei careia-i daduse medalia cu o zi inainte, si-i spuse: "Ti-am dat un medalion ca sa te rogi, nu ca sa-l dai imediat unei alte bolnave care ti l-a cerut". Apoi, Tereza ii descrise in amanunt, cum ieri, dupa plecarea ei, o alta bolnava a insistat sa-i dea si ei medalia, fiindca ea va putea sa-si procure alta, si cum bolnava a acceptat.
DESPRE SUFERINTELE DE ISPASIRE, SAU IN LOCUL ALTEI PERSOANE
Tereza Neumann avea darul de a lua asupra sa o suferinta fizica, ori de a-si asuma ispasirea pacatelor altora. Exemplele sunt foarte multe.
Profesorul Wutz avea o mama grav bolnava, pe moarte, care suferea ingrozitor. El o recomanda rugaciunilor Terezei. Aceasta a acceptat sa preia durerile batranei si imediat, toate simtomele bolii aparura la Tereza, pana si agonia mortii, iar batrana se linisti si, dupa trei zile, muri senina.
Este cunoscut si cazul unui baietel care se juca in apropierea unui stup de albine din gradina casei. Albinele speriate se napustira asupra baiatului care, dupa strigate disperate, abia a putut fi scapat de roiul de albine, dar tot trupul ii era umflat de intepaturi.
Tatal, speriat, cauta o trasura sa-l poata transporta la spital, caci atunci Konnersreuth-ul nu avea nici macar o farmacie. Mama copilului insa, il lua in graba si-l duse la Tereza.
Aceasta, profund impresionata de nenorocirea baietelului, incepu sa se roage. Dupa un timp, i se ivira intepaturi si umflaturi pe corp, in timp ce baietelul se vindeca brusc. Tereza suferi cateva zile, in mod ingrozitor.
Pentru a ispasi pacatele betiei, Tereza suferea cu vomitari rau mirositoare, incat trebuia tinuta fereastra deschisa. Toata camera mirosea a bauturi alterate, iar Tereza avea simtomele de adevarata betie.
Cu privire la suferintele de ispasire, Tereza Neumann zicea: "Dumnezeu este drept, El trebuie sa pedepseasca! Dar este si milostiv si dispus totdeauna sa ne ajute. Pacatul trebuie ispasit, dar daca se gaseste altcineva sa-l preia, dreptatea este satisfacuta, si Dumnezeu se grabeste sa-si arate bunatatea Sa. Dumnezeu este totdeauna prizonierul dreptatii si al iubiri Sale. El se bucura daca cineva, cu toata iubirea sa, accepta suferinta ca ispasire pentru ofensa adusa dreptatii divine!"
CONVERTIRILE
Una din convertirile cunoscute ce s-a produs cu ajutorul rugaciunilor Terezei, este aceea a unui farmacist evreu de la Viena, pe nume Bruno Rotschil.
Acest tanar, dorind sa se casatoreasca cu o fata de religie catolica, se lovea de icapatanarea familiei care nu admitea casatoria fiului lor cu o catolica. De asemenea, nici familia tinerei nu vedea cu ochi buni aceasta casatorie. Farmacistul veni la Konnersreuth sa ceara ajutorul Terezei, caci auzise de complicatiile rezolvate cu ajutorul ei.
Sosind la Konnersreuth, trebui sa mai astepte pana sa poata fi primit de Tereza si, din lipsa de preocupare, intra in biserica satului. Dar aici tanarul evreu fu intrigat de un spectacol inexplicabil si straniu. Oprindu-se in fata altarului Sfintei Tereza de Lisieux, el vazu, in loc de trandafirii obisnuiti, un cap de mort, un craniu. Nu-i venea sa-si creada ochilor si fugi afara inspaimantat.
Ajungand la Tereza, aceasta ii zise imediat ca problema pentru care tanarul veni, nu mai este actuala. Apoi, cu multa delicatete si precautie, Tereza il instiinta ca logodnica sa era moarta. Tanarul pleca in graba inapoi, unde afla ca logodnica sa a avut un accident mortal, la putin timp dupa plecarea lui.
