 |
| "Neprihanita Zamislire" - aparitia de la Lourdes - |
Maria Valtorta: "In aceasta dupa-amiaza am vazut aparitia de la Lourdes.
Vedeam clar grota sapata in stanca muntelui, pe ale carei colturi crescusera mici plante profitand de putinul pamant care se depusese in crapaturi: ierburi plapande, muschi, caperi, iedera salbatica ale carei tije atarnau in jos si, langa peretele din dreapta, pe laturile grotei, un maces care-si intindea ramurile spinoase, desfrunzite, spre interior si in sus; prin deschizatura grotei se vedea ca un fel de culoar intunecos si stramt, care urca spre interior. Pe sol era pamant amestecat cu pietris si cu iarba, acea iarba scurta si lucioasa caracteristica anumitor locuri de munte.
La un moment dat, deschizatura stancii s-a luminat de o licarire galben-rosiatica, foarte blanda, ca si cum o raza de soare ar fi intrat in umbra sa pentru a o face aurie, sau ca si cum o lampa ascunsa ar fi luminat-o cu licarirea sa vesela. Era o lumina care te facea fericit.
Din lumina a aparut apoi Sfanta Fecioara preablanda, Mama pe care, de acum, eu o cunosc atat de bine. Ea suradea; Chipul Ei semana cu un crin, privirea ii era plina de iubire si de modestie. Era imbracata in intregime in alb, ca atunci cand o vazusem in Paradis, dar purta un cordon dintr-o minunata matase de culoarea cerului; incingandu-I mijlocul, acesta era legat cu un nod in fata, iar capetele-i coborau aproape pana jos de-a lungul rochiei Sale foarte lungi, de sub care-i ieseau varfurile picioarelor delicate si roz. Deasupra lor, pe tivul rochiei, erau aplicati doi magnifici trandafiri care pareau fligranati cu aur. Mainile impreunate tineau un lung rozariu, care parea facut din perle legate intre ele cu aur. Acest rozariul mi-a parut complet: cincisprezece decade.
Am uitat sa va spun ca, atunci cand a licarit lumina in deschizatura stancii, tufa de maces, care urca de-a lungul peretelui din dreapta, a frematat ca si cum un vat usor i-ar fi aplecat ramurile cu spini si frunzele care-i mai ramasesera, rasucite de ger si de culoare ruginie.
Maria a suras, fara sa vorberasca, aureolata in intregime de lumina Sa aurie care o facea sa para si mai alba, ca zapada, in rochia Sa, si de culoarea mainilor, a gatului si a fetei Sale atat de pure, de copila de abia iesita din adolescenta. Nu-i dadeai mai mult de douazeci de ani, atat de tanara parea.
Apoi a coborat spre deschizatura stancii pana la margine. Ii vedeam mersul usor unduit, asa cum il stiam din alte dati cand am vazut-o mergand: este mersul caracteristic persoanelor obisnuite sa poarte sandale, fara nici un fel de toc.
Ajunsa la marginea deschizaturii, chiar deasupra macesului, Ea s-a oprit.
Maria a facut semnul crucii. Ea ma invata sa fac semnul crucii. Noi ne putem rusina de modul in care il facem! Ingerul din viziunea Paradisului m-a invatat sa spun: "Bucura-te, Marie", Maria ma invata sa spun: "In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh."
Ea si-a deschis mainile intr-o atitudine de rugaciune, si-a pus mana stanga pe inima, iar cu dreapta, in care tinea rozariul, si-a atins fruntea privind spre cer, apoi pieptul si umerii. Pe urma, in momentul cand se spune "Amin", si-a plecat capul si si-a impreunat mainile asa cum le avusese inainte, surazand din nou.
Atunci cand isi facea semnul crucii, Ea nu era nici grava, bici zambitoare: era cu totul absorbita in Dumnezeu. Gestul ei era foarte amplu si lent. Nu avea absolut nimic in comun cu al nostru care s-ar asemana cu gestul prin care se alunga mustele, insotit de cuvinte repezite si trunchiate.
 |
| Maria Valtorta |
In final, Ea Si-a deschis bratele si le-a intins in jos, plecandu-si capul si trupul zvelt pentru a se inclina usor, in semn de umilinta. Apoi a spus cu vocea Sa inimitabila: "Eu sunt Neprihanita Zamislire" si, in acelasi timp, si-a ridicat capul si si-a impreunat din nou mainile, privind spre Cer cu ochii umezi de emotie supranaturala.
N-a mai spus nimic. Dar gestul Sau, surasul Sau, m-au facut sa inteleg ca Ea este "roaba Domnului" ca Ea continua sa se considere astfel (aceasta se vedea din modul in care isi pleca, cu umilinta, capul si bratele), ca Ea este prin harul Lui Dumnezeu si nu prin meritul Sau personal (iata semnificatia gestului Sau initial), si ca este datorita Domnului caruia I se cuvine lauda pentru ca O daduse lumii ca o prima iertare acordata omenirii vinovate (este a doua parte a gestului Sau, care continea, in acelasi timp, lauda, recunostinta si o reculegere modesta).
Cuvintele nu pot sa exprime, dar cand vezi, inveti atat de multe lucruri dintr-un singur gest!
Apoi, Ea s-a recules, ca adancita intr-o rugaciune interioara, cu privirea extaziata in Dumnezeu, pe Care Il vedea, si a disparut astfel pentru a se intoarce in Paradis, lasandu-ma plina de lumina, de muzica, de parfumul puritatii Sale si de spiritualitatea rugaciunii Sale.
Am ramas linistita, cu rozariul in mana si am incercat s-O imit pe Maria, Mama-Invatatoare care a venit sa ma invete cum sa ma rog si sa-L laud pe Domnul pentru tot ceea ce a facut pentru noi.
Sfanta Fecioara de la Lourdes, invata-ma sa ma rog si apara-ma de diavol si de mine insami. Amin." (4.02.1944)
("I Quaderni del 1944" - "Regina Pacis" nr.174)
Maria Valtorta (1897-1961) a fost vizionara si scriitoare mistica italiana. A apartinut Ordinului Tertiar Franciscan si Ordinului Tertiar al Servilor Mariei. La 23 de ani, in timp ce mergea pe strada impreuna cu mama sa, ea a fost agresata de un tanar dezechilibrat, care a lovit-o violent cu o ranga in spate. A stat in pat trei luni si sanatatea i-a fost afectata pentru toata viata. In 1931, dupa exemplulu Sfintei Tereza a Pruncului Isus, s-a oferit Domnului Iubirii Milostive si Dreptatii Divine, ca victima de ispasire pentru pacatele oamenilor. Ca urmare, sanatatea i s-a deteriorat progresiv si, din 1934, a ramas tintuita definitiv pe patul de suferinta, pana in momentul mortii, adica 27 de ani. Din 1943 a inceput sa aiba viziuni si sa scrie "sub dictare", umpland 122 de caiete, aproape 15.000 de pagini, cu descrierea viziunilor si revelatiilor primite intre anii 1943 - 1951. Din aceste 122 de caiete a fost editata opera principala in 10 volume sub titlul "Il poema dell'Uomo-Dio" (poemul Omului-Dumnezeu) sau, in franceza "L'Evangele, tel qu'il m'a ete revele" (Evanghelia asa cum mi-a fost revelata) si apoi "I Quaderni", in trei volume.
Despre viata Mariei Valtorta si cateva din mesajele primite, puteti gasi la eticheta:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.