Profund impresionat, Bruno se intoarse la Konnersreuth, unde statu un timp, avand multe conversatii cu Tereza. El se converti la catolicism primind botezul chiar de la parintele Naber care i-a fost si nas. Ulterior a studiat teologia si s-a facut preot, fiind numit vicar la Nuremberg. Familia sa, bineinteles, nu a mai voit sa stie nimic de el.
Inainte de inceperea celui de-al doilea Razboi Mondial, Bruno muri subit, cand voia sa urce intr-un tren. El a fost adus la Konnersreuth si inmormantat in cimitirul comunei, iar mormantul sau era intotdeauna acoperit de flori proaspete.
Intr-un extaz, Tereza a vazut ca Bruno a suferit numai sapte zile in Purgator. Mantuitorul l-a luat mai repede de pe pamant, pentru a scapa de lagarele naziste.
VINDECARI
Vindecarile fizice sunt la fel de numeroase ca si convertirile obtinute prin intermediul Terezei Neumann. Dintre acestea voi arata convertirea lui Karl Schmitz Wickermann, proprietarul carierei de marmura de la Suchtelen, in Renania. El a fost victima unui accident cauzat de un copil care a sarit deodata in fata masinii lui. Trebuind sa-l evite, a franat brusc, ceea ce a provocat accident celor care erau in masina lui Karl, dar mai ales lui: contuzii puternice, cu doua vertebre deplasate care au atins maduva spinarii.
Infirmitatea parea suportabila dar durerile provocate la cea mai mica miscare, erau atat de mari incat viata sa deveni un supliciu continuu.
Nemaiavand nici o speranta din partea medicinei, Karl Wichermann hotara sa mearga la Konnersreuth, insotit de sotia sa, pentru a cere ajutorul Terezei Neumann.
Tereza promite sa inceapa cu ei o novena. Dupa cateva zile, vazand ca nu se arata nici o schimbare, bolnavul se hotara sa se intoarca acasa, unde ingrijirea era mai usoara, dar promitand ca va continua novena inceputa.
Au plecat spre casa, dar iata ca, la mijlocul drumului de intoarcere, aproape de Padeborn, el se simti eliberat de orice durere. Instantaneu, fara sa gandeasca, sau fara sa se astepte, el arunca corsetul si carjele. Era pe deplin vindecat. Nu a avut nevoie de nici o adaptare si niciodata nu i-au mai revenit durerile de care suferise pana atunci.
Drept multumita pentru aceasta vindecare miraculoasa, Wichermann a ridicat in cimitirul din Konnersreuth, o cruce mare de granit negru de Suedia, inalta de 5 metri, cantarind 7,5 tone. Aceasta cruce este in forma de Y, asa cum o vedea Tereza in viziunile sale. La picioarele crucii pe care era rastignit Isus, statea Maria Magdalena inconjurand cu bratele, partea de jos a crucii. Din bratele ei porneste o esarfa cu inscriptia:"Domnul sa dea tuturor celor inmormantati aici, odihna vesnica!"
Langa aceasta cruce s-a construit cavoul unde a fost inmormantata si Tereza Neumann, iar alaturi, parintele ei sufletesc, Iosif Naber.
Tot parintele Naber a sapat o scobitura in crucea de marmura, unde a asezat o bucatica din lemnul Crucii Mantuitorului, primita de Tereza de la un calugar capucin.
DARUL PROFETIILOR
Printre numeroasele profetii ale Terezei Neumann, a fost si aceea in care a prevazut caderea inevitabila a regimului nazist.
Trebuie mentionat ca in timpul perioadei naziste, atat Tereza cat si parintele Naber au avut mult de indurat. De altfel, intreaga comuna a fost supusa unor indelungate persecutii. Aceasta, din cauaza ca la alegerile din 1932, parintele Naber a atras atentia credinciosilor, de la amvon, in predica de duminica, zicand: "Fratii mei, nu crucea carligata ne va mantui, ci Crucea Lui Cristos. Aceasta lumineaza in lume si, mai ales, aici la Konnersreuth. Noi avem un cap care nu vine la noi cu violenta, ci cu blandete, un sef care nu vine pentru oprimare, ci pentru iubire."
Tereza a anuntat cu mult timp inainte pe cardinalul Innitzer despre caderea Reich-ului, pentru ca acesta sa nu se lase influentat de teroare, aratandu-se cumva favorabil hitlerismului.
Totusi, nazistii fanatici, cu o ura salbatica au dat foc comunei, chiar in 20 aprilie 1945, ziua retragerii.
In perioada persecutiei naziste, se mai cunoaste si cazul parintelui Naab. In anul 1934 au voit sa-l aresteze. El se ascunsese intr-o manastire, dar Tereza i-a trimis vorba sa fuga repede de acolo, fiindca nu este in siguranta; in acelasi timp ea convinsese pe fratele ei, Ferdinand, sa mearga sa-l scoata din manastire. Intr-o masina pe care desenasera zvastica germana, pentru a nu fi banuiti, iesira din manastire, iar la doua ore dupa plecarea lor, Gestapo-ul perchezitioneaza toata manastirea.
Tereza conduse pe parintele Naab prin diferite ascunzatori, dar deodata ii trimise vorba ca trebuie sa plece in strainatate, nemaifiind in siguranta. Astfel, cu un pasaport fals, insotit de Ferdinand, travestit in femeie, a trecut muntii in Elvetia si a scapat de urmaritori.
Tot acestui preot, Tereza ii prezisese ca va muri in aceeasi manastire unde a depus voturile in tinerete. Aceasta prezicere era de necrezut, caci manastirea era in Alsacia, aproape de Strasbourg iar el nu se mai putea intoarce in tara. Dar, dupa caderea Reich-ului, preotul, care uitase prezicerea, se intoarse la manastirea de unde plecase, pentru reculegeri, si aici muri curand.
CUNOASTEREA INGERULUI PAZITOR
Tereza avea cunostinta de prezenta ingerului pazitor, iar in extaz il vedea adeseori. Fara indoiala ca nu-l vedea asa cum vedem noi fapturile in jurul nostru. Dar un spirit supranatural are puterea sa se manifeste si sensibil.
Tereza spunea ca vedea la dreapta sa, mai ales in starea sa de pace mistica, o faptura de lumina, "o faptura transparenta", care-i arata unele lucruri din viata vizitatorului pe care il avea in acel moment, sau o facea sa intuiasca starea spirituala a acestuia.
Tereza simtea ajutorul pe care-l primea de la ingerul sau pazitor, atat in viata de toate zilele, cat si in extazele sale dureroase.
CUNOASTEREA STARII SUFLETELOR DUPA MOARTE
Tereza ingrijea, in timpul liber, de bolnavii comunei, ba chiar si pe cei din imprejurimi. Ea invatase putina medicina ambulatorie de la dr.Stuchlick, care a stat un timp la Konnersreut, dupa razboi. Ea ajunse o adevarata infirmiera. In aceasta calitate ajuta de multe ori pe muribunzi. Ba uneori, chiar daca nu era prezenta cu trupul, ea vedea, dupa decesul bolnavului, sufletul acestuia, luand o forma diafana a aspectului fizic.
De regula, aceasta judecata particulara, se desfasura astfel: Mantuitorul aparea in forma fizica, dar transfigurat, stralucitor, privind cu iubire sufletul celui raposat. Acesta se lumina, mai mult sau mai putin, si in scurt timp ii erau clare toate faptele vietii. Judecata dura foarte putin, apoi sufletul ramanea intr-o lumina cereasca, dupa gradul de sfintenie in care se afla in clipa mortii.
Daca sufletul era foarte luminos, Tereza ridica bratele - in extaz - zicand:"cu El, cu El". Dupa aceea era inundata de o bucurie extraordinara.
Tereza avea legatura si cu sufletele din Purgator, pentru care se ruga si ispasea pedepsele lor. Odata eliberate, aceste suflete veneau sa-i multumeasca.
Tereza Neumann a avut viziunea Cerului si a recunoscut acolo formele luminoase ale unor sfinti deja vazuti de ea in timpul extazelor, sau ale unor persoane cunoscute in timpul vietii lor.
A vazut-O astfel, pe Sfanta Fecioara si pe Proorocul Ilie.
Trebuie sa subliniem faptul ca Cerul este un loc, nu consista numai dintr-o stare beatifica. Noi, crestinii, credem in invierea trupului. Este un articol din Crez. Isus Cristos facut trup, mort si Inviat, va veni in Ziua de Apoi si va reinvia toate fapturile create de El si asemenea Lui. Aceasta este promisiunea Lui Isus, si Cuvantul Sau este Adevar!
FENOMENELE EUHARISTICE
Fenomenele Euharistice au fost, de buna seama, extraordinare manifestari observate de Tereza Neumann.
In fata acestor fenomene, stiinta rationala nu poate da nici un raspuns, nici o explicatie, este incapabila de a formula cea mai mica ipoteza, fie chiar si fantastica.
Viata Terezei a fost cu mult depasita si iesita din domeniul comunului, ea a emanat din cele doua momente principale ale vietii Mantuitorului:
- Patimile Sale si
- Prezenta Sa Euharistica, pe altare.
Tereza avea o cunostinta permanenta a prezentei Lui Isus in Sfanta Euharistie, chiar din copilaria ei. Tereza a fost o mistica euharistica. Avea un dar special, care o ducea intr-o unire directa si intima cu Isus de pe altar, fie si de la distanta. Ajunul perpetuu era posibil datorita acestei prezente atat de indelungate a Ostiei in fiinta sa, care inlocuia orice fel de hrana sau bautura.
S-a vazut ca uneori, in extazele dureroase, sau in suferintele de ispasire, cand, dupa eforturi supraomenesti, Tereza vomita cateodata sange si expectoratii de mucozitati, eforturile sale erau atat de puternice incat vomita si Ostia pe care o inghitise cu multe ore inainte. Odata, dupa o lunga agonie de trei zile si trei nopti, a vomitat o Ostie intreaga, intacta, nefiind atinsa nici de cea mai mica urma de alterare, si fara modificari chimice. Era intacta, asa cum fusese luata din ciboriu.
Daca Ostia primita se digera mai repede, Tereza incepea sa slabeasca si fata sa devenea palida. Atunci trebuia sa fie cuminecata mai repede. In cazul in care nu se afla un preot in apropiere, atunci o Ostie din ciboriul cel mai apropiat, venea direct pe buzele ei. In general, aceste cuminecari se faceau in extaz. Tereza nu inghitea niciodata, Ostia se asimila in mod miraculos. Multi preoti au urmarit acest fenomen de absorbtie a Ostiei, fara cea mai mica miscare de inghitire.
Tereza avea obiceiul sa zica: "Eu nu traiesc din nimic, ci traiesc din Isus. El a zis:Trupul Meu este cu adevarat mancare si Sangele Meu, cu adevarat bautura. Daca El vrea, poate sa hraneasca si corpul fizic."
La Tereza Neuman, intr-adevar, Sfanta Cuminecatura devenea o hrana de sustinere a vietii fizice, in mod real si efectiv.
Profesorul Wutz, care era si preot, povesteste urmatorul caz:
Tereza locuia chiar in casa acestui preot, cand venea in vizita la sora ei care se ocupa de menaj. Doctorul Wutz celebra zilnic Sfanta Liturghie acasa la el, intr-o camera transformata in capela si depunea in micul tabernacol o ostie, in cazul ca mama sa ar fi pe moarte.
Intr-o dupa-amiaza, Tereza care se afla in vizita, se odihnea pe un fotoliu, cand cei din jur observara ca a intrat in extaz. Ea avea toate manifestarile unei cuminecari, apoi intra in starea de pace extatica, obisnuita dupa Sfanta Cuminecare.
Doctorul Wutz era intrigat si, dupa un moment de gandire, merse la capela, unde constata ca ciboriul era gol.
Intrebata dupa aceea, Tereza raspunse ca s-a cuminecat cu Ostia care venise instantaneu pe buzele sale in timpul extazului.
Tereza simtea prezenta Lui Isus de pe altare, chiar la distanta. Mergand cu masina prin diferite comune, Tereza simtea daca intr-o biserica se afla Sfanta Taina pe altar, sau nu. Au fost nenumarate verificari care au confirmat exactitatea comunicarilor ei.
Tereza mai simtea daca persoanele din jurul ei s-au cuminecat de putin timp sau nu.
Intr-o zi, un preot, pentru a o verifica, intra in camera ei, ducand sub haina o Ostie consacrata, ca pentru a merge la un bolnav. Dar nici nu intra bine, cand Tereza ii zise: "Mergeti la biserica si depuneti ce aveti asupra dumneavoastra, si doar apoi veniti la mine!"
HEROGNOZA,
CUNOASTEREA OBIECTELOR CONSACRATE
In timpul starilor extatice sau de pace supranaturala care-i inundau sufletul - inainte sau dupa extaze - Tereza simtea daca o piesa apropiata de ea este autentica sau falsa.
O astfel de experienta a avut loc in prezenta unui medivc englez, fiind de fata Bruno Rotschild, parintele Naber si parintii Terezei.
M. Bauer, un horticultor din Munchen, avea un fragment minuscul din stanca de la Lourdes. In clipa cand bucatica de piatra conservata cu grija a fost apropiata de unul din stigmatele Terezei, care era in extaz, aceasta incepu sa descrie cu lux de amanunte aparitiile Fecioarei la Lourdes. A descris imbracamintea si alte detalii, dar ceea ce a fost mai impresionant ,Tereza a repetat cuvintele rostite de Fecioara Maria catre Bernadeta, chiar in dialectul "patois" al Pirineilor.
Ulterior, cazurile de recunoastere a obiectelor au fost interzise, deoarece s-ar fi putut abuza. Totusi, de multe ori s-a observat ca Tereza tresarea puternic atunci cand in camera se afla un obiect dintr-o relicva sau moaste ale sfintilotr.
ULTIMA PARTE A VIETII, MOARTEA SA
In ultimii ani ai vietii, Tereza suferea de insuficienta cardiaca. Aceasta s-a transformat apoi in anghina pectorala. Tereza implinise varsta de 62 de ani.
Viziunile dureroase de joi spre vineri, pe care le-a indurat timp de aproape 32 de ani, se rarisera, apoi, din anul 1961, incetara. Tereza se simtea tot mai slaba si a trebuit sa renunte la calatorii. Cu toate acestea, in vara anului 1962 ea a mers la Ratisbone, impreuna cu parintele Naber, sa asistre la inscaunarea episcopului lor, Rudolf Graber, Ordinar de Konnersreuth. Acesta, in discutiile avute cu Tereza, isi manifesta dorinta de a se ridica in dieceza lor o manastire de adoratie perpetua, unde rugaciuni neincetate sa se inalte catre Cer, pentru a ajuta la munca de apostolat a preotilor si, in special, e episcopului lor.
Tereza se intuziasma imediat de acest proiect, care corespundea atat de mult cu dorintele sale. Ea propuse ca noua comunitate sa apartina Surorilor Mariei a Carmelului.
Din acest moment, Tereza incepe sa se preocupe intens de acest propiect.
Terenul necesar constructiei a fost daruit de doua doamne generoase din Konnersreuth.
Donatiile pentru noua manastire au inceput sa curga din toate partile si proiectul a fost inceput. Manastirea se va numi "Theresianum", in onoarea Terezei de Lisieux, marea sa protectoare, si va apartine Ordinului Carmelitan.
Manastirea se ridica foarte repede, in decurs de cinci luni.
Dar caile Domnului sunt necunoscute. Prima piatra va fi pusa pe 28 aprilie 1963, la sapte luni dupa moartea Terezei.
Manastirea Theresianum, prin opera sa de adoratie perpetua, va continua spiritul de jertfa si rugaciune al Terezei Neumann.
In acest loc de spiritualitate si pietate intensa, fiicele Carmelului, impreuna cu femei si tinere din afara manastirii (care petrec un timp mai scurt, pentru reculegeri) duc o viata de inalta evlavie in unire cu Isus Euharisticul.
In aceeasi vara, Tereza s-a deplasat la Eichstatt, unde trebuia sa clarifice o succesiune a sorei sale, Odile.
Revine la Konnersreuth la inceputul lui septembrie.
In 13 septembrie, era joi seara, ea merge sa impodobeasca altarul si biserica in mod special, a doua zi fiind sarbatoarea Ridicarii Sfintei Cruci. la intoarcere, spuse sorei sale, Maria: "Acum sunt cu adevarat bolnava." In ultima calatorie a racit puternic si avea dureri de gat.
Vineri, 14 septembrie, stigmatele o facura sa sufere ingrozitor, timp de trei ore, avand inca o data viziunea zisa a lui "Heraclius". Celebrul imparat bizantin (610-640) care a adus Crucea Lui Isus inapoi in Ierusalim, dupa ce fusese pradata de persi, hotarand sa o poarte singur pe umeri, in mijlocul cortegiului, spre locul de supliciu al Lui Isus. Dar ajuns la poarta orasului, imparatul nu mai putu sa ridice crucea, numai dupa ce se dezbraca de hainele imparatesti si de coroana. Descult, el relua drumul, purtand pretioasa relicva pana la Golgota.
Aceasta a fost ultima viziune a Terezei.
A doua zi, sambata, 15 septembrie, sarbatoarea Celor Sapte Dureri ale Mariei, a voit sa se scoale, ca de obicei, la ora 6. S-a ridicat din pat si s-a asezat pe margine, voind sa se incalte; deodata simti o puternica durere in inima, era un infarct.
Tereza, asezata pe perne, cu picioarele pe marginea patului, suferea ingrozitor. Zise surorii sale, Maria: "Daca trebuie sa mor acum, sunt nepregatita. Nu pot nici sa ma rog, atat sunt durerile de mari".
A doua zi, duminica, doctorul Stuchilck incerca sa-i faca injectii cu strofantina pentru a-i potoli durerile, fiindca ea nu putea inghiti nici un fel de medicament.
Luni, Tereza isi aminti ca este ziua stigmatelor Sfantului Francisc de Assisi - 17 septembrie. Ea avea o relicva a sfantului, primita de la Papa Pius XI.
Marti, 18 septembrie, Tereza ruga pe parintele Naber sa-i aduca Sfanta Cuminecatura, spre amiaza. Dar, pe la ora zece, trimise in graba pe Maria dupa preot.
Parintele Naber veni in graba si o cumineca, punand cateva picaturi de apa intr-o lingurita, buzele bolnavei fiind complet arse. De mentionat ca acestea au fost singurele picaturi de apa ce le-a primit Tereza, din anul 1927.
Parintele Naber marturiseste:
"Ma gandesc la ultima cuminecare a Terezei... era foarte slabita... O ruga pe Maria sa-i aduca putina apa, caci gura-i era uscata. Era prima data cand bea apa, din anul 1927. Am fost surprinsi si eu si Maria, dar nu ne-am gandit la moarte. Am luat o lingurita, am turnat cateva picaturi de apa si am asezat Ostia pe varful linguritei. Imediat ce am apropiat lingurita de gura bolnavei, ostia disparu, fara deglutitie si fara nici o miscare, ca de obicei.
Intr-adevar Tereza traia numai cu Sfanta Cuminecatura si Isus a voit sa vina la ea inainte de moarte. Dupa ce am cuminecat-o, am plecat sa spovedesc pe cineva, apoi m-am dus la masa. Deodata, aud clopotelul in camera Terezei, apoi Maria ma striga: Parinte, parinte!...
Cand am intrat in camera bolnavei, totul se sfarsise. Tereza murise. Maria zise: este moartea din viziunile Patimilor!. Mult timp ea nu crezu ca Tereza este moarta cu adevarat. De sute de ori Tereza a fost vazuta in aceasta stare de moarte dureroasa, pe cruce, impreuna cu Mantuitorul, cand ramanea pe pat, intr-adevar ca o moarta: si Maria astepta sa-si revina, dar acum, Tereza murise cu adevarat"...
Trupul Terezei a fost expus intr-o camera de la parter, in fata unei usi de sticla prin fata careia au trecut zeci de mii de pelerini, pentru a o vedea pentru ultima oara.
Trupul sau a fost expus timp de patru zile, strajuit de patru mari lumanari ce ardeau continuu. In camera se aflau gramezi uriase de flori, jerbe si coroane. Tereza era intinsa in sicriu cu rozariul si crucifixul in mana. Pe cap avea o marama alba, marcata de noua urme de sange uscat, de la ultima sangerare. De altfel, trupul sau nu dadea semne de adevarata moarte. Infatisarea sa era naturala, destinsa, proaspata, buzele roz si aproape umede, membrele suple, ca si cum dormea.
Trei medici se perindara prin fata sicriului, pentru a confirma, de fapt, moartea clinica. Ei constatara ca dupa patru zile de expunere intre flori si lumanari aprinse, pe o temperatura destul de ridicata, corpul Terezei ramase suplu, nu prezenta nici o pata, nici o decolorare, nici o urma de descompunere, nici miros de cadavru. Fata Terezei era nespus de frumoasa.
Inmormantarea a avut loc sambata, 22 septembrie 1962, in cimitirul din Konnersreuth, de fata fiind o multime imensa, din multe tari ale Europei. Cazul Terezei Neumann trecuse de mult granita Germaniei, fiind cunoscuta in lumea intreaga.
Stirea mortii ei a fost anuntata in presa, radio si televiziune.
CONCLUZII
Citind viata Terezei Neumann, fara sa vrem, ne punem intrebarea: "Ce a facut ca o copila de la tara, vesela, harnica, solid ancorata in viata simpla a taranului, fara prea multa cultura, sa ajunga intr-o faza atat de ridicata a vietii mistice crestine? La intrebarea pusa, am putea raspunde astfel:
 |
| Mormantul Terezei Neumann |
- O credinta puternica a prezentei reale a Lui Isus in Sfanta Cuminecatura;
- Iubirea fata de suferintele Mantuitorului, care S-a daruit omului, prin Cruce;
- Simplitatea sufletului sau de copil, ramas asa pana la moarte. Sentimentul propriei sale neputinte, practic avea cu adevarat acea "Copilarie spirituala" a Sfintei Tereza de Lisieux, avand constiinta propriului sau neant in fata Atotputerniciei si Bunatatii Lui Dumnezeu. Acest dublu sentiment conduce sufletul la iubirea divina, fara prea multe intrebari, ci cauta sa faca voia Fiintei iubite;
- Docilitatea, supunerea in fata vointei divine. A dorit sa fie misionara in Africa, dar cand Isus a decis o alta cale, Tereza s-a supus cu toata umilinta si daruirea, pentru sustinerea preotilor si pentru intoarcerea pacatosilor;
Tereza s-a abandonat iubirii divine, zicand: "Totul imi este egal, a trai ori a muri, a fi sanatoasa sau a fi bolnava; ceea ce doresc este sa fac voia Lui Dumnezeu!"
- Iubirea aproapelui pana la eroism. Ea a inteles cuvintele lui Padre Pio: "In fiecare bolnav sufera Isus, in fiecare sarac traieste Isus, in fiecare bolnav sarac, Isus este de doua ori prezent.";
- Rugaciunea. Orice activitate era transformata in rugaciune. Viata sa zilnica a fost o rugaciune perpetua. Viata normala si cea spirituala se confundau;
- Spiritul franciscan. Tereza era tertiara capucina si perceptele saracutului din Assisi i-au condus viata. Iubea florile, pasarile, natura. Tereza zicea adesea: "De ce cauta omul atat de mult sa distinga naturalul de supranatural? Nu sunt oare toate opera Lui Dumnezeu?";
- Iubirea fata de Isus, aceasta a fost trasatura dominanta a vietii sale. In extazul din 2 ianuarie 1931, zicea:
"Iubirea este totul... este izvorul tuturor virtutilor, chiar si al umilintei... Mantuitorul ne va judeca intr-o zi, dupa iubirea noastra!"
Viata Terezei Neumann este o mare exceptie si o dovada de netagaduit a puterii si a prezentei Lui Isus in Sfanta Euharistie si a existentei sufletului!
din cartea "Rastigniti cu Cristos" de Ioan Ploscaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.